O R L.

I. Otologie.
Din pv. anatomic, aparatul acustico-vestibular este un analizor,
fiind alcatuit dintr-un segment periferic= urechea( externa,
medie, interna) si un segment central= de perceptie alcatuit la
randul sau din centrii auditivi corticali, subcorticali si ai
echilibrului.

Urechea externa este alcatuita din : pavilionul urechii si

conductul auditiv extern.

Urechea medie este alcatuita din: casa timpanului ( o cavitate

aeriana interpusa intre Urechea externa si urechea interna),
membrana timpanica( este peretele lateral al casei), labirintul
( peretele intern al casei) si trompa Eustachio care face legatura
intre urechea medie, casa timpanului si rinofaringe.

Urechea interna este formata dintr-un sistem de canalicule

labirint si anume: labirintul osos si labirintul membranos.

In zona cu rol important in fiziologia si fiziopatologia otica, sunt

cei 3 nervi: cohlear sau acustic, vestibular si facial.

Din pv. fiziologic= auzul sau senzatia auditiva este un

fenomen complex ce rezulta din combinatia a 2 energii:
vibratorie si nervoasa.

Fenomenul fizic sonor este reprezentat de o miscare ondulatorie

a moleculei de aer si de vibratii intr-un anumit ritm ce pot fi
captate de urechea umana.

In fiziologia auditiva, fenomenul sonor trebuie cunoscut atat din

pv. al frecventei cat si al intensitatii.

Unitatea audiometrica este decibelul= care reprezinta pt.

urechea umana cresterea senzatiei auditive in raport cu
intensitatea sonora.

Auzul scade in raport cu varsta si anume pt. sunetele acute,

acest declin incepe de la 21 ani.
Deci surditatea este un proces patologic progresiv, in care
intervin o serie de factori individuali.

In ceeace priveste fiziologia echilibrului, acesta intra in

categoria reflexelor de postura, sub stricta coordonare a SNC,
dar si a o serie de organe sau de mecanisme: sensibilitatea
superficiala si profunda, vederea si labirinturile vestibulare..

Ori de cate ori activitatea nervoasa vestibulara este dereglata,

apare ameteala sau vertijul labirintic ca senzatie subiectiva si
constienta.

Metode actuale de investigatie acustico-vestibulare:

Cand un bolnav se prezinta la cabinetul ORL, vom incepe un

examen complet:

- anamneza= pt. a afla motivele prezentarii( otalgie, otoree,

acufene, vertij) plus istoric, APP, AHC.

- examenul clinic general

- examenul fizic local: inspectia pavilionuluiurechii si a regiunii

mastoidiene( modificari de culoare, ulceratii, tumefactii,
malformatii); palparea bidigitala= poate arata durere la
mobilizarea pavilionului, la apasarea pe tragus sau pe mastoida;
otoscopia= cu ajutorul otoscopului ne da relatii despre
conductulauditiv extern, timpan sau urechea medie.

- examen radiologic, tomografie

- examenul functional al auditiei prin metode ca:

= acumetria= studiaza transmisia sunetului pe cale aeriana

prin intermediul CAE si al pavilionului ( cu ajutorul vocii: soptita,
de conversatie sau strigat).

= audiometria= studiaza transmiterea sunetului cu ajutorul

unui audiometrusi inregistrarea pe un grafic..

- examenul vestibular descopera caracterele vertijului. Vertijul

este o suferinta ce consta in senzatia (eronata de altfel) a
bolnavului ca obiectele se misca in jurul lui, sau de cele mai
multe ori este perceputa ca o senzatie de rotire sau de
invartire( vertij rotator) si are caracter temporar.

- nistagmusul spontan este o alta caracteristica a ametelii, este

un simptom obiectivce consta din miscari ritmice, simultane si
involuntare ale globilor oculari. Nistagmusul vestibular are
urmatoarele caracteristici:este ritmic si consta in 2
secuse(zvacnituri) una rapida si una lenta. Toate perturbatiile
vestibulare antreneaza un dezechilibru al sistemului oculomotor
cu aparitia nistagmusului.

- examenul functional al nervului facial permite diferentierea

paraliziilor de origine centrala( sunt afectate ramurile frontale
ale nervului) de paraliziile periferice( afecteaza secretia
lacrimala, sensibilitatea gustativa si apare fenomenul de
hiperacuzie).

A. Patologia urechii externe:

a) Malformatii: congenitale si dobandite.

Malformatiile congenitale pot fi genetice sau secundare unor

infectii, viroze, traumatisme suferite in perioada de dezvoltare
embrionara a sistemului auditiv:

_ malformatiile pavilionului urechii: microotie(pavilion mic,

uneori atrofic); macrotia( crestere de volum); poliotia( in locul
pavilionului auricular se dezvolta mai multi muguri
cartilaginosi); lobulul bifid= coloboma( o diviziune a lobulului
urechii; poate fi si traumatica prin smulgerea cercelului);fistule
congenitale, situate de obicei deasupra tragusului si care
secreta permanent o substanta vascoasa.

_ malformatiile CAE= congenitale sau dobandite: atrezii

membranoase, atrezii osoase,anomalii de forma.

b) Traumatisme:

- plagi ale pavilionului auricular care pot avea aspect

penetrant, contuz sau sectiuni. Se vor trata prin suturi sub
asepsie riguroasa.
 - otohematomul= un revarsat sanguin( frecvent la sportivi)
in 1/3 superioara a pavilionului, cu aspect rosu-violaceu,
dureros.

