Exam Ortodontie Anu 4 FINAL
Exam Ortodontie Anu 4 FINAL
Exam Ortodontie Anu 4 FINAL
Elemente de deontologie
• Ortodonție (din greacă) – ”orthos” = drept și ”donti” = dinte
• ORTODONTIA este o ramura a stomatologiei ce abordeaza etiopatogenia , clinica diagnosticul si
diverse metode de tratament a anomaliilor dento-maxilare
SARCINILE ORTODONTIEI
AMELIORAREA ALINIERII DENTARE
AMELIORAREA FUNNCTIEI MASTICATORII SI ECHILIBRUL ARTICULAR
AMELIORAREA ESTETICII FACIALE
AMELIORAREA FUNCTIEI RESPIRATORII SI A STARII GENERALE DE SANATATE
Elemente de deontologie
E binevenita dotarea cabinetului, fotoaparat si softboxuri impreuna cu un calculator pentru stocarea
informatiei in format electronic, examenul fotostatic, radiografii digitale, diferite software pentru analiza
teleradiografiei, modelele digitale, software pentru set-up
*Deontologie: normele de conduita si obligatiile etice . relatii pacient –medic, medic-medic, medic-
asistenta
CRITERIUL CARE STA LA BAZA TERMINOLOGIEI FRANCEZE PROPUSA DE IZARD IL CONSTITUE RAPOARTELE
TOPOGRAFICE PE CARE LE PREZINTA ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE APARATULUI DENTO-MAXILAR
FATA DE CELE TREI PLANURI DE REFERINTA:
SAGITAL
TRANSVERSAL
VERTICAL
TERMINOLOGIA CUPRINDE TREI CATEGORII DE TERMENI
RADICALI
PREFIXE
CALIFICATIVE
Peretii trebuie sa fie netezi,uniformi,acoperiti cu material lavabil pentru a putea fi curatat si dezinfectat cit mai usor.
Usile si ferestrele cabinetului sunt acoperite cu vopsea emailata sau cu ulei de culoare alba;
In sala de asteptare sunt de preferat culorile calde ,pe holuri cele deschise iar in cabinet culori neutre.
Lumina trebuie sa nu aiba tenta galbuie iar lampile trebuie sa fie fixe.
3.Descrieți factorii ce determină necesitatea tratamentului ortodontic.
ANOMALII DENTARE
INGHESUIRI DENTARE
INCLUZIUNI
LATERODEVIATII
LATEROGNATIE
PROBLEME DE ARTICULATIE
PROBLEME DE OCLUZIE
PROBLEME FUNCTIONALE
PROBLEME ESTETICE
Mijloacele de asepsie: dezinfectia mainilor ,suprafetelor ,utilizarea lampilor de cuart pt dezinfectie, utilizarea
echipamentului steril : masti,manusi , halate etc. Instrumentarul utilizat la fel trebuie sa fie steril.
- caldura uscata (flambare, calcare, încalzire la rosu, sterilizare cu aer cald - Poupinel) si caldura umeda (fierbere,
autoclavare);
- sterilizare la rece: mijloace radiante (raze ultraviolete, raze gamma, ultrasunete), sterilizare chimica
- sa nu actioneze toxic pe tesuturile pe care se aplica si sa nu tulbure mecanismele de aparare favorizând astfel o
infectie bacteriana;
- sa fie usor solubila în apa iar odata solvita sa dea un amestec stabil (sa nu-si modifice proprietatile în timp);
6.Definiți termenii de dezinfecție. Caracteristica mijloacelor și metodelor de dezinfecție a
echipamentului și instrumentariului orthodontic
• Dezinfecţia reprezintă un proces de lichidare a germenilor patogeni prin intermediul metodelor
fizico-chimice, farmacologice şi biologice.Prin dezinfectie se realizeaza distrugerea germenilor
patogeni,cu exceptia celor sporulati .
Deezinfectia se refera la distrugerea germenilor de pe diferite obiecte sau suprafete contaminate.
Metode de dezinfectie:
Pentru dezinfecţia aerului şi suprafeţelor în instituţii trebuie instalate lămpi cu raze ultraviolete
Fotoliul dentar se dezinfectează de mai multe ori pe zi, în special tetiera, brațele fotoliului și măsuța de
instrumente; se pot utiliza spray-uri antiseptice. Diverse piese ale unitului:s eringa de apă și aer,
butoanele de la întrerupătoare trebuie șterse cu un burete înbibat în alcool 70% sau clorhexidin în
soluție alcoolică sau spray; scuipătoarea trebuie dezinfectată frecvent. Aerisirea corespunzătoare se face
de mai multe ori pe zi. La sfîrșitul zilei de lucru se efectuează îngrijirea unitului și a mobilierului,
dezinfecția scuipătorilor, portdeșeurilor, lavoarului, dezinfecția umedă a pardoselii și altor suprafețe
mari cu săpun crezol 2% sau cu alte soluții sau spray-uri dezinfectante.
Săptămînal curățenia generală, curățirea și dezinfecția tuturor suprafețelor lavabile, ștergerea pereților, ușilor,
dezinfecția aerului prin formalizare.
Metode fizice: tratarea cu temperaturi înalte (fierberea, tratarea cu vapori sub presiune, tratarea cu aer uscat); cu
raze ultraviolete, cu ultrasunet, sterilizare prin filtrare.
Metode chimice: aplicarea substantelor chimice în faza gazoasa (formaldehida) sau sterilizarea în soluții de
preparate chimice (iod, alcool, apa oxigenata, cloramină, etc). Condiția principală în aplicarea materiilor chimice o
constituie capacitatea lor bactericidă și lipsa de agresivitate față de materiale sau instrumente.
In ortodontie cel mai frecvent este utilizata sterilizarea cu vapori sub presiune (autoclavarea). Autoclavul este
un dispozitiv in forma de cutie cu peretii foarte grosi,dubli rezistenti ,prevazut cu un capac si rafturi pt dispunerea
instrumentelor. Prin intermediu autoclavului se realizeaza distrugerea tuturor microorganismelor inclusiv a sporilor
, la ridicarea presiunii la 2 atm se obtine o temperatura de 131 grade , care timp de 20 minute asigura
sterilizarea.Dezavantajele acestei metode de sterilizare sunt: instrumentele din metal pot coroda, de aceea trebuie
protejate; aburul sub presiune poate deteriora anumite materiale plastice sau gume.
O alta metoda este sterilizarea cu aer cald (Pupinelul )- care functioneaza la o temperatura de 180 grade timp
de 1 ora .Avantajul acesteia este ca ea nu prezinta riscul corodarii instrumentului ,dar dezavantajul este ca timpul
de sterilizare este mai indelungat.
Instalaţiile electrice, de apă, gaz, vapori trebuie izolate corespunzător; de asemenea,orice derivaţie de la traseul principal
necesită robinet separat.Iluminarea laboratorului trebuie să dispună de o sursă centrală de lumină (800-1000 Lux),
amplasată în vedereaasigurării pe cât posibil a lucrului. Iluminarea la locul de muncă trebue să fie de 4000- 8000 Lux.
laboratorul de bază,
Utilaj
Camera cu presiune
Micromotor
Spatula electrica
Sablator
Materiale
Acrilat, ceara, gips , diverse aliaje(Cr-Co, Cr-Ni) , nisip pentru slefuire si lustruire pasta pentrru lustruire
Instrumente
1. Deglutitia infantila poate aparea ca consecinta a actului de sugere ,ca urmare a sugerii degetului ,sugerii unor
obiecte,buzei inferioare sau eruptia tardiva a incisibilor inferior.Acest obicei vicios se caracterizeaza prin
interpunerea limbii intre spatiile interincisivale.
Deosebim 3 forme de deglutitie atipica:
A. Deglutitie anterioara simpla-limba se pozitioneaza la nivelul incisivilor nedepasindui anterior, aceasta determina o
usoara vestubularizare a incisivilor;
B. Deglutitie anterioara -limba se interpune intre arcadele dentare si depaseste spatiul incisiv anterior,ceea ce duce la
aparitia ocluziei deschise.
C. Deglutitie bilaterala si anterioara -se caracterizeaza prin pozitionarea limbii la nivel incisivilor si la nivelul
premolarilor ,ceea ce duce la aparitia unei ocluzii deschise latero-fronto-laterala.
2. Respiratia orala -reprezinta actul comun realizat de aparatul respiratori si DM prin care se
realizeaza schimbul de gaze .Respiratia orala este considerata normala doar la nou nascuti,sugari si in timpul
eforturilor.
