SEGMENTELE UNUI ANALIZATOR. ANALIZATORUL VIZUAL.

Analizatorii sunt sisteme morfofunctionale complexe si unitare care au rolul de a receptiona, conduce si transforma in
senzatii specifice excitatiile primite din mediul extern sau intern.
Un analizator este alcatuit din trei segmente:
I.Segmentul periferic (receptor)
Este reprezentat de structuri specializate ale organelor de simt si este stimulat de variatia unei anumite forme de energie si
determina formarea potentialului de actiune (potentialului receptor) care se transmite in segmentul urmator.
Clasificarea receptorilor:
1.În functie de topografie (localizare): A-exteroceptori (localizati in piele); B-propioceptori (raspanditi in sistemul locomotor);
C- interoceptori sau visceroceptori ( situati in peretele organelor interne).
2.Dupa natura excitantului: A-mecanoreceptori (stimulati de atingere, presiune si lovire); B-termoreceptori (stimulati de
diferentele de temperature); C- algoreceptori (stimulati de orice excitant care produce durere); D-chemoreceptori (stimulati
de modificarea concentratiilor unor substante); E- receptori electromagnetici (stimulati de radiatii electromagnetice
luminoase).
3.Dupa distanta de la care actioneaza stimulul: A-de contact (de exemplu: receptorii tactili); B-de distanta (de exemplu:
receptorii auditivi).
II.Segmentul intermediar
Este alcatuit din caile nervoase prin care ajung influxurile la centrii nervosi superiori
III.Segmentul central
Este reprezentat de aria din scoarta cerebrala la care ajunge calea de conducere. La nivelul ariilor corticale se realizeaza analiza si
sinteza informatiilor primite formand in final senzatiile constiente specifice. Analizatorii organismului uman sunt: analizatorul
vizual, analizatorul acustico-vestibular, analizatorul cutanat, analizatorul gustativ, analizatorul olfactiv si analizatorul motor.
ANALIZATORUL VIZUAL.
Excitantul specific analizatorului vizual este reprezentat de razele de lumina.
Segmentul periferic al analizatorului vizual se gaseste la nivelul ochiului. Ochiul este un organ pereche situat intr-o cavitate osoasa
numita orbita. Ochiul este alcatuit din glob ocular si organe anexe.
I.GLOB OCULAR- este alcatuit din trei tunici concentrice, sistem optic si sistem fotoreceptor.
1.Tunicile globului ocular de la exterior catre interior sunt: tunica externa (cu rol de protectie), tunica medie (cu rol in nutritie) si
tunica interna (cu celule fotoreceptoare).
a) Tunica externa este formata din sclerotica si cornee. Sclerotica (albul ochiului) este portiunea posterioara a tuncii externe, are
culoarea alb-sidefie si este opaca.Sclerotica are rol in protectia globului ocular. Corneea este portiunea anterioara a tunicii
externe, este avasculara si transparenta (permite razelor de lumina sa o traverseze); cu fibre nervoase amielinice.
b) Tunica medie este alcatuita din coroida, corp ciliar si iris. Coroida se afla imediat sub sclerotica; este o membrana pigmentata
si vasculara cu rol in nutritia globului ocular. Corpul ciliar este format din muschiul ciliar (alcatuit din fibre musculare netede
dispuse radiar si circular) si procesele ciliare (ghemuri vasculare care secreta umorile). Irisul este partea colorata a ochiului.In
centrul irisului se afla un orificiu numit pupila.Irisul este format din celule pigmentare si fibre musculare netede, dispuse radiar si
circular.
c) Tunica interna este reprezentata de retina. Retina este formata din celule nervoase (celule fotoreceptoare si neuroni), celule
pigmentare si celule de sustinere. Celulele fotoreceptoare sunt de doua tipuri: cu conuri (responsabile de vederea diurna si
cromatica) si cu bastonase (responsabile de vederea nocturna, fara detalii si fara culori ).
Retina prezinta doua zone importante: pata galbena (macula lutea) si pata oarba. In pata galbena predomina celulele cu conuri.
Prezinta o depresiune numita foveea centralis care contine numai celule cu conuri (zona de acuitate vizuala maxima).Pata oarba
este locul pe unde iese nervul optic din retina si este lipsita de celule fotoreceptoare.
2.SISTEMUL OPTIC este format din totalitatea mediilor transparente ale globului ocular: corneea, umoarea apoasa, cristalinul si
umoarea sticloasa.
a) Corneea face parte din tunica externa si este portiunea anterioara a tunicii.
b) Umoarea apoasa este secretata de procesele ciliare. Se afla intre cornee si iris (in camera anterioara) si intre iris si cristalin (in
camera posterioara).Umoarea apoasa este un lichid transparent, permite trecerea razelor de lumina.
c) Cristalinul este o lentila biconvexa. Este situat in spatele irisului, intr-o capsula elastica numita cristaloida.La extremitati se
leaga de muschiul ciliar prin ligamentul suspensor.Focalizeaza razele luminoase patrunse in pupila.
d) Umoarea sticloasa (umoarea vitroasa, corp vitros) se afla intre cristalin si retina; este transparenta cu consistenta de gel.Rolul
corpului vitros consta in mentinerea formei sferice a ochiului.
3.SISTEMUL FOTORECEPTOR este reprezentat de retina si are rolul de a transforma energia luminoasa in impulsuri nervoase.
II.ORGANE ANEXE
Organele anexe ale ochiului sunt de doua tipuri: organe de protectie (gene, sprancene, pleoape, glande lacrimale, conjunctiva) si
organe de miscare (cei 6 muchi externi ai globului ocular).Conjunctiva este o membrana subtire care captuseste fata interna a
pleoapei.
1.Segmentul periferic (receptor)
Segmentul periferic al analizatorului vizual este reprezentat de celulele fotoreceptoare (celulele cu conuri si celulele cu bastonase).
a) Celulele cu conuri au o prelungire externa sub forma de con. Sunt in numar de 5-7 milioane. Contin pigmentul numit
iodopsina. Sunt sensibile la radiatiile luminoase de mare intensitate. Sunt receptori pentru vederea diurna si cromatica. Au prag
de sensibilitate ridicat.
b) Celulele cu bastonase au o prelungire externa sub forma de bastonas.Sunt in numar de 125-130 milioane. Contin pigmentul
numit rodopsina (purpurul retinian).Sunt sensibile la radiatii luminoase de mica intensitate.Sunt receptori pentru vederea
nocturna, fara detalii si fara culori. Au prag de sensibilitate scazut.
2.Segmentul intermediar (de conducere)
Segmentul intermediar al analizatorului vizual este reprezentata de trei neuroni:
I.Primul neuron (protoneuronul) este un neuron bipolar (cu un axon si o dendrita) din retina. II.Al doilea neuron (deutoneuronul)
este un neuron multipolar (un axon si mai multe dendrite) din retina. Axonul neuronilor multipolari formeaza nervul optic. La
nivelul chiasmei optice se incruciseaza axonii care provin din jumatatile nazale ale celor doua retine. Din chiasma optica pornesc
doua fascicule numite tracturi optice. Fiecare tract optic conduce informatia din jumatatea temporala a retinei de aceeasi parte si
din jumatatea nazala a retinei de parte opusa. III.Al treilea neuron (tritoneuronul) este situat in corpul geniculat lateral din
metatalamus.
3.Segmentul central este localizat in aria vizuala din lobul occipital, pe marginile scizurii calcarine.