- degeraturi

- arsuri.

c) corpi straini auriculari: margele, bile, boabe de orez,

fragmente de lemn, mazare, nasturi, fasole dar si dopul de
cerumen si dopul epidermic.

Clinic= se manifesta prin durere violenta mai ales cand corpul

strain este o insecta si prin zgomote auriculare( vajaituri), vertij,
tulburari reflexe( tuse spasmodica, crize epileptiforme),
hipoacuzie.

d) Otitele externe: acute si cronice.

_ otita externa difuza= se poate localiza la pavilion, CAE si

uneori la tesuturile periauriculare cu adenopatii de vacinatate.
Se grefeaza de obicei pe leziuni deja existente( dermite,
eczema) prin scarpinat, dupa baie cu apa mai poluata. Factorii
determinanti sunt: stafilococul patogen, piocianic, streptococ,
proteus, colibacil; ca factori favorizanti amintim: reactii alergice
locale mai ales medicamentoase, caldura, dopurile de vata, boli
de piscina.

Clinic= durere violenta exacerbata de presiunea pe tragus sau

mobilizarea pavilionului auricular, iar otoscopic se evidentiaza
un conduct ingustat cu tegumente infiltrate, macerate,
acoperita de secretii purulente. Tratamentul este
medicamentos: antibiotice si antiinflamatoare.

_ impetigo= o infectie streptococica sau stafilococica la

nivelul lobului auricular, putin dureroasa si se manifesta prin
prezenta unor cruste galbene. Se trateaza cu Penicilina, Cedax,
comprese cu rivanol.

_ furunculul CAEfrecvent, determinat de stafilococ si

manifestat prin durere intensa,spontan si la manevre,
hipoacuzie, febra, frison. Otoscopic furuncul situatin regiunea
externa cartilaginoasa a CAE si infiltratie rosie in jur.

_ otita externa maligna= infectie cu pioceanic, pe un teren

deficitar: diabetici, leucemici, cure lungi de cortizon.

e) Tumorile urechii externe: fibroame, condroame,

papiloame, chisturi, angioame, limfangioame, tumori dermoide.
De obicei sunt situate la nivelul tragusului sau regiunea
pretragiana. Exista si osteoame, intalnite in special la
persoanele expuse intemperiilor( marinari, innotatori,
scufundatori, pescari) si care se dezvolta prin hiperplazie
osoasa in interna a CAE pe care-l ingusteaza, ducand la
surditate de transmisie.

f) Otomicozele= sunt determinate de fungi(ciuperci) mai

ales Candida si Aspergillus care de obicei sunt saprofiti, dar in
anumite conditii( umezeala, traumatisme, dermatoze, cerumen)
devin patogeni si se manifesta clinic prin: senzatie de iritare, de
astupare a CAE, otalgie, hipoacuzie; otoscopic aspect de
dermatoza cronica uscata .

B. Patologia urechii medii si mastoidei.

a) Malformatii.

_ agenezia urechii medii: totala=cand lipseste cavitatea

timpanica si continutul ei auricular; partiala= lipsesc numai
unele portiuni.

De obicei este asociata cu imperforatia CAE si este necesara

corectia chirurgicala( timpanoplastie).

b) Traumatismele urechii medii.

_ traumatismul timpanului cu diverse obiecte: agrafa, ac de

tricotat, chibrit, cui; in urma unor fracturi sau prin diferente
mari de presiune.

_ fractura peretilor cutiei temporale

_ fracturile stancii temporalului

_ traumatismul sonor= trauma acustica profesionala cunoscuta
sub denumirea de sonotrepidoza, intalnita la muncitorii din
metalurgie, tesatorii, santiere navale, mori de ciment, nituitori,
cazangii. Atunci cand zgomotul depaseste 90-100 decibeli timp
indelungat, auzul scade treptat pana la surditate totala numita
cofoza.

c) Otita sero-mucoasa.

Este o otita medie cu timpan inchis, frecvent intalnita in

copilarie. Cauza principala o constitue disfunctia tubara in
cadrul: vegetatiilor adenoide hipertrofiate, neoplazii benigne ale
rinofaringelui, obstructie nazala prin deviatie de sept, prin
creste septale, anomalii ale peretilor ososi tubari, inflamatii,
fenomene alergice, etc.

Aceasta forma de otita are 2 caractere: evolutie latenta si

caracter fluctuant.

Semnul clinic principal este hipoacuzia si avand in vedere ca,

copilul isi ignora suferinta, va trebui, atunci cand suspectam o
otita seroasa sa studiem: comportamentul copilului la zgomot,
aparitia unei intarzieri in vorbire, prezenta de acufene, ameteli,
otalgie. Examenul otoscopic arata: timpan cu transparenta
redusa, culoare gri-violacee, usoara bombare cu miscari
limitate. Se va face radiografie pt. depistarea unor cauze( corpi
straini, malformatii, ), si audiometria tonala si vocala ( cand se
poate colabora cu copilul).

La adult simptomul principal este tot hipoacuzia variabila ca

intensitate si senzatia de plenitudine auriculara. Cauzele la
adult pot fi: cancerul de rinoferinge, tumorile benigne ale
cavumului, infectii cronice rino-sinusale, otite seroase
postiradiere. De obicei regreseaza spontan.

Complicatiile pot fi: infectioase( otita medie acuta, otoree

tubara, mastoidita) ;labirintice( vertij si hipoacuzie); sechelare
timpanice( cicatrice, atrofie, retractie).
Tratament= medicamentos al afectiunii cauzale( mucolitice,
antihistaminice, antibiotice); chirurgical: timpanectomie si
drenaj.

d) Inflamatiile oto-mastoidiene.