Respiratia orala poate provoca :
*bolta palatina inalta ;
*mAxila ingusta;
*prodentie superioara;
*retrodentie inferioara;
*inocluzie sagitala;
*ocluzie distalizata;
*ocluzie deschisa frontala.
3. Tulburarile de fonatie -pot parea ca urmare a unor modificari la nivelul SNC, si are
influente asupra cresterii oaselor. (DISLALIA ,PARADISLALIA , STIGMATISMUL)
Consecintele asupra cresterii maxilarului:
- In cazul pronunției consoanelor palato-alveolare (D,T) care se face cu sprijinul apico-lingual al incisivilor
superiori, poate să apară o proalveolodenție în situația in care muschiul orbicular nu poate neutraliza forța exercitată
de limbă.
- In sigmatism interdentar se observă o incompentență labială, o beanță anterioară și o interpoziție linguală în timpul
deglutiției și fonației.
- Se descriu cazuri de beanță anterioară asociată cu o hipotonie labială în timpul disfuncțiilor de fonație și deglutiție
- Interpozitia laterala a limbii in articularea fonemelor (S, J, Ch, Z) impiedică creșterea
verticală a proceselor alveolare și antrenează o supraocluzie incisivă prin infraalveolie molara. - Sprijinul unilateral
al limbii antrenează o dezvoltare asimetrică a arcadelor, cu endoalveolie superioară și beanță laterală
Deseorii parintii tind sa creada ca afectarea dintilor temporari de catre carii nu vor avea nici un impact negativ asura
dentitiei permanete,ce ce este total incorect.Dintii de lapte cu carii multiple ,netratate pot duce la aparitia modificarilor
in dentitia permanenta(la etapa de formare a mugurilor dentari.Observam deseori cazuri in care cariile de biberon la
copii progresand nu mai lasa nimic din dintele temporar,ceea ce duce la pierderea prcoce a dintilor temporari se
respectiv la aparitia modificarilor in dezvoltarea ADM mai tarziu.
Caria dentara și complicațiile ei, cu pierderea precoce a dinților temporari sau extracția celor permanenți
provoacă grave tulburări prin:
- dezechilibrarea creșterii și dezvoltării aparatului dento-maxilar;
- deplasări patologice în plan orizontal ale dinților limitrofi breșei, numite mezioversii
sau distoversii dentare;
- deplasări patologice în plan vertical ale dinților antagoniști, numite extruzii dentare
sau dento-alveolare, cu prăbușiri ocluzale
Cariile aproximale la dintii temporari sau definitivi determină pierderea punctelor de
contact şi mezializarea dintilor vecini, cu apariția punctelor de contact premature, a
disfuncțiilor ocluzale şi a malpozitiilor dentare consecutive
Cariile cu distructii ale suprafetei ocluzale favorizează extruzia dinților
antagonişti, blocarea ocluziei, malpoziții dentare la distanță, în diagonală.
Erupţia precoce -reprezinta eruptia anticipata pe arcada dentara a dintelui normal conformat inaintea termenilor stabiliti
de eruptie .
Acest fenomen se însoţeşte de o dezvoltare precoce şi o accelerare în calcifierea dinţilor cauzată fie de factori de ordin
general (factori de mediu, sex, unele stări patologice endocrine sau boli febrile) sau factori locali (extracţia dinţilor temporari
cu 6-12 luni înainte de perioada de erupţie a dintelui permanent stimulează apariţia precoce pe arcadă a acestuia cu apariţia
unor tulburări şi în ordinea de erupţie).
Erupţia întârziată (tardivă) inseamna eruptia dintilor in cavitatea bucala peste un interval de timp mai mare decat
intervalul mediu considerat normal.
Cauze: -anchlioza dento-alveolara ,
-densitatea crescuta a tes osos la nivelul locului de eruptie a dintelui;(cand dintele temp a fost extras mai inainte decat
termenii fiziologici de eruptie a dintilor permanenti)
-diverse obstacole(dinti supranumerari _
INCLUZIA DENTARA - ramanerea unui dinte complet format(cu apex inchis) in interiorul osului sau in partile moi,
dupa termenul normal de eruptie, fara tendinta de a erupe
Cauze locale:
Crestere - se traduce prin cresterea in dimensiuni. Mai poate fi definit si ca totalitatea modificarilor
normale, cantitative ale materiei vii. In general cresterea se coreleaza cu cresterea in dimensiuni, dar exista
cazuri in care cresterea rezulta din scaderea in dimensiuni, respectiv involutia (ex. timusul dupa pubertate).
Cresterea reprezinta un aspect cantitativ al dezvoltarii biologice si se masoara in unitati de crestere pe
unitatea de timp
Cresterea scheletului facial se realizeaza prin proliferarea cartilaginoasa la nivelul sincondrozelor sau prin
proliferarea la nivelul suturilor,iar osificarea este rezultatul mineralizarii matricei astfel obtinute. Cresterea bazei
craniului e influentat de factorii genetici si cei metabolici. Cresterea faciala este influentata de cresterea bazei
craniului ,DE FACTORII FUNCTIONALI SI DEASEMENEA DE ACTIVITATEA MUSCULARA
Baza craniului se dezvoltă prin sincondroze în lungime pînă la vîrsta de 3 ani,Dezvoltarea în lăţime se face pînă la
vîrsta de 5 ani, encondral.
Procesul alveolar se dezvoltă transversal prin sutura mentonieră pînă la 7 ani, apoi prin procese de resorbţie periostală
pe faţa internă şi apoziţie pe cea externă.
Cresterea osului maxilar superior (are loc la nivelul suturilor). In plan transversal se finalizeaza mai devreme prin
osificarea suturii mediopalatine. Creasterea verticala incepe de la varsta de 2 ani . si se finalizeaza odata cu eruptia
dintilor.
Cresterea osului mandibular- in lungime se finalizeaza la 15-16 ani la fete iar la baieti la 18 ani
28)Noțiunea de tub neural, foițele (straturile) embrionare și destinația lor. Arcurile și pungile
branhiale. Formare și derivate.
Tubul neural- este un segment embrionar din care se va forma sistemului nervos al fatului.
Tubul neural se dezvoltă în partea cranială şi, la început, prezintă trei vezicule:
• prozencefal
• mezencefal
• rombencefal
Datorită acestei evoluţii, tubul neural va depăşi cranial notocordul. În această perioadă se formează
inima, caudal de cap, determinănd proeminenţa cardiacă.
Proeminenţa determinată de creşterea encefalului este denumită tubercul fronto- nazal şi
reprezintă totalitatea elementelor mezodermale, ectodermale şi mezenchimale, importante în
dezvoltarea encefalului.
Tubul neural contine celule care migreaza si se diferentiaza dand nastere elementelor faciale:
• celule dispersate la nivelul suprafeţei epiteliale (celulele pigmentare) agregate în diverse structuri
cohensive , asemănătoare cu ale ganglionior nervoşi;
• celule diferenţiate în mezenchimul de la nivelul masivului facial (os, cartilaj, ţesut conjunctiv,
muşchi, celule dentare).
În concluzie, din mugurii nazali interni va deriva lama perpendiculară a etmoidului, septul nazal, osul
incisiv, regiunea centrală a buzei superioare. Mugurii nazali participă la formarea palatului primar. Din
mugurii nazali externi provin partea superioară şi internă a orbitei şi părţile laterale ale nasului. Mugurii
maxilari superiori formează restul maxilarului superior, palatul secundar şi primar, părţile laterale ale buzei
superioare.
31)Numiți și descrieți etapele de formare și dezvoltare a mandibulei.
Etapele de formare:
1. In saptamana a 5-a are loc -fuzionarea muguriLor mandibulari cu formarea arcului mandibulei(cartilajul MEKEL);
4. Catre sapt a 18- resturile de carilaj devin parti componente ale oaselor urechhii (ciocanas,scarita)
Dezvoltarea mandibulei:
Creșterea mandibulei în sens sagital (fig.10) are loc prin apoziţie pe suprafaţa posterioară a ramului și resorbţie pe
suprafaţa anterioară. Ca rezultat, apare spaţiul necesar erupţiei molarilor. Acest proces se stopează înaintea producerii
spaţiului necesar molarului trei, care poate să rămână inclus. Creșterea în lungime se încheie către 14-15 ani la fete și către
18 ani la baieţi.