FORMAREA IMAGINILOR PE RETINĂ

Procesele prin care se realizeaza vederea sunt: receptia vizuala, transmiterea mesajelor vizuale si formarea senzatiilor vizuale.
In realizarea procesului de formare a imaginii pe retina, conlucreaza irisul si sistemul optic. Irisul regleaza reflex cantitatea de
lumina proiectata pe retina, proces numit reflex pupilar fotomotor.
Mioza
La lumina puternica se contracta fibrele circulare ale irisului si pupila se micsoreaza, proces numit mioza (pupiloconstrictie)
Midriaza
La lumina slaba se contracta fibrele radiare ale irisului iar pupila se mareste, proces numit midriaza (pupilodilatatie)
Sistemul optic functioneaza ca o lentila convergenta cu rolul de a proiecta razele de lumina direct pe retina. Razele de lumina
sufera la nivelul ochiului o tripla refractie: 1.Prima refractie: la interfata aer-cornee; 2.A doua refractie: pe fata anterioara a
cristalinului; 3.A treia refractie: pe fata posterioara a cristalinului
Ca urmare a acestei triple refractii imaginea care se formeaza in pata galbena a retinei este reala, mai mica si rasturnata.
Ochiul emetrop (ochiului normal) exista o concordanta perfecta intre lungimea axului anteroposterior si puterea de convergenta
a mediilor transparente. Aceasta concordanta permite vederea clara, fara acomodare, a obiectelor situate la o distanta mai mare
de 6 m. In cazul obiectelor situate intre punctum proximum (25 cm) si punctum remotum (6 m) vederea este clara, dar cu
acomodare.
Acomodarea este un proces automat de adaptare a ochiului pentru vederea clara a obiectelor, situate intre 25 cm si 6m.
Acomodarea presupune urmatoarele: A- mioza (micsorarea diametrului pupilelor) prin contractia muschilor circulari ai irisului B-
cresterea convergentei cristalinului prin contractia muschilor circulari ciliari; C- corectarea axelor oculare prin contractia muschilor
externi ai globului ocular.
In cazul in care puterea de convergenta a mediilor transparente nu este in concordanta cu lungimea axului anteroposterior, ochiul
este ametrop, prezentand diverse defecte optice: miopie, hipermetropie si astigmatism.
a) Miopia este afectiunea celor care nu vad bine atunci cand privesc departe. Imaginea se formeaza inaintea retinei datorita
lungimii prea mari a axului anteroposterior sau a cuburii crescute a cristalinului.
Miopia se corecteza cu lentile biconcave (divergente)
b) Hipermetropia este afectiunea celor care nu vad bine cand privesc aproape. Imaginea se formeaza in spatele retinei
datorita lungimii prea scurte a axului anteroposterior sau a curburii scazute a cristalinului. Hipermetropia se corecteaza cu lentile
biconvexe (convergente)
c) Astigmatism este datorat neregularitatilor corneei sau deformarii cristalinului. Imaginea formata este neclara. Astigmatismul se
corecteaza cu lentile cilindrice.
BAZA BIOCHIMICĂ A VEDERII
Razele de lumina strabat mediile transparente si apoi retina, ajungand la celulele fotoreceptoare ale acesteia. La nivelul celulelor
fotoreceptoare, razele de lumina determina descompunerea pigmentilor fotosensibili.
I.Iodopsina din celulele cu conuri se descompune in retinem si fotopsina. II.Rodopsina din celulele cu bastonase se
descompune in retinem si scotopsina. Prin descompunerea pigmentilor fotosensibili se modifica permeabilitatea celulelor
fotoreceptoare pentru ioni si se declanseaza potentialele de actiune (influxuri nervoase). De la celulele fotoreceptoare pornesc
influxurile nervoase care prin nervii optici sunt conduse la segmentul central al analizatorului vizual localizat in aria vizuala din
lobul occipital, pe marginile scizurii calcarine, unde sunt transformate in senzatie de vaz.
PERCEPEREA CULORILOR
Teoria tricromatica a lui Young Helmholtz (teoria culorilor fundamentale) este cea mai cunoscuta teorie care explica perceperea
culorilor. Conform acestei teorii retina contine trei tipuri de celule cu conuri, care la randul lor contin pigmenti pentru culorile rosu,
verde si albastru.
a) Diferitele senzatii cromatice sunt rezultatul stimularii concomitente si inegale ale celor trei tipuri de celule cu conuri.
b) Stimularea concomitenta si egala a celor trei tipuri de celule cu conuri da senzatia de lumina alba.
c) In absenta stimularii luminoase se produce senzatia de negru.

FISĂ DE LUCRU

Identificați cele 3 tunici ale globului ocular, încercuiți cuvintele care denumesc tunica externă cu roșu, tunica medie cu verde și
tunica internă cu albastru. Subliniați cu o linie cuvintele care denumesc mediile transparente ale globului ocular (SISTEMUL
OPTIC) și cu două linii cuvintele care denumesc SISTEMUL FOTOMOTOR.