_ OM acuta simpla = neperforata= congestiva= catarala.

Este o inflamatie exudativa a timpanului si mucoasei urechii

medii insotita de otalgie si hipoacuzie, dureri intense,
hemicranie de partea urechii bolnave, acufene, senzatia de
ureche infundata si durere la palpare pe regiunea antrala.
Examenul otoscopic arata roseata difuza a tegumentelor CAE.
Ca semne generale+ frison, febra, inapetenta. Poate fi
determinata de : Haemofilus inflenzae, Streptococul
pneumoniae, Stafilococul piogenes, Bacilul cataralis.
Tratament= Augmentin, Cefalexin, Amoxicilin, Eritromicina;
deasemeni: DNF cu antiinflamatorii si decongestionante:
Rinofug, Bixtonim, Hidrocortizon. Uneori este nevoie de
timpanotomie.

_ OM acuta perforata= apare in evolutia otitei catarale. Clinic se

manifesta prin dureriintense, mai ales nocturne, vertij,
varsaturi, febra, tahicardie. Aceste simptome dispar odata cu
perforatia. La apasarea pe tragus apare durere mai ales in
punctul antral Bolnavul poate acuza surditate sau hipoacuzie.
Otoscopia arata timpan tumefiat, congestionat, infiltrat, bombat
in sectorul postero-inferior, unde si perforeaza si apare otoreea.
Este foarte frecventa la sugar care trebuie controlat otoscopic
in cazul sindroamelor febrile. Tratament= antibiotic, DNF,
aspirare si spalaturi auriculare. Germenii cauzali cei mai
frecventi sunt: Pneumococul, Streptococul, Haemofilus
influenzae.

_ Mastoidita acuta= este complicatia osoasa generata de otita

supurata. Debuteaza in a 2-a a3-a saptamana a otitei cand
infectia se propaga la celulele mastoidei, incat durerea reapare
si creste in intensitate cuprinzand intreaga arie auriculara;
apare hemicranie, febra 40*C, copilul tipa, are varsaturi,
meningism. Otoreea este purulenta. Examenul local arata
tumefierea regiunii retroauriculare. Netrattata se poate
croniciza, poate fistuliza, poate forma un abces sau duce la
paralizie faciala. Tratamentul este chirurgical.

_ OM cronica supurata= se caracterizeaza printr-o perforatie

centrala a timpanului, o inflamatie proliferativa cronica a
mucoasei casei timpanului si o supuratie nefetida, continua sau
intermitenta. Evolueaza pe un teren cu imunitate scazuta si
persistenta cauzelor care au produs-o( vegetatii adenoide,
deviatie de spt nazal, rinosinuzite cronice). Se insoteste de
hipoacuzie.

C. Patologia urechii interne.

Determina tulburari de auditie si anume: surditate, hiperacuzie,

paraacuzie.

1.Surditatea= nu este de fapt o boala, ci un simptom

determinat de o serie de cauze. Cand este un simptom izolat, el
reprezinta esenta suferintei. Poate fi :

- de transmisie= cand leziunea afecteaza aparatul de

transmisie( urechea externa, urechea interna si ferestrele
labirintice).

- de receptie nervoasa= cand leziunea se afla in urche

interna pe caile nervoase.

- mixta= cand sunt afectate ambele .

Cauzele surditatii:

- sechele dupa otite medii= la inceput dau surditate de

transmisie dar cu timpul se ajunge la surditate mixta.

- distrofia capsulei otice= otospongioza.

- tulburari vasculare si functionale ale labirintului( labirintite,

nevrite).

- socurile emotionalepot produce surditati psihogene.

Tratamentu= medicamentos: Sansurdal, sedative; protezare
auditiva: atasarea la urechea surda a unor amplificatori
miniaturali de sunete.

La copil, surditatea fie ca survine la nastere, fie in prima

copilarie, dar influenteaza profund si grav dezvoltarea
intelectuala si psihologica si se manifesta prin: tulburari de
limbaj( copilul nascut surd nu poate acumula bagajul de cuvinte
necesar vorbirii); tulburari de dezvoltare intelectuala( nu-si pot
forma gandirea conceptuala); tulburari psihoafective( se
izoleaza). De tratamentul lor se ocupa logopezii si ortofonistii.

2. Hiperacuzia= este o tulburare functionala auditiva rara.

Apare in cursul paraliziilor faciale, prin suprimarea nervului de
la muschiul scaritei. IN acest context se produce o crestere a
acuitatii auditive, care devine dureroasa cand depaseste un
anumit prag.

3. Paraacuzia= senzatii sonore alterate calitativ sau pervertite.

Vertijul= ameteala.

Etiologic si topografic exista 2 feluri de vertij: periferic( nervul

VIII cranian, labirint, cai vestibulare); central( la nivelul SN).

Ca forme clinice se descriu: vertijul Meniere si vertijul cervical.

Vertijul cervical= este un vertij pozitional benign care apare la

schimbarea brusca a pozitiei capului; apare in crize paroxistice
de scurta durata. Este provocat de cervicartroze care produc
comprimarea arterei in canalul vertebraltransves precum si de
contractura musculaturii cervicale. Are manifestarile clinice ale
celor 2 forme: central si periferic: vertij, cefalee posterioara,
tensiune, dureri in umeri, parestezii ale bratelor, dureri oculare.
Tratament: antireumatic,fizioterapie, kinetoterapie, sedative,
Piracetam....

Neurinomul de acustic.

