OMF Tema 3
OMF Tema 3
OMF Tema 3
Etiologie:
- Agentii microbieni, care au ca punct de plecare procese septice apicale, parodontale sau
pericoronarita diferitilor dinti (ca accident de eruptie). In aceste forme se produce o
vasodilatatie, cu ingrosarea periostului, care ulterior poate fi decolat de secretia seroasa,
apoi purulenta si efractionat, situatie frecvent intalnita in supuratiile periosoase. Dupa
evacuarea secretiei purulente si indepartarea factorului cauzal, de regula fenomenele se
remit fara sa lase sechele. Afectarea periostica se poate extinde si la corticala osoasa, pe
care o erodeaza.
- Factorul traumatic. In periostitele posttraumatice, la inceput se produce un hematom
subperiostal care se poate suprainfecta, dar cel mai frecvent se cronicizeaza, capatand o
activitate osteoblastica intensa, tradusa prin neoapozitie osoasa.
- In urma unor interventii chirurgicale (extractii, odontectomii, chistectomii), unde s-au
folosit instrumente uzate sau s-a traumatizat in mod excesiv atat osul cat si partile moi
perimaxilare.
2. Rolul microflorei cavităţii bucale, rezistenţei bacteriene şi particularităţile
anatomice la mandibulă şi maxilă în evoluţia osteitei odontogene.
Procesele infecțioase sunt mai frecvent situate la mandibulă decât la maxilă din cauza
grosimii mai mari a corticale mandibulare care rețin procesul și nu permit drenarea rapidă.
La fel circulația sangvină la maxilă e mai bogată, fapt ce ridică rezistența la infecție.
In procesele infectioase localizate la corticala osoasa si la procesul alveolar ( osteite,
osteoperiostite) ,care, de regula, sint de origine dentara,se gasesc predominant flora
microbiana caracteristica gangrenei pulpare si cea existenta in cavitatea bucala :streptococi,
enterococi, stafilococi (alb si auriu) ,asocieri fuzospirilare,anaerobi .Pentru infectiile care
cuprind osul in totalitate (ostemielita) ,stafilococul auriu si alb sint responsabili in 90 % din
cazuri.Se gaseste de asemenea flora mixta alcatuita din streptococ hemolitic,pneumococ ,
E.coli etc.
Factorii determinanți
Factorul esențial este cel septic care poate provoca inflamația pe două căi:
1. Endogenă-pe cale sanguină de la un oarecare focar inflamator din organism;
2. Directă-prin deschiderea sacului folicular în mediul septic bucal , de la un proces septic
periapical sau periodontal al molarului 2 sau după o alveolită postextracțională a acestuia.
Tulburări nervoase în cursul erupţiei dificile a molarului de minte inferior, erupţie însoţită
sau nu de reacţii inflamatorii, pot apărea diverse tulburări ner voase. Regiunea unde
evoluează ultimul molar, prin vecinătatea sau contiguitatea sa cu nervul alveolar inferior,
este o zonă reflexogenă.
Astfel pot să apară:
Tulburări senzitive, cum ar fi:
• nevralgii dentare;
• sinalgii dento-cutanate;
• otalgii;
• algii cervico-faciale.
Tulburări motorii:
• trismus;
• contracturi musculare ale muşchilor feţei;
• paralizii faciale.
Tulburări salivare prin participarea sistemului simpatic:
• sialoree;
• asialie.
Complicaţii tumorale
Incluzia molarului de minte inferior este uneori asociată sau favorizează apariţia unor
chisturi sau formaţiuni tumorale benigne odon- togene, localizate frecvent la nivelul
unghiului şi ramului mandibular
• chist folicular;
• keratochist;
• ameloblastom;
• odontom etc.
Existenţa acestor chisturi sau formaţiuni tumorale odontogene poate provoca o serie de
complicaţii, cum ar fi:
• supuraţii ale spaţiilor fasciale şi fistule prin in fectarea chistului;
• ulcerarea tumorii prin traumatism produs de dinţii antagonişti;
• fracturi de unghi mandibular (fracturi în os patologic) datorate demineralizării întinse a
osului
9. Pericoronarita congestivă și supurată (formele clinice). Tabloul clinic, metode de
tratament.
Periconarita acuta- congestiva, supurativa
Pericoronarita cronica
Pericoronarita - reprezintă inflamația țesuturilor moi pericoronare.
Reprezintă cea mai frecventă și cea mai importantă complicație a erupției molarului de
minte.
Are la origine impulsul de erupție a molarului de minte , care , în ascensiunea sa pune în
tensiune capișonul de mucoasă pe care îl fisurează ți traumatismul ocluzal al
antagonistului , la care se adaugă infecția din mediul bucal
Pătrunderea infecției în sacul folicular se face cel mai des consecutiv , prin desprinderea
capișonului de fața distală a molarului 2.
Flora microbiană e reprezentată de streptococi, stafilococi , fuzobacterii
Pericoronarita.congestivă
Clinic:
• Semne subiective- dureri vorbire, masticatie, iradiaza frontal
• Semne obiective- congestie, edematie, sub capison un lichid seros
• Starea generală- poate fi ușor alterată cu indispoziție, subfebrilitate, fatigabilitate.
Evoluția- procesul poate evolua spre pericoronarita supurată.
Tratamentul pericoronaritei congestive
Medicamentos- local antiinflamator , antiinfectios Spalaturi, sprayuri , baidjonare cu sol
ClZn 10% ,tratament nu antibiotice nu e recomandat
Tratamentul chirurgical
Tratamentul conservativ(decapișonarea): Anestezie infiltrativa, de contact, incizia
circumscrie coroana mol 3 , indepartare capison cu o pensa, tamponarea plagii cu mesa
iodoformata, cauterizarea plagii
Tratamentul chirurgical radical – extracția dintelui cauzal se face după tehnica similară ca
la incluzia dentară.
Pericoronarita supurata
Clinic:
• Semne subiective-dureri vii în zona molarului de minte, durerile au un caracter pulsatil și
iradiază de-a lungul mandibulei , în ureche, regiunea temporală sau pterigoidiană, dificultăți
masticatorii și diafgii.
• Semne obiective:
1. Exooral – la inspecție putem constata la început un edem care apoi se însoțește de
congestia tegumentelor periangulomandibular, la palpare se atestă mărirea ganglionilor
limfatici, trismus
Tratamentul medicamentos-ca la cea congestiva
Tratamentul chirurgical
Tratamentul conservativ- prevede etapele de drenaj a sacului pericoronar care se face prin
ridicarea capișonului cu o pensă, urmată de spălături cu sol. antiseptice. În alte cazuri se
practică drenajul prin incizia capișonului pericoronar cu tehnica elucidată la tratamentul
conservativ chirurgical al pericoronaritei congestive.
Tratamentul radical- se realizează când dintele nu se pretează la un tratament chirurgical
conservativ și constă în extracția dintelui cauzal.
10. Complicații locale - (Supuraţii ale părţilor moi, supuraţii ale osului şi
periostului).
- (Supuraţii ale părţilor moi, supuraţii ale osului şi periostului).
Supuratii ale partilor moi : infiltrat, limfadenita, abces, flegmon, contractura inflamatorie,
granulom, stomatita