Pe desenul de mai jos, subliniați cu albastru notiunile ce corespund SEGMENTULUI PERIFERIC, cu albastru, noțiunile ce
corespund SEGMENTULUI DE CONDUCERE și cu verde, noțiunile ce corespund SEGMENTULUI CENTRAL.
ANALIZATORUL ACUSTICO-VESTIBULAR
Din punct de vedere functional, cei doi analizatori sunt independenti, dar anatomic, receptorii ambilor analizatori se afla in
urechea interna, iar caile de conducere sunt ramuri ale aceluiasi nerv cranian (VII).
A. Anatomie
Urechea este constituita din trei componente:
URECHEA EXTERNĂ- este formata din pavilion si conductul auditiv extern; tegumentul conductului este prevazut cu peri si glande
sebacee modificate care secreta cerumen, substanta cu rol protector;
URECHEA MEDIE- este situata intr-o cavitate a osului temporal; spre exterior prezinta membrana timpanica, iar spre interior
fereastra ovala si fereastra rotunda; intre membrana timpanica si membrana ferestrei ovale se afla lantul de oscioare: ciocanul,
nicovala si scarita; urechea medie comunica cu faringele prin trompa lui Eustachio;
URECHEA INTERNĂ- este formata din labirintul osos, sapat in osul temporal, in interiorul caruia se afla labirintul membranos;
labirintul osos cuprinde vestibulul, canale semicirculare si melcul osos (cohleea); labirintul membranos este constituit din utricula
si sacula (in vestibulul osos), canalele semicirculare membranoase (in canalele semicirculare osoase) si melcul membranos sau
canalul cohlear (in cohlee); in labirintul membranos se afla endolimfa, intre labirintul osos si cel membranos se afla perilimfa; la
baza canalelor semicirculare, in utricula si sacula se afla receptorii analizatorului vestibular, in canalul cohlear se afla receptorul
analizatorului acustic.
I.Segmentul periferic: Receptorii auditivi sunt situati in melcul membranos (canalul cohlear), in organul Corti, asezat pe
membrana bazilara. Organul Corti este alcatuit din: celule receptoare asezate pe doua straturi: intern (unistratificat) si extern
(pluristratificat). Fiecare celula receptoare este prevazuta la polul apical cu cili care strabat membrana reticulara, secretata de
celulele de sustinere, si al caror varf proemina in membrana tectoria, secretata de celulele epiteliale ce acopera creasta spirala.
Receptorii vestibulari sunt situati in labirintul membranos: in utricula si sacula, care contin aparatul otolitic (macula), unde
exista celule receptoare prevazute cu cili care proemina intr-o membrana reticulata gelatinoasa ce acopera cupula si in ochiurile
careia se afla otolitii (granule de carbonat de calciu); in crestele ampulare (la baza canalelor semicirculare) unde exista celule
receptoare ciliate si celule de sustinere acoperite de o masa gelatinoasa numita cupula.
II. Segmentul intermediar este reprezentat de caile auditiva si vestibulara.
Calea auditiva este formata din trei neuroni: Protoneuronul (1N) este situat in ganglionul spiral Corti; dendritele protoneuronului
inconjoara baza celulelor receptoare, iar axonul formeaza nervul acustic; Deutoneuronul (2N) este situat in nucleii pontini; axonul
sau emite colaterale catre coliculii cvadrigemeni inferiori din mezencefal, unde se inchid reflexele de orientare auditiva; Al treilea
neuron (3N) este situat in corpul geniculat medial din metatalamus.
Calea vestibulara este formata din trei neuroni: Protoneuronul (1N) este situat in ganglionul Scarpa; dendritele protoneuronului
inconjoara baza celulelor receptoare, iar axonul formeaza nervul vestibular; Deutoneuronul (2N) este situat in nucleii vestibulari