Este o tumora benigna a nervului vestibular care insa

dezvoltandu-se in conductul auditiv intern si spatiul ponto-
cerebelar produce tulburari grave. Initial se dezvolta lent( in
ani) in CAI cand singurul simptom provocat este surditate de
receptie nervoasa progresiva. Cu timpul patrunde in spatiul
ponto-cerebelos, lezeaza nervul trigemen si trunchiul cerebral,
manifestandu-se ca un sindrom vestibular central: surditate,
vertij, otalgii. Diagnosticul se precizeaza prin tomografie.
Tratamentul este chirurgical.

II. Rinologie.

Piramida nazala= este un organ format dintr-un schelet osteo-

cartilaginos, acoperit de tegument. Scheletul osos este
reprezentat de cele 2 oase nazale

si ramurile ascendente ale oaselor maxilare, iar scheletul

cartilaginos este reprezentat de septul nazal si cartilajele
laterale si alare.

Cavitatile nazale sunt 2 canalicule cu directie antero-

posterioara, fiind delimitate de oasele fetei si ale bazei
craniului. Importanta este structura peretelui extern al cavitatii
nazale care prezinta 3 cornete nazale si meaturile in care se
deschid sinusurile paranazale si canalul lacrimo-nazal.

Peretii cavitatilor nazale sunt captusiti de o mucoasa ce se

continua cu cea a sinusurilor si care se imparte in mucoasa
nazala respiratorie situata in etajul inferior si mucoasa nazala
senzoriala (olfactiva).

Anexele cavitatilor nazale se numesc sinusuri paranazale care

sunt de fapt cavitati dezvoltate in oasele faciale: sinusul
maxilar, sinusurile frontale, labirintul etmoid si sinusul
sfenoidal.

Din pv. fiziologic= nasul, prin mucoasa care captuseste fosele

nazale, are 2 functii importante: respiratorie si senzoriala, dar si
de aparare( prin particularitatile imunologice ale secretiei
nazale= mucoasa ciliara care realizeaza un proces de
autocuratire in functie de temperatura, umiditate, Ph,
conformatia foselor nazale.

Functia senzoriala este functia olfactiva. Tulburarile acestei

functii constau in: hiposmie si anosmie( scaderea sau pierderea
mirosului ) in caz de obstructie a fantei nazale prin polipi,
tumori, defect septal nazal; anosmie gustativa prin obstructie
rino-faringiana, in felul acesta substantele olfective alimentare
neputand ajunge la epiteliul olfactiv; anosmie centrala prin
leziuni ale epiteliului olfactiv ( in gripa).

In ceeace priveste functia sinusurilor, ele intervin in procesul de

ventilatie si drenaj. In caz de obstructie nazala(DSN,rinite
vasomotorii sau alergice, tumori) se blocheaza mecanismul de
drenaj, secretiile stagneaza si devin mediu bun de cultura pt.
diversi germeni( mai ales cei saprofiti), ceeace accentueaza
inflamatia si obstructia , deci cercul este vicios.

Din pv. patologic descriem:

A. Malformatii nazale:

a). malformatiile piramidei nazale= distructii ( in sifilis, tbc,

lupus eritematos, traumatisme); deformatii= hiperplazie(nas in
cocoasa) sau hipoplazie( nas in sa)

b) malformatii ale septului nazal= traumatism congenital,

tulburari de dezvoltare, mici traumatisme nazale. Aceste
deviatii indiferent de cauza sunt situate in regiunea
inferioara( portiunea antero-cartilaginoasa) si au forma literei
C,V sau S si de obicei coexista cu o deformare a piramidei
nazale.

c) atrezii nazale= o retractie limitata sau extinsa a narinelor

si foselor nazale, astupate de o membrana( imperforatie
coanala) care impiedica respiratia si alimentatia la sugar.

d) traumatismele fetei si nasului= plagi, luxatii, fracturi,

hematoame, mutilari.
B. Corpi straini nazali:

Pot fi: animati= vii( insecte) si inerti: organici=

vegetali( samburi de fructe, seminte de cereale, boabe de
legume) si sunt periculosi pt. ca isi pot mari volumul prin
imbibitie; anorganici=margele, nasturi,butoni, fragmente de
creion,fragmente de vata etc. O alta categorie este
reprezentata de calculii nazali de etiologie endogena. Sunt
concretiuni calcare formate din elementele secretiei nazale ce
provoaca obstructii locale.

Unii corpi straini pot ajunge in fosele nazale si pe cale

posterioara in timpul tusei, voma sau paralizii la nivelul palatin.

Clinic= prezenta lor determina jena respiratorie ( de obicei

unilaterala), rinoree purulenta uneori fetida sau sanguinolenta,
hiposmie, cefalee.

Pot determina complicatii: sinuzite, septicemii prin

suprainfectie, tulburari ale aparatului lacrimal.

Tratament= inlaturarea cu pensa sau cu aspiratorul.

C. Epistaxisul= Rinoragie= hemoragie nazala.

Nasul are o vascularizatie bogata, asigurata de carotida

externa si interna prin ramurile sale.

Epistaxisul se produce in 3 zone importante:

- pata vasculara Kisselbach situata in zona antero- inferioara a

septului nazal si provoaca epistaxisul anterior.

- zona posterioara a septului nazal care este irigata de ramuri

ale arterei oftalmice si provoaca epistaxisul posterior.

- zona superioara a septului si foselor nazale, vascularizata

de artera sfeno-palatina si care determina cele mai mari si mai
grave hemoragii nazale.

Epistaxisul poate fi: esential( simptomatic in anumite afectiuni)

si postraumatic.
Cauze:

- locale= la nivelul petei Kisselbach prin

microtraumatisme( zgarieturi, inhalatii de pulberi sau substante
volatiele corozive); inflamatii acute si cronice ale mucoasei
nazale; tumori la acest nivel.

