TEMA 2.

Caracterizarea generală a
dreptului civil

Conf. univ., doctor în drept

Liliana BELECCIU
 1. Noțiunea dreptului civil
2. Obiectul dreptului civil
3. Metoda de reglementare în dreptul civil
4. Delimitarea dreptului civil de alte
ramuri de drept
5. Principiile dreptului civil
 1. Noțiunea dreptului civil

Dreptul civil nu poate fi definit decât prin

aşezarea sa în mediul său natural, adică în
sistemul juridic al ţării.
Definiţia trebuie să evidențieze:
 obiectul său de reglementare;
 să stabilească metoda de reglementare, adică

modul în care statul se implică în relaţiile

sociale respective şi le reglementează;
 poziţia de egalitate juridică a participanţilor la

raporturile juridice civile.

 1. Noțiunea dreptului civil

În doctrina juridică, dreptul civil a fost definit

în mai multe feluri, a căror esenţă este
evidenţierea faptului că avem de a face cu o
ramură de drept autonomă şi se circumscrie
obiectului reglementării juridice.
 1. Noțiunea dreptului civil

G. Beleiu definește dreptul civil ca fiind

"acea ramură care reglementează raporturi
patrimoniale și nepatrimoniale stabilite între
persoane fizice și persoane juridice aflate pe
poziții de egalitate juridică".
 1. Noțiunea dreptului civil

Ernest Lupan:
“Dreptul civil este acea ramură de drept privat
care înmănunchează normele juridice ce
reglementează relațiile sociale patrimoniale și
nepatrimoniale în care părțile se găsesc pe
poziție de egalitate juridică, precum și
statutul juridic al persoanelor.”
 1. Noțiunea dreptului civil

S. Baieș, N. Roșca:
“Dreptul civil este acea ramură de drept care
reglementează raporturile patrimoniale și
personale nepatrimoniale(legate sau nu de cele
patrimoniale) dintre persoane fizice și
persoane juridice aflate pe poziții de egalitate
juridică.”
 1. Noțiunea dreptului civil

Din aceste definiții putem reține următoarele

elemente esențiale:
a) Dreptul civil este o ramură a sistemului de
drept; o ramură de drept autonomă, distinctă,
cu un obiect propriu de reglementare, față de
obiectul celorlalte ramuri de drept; dreptul
civil reprezintă o parte componentă a
sistemului juridic al Republicii Moldova.
 1. Noțiunea dreptului civil

Dreptul civil este trunchiul dreptului privat.

Omul, din clipa nașterii(și chiar încă dinainte,
din momentul concepției sale) și până la
moarte(în unele privințe chiar și după
moarte), se află permanent în raporturile
juridice civile.
 1. Noțiunea dreptului civil

b) Normele dreptului civil, care constituie

izvoarele acestei ramuri de drept, formează
instituțiile juridice pe care le reglementează.
Principalele instituții ale dreptului civil:
 raportul juridic civil
 actul juridic civil
 prescripția extinctivă
 subiectele dreptului civil
 drepturile reale
 obligații civile
 contractele civile speciale
 moștenirea
 dreptul de proprietate intelectuală.
 1. Noțiunea dreptului civil

c) Dreptul civil reglementează raporturi

patrimoniale și raporturi nepatrimoniale.
Dreptul civil reglementează prin normele sale
relaţii sociale, care constituie obiectul acestei
ramuri de drept, şi care intervin între
participanţii la aceste raporturi juridice.
 1. Noțiunea dreptului civil

d) Persoanele fizice şi juridice sunt subiectele

raporturilor juridice de drept civil;
 oamenii luaţi individual, când vorbim de

persoane fizice,
 şi tot oamenii, dar organizaţi în condiţiile

legii, când acest participant la raportul juridic

civil este denumit persoană juridică.
 1. Noțiunea dreptului civil

Raporturile de drept civil pot lua naştere:

 între persoane fizice (oameni);
 între persoane juridice;
 între persoane fizice şi persoane
juridice, adică raporturi mixte.
 1. Noțiunea dreptului civil

e) poziția de egalitate juridică a subiectelor

raportului de drept civil, adică în raportul
juridic civil nici una dintre părți nu este
subordonată celeilalte.
 1. Noțiunea dreptului civil

Expresia “drept civil” are trei înțelesuri:

 ramură de drept, adică ansamblul normelor

juridice civile;
 ramură a științei juridice, care are ca obiect

de cercetare dreptul civil;

 disciplină de învățământ, care se studiază în

cadrul facultăților de drept.