Creșterea transversală a mandibulei are loc prin apoziţie pe suprafaţa externă a corpului mandibular și resorbţie pe cea
internă. Până la vârsta de 6 ani se petrece apoziţie osoasă la nivelul suturii mentoniere. Aceste procese se încheie înaintea
pubertatii. Respectiv, după vârsta de 12 ani distanţa intercanină inferioară nu mai crește .
In ultimile luni de viata intrauterina datorita cresterii mai accelerate a maxilarului superior se instaleaza o
retrognatie mandibulara. Respectiv copilul cand se naste la el putem evidentia o prognatie maxilara si o
retrognatie mandbulara. Prin procesele functionale ale aparatului dento-maxilar (suptul,,deglutitia si
respiratia) incet ,incet se produc modificari in forma acestuia(Functia determina forma).
In perioada de sugar ,prin suptul la san se realizeaza prima mezializare a mandibulei (acest act se
datoreaza contractiei simultane a muschilor pterigoidieni laterali,care mai sunt considerati muschii nou
nascutului ,ce determina propulsia mandibulei )
Erupția dentară reprezintă procesul de dezvoltare prin care dintele se deplasează din poziția sa din interiorul
osului, de-a lungul procesului alveolar în cavitatea orală, până stabileşte contacte cu antagonistul său.
A. Etapa preeruptivă cuprinde fazele de formare ale mugurilor dentari: proliferarea, histodiferentierea,
morfodiferenţierea şi calcificarea coroanelor dentare, care începe la 4 luni de viață intrauterină pentru incisivii
temporari şi la 4 ani după naştere pentru molarii 3.
B. Etapa de migrare intraalveolară apare odată cu inceperea dezvoltării şi calcificări rădăcinii dentare. Coroana
dentară migrează vertical, mezial şi transversal (vestibular sau lingual) in raport cu dinții, resorbind tesutul osos
suprajacent prin osteoclazie. Direcţia de migrare dentară este dirijată de gubernaculum dentis, care este un cordon
epitelial fibrozat, ce leagă fiecare mugure dentar de mucoasa gingivală. Drumul pe care îl va parcurge dintele în
erupția sa intraosoasă poartă denumirea de "iter dentis" (Serres, Galippe).
C. Etapa intraorală sau preocluzală corespunde cu perforarea mucoasei gingivale şi migrarea dentară până la
contactul cu, dinții antagonişti. Toţi dinții migrează vertical până la întâlnirea unui obstacol dentar sau gingival, unde
stabileşte contacte. Migrarea in plan sagital este diferită în funcție de grupurile dentare.Astfel, incisivii şi molarii
superiori şi inferiori migrează mezial, grupul canin premolari superiori şi inferiori migrează distal, numai incisivii
laterali inferiori pot migra mezial sau distal în funcție de spațiul existent.
D. Etapa funcțională este legată de atinge planului de ocluzie şi de intrarea în funcțiune a dintilor. Mişcările dintilor
sunt frânate de intalnirea cu antogoniştii şi cu dintii vecini şi de terminarea creşterii radiculare.
Timpul necesar unui dinte pentru atingerea planului de ocluzie din momentul apariției lui în cavitatea orală este de
câteva săptămâni pentru dinții temporari, iar pentru dinții permanenți între 2-4 luni: 9 săptămâni pentru incisivi şi
canini, 12 săptămâni pentru premolari şi 10-12 săptămâni pentru molari.
Dereglari in procesul de eruptie:
1. Modificările în ordinea de erupție dentară constau in erupția molarilor 2 permanenti înaintea grupului premolar - canin sau
schimbarea ordinei de erupție intre
canini şi premolari.
1. Erupția precoce apare atunci când erupția primului dinte are loc inainte de 4
Erupția precoce este rară in dentitia temporară şi se manifestă prin: - aparitia incisivilor inferiori in primele zile după naştere;
- foliculita expulzivă Capdepont (osteomielita sugarului), când foliculii dentari de pe
periapicală.
- infectiile periapicale ale dintilor frontali temporari sau infectiile interradiculare ale
2. Eruptia intarziata când primul dinte apare după un an, iar terminarea erupției
• Reeducarea functionala
Reeducarea respiratiei: se realizeaza prin exercitii de respiratie, urmarindu-se succesiunea miscarilor de dilatare a
narinelor, inchiderea fantei labiale si propulsia mandibulei.
Reeducarea deglutitiei infantile: copilul trebuie de obisnuit cu o deglutitie de tip adult, in care limba se
proiecteaza in treimea anterioara a boltii palatine, asigurind stimularea centrelor osteogenetice de la nivelul suturii
intermaxilare pentru o dezvoltare in latime. Aparatul ortodontic utilizat – scutul retroincizal.
Reeducarea masticatiei lenese: mestecarea bine a alimentelor, acestea avind o consistenta adecvata care sa
solicite un efort masticator.
Reeducarea fonatiei defectuoase: se utilizeaza in tulburarile de fonatie ca dislalia, paradislalie si rinolalia. Pentru
reeducarea tulburarilor de fonatie este necesara colaborarea cu un specialist logoped.
37. Modificări ale aparatului dento-maxilar produse sub acțiunea factorilor nocivi în perioada de
organogeneză.
Factorii nocivi care pot provoca ADM inca din perioada de organogeneza sunt:
Factorii nocivi care actioneaza in perioada de organogeneza pot duce la insasi moartea organismului prin avort
spontan sau pot provoca :
anodontia,
dinti supranumerari.
Factorii nocivi care actioneaza in perioada de morfogeneza duc la dereglari morfologice si tulburari functionale,
aparitia unor distrofii dentare: fluoroza, hipoplazie,modificari de volum,forma, culoare si alte malformatii cranio-
faciale.
39. Descrieți forțele exercitate de musculatura periorală și influența acestora asupra formării și
dezvoltării aparatului dento-maxilar.
Pentru a asigura o dezvoltare armonioasa a aparatului dento-maxilar,musculatura periorala trebuie
sa se afle intr-un echilibru functional,sa nu fie hipertrofiata sau atrofiata.
In cazul echilibrului muscular valoarea functionala a musculaturii va fi mai mare decat valoare
functionala a factorului cu tendinta de deplasare a dintelui.
1. Muschiul orbicular -este muschiul situat in jurul buzelor el constituie un suport al buzelor,este
un muschi constrictor al fantei bucale.Hipotonia acestiua poate duce le : protruzia grupului lateral
de dinti si intruzia grupului incisiv inferior de dinti.
2. Muschiul Maseter -este muschiul masticator care participa la ridicarea
mandibulei,in cazul hipotoniei : vor lipsi punctele de contact interdentare,masticatia nu
va fi atat de eficienta, si va favoriza coborarea mandbibulei .
3. Muschiul limbii sunt muschi striati, in numar de 17, opt pereche si unul nepereche. Dupa
originea lor se clasifica in muschi extrinseci (scheletici) si muschi intrinseci (nescheletici).
MASETER
MUSCHIUL LINGUAL
limbii (pe septul lingual si aponevroza linguala) si determina modificarea formei limbii.
83transvers si vertical.
Consecintele hipotoniei lui muscular îngustarea arcadei, ocluzie deschisă, deficultati în actul de
deglutiție
- orbicularii buzelor;
- limba;
- obrajii;
- muşchii ridicători;
- muşchii coborâtori;
- muşchii propulsori;
- muşchii retropulsori.
Examene paraclinice:
Examenul fotostatic:
Deşi acest examen complementar redă în general semnele descrise la examenul clinic,
medicul poate să culeagă date obiective, cuantificabile, pentru diagnostic, evoluţia sub tratament şi rezultatele
obtinute.
Fotografia de faţă;
- forma feţei;
- simetria;
- tangenta gurii;-
II.Studiul de model
1. Formula dentară
2. Tipul de dentiţie
3. Vârsta dentară
3. Perimetria
5. Indicele Bolton
Ortopantomografia
- prezenţa unor dinţi inclusi, poziţia, direcţia, profunzimea, starea apexului, relaţia
cu dinţii vecini;
- rizaliza patologică;
- structura osoasă;
- sinusurile maxilare;
- bazele osoase;
- sinusurile maxilare;
- mandibula în totalitate;
- articulaţiile temporo-mandibulare.
Teleradiografia :
2. Teleradiografia axială:
sagital şi transversal.
• Analiza Tweed
• Analiza Sassouni
• Analiza Downs
• Analiza Steiner
• Analiza McNamara
46. Deglutiţia atipică. Tipuri de deglutiţie. Tulburările în dezvoltarea aparatului dento- maxilar
provocate de deglutiţie atipică.