bulbari; axonul sau emite colaterale catre arhicerebel, maduva si catre nucleii cranieni III, IV, VI; A treilea neuron (3N) este
situat in talamus.
III.Segmentul central :Aria auditiva primara este situata in profunzimea scizurii Sylvius, in lobul temporal. Ariile auditive de
asociatie sunt situate in lobul parietal. Segmentul central al analizatorului vestibular este putin cunoscut; se presupune ca
proiectia corticala vestibulara se face in lobul temporal.
B. Mecanismul auzului Urechea umana percepe unde sonore cu o frecventa cuprinsa intre 16-20000Hz (cicli/s) si cu o
intensitate cuprinsa intre 0-120 Db. Sunetele se caracterizeaza prin inaltime, determinata de frecventa undelor sonore, intensitate,
determinata de amplitudinea undelor sonore, si prin timbru. Totalitatea sunetelor percepute sub forma de senzatie auditiva poarta
numele de camp auditiv. Acesta se reduce progresiv, odata cu varsta .
Urechea externa capteaza undele sonore prin pavilion si le transmite timpanului prin canalul auditiv extern. Vibratiile timpanului se
transmit catre urechea interna prin lantul de oscioare al urechii medii. Scarita se sprijina pe fereastra ovala, o membrana subtire
care separa urechea medie de canalul cohlear. Astfel, undele sonore se transmit perilimfei din rampa vestibulara apoi, prin
helicotrema, perilimfei din rampa timpanica. Vibratiile perilimfei produc vibratii endolimfei, care determina deplasarea membranei
bazilare, pe care se afla celulele receptoare auditive. In consecinta, pozitia acestora fata de membrana tectoria se modifica, cilii
de la polul apical al celulelor receptoare se indoaie, ceea ce determina declansarea de potentiale de actiune de-a lungul
membranei receptorilor auditivi. Astfel, stimulii sonori sunt transformati in influx nervos, care ajunge pe calea auditiva la scoarta
cerebrala din regiunea temporala, unde se transforma in senzatie auditiva. La baza melcului membrabnos se percep sunetele
inalte, iar la varf sunetele joase. Dupa ce se propaga prin perilimfa, unde se estompeaza, vibratile sonore ajung la fereastra
rotunda, o alta membrana subtire care se afla intre urechea medie si cea interna. Sensibilitatea auditiva scade treptat daca
urechea primeste timp indelungat sunete cu aceeasi frecventa si amplitudine, deoarece are loc fenomenul de adaptare.
C. Mecanismul echilibrului
Stimulul specific al receptorilor vestibulari il reprezinta schimbarea pozitiei capului sau a intregului corp. Receptorii din canalele
semicirculare orizontale informeaza asupra pozitiei din jurul axului vertical, iar cei din canalele semicirculare verticale, asupra
pozitiei din jurul axului orizontal. Receptorii din utricula si sacula percep variatiile acceleratiei liniare. Excitarea receptorilor
vestibulari nu provoaca senzatii ci reflexe statochinetice pentru constientizarea pozitiei corpului, prin impulsurile ce sosesc de la
nivelul proprioceptorilor sistemului locomotor. De exemplu, la pierderea echilibrului, reflexele de redresare sunt rapide si prompe.
Ulterior, devenim constienti ca am fost aproape de cadere, dar ne-am restabilit echilibrul.
Principalele boli ale aparatului acustico-vestibular, provocate de diversi agenti patogeni sau de factori de mediu sunt: 1-
OTITE (externe sau medii) - inflamatii ale conductului auditiv extern ale casei timpanului, provocate de factori fizici, chimici,
biologici; 2. MASTOIDITA - consecinta a otitei medii supurate tratate necorespunzator; 3.OTOSCLEROZA - determinata de
deteriorari ale labirintului osos, urmate de imobilizarea oscioarelor urechii medii si de surditate;