 1. Noțiunea dreptului civil

În urma ordonării normelor de drept civil în

instituții juridice, se formează structurarea, în
învățământul juridic, a întregului drept civil:
 Teoria generală a dreptului civil
 Subiectele în dreptul civil
 Drepturile subiective civile
 Obligațiile civile
 Contractele civile
 Moștenirea(succesiunea)
 Dreptul proprietății intelectuale
 2. Obiectul dreptului civil

Prin obiectul dreptului civil înțelegem

raporturile patrimoniale și personale
nepatrimoniale în care părţile se găsesc pe
poziţie de egalitate juridică.
 2. Obiectul dreptului civil

A. Patrimoniale sunt acele raporturi care au

conţinut economic, putând fi evaluate în bani:
1. raporturile născute în legătură cu
drepturile reale;
2. raporturile obligaţionale sau de
obligaţii.
 2. Obiectul dreptului civil

Raporturile născute în legătură cu drepturile

reale.
Exemplu: dreptul de proprietate, drepturile
reale limitate(drept de uz, de uzufruct, de
abitaţie, de servitute, de superficie), drepturile
reale de garanție(gajul, ipoteca) etc.
 2. Obiectul dreptului civil

Raporturile obligaţionale sau de obligaţii, care

se nasc în legătură cu drepturile de creanță, fie
din acte juridice, fie din fapte juridice, licite sau
ilicite.
Exemplu: raport de vânzare, de schimb, de
arendare, de rentă viageră, de prestări servicii
etc.
 2. Obiectul dreptului civil

B. Raporturile nepatrimoniale sunt acelea care

nu au un conţinut economic, nu pot fi
exprimate în bani.
Pentru desemnarea acestei categorii de relaţii
sociale reglementate de normele dreptului civil
se utilizează, în legislaţie şi doctrină, şi
expresiile de „relaţii personale” sau „raporturi
personale nepatrimoniale”, precum şi cea de
„raporturi extrapatrimoniale”.
 2. Obiectul dreptului civil
Raporturile nepatrimoniale cuprind:
 raporturi legate de existenţa şi integritatea
fizică ori morală a persoanei, care au în conţinutul lor
drepturi personale nepatrimoniale, cum sunt: dreptul
la viaţă, dreptul la sănătate, la integritate fizică, la
secretul vieţi private etc.;
 raporturi care privesc elementele de identificare
a unei persoane, cum sunt: dreptul la nume, la
pseudonim, la domiciliu (pentru persoana fizică), la
denumire, la sediu (pentru persoana juridică) etc;
 raporturi care privesc creaţia intelectuală, care
se referă la dreptul de autor asupra unei opere
ştiinţifice, literare, artistice sau dreptul de inventator,
inovator, etc.
 2. Obiectul dreptului civil

Nu toate raporturile patrimoniale și

nepatrimoniale constituie, însă, obiectul de
reglementare al dreptului civil, existând astfel
de relaţii sociale care sunt reglementate de
normele altor ramuri de drept.
 2. Obiectul dreptului civil

Totuși, atât în privința raporturilor

patrimoniale, cât și a celor nepatrimoniale care
constituie obiect de reglementare a altor
ramuri de drept, normele dreptului civil se
aplică cu titlu de drept comun, în măsura în
care nu există reglementări speciale în ramura
respectivă de drept.
 3. Metoda de reglementare în dreptul civil

Prin metoda de reglementare se înţelege, în

general, „modul în care statul acţionează
asupra unor relaţii sociale”.
În dreptul civil statul recurge, pe lângă
folosirea metodei reglementării autoritare
(directe) şi metoda autorizării părţilor.
 3. Metoda de reglementare în dreptul civil

1. Metoda de reglementare autoritară înseamnă

că statul recurge, pentru reglementarea relaţiilor
civile, la folosirea normelor imperative:
 onerative, care prevăd obligația de a avea
o anumită conduită;
 prohibitive, care interzic o anumită
conduită.
Aceste norme au caracter obligatoriu, în sensul
că părţile, prin voinţa individuală sau acordul lor
de voinţă, nu pot deroga de la ele.
 3. Metoda de reglementare în dreptul civil

