Elaborarea Nr.3-Cucerescu Nina
Elaborarea Nr.3-Cucerescu Nina
Elaborarea Nr.3-Cucerescu Nina
DE SUSȚINERE
corticala externă.
Este un țesut de tip conjunctiv, cu un grad ridicat de mineralizare, care acoperă suprafața radiculară a
dinților și, uneori, o mică porțiune din coroana dintelui.
Reprezintă locul de fixare a ligamentelor dento-alveolare. Este un țesut de aspect mat, cu o duritate mai
mică decât a dentinei. Permeabilitatea este mai mare decât a dentinei. Grosimea stratului este variabilă,
fiind mai gros către vârful rădăcinii (150-200 microni) și mai subțire spre joncțiunea cu smalțul (20-60
microni).
Deosebim două tipuri de cement: cementul primar, acelular, și cementul secundar, celular.
Cementul primar, acelular, este dispus, în special, în jumătatea coronară a rădăcinii (sau pe 2/3 din
lungimea ei). Histologic, prezintă linii de apoziție paralele în general între ele și suprafața radiculară.
Compoziția cementului primar, acelular:
Substanța minerală a cementului este reprezentată de cristale fine de hidroxiapatită, care formează 61% în
greutate și apă 12% în greutate. Gradul de mineralizare a cementului este mai redus la vârste tinere și mai
mare la vârstnici.
Cementul secundar, celular, este situat în jumătatea apicală a rădăcinii și la nivelul furcațiilor dinților
pluriradiculari. În porțiunea mijlocie a rădăcinii, cementul celular poate acoperi o porțiune de cement
acelular dispus anterior.
Compozitia: Substanța minerală este mai redusă ̶ 46% în greutate, dar matricea organică este mai bogată,
find bine reprezentată de colagen tip I (90%) și colagen tip III (5%), glicoproteine și proteoglicani.
Cementocitele sunt celulele caracteristice acestui tip de ciment și sunt situate numai în cement, nu și în
desmodonțiu, staționare în lacune ale cementului. Lacunele au forme și dimensiuni diferite și sunt unite
între ele prin canalicule fine care se orientează preferențial către desmodonțiu.
FUNCȚIILE CEMENTULUI:
Reprezintă substratul tisular indispensabil pentru ataşarea ligamentelor
alveolo-dentare.Aceste ligamente au rolul de a uni rădăcina dintelui şi osul
alveolar (osul în care este susţinut dintele) într-o legătură flexibilă.
Straturile de cement nou format se depun permanent pe suprafaţa radiculară
peste cementul îmbătrânit, asigurând astfel păstrarea intactă a ligamentelor
alveolo-dentare şi funcţia lor normal.
În urma diferitelor procese de uzură dentară
gradul de funcționalitate al dintelui: este mai larg la dinții cu funcție normală, activi
și mai îngust la dinții fără antagoniști.
Hiperfuncția prin suprasolicitare mărește dimensiunile spațiului dento-alveolar;
Inflamația desmodonțiului;
o Celule;
o Fibre;
o Vase și nervi.
Substanța fundamentală este asemănătoare cu cea a corionului gingival. Este o matrice organică nefibroasă, în
care sunt înglobate componentele corionului gingival. Din punct de vedere chimic, substanța fundamentală este
formată din macromolecule de proteoglicani și glicoproteine.
Celulele din desmodonțiu au funcția principală de menținere a sistemului fibrelor ligamentului periodontal prin
sinteza de noi fibre și remodelarea celor existente. Dintre celulele desmodontiului se disting: celulele
mezenchimale nediferențiate, fibroblaști, osteoblaști, cementoblaști, osteoclaste, celule epiteliale, celule de
apărare, ca macrofage, mastocite, polimorfonucleare, limfocite, sunt prezente în număr redus în desmodonțiul
normal.
Fibrele desmodontale. Cele mai numeroase sunt fibrele de colagen, în proporție de 53-74%, puține fibre de
oxytalan și rare fibre elastice.