*Deglutia atipica: reminiscenta comportamentului lingual ca o imaturizare a functiei de deglutitie. Poate fi un sm
intr-un sd determinat, cauze morfologice: macroglosie, fren scurt, sau obicei vicios.
*Tulburarile provocate: are loc ruperea echilibrului muschilor limbii, maseter si orbicular al buzei-fortele nu se mai
transmit in directia laterala si post. Astfel, musc orbiculari pierd caraterul de orpitoti pentru incisivi, limba nu
mentine contactul cu bolta palatina. Cind limba se proiecteaza pe incisivi se realizeaza ocluzie in zona laterala,
incisivii fiind vestibularizati. Cind limba e plasata interincisival se produce hipotonia mus maseter si orbicular, mus
mentalis in hipertonie, are loc intruzia incisivizol cu ocluzie deschisa. Cind limba este in zona frontala si laterala se
formeaza ocluzia deschisa latero-fronto-laterala.
Tipul I- deglutiţia cu împingerea limbii pentru etnaşarea cav. bucale+ buzele sunt hipotone, arcadele fiind
separate ->duce la vestibularizarea incisivală.
Tipul II – deglutiţia cu împingerea limbii, arcadele fiind în contact cu regiunile posterioare ->inocluzie
verticală anterioră dacă tonusul labial e scăzut -> vestibularea incisivală + inocluzie sagitală.
Tipul III – deglutiţie cu arcadele depărtate, fără presiunea limbii+contact limbii cu bolta palatină posterior+
contracţia puternică a buzelor necompensată lingual -> produce retrodenţie -> Ocluzie adîncă acoperită
Deglutitia atipica cuprinde 2 categorii de subiecti (dupa Muller)
Centripeti :
Limba inalta, forma de ”crosa„ , situate in parte posterioara.
Actiune asupra dezvoltarii transversal si putin in sens sagittal.
Excentrici
Limba se proiecteaza inainte
Daca e inalta cauzeaza prognatii maxilare(cl II/ 1 Angle)
Daca e in pozitie mijlocie ,favorizeaza biproalveolie si bianta anterioara.
Daca e in pozitie joasa , antreneaza prognatia mandibulara(cl. III Angle)
47. Dereglări de respirație. Cauze. Impactul respirației orale asupra aparatului dento-maxilar.
*Respiratia normala este cea nazala, insa datorita necesitatii crescute sau dificultatilor de trecere a aerului prin cav
nazala, se face apel la resp orala.
*Clinica: aerul inspirat are actiune directa asupra boltii palatine provocind compresiune de maxilar, reducerea pres
din sinusul max duce la ingustarea lui, lipsa de eficienta a buzei sup cu deplasarea incisivilor in prodentie,
compresiunea lat a mus buccinator, modificari in comportamentul hioidian cu retropozitia mand si a limbii, lipsa
stimulilor naturali de crestere a ansamblului nazal si a zonelor limitrofe, prezenta vegetatiilor limfoepiteliale care
determina o deplasare inainte a mand., limba se coboara si se proiecteaza penste incisivi intruzindui, ocluzie
deschisa.
Această disfuncție are influneță asupra creșterii osului (bazal sau alveolar) și se exercită în cele 3 sensuri ale
spațiului.
Anomalii generate de unele tulburări de debit sau de ritm ale vorbirii: bîlbîiala, tahilalia, bradilalia.
În cadrul pronunției consoanelor palato-alveolare (D, T), care se face cu sprijinul apico-lingual al incisivilor superiori,
poate să apară o proalveolodenție în situația în care mușchiul orbicular nu poate neutraliza forța exercitată de
limbă.
În sigmatism interdentar se observă o incopetență labială, o beanță anterioară și o interpoziție linguală în timpul
deglutiției și fonației.
Interpoziția laterală a limbii în articularea fonemelor (S, J, Ch, Z) împiedică creșterea verticală a proceselor alveolare
și antrenează o supraocluzie incisivă prin infraalveolie molară.
Importanța: pentru a planifica un tratament ortodontic eficient (funcțional și estetic) , fără complicații sau recidive.
Reeșind din factorii etiologici al anomaliilor dento-maxilare, rezultă importanța consultației și eventual
tratamentului la medicul ORL-ist, pediatru sau neurolog.
! Păstrarea factorului etiologic și al mecanismului de producere a unei anomalii dento-maxilare, reprezintă factori
negativi importanți în evoluția tratamentului ortodontic.
Factorii etiologici pot fi depistați și în multe cazuri simpla lor înlăturare este suficientă pentru redresarea
morfo-funcțională.
Tratament interceptiv: se fac dupa virsta de 3 ani acordind o mare importanta fenomenelor dentale. Reeducarea se
face cu ajutorul logopedului, in acelasi timp cu realizarea tratamentului ortodontic.
51. Obiceiurile vicioase. Noțiune. Clasificare. Combaterea obiceiurilor vicioase bucale. Aparate
ortodontice indicate în dependență de vârsta pacientului.
Obiceiurile vicioase sunt acte, gesturi însușite spontan de subiect, practicate în mod consecvent, pe o
durată îndelungată a existenței, cu o anumită frecvență, ritmicitate și intensitate și care în perioada
dezvoltării ADM, în corelație cu alți factori pot genera sau agrava anomaliile dento-maxilare
Se cunosc 3 categorii de obiceiuri vicioase:
- Obiceiuri de postură vicioasă ale corpului, capului și mandibulei în timp de veghe, în timpul somnului
sau a activităților.
- Obiceiuri de sugere ale degetelor, buzelor, diverse obiecte.
- Obiceiuri de interpoziție a limbii sau a unor obiecte pe care le mușcă.
O altă clasificare
Atitudini postural
Obiceiuri de interpoziţii heterotrope;
Obiceiuri de interpoziţii autotrope de părţi moi;
Parafuncţii.
Toate aceste obiceiuri modifică echilibrul dintre forțele musculare antagoniste, determinând o dezvoltare
neproporțională a elementelor scheletice pe care se inseră.
Obiceiuri vicioase exobucale (atitudini vicioase de postură). Noțiune. Clasificare. Consecințe.
Atitudinile posturale vicioase au cea mai pregnantă influentă asupra dezvoltani aparatului dento-
maxilar.
Ele își iau originea în:
Folosirea unei saltele prea groase sau prea moi
Perne mari care deplasează planul capului copilului față de planul corpului ,cu modificări
ale tonusului de postură.
-Hiperflexia capului In timpul somnului prin folosirea unei perne prea mari, determinánd
deplasarea anterioară a mandibulei.
Poziția de hiperextensie a extremității cefalice ,în care mandibula rămîne în poziție
posterioară sau se accentuiază retrognația de relație.
Dormitul pe perne tari duce la dezvoltarea asimetrică a calotei craniene(plagiocefalie)
Dormitul într-un singur decubitus lateral duce la aparișia scoliozei ,iar daca copilul
introduce una sau ambele mîini sub față ,apar asimetrii faciale ,prin dezvoltarea
insuficienta sau deformarea unei hemifețe
Purtatul copilului în spate determină în timp turtirea regiunii frotale și aplatizarea
masivului facial,compensată dupa vîrsta de 8 ani cu o proalveolodonție bimaxilara.
Astfel daca copilul doarme în decubit dorsal cu o perna prea mare –hiperflexia extremitatii cefalice
cu deplasarea înainte peste limitele normei, a mandibulei, ce poate sta la baza unei relații
prognate în raport cu maxilarul superior.
Obiceiurile vicioase de supt nu reprezintă un pericol până in jurul varstei de 3 ani, însă persistența
lor după acesta vârstă poate conduce la apariția unor efecte nedorite asupra maxilarelor și
arcadelor dento-alveolare. Gravitatea acestora depinde de durata, intensitatea și frecvența
practicării obiceiul vicios.
Modificările dento-maxilare care pot apărea sunt: îngustarea maxilarului superior ca urmare a
presiunii musculare asupra acestuia în timpul suptului, înclinarea spre anterior a incisivilor
superiori și a suportului osos, poziția posterioară a mandibulei și/sau înclinarea spre posterior a
incisivilor inferiori, precum și alte modificări ale axelor dinților ce produc tulburări ocluzale (de
mușcătură). De asemenea, poate fi afectată integritatea dentară prin apariția abraziilor și cariilor
dentare. Modificările maxilo-faciale apărute se remit spontan, dacă obiceiul vicios este
decondiționat la timp.
Tetina și biberonul:
Indiferent de tipul tetinei, persistența suptului acesteia după vârsta de 3-4 ani este dăunătoare.