- generale= ateroscleroza, miocardita, HV, ciroza, tusea

convulsiva, tbc, hemofilie, leucemii, avitaminoza C.

Factori favorizanti: oboseala in exces, efortul fizic, ascensiuni,

expunere prelungita la soare, excese alimentare, alcoolice, etc.

Tratament= hemostaza locala, compresiune digitala pe aripa

nazala cca. 10 min

tampon cu trombina, Adrenalina 1%, cauterizare chimica( cu

Nitrat de Ag) sau electrocauterizare, tamponament anterior cu
fasa imbibata cu Venostat.

D. Rinitele acute.

Sunt inflamatii la nivelul foselor nazale produse de germeni

banali, uneori saprofiti, fie ca urmare a unei rinorei cronice, fie
in urma unor leziuni de grataj, determinata de o proasta igiena
personala.

Clinic: se manifesta prin secretii, fisuri secretande, eczema sau

furunculoza. Se descriu:

_ rinita acuta banala= coriza= guturaiul= este cea mai

raspandita forma de inflamatie acuta a mucoasei nazale.

_ rinita din bolile infectioase.

_ rinita vasomotorie= nealergica, determinata de un

dezechilibru neurovegetativ. Are semne clinice comune cu ale
rinitei alergice( triada: obstructie nazala cu anosmie, rinoree
seroasa si crize de stranut). Dar testele alergice sunt negative;
cedeaza la administrarea de anticolinergice vasoconstrictoare
locale si la caldura. In cadrul acestei forme amintim: rinitele
hormonale( turgescenta premenstruala a mucoasei nazale);
rinita senila cu hidroree abundenta indusa de frig; rinitele
medicamentoase ( Hipazin, Hiposerpil). Pt. prevenire se va
proceda si la cresterea imunitatii.

_ rinita alergica periodica= febra de fan= rinita sezoniera.

Se manifesta numai in perioada infloririi plantelor, mai ales
graminee. Se instaleaza inaintea varstei de 30 ani, chiar in
copilarie( sub varsta de 5ani). Dispar dupa perioada de
polenizare. Clinic: prurit nazal, stranut in salve, hidroree nazala,
obstructie nazala, conjunctivita cu lacrimare puternica, traheita
spasmodica si dupa mai multi ani astm bronsic.
Simptomatologia se repeta anual cu regularitate in acelasi
sezon, fiind provocata de un anumit tip de polen. Rinoscopia
anterioara evidentiaza o mucoasa nazala congestionata,
edematiata, violacee cu secretii abundente. Se fac teste
biologice specifice( dar nu in plina criza pt. a evita un soc
anafilactic).

_ rinita acuta alergica neperiodica= se manifesta indiferent

de sezon prin hidroree si stranut care dureaza aproximativ 1
ora/zi si in declansarea careia intervin factori climatici,
geografici, mediul profesional. Testele biologice specifice sunt
putin sau nesemnificativ modificate si se completeaza cu teste
cutanate.

Tratamentul rinitelor alergice cat si acelor nealergice se face cu

antihistaminice si pulverizari locale.

E. Sinuzitele.

a) sinuzitele acute sunt inflamatii acute ale sinusurilor

paranazale.

Cauzele pot fi:

_ locale rinogene= care favorizeaza trecerea inflamatiei din

nas in sinusuri: stari alergice, malformatii, corpi straini.
 _ locale odontogene= favorizeaza trecerea spre sinusul
maxilar al unei inflamatii cu punct de plecare alveolo-dentar.

_ generale= imunitate scazuta, gripa, boli infectioase.

Forme clinice:

- sinuzita maxilara acuta = senzatie de tensiune intranazala,

uneori hemicranie, durere spontana la nivelul hemifetei
respective( este o durere cu caracter periodic cu intensificari
paroxistice), hiposmie, rinoree abundenta, obstructie nazala,
microepistaxis, febra, cefalee, ameteala, tahicardie. Netratata
corect se poate croniciza sau complica.

_ sinuzita etmoidala acuta= inflamatia cuprinde celulele sino-

etmoidale anterioare, avand aceeasi simptomatologie ca in
forma maxilara.

_ sinuzita frontala acuta= inflamatie localizata la mucoasa

sinusului frontal; durerea spontana sau provocata are sediul in
unghiul antero-inferior al orbitei.

b) sinuzitele cronice= pot fi cauzate de sinuzite acute repetate,

de infectii dentare neglijate, DSN, hipertrofia mucoasei care
provoaca blocaje, de alergii, boli cronice, etc. In functie de
modificarile histopatologice produse, ele pot fi:

- sinuzite hipertrofice, cele mai frecvente, se caracterizeaza prin

edem al mucoasei sinuzale cu tendinta la formare de polipi.

- sinuzite supurate

- sinuzite cazeoase

- sinuzite hiperplazice.

Clinic se manifesta prin: durere vaga, senzatie de cap greu,

rinoree, obstructie nazala, hiposmie.

Complicatiile pot fi: digestive(gastrite, enterocolite prin

inghitirea puroiului), bronsite, amigdalite cronice.

F. tumori.
I. benigne ale piramidei nazale: chisturi dermoide, papilomul
cornos, hemangiomul

II. benigne ale foselor nazale: papiloame, osteomul, mucocelul

etmoidal

III. tumori maligne: cancerul foselor nazale, cancerul sinusului

etmoidal, cancerul sinusului maxilar.