Orientarea fibrelor se face între osul alveolar și cement, după un traseu de cele mai multe ori oblic, dinspre
coronar spre apical și dinspre osul alveolar spre dinte. Traseul fibrelor este ondulat, ceea ce le asigură un rol
funcțional, deosebit în preluarea solicitărilor exercitate asupra dintelui.
Principalele grupe de fibre ale ligamentului periodontal sunt:
1. Fibrele crestei alveolare, ușor oblice, se întind de la marginea osului alveolar spre cementul radicular, sub
epiteliul joncțional.
2. Fibrele dento-dentare sau transeptale sunt asociate fibrelor omonime ale ligamentului supraalveolar și se
dispun interdentar.
3. Fibrele orizontale sunt dispuse în unghi drept față de axul longitudinal al dintelui, de la creasta alveolară la
cementul radicular.
4. Fibrele oblice sunt cele mai numeroase și constituie suportul principal de susținere a dintelui și alveolă. Se
întind de la osul alveolar, spre cement, unde se inserează mai apical decat pe os.
5. Fibrele apicale se intind radiar oblic sau chiar verticaI de la vârful rădăcinii la osul înconjurător.
VASCULARIZAȚIA ȘI INERVAȚIA
PARODONȚIULUI MARGINAL
În interiorul corpului mandibulei, circulația sanguină se face prin artera alveolară inferioară
și ramurile sale: artera mentonieră, sublinguală, bucală și arterele faciale.
La maxilar, arterele alveolare superioare, anterioare și posterioare, artera infraorbitară și
artera palatină trimit colaterale care, ca și la mandibulă prin anastomoze, formează plexul
subalveolar și rețeaua (sau plexul) intraalveolară.
Plexul subalveolar este sursa arteriolelor periodontale ascendente sau longitudinale
intraseptale (pe lângă altele: dentare, pulpare), care au un traiect arcuat pe lângă apex și
ascendent în desmodonțiu.
Plexul interalveolar, situat în septurile interdentare, trimite ramuri oblice și transversale
care perforează lamina cribriforma (de unde și numele acesteia) și prin anastomoză cu
arteriolele periodontale ascendente formează plexul vascular periodontal.
Gingia este vascularizată din trei surse:
Plexul periostal;
Plexul intraalveolar;
Plexul periodontal.
Arteriolele din plexul interalveolar străbat corticala externă a osului alveolar și ajung la gingie
prin ramuri arcuate și tangențiale la suprafața crestei alveolare.
INERVAȚIA PARODONȚIULUI
MARGINAL
Gingia osului maxilar este inervată de nervii alveolari superiori anteriori,
mijlocii și posteriori, ramuri din nervul infraorbital, nervul palatin mare
(posterior), nervii nazopalatini.
Gingia osului mandibular este inervată de nervul bucal, nervul mentonier pe
versantul vestibular și nervul sublingual pe versantul lingual.
Ramurile terminale ale nervului alveolar inferior asigură inervația senzitivă.
Fibrele nervoase pătrund în desmodonțiu prin zona periapicală și prin orificiile
laminei dura; dupa ce pierd teaca de mielina, se termină prin patru tipuri de
formațiuni:
- terminații nervoase libere ale fibrelor nervoase nemielinizate ce sunt
specializate în recepționarea stimulilor dureroși;
- terminații nervoase fuziforme înconjurate de o capsulă fibroasă, localizate în
principal la apex;
- corpusculi de tip RUFFINI și KRAUSE, localizați în principal în zona apicală;
- terminații nervoase ondulate, spiralate, în regiunea mijlocie a desmodonțiului.
CIRCULAȚIA LIMFATICĂ
Limfa este constituită dintr-un lichid intercelular care este colectat
de vase limfatice capilare printr-un proces dinamic, activ. De-a
lungul traseului pe care îl parcurg vasele limfatice se găsesc
noduli limfatici cu rol în procesele de apărare imună față de
diverse infecții.
Traseul vaselor limfatice este, în general, paralel cu al vaselor
sanguine și trece prin ganglionii limfatici înainte de a pătrunde din
nou în circuitul sanguin.
Drenajul limfei se face astfel: