EFECTELE APELULUI

Apelul este mijlocul procedural prin care partea nemulţumită de hotărârea primei instanţe
sau procurorul solicită instanţei ierarhic superioară, în condiţiile prevăzute de lege,
reformarea hotărârii atacate.
Codul nostru de procedură civilă nu dă o definiţie a apelului, dar aceasta nu este sarcina
legiuitorului ci, în principal, a doctrinei. Cu toate acestea, unele legislaţii procesuale
manifestă preocupare pentru definirea unor căi de atac, împrejurare care are meritul de a
înlătura orice speculaţii doctrinare.
Definiţia dată apelului în doctrina noastră este una de maximă generalitate, dar ea cuprinde
toate elementele esenţiale ale unei căi de atac: subiectele, obiectul şi scopul apelului.
Apelul constituie o formă de manifestare a acţiunii civile, un mijloc procedural ce intră în
conţinutul acesteia, şi, ca urmare, dreptul de apel reprezintă o componentă a dreptului la
acţiune, cu toate consecinţele ce decurg de aici.
Aceasta înseamnă că, pentru exerciţiul dreptului de apel, trebuie îndeplinite condiţiile
generale de exercitare a dreptului la acţiune (interesul, calitatea procesuală, capacitatea
procesuală) la care se mai adaugă şi unele condiţii speciale (de exemplu, partea să nu fi
renunţat expres sau tacit la dreptul de apel, să nu fie o hotărâre nesusceptibilă de apel,
satisfacerea condiţiilor privitoare la taxele de timbru etc.)

Cererea de apel produce anumite efecte, dintre care unele sunt specifice:
 Investirea instanţei de apel:
Instanta de apel nu se învestește cu solutionarea caii de atac decat la cererea partii
interesate. Daca niciuna din parti si nici o alta persoana careia legea ii recnoaste legitimare
procesuala activa nu exercita calea de atac a apelului, hotararea de prima instanta devine
executorie și poate fi pusa în executare. Totodata hotararea neapelata devine si definitiva,
ea nu mai poate fi atacata nici cu recurs.
 Efectul suspensiv de executare : 
Hotararea primei instante nu poate fi executata silit cat timp ea poate fi atacata cu apel și nici
pe perioada judecarii acestuia.
Prin exceptie, apelul nu are efect suspensiv daca hotararea de prima instanta a fost data cu
executare provizorie de drept sau judecatoreasca. Daca s-a cerut primei instante sa
incuviinteze executarea provizorie, insa cererea a fost respinsa, ea poate fi solicitata din nou
în apel. Daca nu s-a solicitat primei instante sa incuviinteze executarea provizorie, cererea
nu mai poate fi facuta direct în apel.
Cu toate acestea, partea interesata poate solicita suspendarea executarii provizorii, fie odata
cu cererea de apel, fie printr-o cerere separata, facuta oricand în cursul judecariiapelului, ori
o poate obtine provizoriu, pe calea ordonantei președințiale, chiar mai înainte de sosirea
dosarului în fata instantei competente sa solutioneze calea de atac.
 Efectul devolutiv al apelului:
Apelul exercitat în termen provoaca o noua judecata asupra fondului, instanta de apel
statuând atât în fapt cat si în drept. Acest efect consta în posibilitatea pe care o au pîrțile de
a supune judecarii în apel a litigiului dintre ele în asamblul sau, cu toate problemele de fapt și
de drept ce au fost ridicate în primă instanta.
Prin exceptie, apelul poate sa nu aiba efect devolutiv atunci, cand prin cererea de exercitare
a caii de atac, se solicita anularea hotararii de prima instanta și respingerea ori anularea
cererii de chemare în judecata ca urmare a invocarii unei exceptii sau trimiterea dosarului la
instanta competenta.
Devolutiunea este totala și completa. Ea este limitata în urmatoarele situatii:
 Tantum devolutum quantum apellantum – limita determinata de ceea ce s-a apelat
Efectul devolutiv al apelului poate fi limitat prin vointa apelantului, care poate relua pretentiile
sale din prima instanta în totalitate sau numai partial. Instanta de apel va proceda la
rejudecarea fondului de limitele stabilite, expres sau implicit, de catre apelant, precum si cu
privire la solutiile care sunt dependente de parte de hotarare care a fost atacata.
Daca hotararea primei instante a fost atacata numai partial, ceea ce nu a fost supus apelului
dobandeste autoritate de lucru judecat, iar instanta de apel nu poate modifica acele aspecte
sau afecta partile care nu au facut apel.
Partile nu se pot folosi inaintea instantei de apel de alte motive, mijloace de aparare și dovezi
decat cele invocate la prima instanta sau aratate în motivarea apelului ori în întâmpinare.