FISĂ DE LUCRU
ANALIZATORUL CUTANAT
Analizatorul cutanat contine receptori tactili, termici si durerosi situati in piele. PIELEA este alcatuita din trei straturi: epiderma
(un tesut epitelial pluristratificat), derma (un tesut conjunctiv dens) si hipoderma (un tesut conjunctiv lax care contine celule cu
grasime).
Segmentele analizatorului cutanat:
1. Segmentul periferic (receptor) 
Segmentul periferic al analizatorului cutanat este reprezentat de receptorii tactili, termici si durerosi.
a) Receptori tactili
Receptorii tactili sunt corpusculii Meissner, discurile Merkel, corpusculii Vater-Pacini, corpusculii Golgi si corpusculii Rufini.
- corpusculii Meissner (localizati in derma) sunt stimulati de atingerile fine
- discurile Merkel (localizate in derma) sunt stimulate de atingerile puternice
- corpusculii Vater-Pacini (localizati in hipoderma) sunt stimulati de miscarile slabe, rapide si de mica intensitate
- corpusculii Golgi si corpusculii Ruffini (localizati in hipoderma)
b) Receptori termici
Receptorii termici sunt corpusculii Krause si corpusculii Ruffini.
- corpusculii Krause (localizati in derma) receptioneaza excitatiile pentru senzatia de rece
- corpusculii Ruffini (localizati in hipoderma) receptioneaza excitatiile pentru senzatia de cald
c) Receptori durerosi
Receptorii durerosi sunt terminatiile nervoase libere (localizate in derma si hipoderma).
2.Segmentul intermediar (de conducere)
Segmentul intermediar al analizatorului cutanat este reprezentat de caile sensibilitatii exteroceptive.Aceste cai conduc informatiile
de la exteroceptorii tactili, termici si durerosi, la scoarta cerebrala, pentru formarea senzatiilor specifice.
3.Segmentul central
Segmentul central al analizatorului cutanat se afla in girusul postcentral din lobul parietal.
 FIȘĂ DE LUCRU
1.Calculeaza greutatea pielii tale. 2. Descrie aspectul pielii imbătrânite și motivul îmbătrânirii acesteia. 3. Ce reprezintă
microbiomul cutanat? 4.Ce este keratina? Ce rol are? 5. Ce este melanina?Ce rol are?
6. Aveți doua vase cu apa încălzită la aceeași temperatură. Introduceți în primul vas un deget și în al doilea o mână. Unde simtiți
apa mai caldă? De ce?
7.Folosim trei vase cu apă la temperature diferite:I (15 grade), II (30 grade), III (45 grade). Introduceți mâna dreapta în vasul cu
apa la 15 grade și mâna stângă în cel cu apa la 45 grade. După 5 minute ambele măini se introduc simultan in vasul cu apă la
temperatuta de 30 grade. Ce constatați? Explicați?
8.Smulgeti un fir de par. Explicati de ce doare? Taiati un fir de par. De ce nu doare. Cand taiati o unghie doare?
9. Argumentați de ce pielea mai este numită și al III lea rinichi.
ANALIZATORUL GUSTATIV