Îndulcirea tetinei înainte de utilizare sau consumarea de lichide îndulcite prin biberon favorizează
apariția cariilor dentare, așa-numite “carii de biberon”.
Decondiționarea acestui obicei se poate face de către părinți prin diverse metode. În prima fază se
încearcă convingerea susținută a copilului de către părinți. De exemplu aceștia îi pot citi sau cânta
copilului înainte de culcare pentru a adormi fără tetină sau biberon. Dacă nu funcționează, se
trece la unele metode de constrângere: scurtarea tetinei, aplicarea unor soluții cu gust rău pe
tetină. În cele din urmă, daca nu se obține decondiționarea, părintele este sfătuit să se adreseze
medicului ortodont.
Noi recomandăm evitarea pe cât posibil a metodelor de constrângere, sugerând părinților mai
degrabă să încerce să își convingă copilul să renunțe la obiceiul vicios, cu multă răbdare,
perseverență și căldură. În cazuri dificile și extreme, când nu se poate obține nicicum cooperarea
copilului, se pot lua și alte măsuri, bineînțeles după evaluarea atentă a situației.
Degetul :
De cele mai multe ori, copilul își suge policele (degetul mare) însă poate folosi și alt deget sau
mai multe degete. Întrucât mișcările de sugere ale degetului pot apărea încă din viața
intrauterină, acest obicei nu este considerat vicios până la vârsta de 3 ani.
Înlăturarea acestui obicei se realizează, de asemenea, prin metode de convingere sau
constrângere. Părinții pot aplica mănuși speciale ortodontice, leucoplast pe deget, un lac special
pe unghie sau diverse soluții cu gust rău.
Noi recomandăm, așa cum am menționat și în cazul sugerii tetinei sau biberonului, evitarea pe cât
posibil a metodelor de constrângere, sugerând părinților să încerce să își convingă copilul să
renunțe de bunăvoie, oferindu-i explicații corespunzătoare vârstei și dând dovadă de multă
răbdare și căldură. Rezultatele obținute astfel sunt mult mai puțin traumatice pentru copil și de
durată, el luând parte la luarea acestei decizii.
Dacă obiceiul nu poate fi îndepărtat astfel, este indicată purtarea unor aparate ortodontice de
inhibiție.
Buza inferioară: -Sugerea sau interpunerea buzei inferioare apare de multe ori în urma decondiționării
altor obiceiuri vicioase de supt. Este necesară supravegherea atentă și atenționarea copilului de către
părinți, pentru a-l dezobișnui de acest obicei. De asemenea, există diverse mijloace ortodontice în acest
scop, dacă interpoziția buzei se menține.
Se recomandă:
exercitii de miogimnastică statică aplicarea buzei inferioare peste buza superioară;
exercițiu de miogimnastică dinamică aplicarea vârfului limbii in şantul vestibular inferior, cu
deplasări ritmice spre stânga şi dreapta;
aplicarea unei plăcute vestibulare partiale.
53. Particularități de dezvoltare a ocluziei dentare în plan sagital. Etapele de mezializare a mandibulei.
Intre varsta de 6 luni si 2 ani jumatate, are loc eruptia dintilor temporari si constituirea ocluziei dentare temporare.
Eruptia dentara este un proces complex de fenomene fiziologice metabolice, prin care dintii migreaza din zona
osoasa in care s-au format, in cavitatea orala, pana la atingerea planului de ocluzie. Secventa si momentul eruptiei
dentare sunt determinate genetic. Formarea celor 2/3 a radacinii este genotipica, iar 1/3 apicala este fenotipica.
Dintele isi incepe eruptia dentara cand are mineralizata coroana si cele 2/3 din radacina. Un dinte este considerat
erupt din punct de vedere clinic, cand cuspidul lui a perforat mucoasa gingivala. Eruptia dentara variaza in raport cu
rasa, tipul regional, tipul constitutional, sexul si cu factorii generali si locali.
Zona frontala - repere normale: fetele palatinale ale incisivilor superiori se sprijina, la
nivelul cingulum-ului pe marginile incizale ale incisivilor inferiori, realizand o inocluzie
sagitala de 0-2 mm cu fetele vestibulare ale acestora.
Zona frontala - repere anormale: inocluzie sagitala mai mare de 2 mm, inocluzie
sagitala negativa, ocluzie inversa frontala si angrenaj invers frontal.
Zona laterala – repere normale canine: varful caninului inferior se articuleaza cu fata
distala a incisivului lateral superior si cu fata meziala a caninului superior.
Zona laterala – repere anormale canine: rapoarte distalizate sau mezializate.
Zona laterala – repere normale molare: cuspidul mezio-vestibular al molarului prim
superior se articuleaza cu santul vestibular intercuspidian al molarului prim inferior.
Zona laterala – repere anormale molare: rapoarte distalizate sau mezializate.
54. Particularități de dezvoltare a ocluziei dentare în plan vertical. Etapele de înălțare fiziologică a
ocluziei dentare.
In dentatia temporala:-zona frontala:repere normale:
-repere anormale:infraocluzie sau ocluzie deschisa laterala ;supraocluzie In prima etapa a dentitiei
mixte-zona frontala –repere normale :I sup acopera Iinf in raport 1\2
In a doua etapa a dentitiei mixta-zona frontala:repere normale:I sup acopera I inf in raport 1\3 Repere anormale:
ocluzie deschisa frontala
In dentatia permanenta-in zona frontala :repere normale:I sup acopera I inf [supraacoperire 2mm]sau cap la cap]
Repere anormale: ocluzie deschisa frontala
-in zona laterala: repere normale:contacte interarcadice tripodale cuspid foseta sau cuspid-ambrazura
Etapele: Prima etapă de înălţare : Ocluzia dinţilor temporari apare odată cu realizarea
contactului dintre incisivii inferiori si cei superiori. Ocluzia se stabilizează la 1,6 ani, când
apar primii molari temporari şi se produce prima înălţare a ocluziei.
A 2 etapă: Molarii 1 permanenţi superiori erup la 6 luni după cei inferiori, angrenajul
iniţial este "cuspid-cuspid" şi se remarcă o dezvoltare importantă în sens sagital a
masivului facial şi a procesului alveolar superior, printr-o activitate intensă la nivelul
suturilor.
Erupţia molarilor 1 permanenţi şi stabilirea rapoartelor de ocluzie neutrală, în asociere cu
erupţia incisivilor inferiori şi superiori, determină cea de-a doua înălţare fiziologică a
ocluziei.
A3 etapă: Etapa a V-a corespunde erupţiei molarilor 2 permanenţi între 10 şi 12 ani la fete şi
între 12 şi 16 ani la băieţi. În mod normal, molarii 2 inferiori erup înaintea celor superiori
şi, prin realizarea contactului ocluzal cu dinţii antagonişti, determina cea de-a 3-a înălţare
de ocluzie, condilii mandibulari adaptându-se complet la cele două versante.In erupţia lor
verticală, molarii 2 permanenţi efectuează o migrare mezială asociată cu una transversală
şi erup cu o înclinare palatinală a suprafeţei lor ocluzale.
• La nivelul caninilor- cusp. caninului sup. Trebuie să vină foarte exact în interlinia
dintre primul molar temporar și caninul inferior;
Molarul II temporar este, de obicei, în sens mezio-distal mai mare decât cel maxilar,
dând naştere la planul postlacteal, un element de o importanţă clinică deosebită
Poziţiile planului postlacteal: a) plan postlacteal vertical; b) plan postlacteal în
treaptă mezializată; c) plan postlacteal în treaptă distalizată.
În mod normal acest plan poate să fie în linie dreaptă sau o treaptă uşor mezializată.
Acest raport este preluat de molarii unu permanenţi cu stabilirea unor rapoarte de
ocluzie neutra, condiţie esenţială pentru dezvoltarea unei ocluzii normale în dentiţia
permanentă. Planul postlacteal în treaptă mezializată poate determina o ocluzie
mezializată în dentiţia permanentă, daca apare o dezvoltare în exces a mandibulei
(prognaţie mandibulară anatomică sau funcţională prin conducere cuspidiană) sau
pierderea precoce a molarului II temporar şi migrarea molarului unu permanent.
În aceeaşi situaţie de plan postlacteal vertical se ajunge la o ocluzie neutră, dacă
mandibula are o creştere suplimentară timp de 4-6 ani, comparativ cu a maxilarului
superior, şi dacă molarul unu inferior ocupă spaţiul suplimentar disponibil după
deplasarea molarului II temporar cu premolarul 2 definitiv. Planul postlacteal în
treaptă distalizată, considerat anormal, duce la formarea ocluziei distalizate în
dentiţia permanentă.
