Ocluziile Patologice
Ocluziile Patologice
Ocluziile Patologice
Parodontologie Clinica
Conducator : Ciobanu Sergiu
A realizat: Rabei Vitalie S1604
Ocluziile patologice. Prezentînd un raport de angrenare anormală dintre arcadele dentare, aceste dereglări
patologice au mai fost denumite anomalii de ocluzie sau disgnații. Prin urmare, și termenul anomalie, prin care
înțelegem o abatere de la normă, ca şi disgnaţie, defineşte o abatere morfologică de raport dintre arcadele
dentare.
Prognatia (ocluzia distală). Semnele anatomice la nivelul
arcadelor dentare pentru acest tip de ocluzie se caracterizează
printr-o discordanţă de raport dintre arcadele dentare în plan
sagital. În primu: rînd, avem o dereglare a raportului dintre
primii molari ai masxilei și mandibulei. Datorită poziţiei
distale a primului molar inferior, cuspidul meziovestibular al
primului molar superior nu este situat între cuspizii mezil şi
centrovestibular ai primului molar inferior, dar este deplasat
anterior, deci primul molar inferior va fi deplasat distal cel
puţin cu un cuspid. Prin urmare, ca regulă, cuspidul
meziovestibular al primului molar superior este situat între
cuspidul vestibular al premolarului doi şi cuspidul
meziovestibular al primului molar inferior, adică cheia
ocluziei este dereglată. Așa stare creează impresia de protruzie
a maxilei și desigur că duce la dereglări de raport și în zona
dinţilor frontali.
Cel mai frecvent întîlnite sînt două tipuri de raport al dinților frontali:
Așa raport de ocluzie a primit denumirea de progenie adevărată. În caz de o angrenare inversă a
dinților frontali, cu păstrarea raPortului normal dintre primii molari superiori şi cei inferiori,
vom “vea o progenie falsă. „_ Acest tip de ocluzie la fel poate fi asociat cu alte varietăți de
ocluzii patologice.
Ocluzia deschisă. Această patologie a raportului ocluzal dintre arcadele dentare se manifestă printr-o abatere de la
raportul unui grup de dinți antagoniști în plan vertical şi se caracterizează prin preZența unui spațiu mai mare sau
mai mic de inocluzie verticală. Gradul de întindere a spaţiului de inocluzie care poate cuprinde nu numa! dinţii
frontali, dar și unii dintre dinţii laterali, păstrîndu-se contactui în unele cazuri doar între ultimele perechi de
antagoniști, ne indică gravitatea anomaliei. Mărimea spaţiului de inocluzie în plan verttcal care poate ajunge pînă
la 9-10 mm și mai mult de asemenea denotă gradul de gravilate a acestei anomalii. Examenul zonelor laterale
poate evidenția un raport normal dintre primii molari, sau diverse dereglări. Prin urmare, această patologie, se
poate asocia și cu alte anomalii de ocluzie (prognatia, progenia etc.).
Ocluzia adîncă. La examenul clinic se observă o supraocluzie
îrontală accentuată, care după gradul de pronunțare poate fi
considerată ca o supraocluzie adîncă sau tolală. Dacă dinţii
frontali superiori îi acoperă pe cei inieriori mai mult de o treime
din dimensiunile lor verticale, iar marginile lor incisivale vin în
contact cu tuberculii in. cisivilor superiori, este vorba de o
supraocluzie adîncă care nu este socotită ca patologie, însă este
acea stare, cînd ușor poate trece în patologie. Dacă dinţii frontali
superiori îi acoperă pe cei inferiori mai mult de 1/3 sau pînă la
linia coletului, iar marginile incisivale ale irontalilor inferiori
alunecă pe lîngă tuberculii dinţilor superiori frontali, instalindu-
se în' zonă coletului sau pe mucoasa palatului dur, avem o
supraocluzie totală.