Horă de Băieţi

Hor de biei
De
Tudor Arghezi
-perioada interbelic-poezie lirica-
-tema: Joc si
Joaca-
Tudor Arghezi (1880-1967), pe numele adevarat Ion

N. Theodorescu, a debutat la varsta de 16 ani, in
revista Liga ortodoxa a lui Alexandru Macedonski,a
carei intuitie s-a dovedit profetica pentru valoarea
literara a viitorului mare poet: Ion Theo asa se
numeste acel care de un sir de vreme m-a surprins cu
versuri mai presus de varsta sa, dar nu mai presus de
talentul sau.
Ceea ce particularizeaza opera argheziana este marea
ei diversitate,faptul ca este mereu inedita,trasatura
ilustrata si de volumul Hore, a carui nota
definitorie este,asa cum sugereaza si titlul, jocul.
Poezia Hora de baieti face parte din volumul
Hore,in care,asa cum sugereaza si titlul,Arghezi
imagineaza o hora cu strigate glumete ale flacailor, iar
chiuturile lor scot in relief aspecte ale comunitatii cu
ajutorul ironiei si al satirei.Dansul poate sugera
societatea care functioneaza dupa reguli impuse,in

care omul de rand este nevoit sa joace in aceasta
hora colectiva,condusa de anumiti baieti . Tema
poeziei exprima atitudinea ironica a eului liric fata de
ierarhizarea valorilor in societatea in care au intaietate
imbecilii,prostii,iar cei competenti si inteligenti sunt
tinuti dupa dulap. Incipitul se refera la tara in care
selectia sociala,pe care o imagineaza eul
liric,promoveza in cele mai inalte functii de raspundere
neghiobia,prostia,incompetenta: Intr-o tara care-a
fost/ Era cel mai mare prost.
Aria de recrutare a prostilor este generoasa in tara
care produce tutun, exista prosti unul si unul, acest
superlativ popular fiind foarte sugestiv pentru marea
suprafata de promovare a prostiei. Poezia este un nou
prilej pentru Arghezi de a pleda cauza valorilor
dispretuite si marginalizate,intrucat cei inteligenti nu
tin sa iasa in evidenta si atunci se ascund dupa
dulap, unde nu-i poate vedea nimeni si nu se pot
remarca: Cine-oleaca-avea de cap/Si-l punea dupa
dulap.
Daca in fruntea societatii sunt asezati incompetentii si
incapabilii,atunci criteriul dupa care sunt alesi
conducatorii s-ar putea referi la marimea picioarelor;
modelul de calapod caruia sa I se potriveasca;
Pentru ca omul cel mare/Se-alegea dupa picioare.Cei
ndrituiti sa selecteze viitorii conducatori nu se uita la
inzestrarea mentala,la capacitatea intelectuala ,ci
conteaza, pentru ei , doar forma talpii si pingeaua
incaltamintei. Numai in functie de aceste calitati
oamenii sunt respectati si pretuiti : Umblau solii prin
norod/ C-un caramb si-un calapod./Si cinstirea ti se

da/Dupa talpa si pingea.
Rutina,banalul si absenta trairilor emotionale
construiesc o societate terna,apatica,total
neinteresanta,toti membrii acesteia fiind modelati
dupa acelasi calapod. De aceea, oamenii destepti
sunt ignorati si desculti, in comparatie cu imbecilii,
a caror unica valoare este reprezentata de
incaltaminte: Dar destepti fiind prea multi/ Au ramas
pe drept desculti.
Strigatura persiflanta a horei de baieti Am o minte,
vai de mine,/ Si ma face de rusine capata subtilitati
insidioase, omul inteligent si capabil se simte jenat de
prostia celor aflati in fruntea societatii,fiind,in acelasi
timp,marginalizat si ingnorat de acestia.
In ultimele trei distihuri,eul liric,prin adresare
directa,incearca sa gaseasca solutii de a depista
prostia si incompetenta : Spune tu, pe ce-I
cunosti/Dintre prosti pe cei mai prosti ?.In selectia
sociala ar putea functiona si alte criteria dupa care sar recunoaste prostii de rand,dar metoda se rezuma
tot la aparente si la lipsa de continut; Dupa chica sau
chelie?/Dupa unghii sau simbrie?. Cel mai prost
dintre toti , cel care se afla la conducerea
societatii,este mai fatarnic decat prostul
oarecare,deoarece se straduieste sa-si ascunda
incompetenta si ignoranta: Finca,vezi, mai-marele/Siascunde picioarele.
Formula ludica a poeziei pastreaza candoarea,
inventivitatea si libertatea spiritual pe care,insa,le-au
distrus rutina,banalul si superficialitatea.Libertatea de

exprimare prin joc este desavarsita,ultimul distih
onomatopeic- Tra-la,ra-la/La-la, la-la-discrediteaza,cu
forta subversive, activitatile serioase,false si
superficial,evidentiindun nociv si absurd mecanicism al
acestora. Spiritul nonconformist arghezian poate
sugera,prin aceste sonoritati rimate,tembelismul social
si uscaciunea launtrica pe care este cladita lumea
moderna,facand o aluzie transparent la zicerea proprie
copiilor: Este cam tra-la-la!.
Poezia se particularizeaza prin expresia puternica a
cuvantului antrenat in jocul creatiei.Poetul abordeaza
o problematica grava a societatii apeland la o
modulatie jucausa de exprimare si imbinand tonul
sarcastic,cu cel glumet si hazliu .
Hora de baieti imbina diferite register stilistice ale
limbii: colocvial-umblau solii, chica,
pingea,arhaisme: solii, simbrie,cuvinte si
expresii populare care marcheaza adresarea directa:
finca, oleaca.
In Ars poetica,Tudor Arghezi spune: Oamenii diferiti
socialmente,oricat ar dori-o,nu pot face jucarii,dupa ce
si-au desprins pipaitul,capatana si fesele cu un contact
stabil.Caci si jucariile au drama lor,calugaria lo,fecioria
lor,care nu se potrivesc cu mestesugurile nici unui
parvenitism.

Horă de Băieţi

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Horă de Băieţi

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Horă de Băieţi

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Hor de biei

-perioada interbelic-poezie lirica-

Tudor Arghezi (1880-1967), pe numele adevarat Ion

societatea care functioneaza dupa reguli impuse,in

norod/ C-un caramb si-un calapod./Si cinstirea ti se

distrus rutina,banalul si superficialitatea.Libertatea de

S-ar putea să vă placă și