În ocluzia la nivelul caninilor, cuspidul caninului superior trebuie să vină foarte
exact în interlinia dintre primul molar temporar şi caninul inferior. În plan
transversal, cuspizii vestibulari ai molarilor superiori şi muchiile incizale ale dinţilor
frontali superiori depăşesc în afară cuspizii sau muchiile omoloage ale dinţilor
inferiori. În plan vertical, supraacoperirea frontală de ½ este considerată normală.
Sunt două tipuri de arcade dentare după Baume:
l ) arcada cu spaţii interdentare;
2) arcada fără spaţii interdentare.
*Ocluzia in dentitia mixta : intre 5-7 ani erupe mol 1 perm inf, dupa 6-12 luni cel sup
stabilind raportul de ocluzie normal-cheia de ocluzie Angle. Cuspid MV a sup in
foseta MV inf. Mol 1 permm inf migreaza corporal mezial, vertical si V pin la
realizarea contactului cu dintii antagonisti. Initial la eruperea mol 1 sup se stabileste
un angrenaj cuspid cuspid. Intre 5-8 ani are loc eruptia incisivilor, stabilind limitele M
si D a spatiului disponibil pentru eruptia caninului si premol. Incisivii centrali inf
initial ocupa o poz linguala la pres exercitata de limba se aliniaza in poz corecta. In
sens vertical vor veni in contact cap la cap cu marg incizale a incisivilor centrali
temporari sup. Incisivii centrali sup intre 7-8 ani in poz palatinala si migreaza vertical,
V si D pin la intilnirea antagonistilor. Incisivi lat inf erup lingual, alinierea se produce
prin distalizarea caninului temporar. Intre 9-11 erupe grupul canin premol. La mand
erupe mai intii caninul, apoi premol si mol 2, la maxilapremol 1 erupe inaintea
caninului in locul mol 1 temp. La eruptia caninului sup acesta migreaza M , vertical si
palatinal ducind la mezializarea si inchiderea sau reducerea diastemelor.
61.Etapele dezvoltării ocluziei în dentiția mixtă. Succesiunea erupției dinților
permanenți.
Etapa II: -începe cu erupția și angrenarea M1 permanenți
- Între 5-7 ani erup M1 inferiori permanenți;
- La interval de 6-12 luni, urmează erupția M1 superiori stabilirea
rapoartelor de ocluzie normală (cheia lui Angle).
- După erupția molarilor primari se remarcă o dezvoltare în sens sagital a
masivului facial și a procesului alveolar superior
Erupţia molarilor 1 permanenţi şi stabilirea rapoartelor de ocluzie neutrală, în
asociere cu erupţia incisivilor inferiori şi superiori, determină cea de-a doua
înălţare fiziologică a ocluziei
Etapa a 3-ea:
- Erupția incisivilor (5-8 ani)—> stabilesc cu M1 permanenți limitele meziale și
distale ale spațiului disponibil pentru erupția caninului și a premolarilor
- Incisivii centrali inferiori vin în contact cap la cap cu marginile incizale ale
incisivilor centrali temporari superiori
- Incisivii centrali superiori erup după cei inferiori (între 7 şi 8 ani), într-o poziţ
ie palatinală faţă de omologii lor temporari şi migrează vertical, vestibular şi
distal până la întâlnirea antagoniştilor, în raport cu forţa musculară labială, li
nguală şi spaţiul necesar
- Etapa a 3-ea:
- - Incisivii laterali superiori erup după incisivii centrali într-o poziţie palatinal
ă, iar alinierea lor este posibilă numai prin folosirea spaţiului precanin.
- - Incisivii laterali inferiori, mai mari decât predecesorii lor, erup lingual, iar
alinierea lor pe arcadă este posibilă prin distalizarea caninului temporar în sp
aţiul postcanin sub acţiunea presiunilor linguale.
- -Dacă rizaliza incisivilor centrali temporari este întârziată, incisivii centrali p
ermanenţi erup palatinal şi realizează angrenajul invers, care se poate transfo
rma în ocluzie inversă frontală;
- Etapa a 4-ea: se caracterizează erupţia grupului canini - premolari (între 9 şi
11 ani).
- Caracteristic pentru această etapă este prezenţa unui surplus de spaţiu, prem
olarii şi caninul având o suma mezio-distală, mai mică, decât a dinţilor tempo
rari, al căror loc îl ocupă pe arcadă.
- Dezvoltarea favorabilă a ocluziei în această regiune depinde de 4 factori:
- - secvenţa favorabilă de erupţie;
- - spaţiul disponibil pentru dimensiunea dinţilor permanenţi;
- - realizarea unor relaţii molare normale;
- - relaţia vestibulo-orala favorabilă a proceselor alveolare.
- La mandibulă, fixarea ocluziei continuă cu:
- -erupţia caninului;
- -premolarul 1 ;
- -premolarul 2;
- -molarul 2 permanent;
- -în acest moment incisivii laterali se pot alinia prin deplasarea lor vestibulară,
coroana deplasându-se vertical, mezial şi vestibular.
62.Ocluzia dentară în dentiţia permanentă. Caracteristica clinico-morfologică.
*Ocluzia in dentitia permanenta: mol 2 perm erup intre 10-12 ani la fete, si 12-16 ani
la baieti. Cei inf erup primii si prin realizarea contactului ocluzal cu dintii antagonisti
produce a 3 inaltare de ocluzie, condilii mand adaptinduse complet la cele doua
versante. In eruptia verticala, mol 2 efectueaza migrare meziala cu una transversala
si erup cu o inclinare palatinala. In migrarea meziala axul lor se redreseaza si supraf
ocluzala devine paralela cu planul conventional de ocluzie. Migrarea incompleta sau
anormala determina stabilirea unor malocluzii. Formarea completa se incheie cu
eruptia celor mol 3 perm. Eruptia mol 3 inf stimuleaza alungirea si largirea arcadei
inf prin resorbtia marg ant a ram ascendent a mand si apozitia pe marg post si pe
fata ext a regiunii angulare, mand deplasinduse in jos si inainte favorizind inaltarea
ocluziei cu reducerea supraocluziei frontale. Inclinarea meziala determina
mezializarea tuturor dintilor ant. Eruptia mol 3 sup poate determina o
vestibularizare a incisivilor lat sup si tendinta de mezializare a dintilor in absenta
dezv proc alv in plan sagital la nivelul suturii palato maxilare.
63.Etapele dezvoltării ocluziei în dentiția permanentă. Succesiunea erupției dinților.
În mod normal, molarii 2 inferiori erup înaintea celor superiori şi, prin
realizarea contactului ocluzal cu dinţii antagonişti, determina cea de-a 3-a
înălţare de ocluzie, condilii mandibulari adaptându-se complet la cele două
versante.
În migrarea lor mezială, axul acestor dinţi se redresează şi suprafaţa lor ocluzală
devine orizontală, paralelă cu planul convenţional de ocluzie.
1. Planul S-N
2. Dreapta N-Ba
3. Planul de la Frankfurt Or-Po
4. Planul bazal maxilar Nsa-Nsp
5. Planul bazal mandibular Go-gn
6. Axa Y
7. Planul de ocluzie
1. Sagital
- normal = 1,5-2 mm
- absent = 0 mm = retroalveolodentie
Raportul canin - raport neutral: panta mezială a caninului superior coincide cu panta
distală a caninului inferior; patologic: raport distalizat sau mezializat.
2. Transversal
Zona frontală - liniile interincisive trebuie să coincidă între ele și cu linia mediană a
feţei - variante patologice: laterodevierile liniei interincisive pot fi de cauză dentară
(malpoziţii dentare) sau de cauză mandibulară, când se însoţeşte de ocluzie
încrucișată (cross-bite) de partea devierii şi este o laterodeviere funcţională; când
avem modificări anatomice mandibulare vorbim de laterognaţii.
Zona laterală - arcada maxilară trebuie să circumscrie arcada mandibulară - variante
patologice - ocluzie inversă laterala (ocluzie încrucişată, cross-bite) - ocluzie
lingualizată (când dinţii laterali mandibulari sunt în versie linguală)
3. Vertical
- variante patologice:
- supraacoperire mai mare de 1/3 = 2/3 sau 1/1 (ocluzie adâncă, deepbite)
• Zona laterală - fiecare dinte este în ocluzie cu 2 antagoniști, excepție fiind incisivii
centrali inferiori și ultimii molari superiori care au un singur antagonist
Malocluzia este o aliniere incorectă a dinţilor şi/sau o relaţie anormală între dinţii
celor două arcade dentare.