III. Faringologie.
Din pv. anatomic, la acest capitol vom aminti toate acele organe
care se gasesc in aceasta regiune si care au legatura unele cu
altele atat in procesele fiziologice cat si patologice.

1. Cavitatea bucala= este portiunea care comunica cu

exteriorul prin orificiul bucal si se continua cu faringele prin
istmul buco-faringian. Este despartita de fosele nazale prin
bolta palatina, iar de regiunea cervicala prin muschiul
milohioidian. Este formata din 2 compartimente, despartite intre
ele prin arcadele dentare si anume: unul anterior numit vestibul
bucal si unul posterior care este cavitatea bucala propriu-zisa in
care se gasesc limba si dintii.

2. Limba= este un organ musculo-epitelial si membranos. Baza

limbii contine amigdala linguala, care in hipertrofii determina
tulburari de deglutitie si este sediul inflamatiilor.

3. Faringele.= este un conduct musculo-fibros, care tine de la

baza craniului pana la orificiul superior al esofagului cu care se
continua. Este asezat inaintea coloanei vertebrale si inapoia
foselor nazale, a cavitatii bucale si a laringelui. Este impartit in
3 compartimente:
 - rinofaringele= captusit cu un epiteliu ciliat pluristratificat;

- orofaringele= se deschide in cavitatea bucala prin istmul

faringian;

- hipofaringele.

La nivelul oro si rinofaringelui se descriu o serie de formatiuni

limfo-epiteliale(amigdale) care formeaza inelul limfatic
Waldeyer, si anume:

a) amigdala faringiana= vegetatiile adenoide= situata pe

peretele posterior, in partea superioara a rinofaringelui.

b) amigdala tubara

c)amigdala palatina= situata intre peretii anteriori si

posteriori ai valului palatin

d) amigdala linguala= situata la baza limbii.

Acest inel limfatic in ansamblu indeplineste o functie

imunologica specifica si anume:

- de informare imunologica prin contact cu agentii

patogeni din mediu.

- productie de limfocite

- productie de anticorpi specifici

- productie si eliberare in circulatie a factorilor imunitari, deci

dezvoltarea imunitatii.

Din pv. fiziologic cavitatea bucala si faringele participa la o

serie de functii importante in digestie si fonatie: masticatie,
deglutitie, senzatie gustativa.

Din pv. semiologic= in sindromul faringian amintim

urmatoarele semne: durerea ( la masticatie si
deglutitie),disfagia, durerile cervicale, paresteziile faringiene,
arsurile linguale, sputa sanguinolenta, inflamatia, halena fetida,
tulburari de secretie salivara, gustativa, de fonatie si
respiratorii.
Din pv. patologic se descriu:

1) Malformatii ale faringelui:

_ insuficienta velo-palatina= scurtarea valului moale, care

nu poate ajunge la peretele posterior al faingelui si deci nu
poate separa nazo-faringele de buco-faringe. Se manifesta prin
rinofonie deschisa si reflux alimentar pe nas.

_ buza de iepure= prin lipsa de sudura a mugurilor maxilari

superiori si nazali, putand fi unilaterala, bilaterala,
simpla( intereseaza numai buza) sau complicata( intereseaza si
planurile osoase).

_ palatoschizis= oasele palatine sunt separate printr-o

fisura mediana, iar buco-faringele comunica cu una sau ambele
fose nazale.

_ veloschizis= valul palatin este dehiscent pe linia mediana

_ velopalatoschizis= combinarea ultimilor 2 forme. Se

manifesta prin: dificultate la supt, reflux alimentar in timpul
deglutitiei, rinofonie deschisa, tulburari in vorbire. Tratamentul
va fi chirurgical si protetic.

2) Traumatisme:

_ plagi = aparute mai ales in contextul unor traumatisme

faciale

_ arsuri= prin ingestia involuntara sau voluntara a unor

substante chimice, vapori caustici, lichide fierbinti. Se manifesta
prin durere vie,sialoree. Evolueaza ca si arsura tegumentelor in
4 etape: eritem, vezicula, necroza, carbonizare. Tratament:
gargarisme alcaline, antiseptice, analgetice, antibiotice.

3) Corpi straini= oase de peste, monezi, fragmente de jucarii.

Se manifesta prin deficit de deglutitie, durere in fundul gatului,
sialoree.

4) Inflamatii: acute si cronice.

a) Inflamatiile acute: perleche= ragadele comisurii bucale;
cheilita= inflamatia buzelor= in arsuri termice, fumat, arsuri
chimice; herpesul labial si bucal= stomatita herpetica;
stomatita ulcero-membranoasa la nivelul gingiiilor; stomatita
aftoasa, anginele acute.

Angina acuta = inflamatia acuta a faringelui care intereseaza

de obicei toata structura acestuia plus totalitatea foliculilor
limfatici din zona. Putem spune ca orice angina acuta este
expresia unui fenomen de aparare a acestui tesut limfatic fata
de agresiunea germenilor patogeni. Indiferent de etiologia lor,
anginele acute au cateva caractere comune:

- sunt difuze si bilaterale

- inflamatia se generalizeaza rapid cuprinzand intregul inel

limfatic al gatului( de aceea la examenul obiectiv al unui bolnav
de angina acuta nu va lipsi examenul minutios al tuturor ariilor
ganglionare si a regiunii hepato-splenice); starea generala a
bolnavului se modifica, apare febra, inapetenta, limba saburala,
curbatura, oligurie. De tinut cont ca angina acuta este de multe
ori simptomul de debut al unor boli infecto-contagioase , dar din
pacate si al unor hemopatii maligne. Subiectiv: bolnavul acuza
durere spontana, continua cu sediul in fundul gatului si iradiere
spre urechi( semn de baza). De cele mai multe ori agentul
patogen este un germene saprofit obisnuit al
faringelui(streptococ, stafilococ) sau germeni virali in anotimpul
rece si umed. Spre deosebire de anginele streptococice care in
mod frecvent sunt eritemato-pultacee, cele virale sunt
eritematoase. Se cunosc urmatoarele forme clinice de angine:

- virale=rosii=se pot transforma in eritemato=pultacee

- eritemato-pultacee= date de streptococ, stafilococ,

pneumococ

- ulceroase= herpetica, aftoasa, zosteriana

- cu false membrane= angina difterica

- ulcero-necrotice=in boli grave, scorbut, afectiuni maligne.