SEGMENTUL RECEPTOR este reprezentat de mugurii (corpusculii) gustativi din structura unor papile (ridicaturi mici) situate in
mucoasa linguala la nivelul fetei dorsale, marginilor si varful limbii. Aceste papile sunt: calciforme ce formeaza “V”-ul lingual,
deschis anterior, vizibil pe fata dorsala si spre baza limbii, si fungiforme, situate mai ales inaintea “V”-ului lingual. Pe langa aceste
papile gustative, pe mucoasa bucala mai sunt si alte papile – foliate, filiforme si hemisferice, care nu prezinta muguri gustativi.
Fiecare mugure gustativ contine printe celule de sustinere, celule senzoriale cu polul aplical ciliat spre exterior, formand prin
conglomerarea mai multor cili – bastonasul gustativ. Polul
bazal al celulei senzoriale este inconjurat de dendrite
apartinand nervilor cranieni VII (facial), IX
(glosofaringian) si X (vag).
SEGMENTUL DE CONDUCERE este reprezentat de
neuroni senzitivi ai nervilor cranieni micsti VII, IX, X a
caror dendrite sunt indreptate spre receptori, iar axonii
lor patrunzand intranevraxial fac sinapsă cu al doilea
neuron liber bulbar, din nucleul fasciculului solitar. Axonii
neuronilor din nucleul fascicului solitar fac sinapsa in unii
nuclei talamici de releu – al III-lea neuron, iar axonii
acestor neuroni talamici se proiecteaza pe scoarta
cerebrala.
SEGMENTUL CENTRAL este reprezentat cortical de
girusului postcentral, locul unde se formeaza senzatiile
gustative.
Gusturile pe care le percepem, in principal, sunt de patru
tipuri: acru, dulce, amar, sarat. Perceperea excitanților
gustativi se realizeaza la nivelul mucoasei linguale, in
mare, astfel: dulcele la nivelul varfului limbii, acrul pe margini, saratul pe fata dorsala, iar amarul spre baza limbii. Alimentele
trebuie sa se dizolve in prealabil in saliva, spre a veni in contact si a excita cilii gustativi. Gustul umami este considerat cel de-al
cincilea gust existent, după dulce, sărat, acru și amar. Acest gust este descoperirea unui profesor chimist al Universității din Tokio,
Kikunae Ikeda, în 1908. Tradus, termenul umami înseamnă ceva delicios, savuros. Acest gust este răspunsul la sărurile acidului
glutamic E 621, precum monoglutamatul de sodiu, un potențiator de aromă utilizat în produsele procesate, dar și în bucătăria
asiatică. Gustul umami este încadrat ca termen științific internațional și a fost recunoscut ca fiind al cincilea gust în anul 2000.