Laterodeviaţia mandibulară
a) Laterognaţia.
Ocluzia deschisă
a) Ocluzia adâncă.
a) Subdiviziunea I
- Malocluzii ale unui număr redus de dinţi, datorită unor cauze locale;
- Macrodenţie, microdenţie;
- Dinţi supranumerari;
- Anodonţia parţială;
- Incluzia dentară;
a) Subdiviziunea II
a) Subdiviziunea III
molar inferior.
bilaterală.
Clasa III – mezializarea primilor molari permanenţi inferiori, în raport cu cei
superiori: cuspidul MV al primului molar inferior va fi situat în dreptul cuspizilor
celui de al doilea premolar superior sau şi mai mezial. În majoritatea cazurilor,
frontalii inferiori se află înaintea celor superiori.
Aspectul facial
- Profil concav;
- Menton proeminent;
Intraoral:
- Ocluzia este afectată în diferite grade de către supraacoperirea grupului incisiv; pot
fi prezente şi angrenajele inverse premolare unilaterale sau bilaterale şi distalizarea
în zona laterală. Relaţia de postură a mandibulei (care ne permite să diferenţiem o
ocluzie adâncă de o pseudoocluzie adâncă), ca şi drumul de închidere sunt
normale. În ceea ce priveşte mişcările de lateralitate, ele sunt imposibil de efectuat
(în formele grave). Sunt însă subiecţi cu un tip masticator predominant „tocător” şi
cu o activitate puternică a muşchilor ridicători ai mandibulei.
- Dinţi: Înghesuirea dentară poate varia de la forme uşoare la forme grave, dar cu un
aspect tipic;
Incisivii centrali superiori pot fi verticali, de multe ori existând o
palatopoziţie marcată.
Exooral:
- Procheilie inferioară;
Endooral:
Ocluzia deschisă sau beanța anterioară este o anomalie în plan vertical, localizată în
sectorul alveolo-dentar anterior și se caracterizează prin absența acoperirii dinților
frontali, cu arcadele dentare în contact.
Ocluzia adâncă
• Ocluzia adanca prabusita apare atunci cand s-au pierdut dintii din zona laterala a
arcadelor dentare.
• Ocluzia adâncă în acoperiș este caracterizata prin rapoarte distalizate asociate cu
prodentie frontala superioara
• Semnele clinice sunt ale anomaliei de bază, ocluzia fiind doar un simptom clinic.
• Exooral:
*Vizibilitate a frontalilor superiori care dau impresia că se sprijină pe buza
inferioară, care pătrunde înapoia fețelor palatinale ale frontalilor, *Accentuarea
șanțului labio-mentonier
*Reducerea DVO
*Profil convex
• Endooral:
*Proalveolie cu prodenție superioară, cu axul dinților superiori convergent spre
baza apicală, arcul dinților frontali ascuțit (datorită pătrunderii buzei buzei
inferioare în spatele incisivilor superiori)
*Supraalveolie și supradenție frontală inferioară;
*Retrognație funcțională mandibulară sau retroalveolie inferioară
*Ocluzie distalizată
*Inocluzie sagitală frontală de mărime variabilă
Laterodeviatia mandibulara
Laterognatia mandibulara.
Ocluzia incrucisata
Laterodeviaţia mandibulară
Laterodevierea mandibulara (laterognatia functionala) este o tulburarea
functionala care se manifesta prin drumul de inchidere spre lateral la contactul
ocluzal.
Laterognatia mandibulara
Aspectele clinice:
In anomaliile de clasa I si clasa II/1 Angle, in care buza inferioara ramane sub
incisivii superiori, pierderile dentare precoce la arcada inferioara duc la
accentuarea supraocluziei si a inocluziei sagitale.
Pierderile dentare precoce la maxilar sunt mai grave ca la mandibula din cauza
tendintei mai accentuate la mezializare.
ritmul pierderilor;
ocluzia dentară;
particularităţile individuale.
Clasificare
- la ambele exttremități
Mobile
Unilaterale:
-inel cu ansa
-distal shoe
Bilaterale:
-arc lingual
-arc transpalatal
-aparat Nance
Mobilizabile:
plăcuțe (Hawley)
Incisiv
acoperirea incisivilor inferiori de către cei superiori cu 1/3 din înălţimea feţei vestibulare raport
cap la cap
Canin
-acoperire 1/3
Molar
raport de cuspid
fosă/ambrazură
fiecare dinte are doi antagonisti, cu excepţia incisivilor centrali inferiori şi a molarilor de minte
superiori.
Plan vertical.Relaţii anormale
Incisiv
- Supraacoperire ½, 2/3 ,1/1(totală)= ocluzie adâncă de tipul:
Canin
- acoperire mai mare de 1/3 sau
- ocluzie deschisă
Molar
ocluzie deschisă
contact cuspid-cuspid
contact cuspid-versant
ocluzie prăbuşită
antagonism singular
transversal.
Canin-contact între faţa vestibulară a caninului inferior şi feţele palatinale ale caninului şi
incisivului lateral superior.
Rigla pe cuspizii V şi L ai molarilor inferiori şi prelungim cele doua linii spre medial.
• Incisiv - linia interincisivă deviată la dreapta sau la stânga cu ...mm din cauza: migrărilor
dentare- linia interincisivă de pe fiecare arcadă nu coincide cu linia mediană
• Canin
- treaptă transversală de ...mm (fața vestibulară a caninul inferior nu atinge fața palatinală a
caninului și incisiv lat sup)
- angrenaj invers (caninul inferior in interiorul caninului sau incisiv lat sup)
• Molar
• Incisiv
- (raport psalidodont:) incisivii superiori acoperă faţa vestibulară a incisivilor inferiori, dinţii
inferiori sprijinindu-se la nivelul platoului infracingular pe suprafaţa palatinală a
antagoniştilor, cu o treaptă sagitală
- raport labiodont sau cap la cap: incisivii superiori sunt în raport cap la cap cu incisivii
inferiori.
• Caninii nferiori
• prin marginea liberă vin în raport cu spaţiul dintre incisivul lateral şi caninul superior.
• Molari
cheia de ocluzie a lui ANGLE (raport neutru): cuspidul mezio-vestibular al molarului prim
superior contactează sanţul de descărcare mezial de pe faţa vestibulară a omologului
inferior. (Raport neutral)
• Incisiv - prezenţa unei trepte sagitale mai mare de 2 mm, inocluzie sagitală (overjet); Se
apreciază in mm- angrenarea inversă (1 sau 2 incisivi) - ocluzie inversă frontală (toţi
incisivii) cu sau fără treaptă sagitală negativă
87. Mezializarea dinților laterali. Etiologie. Metode de apreciere prin studii biometrice de
model.
• - dacă arcadele sunt suficient de largi pentru a permite o aliniere dentară corectă.
La maxilar
• - lungimea premolară (LP) se măsoară de la prostion (Pr) până la intersecţia cu un plan care
reprezintă lăţimea premolară (la nivelul premolar 1);
• (Prostion -- punctul cel mai anterior pe arcada alveolară superioară, deasupra coletului
incisivilor centrali pe linia mediană).
2
La mandibulă:
• Indicele Linder Hath este derivat din indicele Pont. Indicele Hath are o ușoară variație faț
ă de analiza lui Pont. În arcul maxilar în loc de 80, Linder Harth Index folosește 85 pentru a
atinge Valoarea Molară Măsurată. (+de la 82)
• indicele premolar se măsoară, pentru arcada superioară, din centru suprafeţei ocluzale a
primului premolar, de-o parte si de alta, iar pentru arcada inferioară, din punctul cel mai
vestibular al punctului de contact dintre premolari, de-o parte şi de alta;
• - indicele molar se măsoară, pentru arcada superioară, din foseta centrală a molarului
unu superior, de-o parte şi de alta, iar pentru arcada inferioară, din vârful celui de-al doilea
cuspid vestibular al molarului unu inferior, de-o parte şi de alta.
• Măsurătorile realizate după această tehnică conferă date ce permit aprecierea incongruenţei
arcadei atât în plan sagital, cât şi transversal şi instituirea terapiei funcţionale.
1. Sagital
Zona frontală - valoarea spațiului de inocluzie (OJ- overjet)
- normal = 1,5-2 mm
- absent = 0 mm = retroalveolodentie
- Raportul canin - raport neutral: panta mezială a caninului superior coincide cu panta
distală a caninului inferior; patologic: raport distalizat sau mezializat.