- abcesul si flegmonul planseului bucal= tumefactia limbii,
diminuarea mobilitatii, durere intensa, tulburari de vorbire

- angina Ludwig= foarte grava, este un flegmon al planseului

bucal ce poate evolua spre faringe sau spre mediastin.

- flegmonul periamigdalian

- abcesul retrofaringian.

b) Inflamatiile cronice ale faringelui:

Faringita cronica= frecventa mai ales la obezi, dispeptici, renali,

fumatori, cei care lucreaza in frig, umezeala, praf; o mare parte
sunt de natura alergica.

Evolueaza sub 3 forme anatomo-clinice:

- catarala cronica

- hipertrofica

- atrofica

Clinic se manifesta prin senzatie de uscaciune faringiana, de

corp strain, de arsura. Incercand sa scape de aceste senzatii,
bolnavul isi provoaca accese de tuse si uneori de voma. La
examenul obiectiv se observa o hiperemie moderata si
hipertrofia unor formatiuni limfoide cu secretie mucoasa mai
abundenta.

Tratamentul se face local cu: dezinfectante, decongestionante,

emoliente, aerosoli.

Amigdalita cronica= hipertrofia amigdalelor palatine cu

prezenta cazeumului in cripte( deseuri epiteliale fetide in care
misuna germeni saprofiti si patogeni). Clinic se manifesta prin :
intepaturi faringiene, senzatie de corp strain, halena fetida,
durere cu iradiere spre ureche, uneori tuse si tulburari de
fonatie.

Adenoidita cronica= vegetatii adenoide= o boala a copilariei.

Vegetatiile adenoide=( amigdala faringiana)= sunt
aglomerari de tesut limfatic situate la nivelul peretelui postero-
superior al rinofaringelui si fac parte din inelul limfatic
Waldeyer. In mod normal in cadrul procesului de maturitate
imunologica ( care are loc in primul an si pana la cca. 8-10 ani
prin venirea in contact cu diverse agresiuni externe)are loc o
hipertrofie a vegetatiilor adenoide. Sunt cazuri insa( de etiologie
neprecizata) cand aceste vegetatii devin rapid obstruante si
agresive, in felul acesta aparand sindromul adenoidian ce
determina o serie de tulburari locale si generale:

- insuficienta respiratorie nazala( nas infundat)= copilul

respira pe gura, sforaie in somn, gura in permanenta deschisa,
cu timpul sinusurile sunt afectate, arborele traheo-bronsic se
irita si apar spasme de tuse iritativa mai ales la aerul rece,
coriza cronica cu secretii ce se scurg in laringe, trahee, bronsii.

- fonatia alterata

- hipoacuzie

Starea generala se modifica, apare febra matinala,( febra de tip

invers), copii sunt obositi, nu se pot concentra, au un facies
caracteristic de copil absent.

4. Tumorile faringiene= pot fi: benigne( craniofaringiomul si

fibromul nazofaringian; maligne( cancerul limbii, al planseului
bucal, amigdalian).

Fibromul nazo-faringian= este tumora pubertatii masculine

in legatura cu dezechilibrul hormonal la aceasta varsta si
inceteaza sa se mai dezvolte dupa varsta de 20 ani. Initial se
manifesta prin jena respiratorie care nu cedeaza la tratamente
vasoconstrictoare, apoi cefalee profunda, obstructie nazala cu
rinoree mucopurulenta, epistaxis repetat. Tumora se vede prin
rinoscopie posterioara . Tratamentul este chirurgical.

5. Micozele faringiene:

Muguetul bucal= determinat de Candida albicans, mai ales

la nou-nascuti si sugari. Apare pe suprafata limbii, dar si pe
mucoasa buzelor, obrajilor si valul palatin, sub forma unui
depozit albicios pseudomembranos( pe un fond eritematos),
urmata apoi de aparitia unor granulatii.

Glosita= este tot o forma de candidoza bucala ; apare de

obicei dupa antibiotice pe cale bucala. Limba este rosie, neteda,
tumefiata, cu margini neregulate, dureroasa mai ales in timpul
masticatiei.

IV.Laringologie.

Din punct de vedere anatomic= laringele este situat intre:

faringe (posterior) in care se deschide, trahee in jos( care il
continua) si baza limbii superior. Este un conduct fibro-musculo-
cartilaginos cu rol in fonatie. Scheletul cartilaginos este alcatuit
din 3 formatiuni: cricoidul, tiroidul( de la care pleaca corzile
vocale) si aritenoizii pe care se insera corzile vocale care
asigura mobilitatea lor si deci functia fonatorie a organului.
Toate aceste formatiuni sunt inconjurate de muschi, ligamente
si tesut conjunctiv, creand un spatiu aerian.

Acest conduct este impartit in 3 etaje: supraglotic, glotic

(constituit din corzile vocale) si subglotic.