În situatia în care apelantul critica numai o problema dezlegata prin hotararea primei
instante, daca de aceasta depinde si solutia data unei alte probleme, devolutiunea se va
intinde si cu privire la problema dependenta de cea expres criticata.
Devolutiunea este totala în cazul în care:
 În cazul în care apelantul nu precizeaza ca limiteaza efectul devolutiv al apelului la
anumite solutii din dispozitivul hotararii primei instante ori cand aceasta limitare nu
rezulta din cererea de apel;
 În cazul în care tinde la anularea hotararii primei instante;
 Daca obiectul litigiului este indivizibil;
 Tantum devolutum quantum iudicatum – limita determinata de ceea ce s-a supus
judecatii la prima instanta
Apelul vizeaza numai ceea ce s-a judecat de catre prima instanta, prin apel neputându-se
schimba cadrul procesual stabilit în fata primei instante. În apel nu se poate schimba
calitatea părtilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecata, cererii reconventionale,
cererii de interventie voluntara principala, cererilor de inerventie fortata si nici nu se pot
formula pretentii noi.
Chiar daca calitatea procesuala a partilor nu se schimba, pozitia procesuala a partilor de la
judecata din prima instanta poate fi schimbata.
În apel nu se poate schimba nici cauza cererii de chemare în judecata, obiectul cererii de
chemare în judecata, nu pot fi formulate pretentii care nu au fost supuse judecatii primei
instante.
Micsorarea pretentiilor în apel nu reprezinta o schimbare a obiectului cererii, in schimb
marirea pretentiilor nu este compatibila cu judecata în apel, deoarece ar reprezenta o cerere
noua in apel. Cu toate acestea, partile pot sa expliciteze pretentiile care au fost cuprinse
implicit în cererile sau apararile adresate primei instante, fara ca aceasta sa reprezinte
formularea de cereri noi în apel. Exceptiile de la aceasta regula sunt:
 Pot fi cerute dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte despagubiri ivite
dupa darea hotarârii primei instante;
 Poate fi invocata compensatia legala direct în apel, indiferent de momentul la care a
operat, deci chiar si atunci cand a intervenit dupa pronuntarea hotararii apelate, însa
nu poate fi invocata direct în apel compensatia judiciara.
În materia divortului, sotul pârât poate face cerere reconventionala direct în apel, daca
motivele divortului s-au ivit dupa inceperea dezbaterilor la prima instanta și în timp ce
judecata primei cereri se afla în apel.
În apel se poate formula o interventie voluntara accesorie si cu acordul exprea a partilor din
apel, chiar o interventie voluntara principala. În acest caz partile de la judecata din prima
instanta vor putea face cerere reconventionala împotriva intervenientului.
Exceptiile de la interdicitiaformularii de pretentii noi in apel trebuie sa fie expres prevazute de
lege, iar partile nu pot stabili prin vointa lor și alte situatii în care, în apel, sa se primeasca
cereri noi, împotriva prescriptiilor.
Exceptiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanta în orice stare a procesului, daca
prin lege nu se prevede altfel. Astfel, exceptiile procesuale absolute pot fi invocate direct în
apel. Exceptii:
 Necompetenta materiala si teritoriala de ordine publica trebuie invocata de parti ori
de catre judecator la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate în fata
primei instante.
 Este interzis invocarea perimarii cererii de chemare în judecata pentru prima oara în
instanta de apel.
Exceptiilor relative trebuie invocate de partea interesata, sub sanctiunea decaderii, în
termenul prevazut de lege inaintea primei instante cel tarziu la primul termen de judecata
dupa savarsirea neregularitatii procedurale, în etapa cercetarii procesului si ianinte de a se
pune concluzii în fond, iar daca exceptiile sunt respinse sau instanta a omis sa se pronunte
asupra lor, partea le poate reitera în apel. Prin exceptie, exceptiile relative pot fi invocate
direct în apel cand partea interesata nu a avut posibilitatea sa le ridice în fata primei instante.
Apararile de fond care nu au fost invocate la prima instanta pot fi invocate în apel numai
prin cererea de apel, motivele de apel sau prin întampinarea formulata în calea de atac.
Mijloacele de aparare sunt admisibile sub conditia de a-si pastra aceasta natura. Astfel, se
poate invoca pentru prima oara în apel termenul de grație sau dreptul de retenție.
Partile sunt obligate sa invoace toate mijloacele de aparare si toate exceptiile procesuale de
indata ce le sunt cunoscute, în caz contrar, ele vor raspunde pentru pagubele pricinuite partii
adverse.
Toate cauzele de nulitate a actelor de procedura deja efectuate trebuie invocate deodata,
sub sanctiunea decaderii.