Instituţii ale dreptului civil reglementate prin

norme juridice imperative:
 capacitatea de drept civil (de folosinţă şi de

exerciţiu) a persoanelor fizice şi persoanelor

juridice;
 relaţiile de proprietate;
 instituţia prescripţiei achizitive şi extinctive;
 moştenirea ş.a.
 3. Metoda de reglementare în dreptul civil

Cu puţine excepţii, aceleaşi norme imperative

sunt folosite pentru reglementarea condiţiilor
de validitate ale contractelor, pentru modurile
de dobândire a dreptului de proprietate şi a
altor drepturi reale.
Nu puţine norme imperative se folosesc pentru
reglementarea relaţiilor contractuale ş.a.m.d
 3. Metoda de reglementare în dreptul civil

2. Metoda autorizării părţilor este caracteristică

dreptului civil.
În această situaţie, statul permite
participanţilor la raportul juridic civil să
stabilească ele însele limitele conduitei lor,
norma juridică ce exprimă voinţa statului având
un caracter dispozitiv :
 norme permisive
 norme supletive.
 3. Metoda de reglementare în dreptul civil

Prin normele permisive nu se impune, ci se permite

ca părțile să aibă o anumită conduită.
Exemplu: art. 1222 alin. (2) C. civil:
“(2) Renta poate fi plătită în bani sau în natură.”
 3. Metoda de reglementare în dreptul civil

Norma supletivă lasă la latitudinea părților să-și

stabilească, prin acordul de voință, o anumită
conduită și numai în lipsa acesteia să fie obligatorie
conduita prescrisă de norma juridică.
Exemplu: art. 1215 alin. (2) C. civil:
“(2) Dacă în contract nu este prevăzut altfel,
dobânditorul este obligat să asigure beneficiarului, în
special, hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, menaj,
precum și folosința unei locuințe corespunzătoare.
Întreținerea cuprinde, de asemenea, îngrijirile și
cheltuielile necesare în caz de boală.”
4. Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept

Dreptul civil este o ramură distinctă de drept,

dar nu o ramură izolată.
Deşi dreptul civil se delimitează net (după
criteriile deja cunoscute) de celelalte ramuri
de drept, păstrează totuşi nu puţine legături
cu ele şi se interferează cu normele specifice
lor, rămânând însă cea mai importantă
ramură de drept privat, reglementând relaţiile
fundamentale şi de maximă generalitate.
 4. Delimitarea dreptului civil de alte
ramuri de drept

Delimitarea dreptului civil faţă de ramurile de

drept public – dreptul constituţional, dreptul
administrativ, dreptul financiar, dreptul penal
ş.a. – nu ridică probleme deosebite de
delimitare.
Poziţia juridică de subordonare a părţilor
raporturilor juridice respective, ca şi utilizarea
metodei reglementării directe, autoritare în
privinţa acestor relaţii sociale constituie o
argumentare solidă în acest sens.
 4. Delimitarea dreptului civil de alte
ramuri de drept

Este importantă delimitarea dreptului civil de

ramurile private ale dreptului, care cuprind şi
ele norme juridice ce reglementează relaţii
sociale asemănătoare cu cele reglementate de
dreptul civil.
Greutatea acestei delimitări pare mai evidentă
dacă ţinem cont şi de faptul că trebuie să
deosebim dreptul civil de ramuri de drept
desprinse din el, care au devenit ramuri
distincte ale dreptului.
 4. Delimitarea dreptului civil de alte
ramuri de drept

a) Delimitarea dreptului civil de dreptul

familiei.
Dreptul familiei cuprinde acele norme juridice
care reglementează raporturi patrimoniale şi
nepatrimoniale, ca şi dreptul civil, dar aceste
relaţii sociale izvorăsc din căsătorie, rudenie,
adopţie şi din alte acte sau fapte juridice care
produc efecte în relaţiile de familie.
 4. Delimitarea dreptului civil de alte
ramuri de drept