- Zona laterală – clasa molară – raport neutral: cuspidul mezio-vestibular al primului molar
superior coincide cu primul șanț vestibular al primului molar inferior ; patologic: distalizat
sau mezializat.
2. Transversal
Zona frontală - liniile interincisive trebuie să coincidă între ele și cu linia mediană a feţei -
variante patologice: laterodevierile liniei interincisive pot fi de cauză dentară (malpoziţii
dentare) sau de cauză mandibulară, când se însoţeşte de ocluzie încrucișată (cross-bite) de
partea devierii şi este o laterodeviere funcţională; când avem modificări anatomice
mandibulare vorbim de laterognaţii.
3. Vertical
- variante patologice:
- supraacoperire mai mare de 1/3 = 2/3 sau 1/1 (ocluzie adâncă, deepbite)
• Zona laterală - fiecare dinte este în ocluzie cu 2 antagoniști, excepție fiind incisivii centrali
inferiori și ultimii molari superiori care au un singur antagonist
• Clasa I Angle - ocluzie neutrală la M1 şi în zona frontala putem avea: înghesuiri, ocluzie
deschisă, proalveolie etc.
Forma arcadelor.În mod ideal, forma arcadei maxilare este de parabolă iar forma arcadei
mandibulare este de elipsă. În dentația temporara (deciduală)forma arcadei este de
semicerc. La pacienții cu anomalii ortodontice, forma arcadelor nu mai respectă tiparul
normal acestea fiind patologice (U, V, M, trapez, omega, atipică etc.).Dacă pacientul
prezintă edentații, trebuie precizat că arcada este întreruptă.
• Primele lucruri pe care le analizăm pe model sunt: numărul, felul, forma şi poziţia dinţilor,
gradul lor de aliniere sau de malpoziţie şi eventual bilanţul spaţiului necesar pentru alinierea
dentară.
• Se poate măsura şi adâncimea maximă a bolţii, de la punctul cel mai decliv până la nivelul
planului de ocluzie.
A. distoînclinare
B. mezioînclinare
C. linguoînclinare
D. vestibuloînclinare
E. meziopoziție
F. distopoziție
I. infrapoziție-inocluzie
J. suprapoziție- egresii
L. transpoziție- este o anomalie de poziţie a dinţilor care se materializează prin inversarea poziţiei
a doi muguri dentari vecini.
• Examenul modelelor permite analiza , in cele 3 sensuri ale spatiului , a relatiilor arcadelor in
interuspidare maxima, in absenta pacientului si ne ajuta sa efectuam masurari pe arcadele
dentare in vederea stabilirii unui diagnostic si a unui plan de tratament ortodontic .
• Modelelele sunt orientate pentru analiza in cele 3 planuri ale spatiului : planul rafeului
median ; planul tuberozitar; planul ocluzal
• Analiza modelelor din dentiția permanentă sau dentiția mixtă este o metodă odontometrică,
care evaluează arcadele maxilare şi mandibulare, determinând simetria, adâncimea bolții
palatine, lungimea şi lățimea arcadelor în funcție de mărimea dinților, nevoia de spațiu
pentru alinierea dinților permanenți erupți sau neerupți şi dimensiunea dinților. Modelele
din ghips au o valoare ştiințifică (se reconstituie evoluția tratamentului) şi o valoare medico-
legală (identificarea persoanei). Instrumentarul necesar analizelor modelelor din ghips este
reprezentat de:
• • ortometrul;
• • simetroscopul;
• • compasul comparator;
• • compasul tridimensional.
• vârsta dentară – se apreciază după grupul de dinți prezenți pe arcade, în funcție de cronologia
erupției dentare;
• apelul dinților temporari şi permanenți prezenți pe arcade;
• aprecierea concordanței dintre vârsta dentară şi vârsta civilă a pacientului.
2. Studiul anomaliilor dentare izolate de:
• număr; • formă; • volum; • poziție; • sediu; • structură.
3. Studiul arcadelor alveolo-dentare:
• forma arcadelor;
• simetria arcurilor dentare;
• adâncimea bolții palatine;
• prezența torus-ului palatin;
• dezvoltarea arcadei alveolare.
4.Studiul dezvoltării ocluziei dentare: • aprecierea ocluziei statice în sens sagital, transversal
şi vertical.
Analizele destinate modelelor din ghips se selectează în funcție de vârsta dentară şi cronologică a
pacientului, de tipul dentiției şi de tipul anomaliei dentomaxilare pe care o prezintă.
5.Analiza simetriei arcadelor
Pentru analiza simetriei transversale şi sagitale a arcadelor dentoalveolare se trasează pe modelele
din ghips planurile de referință:
- planul medio-sagital maxilar – de la intersecția celei de-a doua perechi de rugi palatine cu
rafeul median, până la limita dintre palatul moale şi dur (punctul median dintre cele două
fovee palatine);
- planul tuberozitar – perpendicular pe rafeul median, ce trece prin partea cea mai distală a
tuberozităților. Pentru măsurarea simetriei arcadelor dento-maxilare se utilizează
simetroscopul (grilă din plastic transparent), care se poziționează pe linia medio-sagitală şi
pe planul tuberozitar.
2. Turnam gipsul in amprentele dentare bine spalate si uscate anterior (la maxilla turnand pe
palat, lasam sa se scurga spre arcade; la mandibular dinspre posterior si jurul arcadei).
3. Realizam soclurile (cu suporturi de soclu) fiind atenti sa fie centralizat, sa nu presam prea
tare, si sa asiguram parallelism intre baza socului, suprafata ocluzala a amprentei si baza
lingurii amprentare.
4. Asteptam sa faca priza si apoi inlaturam amprenta dentara cu grija pentru a evita fractura.
5. Apoi se ajusteaza prin slefuire soclul, sa fie fara plusuri de material sau imperfectiuni.
• explorarea mai exacta a anumitor particularitati anatomice ale arcadelor dentare, ale
proceselor alveolare, respectiv ale ocluziei dentare, in special in zonele posterioare ale
arcadelor.
• modelul poate fi repetat la diverse interval de timp pentru a aprecia evolutia tratamentului
ortodontic.
• modelul se pastreaza 3-5 ani deoarece reprezinta o proba juridical si poate fi folosit pentru
investigarea cazului respectiv in cazul acuzatiilor de malpraxis.
Cerinte:
• Un model de studiu tot timpul trebuie sa fie compus din ambele arcade!!!
• trebuie sa redea toate elementele anatomice din amprenta, fara goluri sau lipsuri.
• Gips
• Cerurile
• Materiale bucoplastice
3. Elastice reversibile
• Hidrocoloizii agar-agar
Hidrocoloizii ireversibili:
Avantaje Dezavantaje
• timpul de priză
este foarte scurt • elasticitate redusa
(aproximativ 1 • necesita atentie la proportia pulbere-
minut) și este apa
foarte util, mai • odata cu trecerea timpului fidelitatea
ales când vine amprentei scade
vorba de
pacienți
necooperanți/c
opii
• fidelitate
crescuta
• malaxare
usoara
• există diverse
sortimente/aro
me (mentă,
fructe tropicale
etc.)
• este ieftin
• Se fac măsurători ale fiecărui dinte în parte și se previzualizeaza rezultatele finale ale
tratamentului.
• Tot cu ajutorul computerului se pot poziționa virtual sistemele fixe pe dinți și se pot
confecționa gutiere virtuale.
Amprenta arcadelor dento-alveolare reprezinta copia fidela a unor structuri anatomice endo-orale,
fiind o manopera necesara pentru obtinerea modelului de ghips (de studiu sau lucru).
Amprenta în ortodonție permite realizarea modelului de studiu și/sau de lucru. Pe baza modelului
de studiu se pot examina mai bine bolta palatină, malpoziţiile dentare, ocluzia în cele 3 planuri şi
se pot efectua o serie de măsurători. Aceste măsurători sunt esențiale pentru un diagnostic corect.
• Lingurile de amprenta – Lingurile pot fi standard pentru dentat sau speciale pentru
ortodonţie (de ex. forma pentru maxilar îngust cu proalveolie); ele trebuie să depăşească
arcada cu 0,5 cm vestibular şi să fie suficient de lungi pentru a cuprinde şi ultimul molar
existent pe arcadă. Lingurile pot sa fie metalice sau din material plastic, de diferite marimi
si culori, fiind prevazute cu perforatii pentru a fi mai retentive.