De retinut ca elementul functional fundamental al

laringelui este reprezentat de corzile vocale si anume
fonatia. Totodata laringele intervine si in procesul respirator
prin abductia corzilor vocale( glota inchisa) sau in fixatia
toracica tot prin inchiderea glotei in timpul tusei, mictiunii,
varsaturilor.

Patologia laringelui:

a) Malformatii= sunt rare :

 _ stridorul laringian= se datoreste flacciditati accentuate
a cartilajelor laringiene, ceeace antreneaza o apropiere a
aripilor tiroidului in timpul inspirului, insotita de cornaj. Apare de
la nastere, este persistent si suparator in primele 6 luni, apoi
devine intermitent si dispare in jurul varstei de 18 luni.

_ chisturile laringiene= au o localizare juxtalaringiana;

sunt ramasite ale arcurilor branhiale. Clinic se manifesta prin:
cornaj, accese de dispnee si tulburari de deglutitie. Se trateaza
prin punctionare cu aspirarea lichidului.

b) Traumatisme:

_ contuzia si comotia= traumatism sau act de violenta. Se

produce edem inflamator, echimoza si hematom. Clinic: stare
lipotimica( uneori moarte subita), dispnee, disfagie. Tratament
medicamentos: combaterea lipotimiei, antiinflamatoare,
antibiotice, corticoterapie.

_ luxatii

_ fracturi

_ plagi

_ corpi straini= pot fi : animati(insecte) si inerti

:organici( paine, os, carne) si anorganici(fragmente metalice,
dinti). Initial la debut apar semne violente si dramatice:
senzatie de sufocare, accese de tuse, anxietate, apnee. Apoi
lent si progresiv se instaleaza faza de toleranta in care semnele
amintite se atenueaza si apar semne fonatorii( voce ragusita),
durere laringiana si tiraj laringian. Diagnosticul se stabileste
prin laringoscopie, uneori radiografie si se practica extragerea.

c) Boli inflamatorii:

Laringita acuta= inflamatia acuta a mucoasei laringiene,

care la copil are 2 consecinte: tendinta la edem si
spasm( laringita striduloasa) cu instalarea dispneei acute de tip
inspirator, uneori cu manifestare dramatica.Etiologia de obicei
virala( virusul influaenzae, parainfluenzae, apc, etc.) favorizate
de laxitatea spatiului submucos si receptivitatea crescuta la
infectii. Exista mai multe forme clinice:

- laringita acuta benigna= tuse, raguseala, fara dispnee,

stare generala buna

- laringita acuta sufocanta= intens dispneizanta

- laringita striduloasa= in care inflamatia si edemul sunt

supralaringiene, induce spasm laringian. Apare brusc in plina
noapte cu: sufocare, respiratie zgomotoasa, sacadata, voce
ragusita, tuse latratoare, tiraj suprasternal.

- laringita subglotica = edemul se localizeaza sub corzile

vocale.

- laringita catarala= o inflamatie banala a mucoasei

laringiene, mai frecventa la cei care lucreaza la temperaturi
scazute, umiditate, fum, praf sau la cei care-si solicita corzile
vocale( profesori, avocati, cantareti). Poate fi si secundara unor
suferinte rino-sinuzale sau rino-faringiene. Se manifesta prin:
voce voalata sau ragusita, tuse seaca, iritativa, intepaturi
laringiene. Tratament+ repaos profesional, suprimarea
fumatului, comprese calde pe gat, bauturi calde,
antiinflamatorii.

- laringite acute in bolile infectioase= varicela, difterie,

febra tifoida.

- laringita reumatismala= localizare la nivelul articulatiilor

cartilajelor laringiene a Reumatismului Poliarticular Acut(RPA).
Este o forma rara ce se manifesta prin durere in timpul fonatiei
sau afonie.

Laringita cronica.

Poate fi : catarala, hiperplazica, atrofica.

Aceste laringite sunt frecvente avand la baza o serie de factori

favorizanti: clima( variatii de temperatura, umiditate), inhalarea
unor particule( praf, fum, substante chimice), surmenajul
profesional al corzilor vocale( avocati, profesori,
cantareti),suferinte de vecinatate( faringo-amigdalite, rino-
sinuzite) sau suferinte cronice( diabet, guta, hepatite cronice).
Clinic simptomul dominant este raguseala, tuse seaca, hemajul
laringian si o usoara jena retrotiroidiana.

La copil, laringitele cronice sunt o consecinta sechelara a bolilor

contagioase, mentinute si amplificate de tipete,. Mucoasa este
catarala, congestionata, difuz, iar corzile vocale au un aspect de
tub de orga.

La adult laringitele cronice pot fi: catarale profesionale sau

hipertrofice in: cardita difuza, cardita verucoasa.

e) Tumorile laringelui:

_ benigne: noduli, polipi, papiloame, chisturi, laringocelul( o

hernie a mucoasei laringiene).

_ maligne= mai frecvente la sexul masculin, mai ales la

fumatori, varsta 40-70 ani, afectiuni cronice( laringita cronica,
tumori benigne, leucoplazii). Simptomatologia variaza in functie
de localizare: la nivelul corzilor vocale, supraglotic, subglotic,
epiglota. In general tabloul clinic este dominat de disfonie de
diferite grade pana la voce lemnoasa, plus senzatii subiective
ca: jena faringo-laringiana, senzatie de corp strain, disfagie.
Tratamentul este chirurgical: laringectomii plus
telecobaltoterapie. Un tratament precoce ( inainte de a depasi
limitele cartilajului laringian) este curabil 90%.