Delimitări:
 în dreptul familiei, preponderente sunt
raporturile personal nepatrimoniale izvorâte din
căsătorie, rudenie, adopţie, etc.;
 în dreptul familiei, subiectele trebuie să aibă o
calitate specială: soţ, părinte, copil, rudă, adoptat,
adoptator, etc.;
 în dreptul familiei majoritatea normelor sunt
imperative;
 dreptul familiei are sancţiuni proprii, cum sunt:
decăderea din drepturi părinteşti, îndepărtarea
tutorelui de la exercitarea tutelei etc.;
 4. Delimitarea dreptului civil de alte
ramuri de drept

b) Delimitarea dreptului civil de dreptul muncii

Dreptul muncii reglementează acele raporturi
care izvorăsc din calitatea de angajat şi cea de
patron în temeiul contractului individual de
muncă.
Raporturile juridice de muncă privesc
salarizarea, timpul de muncă, disciplina muncii,
protecţia muncii, răspunderea materială,
jurisdicţia muncii, protecţia socială, dreptul la
pensie etc.
 4. Delimitarea dreptului civil de alte
ramuri de drept

Delimitări:
 ambele ramuri reglementează atât raporturi
patrimoniale, cât şi personal - nepatrimoniale;
 în dreptul muncii poziţia de egalitate a părţilor este
prezentă numai la încheierea contractului, în timp ce în
cadrul executării contractului trebuie să existe o disciplină a
muncii, care implică subordonarea faţă de angajator precum
şi răspunderea materială şi răspunderea disciplinară;
 în dreptul muncii majoritatea normelor sunt imperative;
 în dreptul muncii, sfera subiectelor este diferită faţă de
dreptul civil.
 4. Delimitarea dreptului civil de alte
ramuri de drept

c) Delimitarea dreptului civil de dreptul

comercial
Dreptul comercial reglementează raporturi
patrimoniale şi nepatrimoniale în care părţile
se găsesc pe poziţie juridică de egalitate, dar
care se disting de cele civile prin aceea că, în
primul rând, cel puţin una dintre părţi are
calitatea de profesionist și desfășoară activitate
de întreprinzător.
 4. Delimitarea dreptului civil de alte
ramuri de drept
Delimitări:
 ambele ramuri reglementează raporturi

patrimoniale şi personal – nepatrimoniale,

părțile aflându-se pe poziții de egalitate;
 în dreptul comercial cel puţin una dintre părţi

are calitatea specială de profesionist;

 deși instituţia juridică a contractului civil şi

comercial este, sub multe aspecte,

asemănătoare, contractelor comerciale li se
aplică o serie de reguli derogatorii de la cele
de drept comun.
 4. Delimitarea dreptului civil de alte
ramuri de drept
d) Delimitarea dreptului civil de dreptul procesual
civil:
 dreptul procesual civil cuprinde un ansamblu
de norme juridice, care reglementează modul de
judecată şi de soluţionare a pricinilor civile,
precum şi modul de executare silită a hotărârilor
judecătoreşti pronunţate în aceste pricini.
 dreptul material ar fi ineficient dacă nu s-ar
asigura realizarea lui pe calea procesului civil,
după cum procesul civil ar fi de neconceput fără
existenţa unui drept material pe care să-l apere şi
să-l valorifice.
 5. Principiile dreptului civil

Principiul de drept evocă o regulă generală,

aplicabilă în toate sau în majoritatea
instituţiilor unui sistem de drept, având o
semnificaţie practică şi normativă.
El indică ce trebuie să facem şi cum trebuie să
procedăm în diferite împrejurări practice.
 5. Principiile dreptului civil

Principiile dreptului civil sunt idei călăuzitoare

care guvernează activitățile de legiferare civilă
și de aplicare a legislației civile, vizând toate
instituțiile acestei ramuri de drept, chiar dacă
ele nu-și manifestă prezența cu aceeași
intensitate în toate împrejurările și situațiile.
 5. Principiile dreptului civil

În dreptul civil se aplică:

 principiile fundamentale ale dreptului;
 principii specifice numai dreptului civil;
 principii specifice unor instituţii de drept civil
 5. Principiile dreptului civil

I. Principiile fundamentale ale dreptului, care

au aplicabilitate în mod universal asupra
tuturor ramurilor de drept:
 principiul legalității
 principiul egalității tuturor în fața legii
 principiul separației puterii în stat
 5. Principiile dreptului civil