ANALIZATORUL OLFACTIV
SEGMENTUL RECEPTOR este reprezentat de
mucoasa olfactiva, o parte a mucoasei care
captuseste cavitatea nazala. Mucoasa olfactiva
apare ca o zona limitata la o suprafata de 2-
3 cm2. Este galbena si permanent umeda.
Mucoasa olfactiva este alcatuita dintr-un strat
de celule epiteliale (de sustinere), intre care se
afla celulele alungite receptoare. Receptorii
olfactivi se numesc chemoreceptori,
deoarece sunt stimulati de substante chimice
volatile, antrenate de aerul inspirat si dizolvate in lichidul vascos de la suprafata mucoasei olfactive. Celulele receptoare sunt
neuroni olfactivi bipolari (protoneuronul caii), ale caror dendrite sunt situate printre celulele de sustinere. Dendritele se
termina cu o mica vezicula (buton olfactiv), prevazuta cu 6-12 cili. Cilii olfactivi ies la suprafata mucoasei in mucusul secretat de
celulele glandulare ale acesteia.
SEGMENTUL DE CONDUCERE: Axonii neuronilor olfactivi bipolari, care formeaza nervii olfactivi, strabat lama ciuruita a
etmoidului (de la baza craniului) si patrund in bulbii olfactivi. Aici fac sinapsa cu celulele mitrale (neuroni ganglionari multipolari),
deutoneuronul caii. Axonii celulelor mitrale formeaza tracturile olfactive si se termina in cortex.
SEGMENTUL CENTRAL este localizat in aria olfactiva din paleocortex. Sensibilitatea olfactiva este foarte diferita de la un individ
la altul, chiar la acelasi individ variaza in unele situatii: inainte de masa sensibilitatea olfactiva este mai mare decat dupa aceea.
Se apreciaza ca sensibilitatea olfactiva este mai mare la copii decat la varstnici. La femeile insarcinate sau in cazul unor boli
digestive sensibilitatea olfactiva este marita.

FIȘĂ DE LUCRU

1. EXPLICAȚI următoarele noțiuni: a- mucoasă lingual, papilla gustativă, mugure gustativ, por gustativ, bastonaș gustativ.

2. Explicați deosebirea dintre o celulă receptoare nervoasă și o celulă receptoare senzorială. Dați exemple de astfel de
receptori întâlniți în structura analizatorilor studiați.

3. Localizați neuronii care formeaza calea nervoasă gustativă:

1N; b) 2N; c) 3N.

1) talamus; 2) nuclei nervilor cranieni VII, IX, X; 3) nucleul solitar din bulb

4. Unde se formează senzația de gust?

5. Receptorii olfactivi se află în mucoasa olfactivă. Precizează: suprafața, culoarea și structura acesteia.

6. Ce sunt chemoreceptorii? Ce alte tipuri de receptori mai cunoști? (după tipul de excitant perceput)

7. Localizați neuronii care formeaza calea nervoasă olfactivă:

1N = protoneuronul= neuroni……………………; b) 2N=deutoneuronul=celulele mitrale=neuroni………………………..

Bulbii olfactivi; 2) mucoasa olfactivă;

8. Unde se formează senzația de miros?

9. Argumentați de ce inainte de masa sensibilitatea olfactiva este mai mare decat dupa aceea.

10. Identificați structurile biologice din imaginile de mai jos:

Fig. 1 Fig. 2