II. Principiile fundamentale ale dreptului civil

Potrivit art. 1 alin. (1) din Codul civil:
“Legislaţia civilă este întemeiată pe recunoaşterea
egalităţii participanţilor la raporturile reglementate
de ea, protecția vieții intime, private și de familie,
recunoașterea inviolabilităţii proprietăţii, a libertăţii
contractuale, protecția bunei-credințe, protecția
consumatorului, recunoașterea inadmisibilităţii
imixtiunii în afacerile private, necesităţii de realizare
liberă a drepturilor civile, de garantare a restabilirii
persoanei în drepturile în care a fost lezată şi de
apărare a lor de către organele de jurisdicție
competente.”
 5. Principiile dreptului civil

1. Principiul egalității participanților la raporturile

civile exprimă trăsătura esenţială a oricărui raport
juridic civil de a fi tratat ca atare indiferent de
calitatea subiectelor – persoană fizică, persoană
juridică publică sau privată - ei aflându-se
totdeauna pe poziţie juridică de egalitate.
Acest principiu este specific domeniului dreptului
privat, în special dreptului civil, şi exprimă ideea
că participanţii la aceste raporturi juridice se
situează pe plan orizontal unul faţă de celălalt, iar
nu pe plan vertical, şi oricare dintre ele va putea,
la nevoie, apela la forţa coercitivă a statului
pentru a-şi putea exercita dreptul.
 5. Principiile dreptului civil
2. Principiul protecției vieții intime, private și de familie
Conform art. 28 din Constituția R. Moldova:
“Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi
privată.”
Potrivit art. 43 din Codul civil:
“(1) În condițiile legii, orice persoană fizică are dreptul la
viață, la sănătate, la integritate fizică și psihică, la libera
exprimare, la nume, la onoare, demnitate și reputație
profesională, la propria imagine, la respectarea vieții
intime, familiale și private, la protecția datelor cu
caracter personal, la respectarea memoriei și corpului
său după deces, precum și la alte asemenea drepturi
recunoscute de lege.
(2) Aceste drepturi sînt insesizabile și inalienabile.”
 5. Principiile dreptului civil
Pot fi considerate ca atingeri aduse vieții private(art. 46 din
Codul civil):
a) intrarea sau rămînerea fără drept în locuință ori luarea
din aceasta a oricărui obiect fără consimțămîntul celui care
o ocupă în mod legal;
b) interceptarea fără drept a unei convorbiri private,
săvîrșită prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, în
cunoștință de cauză, a unei asemenea interceptări;
c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane
aflate într-un spațiu privat, fără consimțămîntul acesteia;
d) difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui
spațiu privat, fără consimțămîntul celui care îl ocupă în
mod legal;
e) ținerea vieții private sub observație, prin orice mijloace,
în afară de cazurile prevăzute expres de lege;
 5. Principiile dreptului civil
f) difuzarea de știri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori
audiovizuale privind viața intimă, personală sau de familie, fără
consimțămîntul persoanei în cauză;
g) difuzarea de materiale conținînd imagini privind o persoană aflată
la tratament în unitățile de asistentă medicală, precum și a datelor cu
caracter personal privind starea de sănătate, problemele de
diagnostic, prognostic, tratament, circumstanțe în legătură cu boala
și cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără
consimțămîntul persoanei în cauză, iar în cazul în care aceasta este
decedată, fără consimțămîntul familiei sau al persoanelor
îndreptățite;
h) utilizarea, cu rea-credință, a numelui, imaginii, vocii sau
asemănării cu o altă persoană;
i) difuzarea sau utilizarea corespondenței, manuscriselor ori a altor
documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, reședința
temporară, precum și numerele de telefon ale unei persoane sau ale
membrilor familiei sale, fără consimțămîntul persoanei căreia acestea
îi aparțin sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele.
 5. Principiile dreptului civil

3. Principiul invioloabilității proprietății -

consfințește regula, după care nimeni nu este
îndreptățit să realizeze vre-un amestec în
exercitarea dreptului de proprietate, decât în
cazurile și ordinea prevăzută de lege.
Exproprierea se efectuiază doar în condițiile
legii cu dreapta și prealabila despăgubire.
Legea garantează în egală măsură atât dreptul
de proprietate a statului, cât și a persoanelor
fizice și juridice.
 5. Principiile dreptului civil

Potrivit art. 9 alin. (1) din Constituția Republicii

Moldova “proprietatea este publică şi privată”.
Proprietatea publică:
 aparține statului sau unităților administrativ-

teritoriale;
 este inalienabilă, imprescriptibilă și insesizabilă.

Proprietatea privată:
 aparține persoanelor fizice și juridice, inclusiv

persoanele juridice de drept public;

 este alienabilă, sesizabilă și prescriptibilă.
 5. Principiile dreptului civil

4. Principiul libertății contractuale enunță

dreptul persoanei de a determina, în mod liber,
tipul contractului pe care urmează să-l încheie,
persoanele cu care urmează să încheie
contractul, clauzele contractului cuprinzând
drepturile și obligațiile pe care le dobândesc în
temeiul acestuia etc.
 5. Principiile dreptului civil

5. Principiul bunei-credinţe şi încrederii

reciproce are ca fundament moral onestitatea,
care constă în conformitatea vieţii individuale
cu normele morale.
Buna-credinţă se regăseşte, în mod explicit,
mai în toate instituţiile dreptului civil.
De exemplu: convingerea posesorului unui bun
că are asupra acestuia un drept de proprietate
dobândit în baza unui titlu translativ de
proprietate, a cărui eventuală nevalabilitate o
ignoră; convingerea persoanei care
construieşte, plantează sau execută alte lucrări
pe un teren că este proprietară a acelui teren.
 5. Principiile dreptului civil

Potrivit art. 11 din Codul civil:

“(1) Buna-credință este un standard de conduită a
unei părți, caracterizată prin corectitudine,
onestitate, deschidere și luarea în cont a intereselor
celeilalte părți la raportul juridic.
(2) În special, este contrar bunei-credințe ca o parte
să acționeze în contradicție cu declarațiile pe care
le-a făcut anterior sau cu comportamentul pe care
l-a avut anterior în cazul în care cealaltă parte, în
detrimentul său, s-a bazat în mod rezonabil pe
acele declarații sau acel comportament.”
 5. Principiile dreptului civil

6. Principiul protecției consumatorului

Art. 3 alin. (1) din C. civil identifică consumatorul
cu orice persoană fizică care, în cadrul unui
raport juridic civil, acţionează predominant în
scopuri ce nu țin de activitatea de întreprinzător
sau profesională. Persoana fizică nu are calitatea
de consumator dacă cealaltă parte a raportului
juridic civil nu are calitatea de profesionist.
În scopul protecției consumatorului art. 329 alin.
(1) C.civil instituie regula potrivit căreia în
contractele cu consumatorii sunt nule clauzele
abuzive, precum și clauzele.....
 5. Principiile dreptului civil

7. Recunoașterea inadmisibilităţii imixtiunii în

afacerile private
În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi
care ar suprima sau diminua drepturile și
libertățile fundamentale ale omului și
cetățeanului.
 5. Principiile dreptului civil

8. Principiul necesităţii de realizare liberă a

drepturilor civile, de garantare a restabilirii persoanei
în drepturile în care a fost lezată şi de apărare a lor
de către organele de jurisdicție competente
Potrivit art. 15 din Codul civil:
“(1) Apărarea drepturilor civile încălcate se face pe
cale judiciară.
(2) Modul de soluționare a litigiului dintre părţi pînă
la adresare în instanţă de judecată poate fi prevăzut
prin lege sau contract.”
 5. Principiile dreptului civil
Metodele de apărare a drepturilor civile, statuate în art. 16 C.
civil:
a) recunoașterea dreptului;
b) restabilirea situației anterioare încălcării dreptului și
suprimarea acțiunilor prin care se încalcă dreptul sau se
creează pericolul încălcării lui;
c) constatarea sau, după caz, declararea nulității actului juridic;
d) declararea nulității actului emis de o autoritate publică;
e) impunerea la executarea obligației în natură;
f) autoapărare;
g) repararea prejudiciului patrimonial și, în cazurile prevăzute
de lege, a celui nepatrimonial;
h) încasarea dobînzii de întîrziere sau, după caz, a penalității;
i) rezoluțiunea sau modificarea contractului;
j) neaplicarea de către instanța de judecată a actului ce
contravine legii emis de o autoritate publică;
k) alte căi prevăzute de lege.
 5. Principiile dreptului civil

III. Principii specifice instituțiilor de drept civil

 principiul consensualismului, care domină

forma actului juridic civil;

 principiul forţei obligatorii, principiul

irevocabilităţii, principiul relativităţii care

guvernează efectele actelor juridice;
 principiul chemării la moștenire în ordinea

claselor de moștenitori, aplicabil în materia

moștenirii legale.