Examen Ortopedie Scribd

VIII.
ABRAZIUNEA DENTARĂ
591. Broca deosebeşte următoarele varietăţi de abraziune dentară:
A – numai în smalţ
B – apar insuliţe de dentină
C – pînă la limita smalţ-dentină
D – relieful ocluzal este desfiinţat
E – în limitele ecuatorului şi mai mult ABDE
592. Conform clasificării Perier abraziunea dentară de gradul 3 se caracterizează cu:

A – apariţia insuliţelor de dentină cu comunicare între ele
B – apariţia insuliţelor de dentină fără comunicare între ele
C – este dezgolită dentina pe întreaga suprafaţă ocluzală
D – este deschisă camera pulpară
E – abraziune în limitele smalţului A
593. La baza clasificărilor abraziunei dentare Broca şi Perier s-a pus:

A – forma abraziunei
B – gradul de abraziune
C – forma şi gradul abraziunei
D – direcţia abraziunei
E – factorul etiologic B
594. Abraziunea helicoidală după Barandun se caracterizează:

A – primul molar inferior are faţa ocluzală abraziată spre vestibular, al treilea
molar – spre oral, iar la molarul doi porţiunea mezială spre vestibular, iar cea
distală spre oral
B – toţi dinţii sînt abraziaţi uniform
C – primul molar este abraziat aşa că porţiunea ocluzală mezială este înclinată spre
vestibular, iar cea distală – spre oral, iar molarii doi şi trei sînt abraziaţi uniform
D – aşa tip de abraziune apare în ocluzia ortognată
E – aşa tip de abraziune apare în toate tipurile de ocluzie AD
595. Abraziunea cilindrică după Barandun se caracterizează cu asemănarea planului de

ocluzie a unui segment de cilindru şi apare în ocluzia:
A – ortognată
B – opistognată
C – cap-la-cap
D – deschisă
E – prognatică C
596. Abraziunea “ad linguam” după Barandun apare în ocluzia:

A – ortognată
B – opistognată
C – cap-la-cap
D – deschisă
E – prognatică E
597. Pentru abraziunea fiziologică a dinţilor este caracteristic:

A – abraziunea în limitele smalţului
B – abraziunea cu prezenţa insuliţelor de dentină
C – abraziunea cu dezgolirea totală a dentinei
D – abraziunea cuspizilor în totalitatea şi desfiinţarea reliefului ocluzal
E – abraziunea fiziologică nu există AB
598. Confrom clasificării Gavrilov abraziunea patologică a dinţilor poate fi:

A – compensată
B – mixtă
C – decompensată
D – iniţială
E – avansată AC
599. Pentru forma compensată a abraziunii patologice a dinţilor după Gavrilov este
caracteristic:
A – spaţiul de inocluzie fiziologică este mărit
B – spaţiul de inocluzie fiziologică este în limitele normei
C – spaţiul de inocluzie fiziologică este micşorat
D – DVO este micşorată
E – DVO este mărită B
600. Spaţiul de inocluzie fiziologică în forma decompensată a abraziunei patologice după

Gavrilov este:
A – nemodificat
B – micşorat
C – mărit
D – egal cu spaţiul minim de vorbire
E – egal cu spaţiul maxim de vorbire C
601. DVO în forma decompensată a formei generalizate de abraziune patologică a dinţilor

după Gavrilov este:
A – micşorată
B – nemodificată
C – mărită
D – mixtă
E – exagerată B
602. Păstrarea DVO în forma compensată a abraziunii patologice după Gavrilov se datoreşte:
A – hipertrofiei vacante a apofizelor alveolare
B – funcţiei de masticaţie
C – atrofiei apofizelor alveolare
D – funcţiei de deglutiţie
E – erupţiei continuă a dinţilor A
603. Rezistenţa smalţului şi a dentinei în condiţii de normă atinge următoarele valori:
A – smalţul – 408 - 334 kg /mm2
B – smalţul – 508 - 1000 kg /mm2
C – dentina 84 – 48 kg /mm2
D – dentina 100 – 102 kg /mm2
E – smalţul şi dentina au aceleaşi valori 50 – 60 kg /mm2 AC
604. Duritatea dentinei dezgolite ca urmare a abraziunei patologice:

A – creşte
B – se micşorează
C – nu se modifică
D – atinge 100 - 110 kg /mm2
E – atinge 40 – 50 kg /mm2 AD
605. Conform clasificării Şcerbakov factorii etiologici a abraziunii patologice a dinţilor pot
fi:
A – insuficienţa funcţională a ţesuturilor dure
B – insuficienţa funcţională a pulpei
C – suprasolicitarea funcţională a dinţilor
D – suprasolicitarea funcţională a ATM
E – acţiunea razelor UV AC
606. Datorită abraziunii patologice a dinţilor se produc modificări:

A – în pulpa dentară
B – în parodont
C – în muşchii limbii
D – în planşeul bucal
E – în ATM AB
607. Forma decompensată a abraziunii patologice a dinţilor produce dereglări în ATM:

A – crepitaţii
B – saltul articular
C – zgomot
D – luxaţii
E – dureri ABCE
608. În fazele incipiente ale abraziunii patologice dentare, în scopul frînării procesului de
abraziune se utilizează:
A – diferite tipuri de proteze dentare la indicaţii creînd contacte dento-dentare
cel puţin în 3 puncte după Bonwill
B – diferite tipuri de proteze dentare la indicaţii cu majorarea DVO
C – diferite tipuri de proteze dentare numai în zonele laterale
D – diferite tipuri de proteze unilaterale
E – nu se întreprinde nimic A
609. În formele abraziunii patologice dentare compensate se utilizează:

A – gingivo-alveoloplastia şi protezarea
B – majorarea DVO cu proteze dentare la indicaţii cu teste necesare
C – majorarea spaţiului de inocluzie prin intervenţii ortodontice
D – normalizarea elementelor ATM
E – extracţia dinţilor abraziaţi AC
610. La tratamentul protetic al abraziunii dentare localizate cu prezenţa breşelor dentare

terminale bilaterale şi micşorarea DVO se va utiliza:
A – gingivo-alveoloplastia în zona tuturor dinţilor
B – gingivo-alveoloplastia în zona dinţilor abraziaţi
C – coroane de înveliş pe dinţii afectaţi cu restabilirea DVO
D – coroane de înveliş pe dinţii afectaţi fără restabilirea DVO deoarece ea va fi
restituită cu proteze parţiale mobilizabile
E – proteze parţiale mobilizabile BC
611. În caz de abraziune patologică a dinţilor forma generaliazată decompensată şi

complicată cu ocluzie redusă şi afectarea ATM se va proceda:
A – iniţial se va confecţiona o gutieră dento-gingivală, restabilind DVO
B – iniţial se vor confecţiona proteze dentare unitare sau punţi dentare, restabilind
DVO
C – în cîteva şedinţe se vor confecţiona proteze mobilizabile
D – în cîteva şedinţe gutiere dento-gingivale se va corecta pînă la dispariţia
simptomelor ATM
E – iniţial pe parcursul a 3 - 4 săptămîni pacientul se va găsi sub supravegherea
medicului AD

complicată cu ocluzie redusă şi afectarea ATM, DVO se va determina cu metoda:
A – anatomică
B – antropometrică
C – anatomo-fiziologică
D – funcţională
E – fiziologică D

complicată cu ocluzie redusă şi afectarea ATM pacientul va avea acuze la dereglări
funcţionale a ATM:
A – dureri
B – absenţa excursiilor condililor articulari
C – cracmente
D – edem considerabil al ţesuturilor periarticulare
E – crepitaţii ACE
614. Complicaţiile parodontale produse de abraziune patologică a dinţilor se manifestă

prin:
A – apariţia hipercimentozei
B – apariţia semnelor de înfundare a dintelui
C – lărgirea spaţiului periodontal cu mobilitatea dentară
D – lărgirea spaţiului periodontal cu păstrarea stabilităţii dintelui
E – migrarea dinţilor spre distal AC
615. Abraziunea patologică atipică a dinţilor este localizată:

A – pe feţele vestibulare şi orale ale dinţilor (ocluzii adînci cu acoperire majoră,
ocluzie inversă)
B – pe marginile incisivale ale frontalelor (cap-la-cap)
C – la colet
D – la ecuator
E – numai pe cuspizi AB

complicată cu ocluzie redusă cl. II după Buşan DVO se va determina prin metoda:
A – fiziologică
B – anatomică
C – anotomo-foziologică
D – antropometrică
E – funcţională C
617. În caz de abraziune patologică a dinţilor forma generaliazată compensată pacientul va

avea acuze la dereglări funcţionale ale ATM:
A – dureri
B – cracmente
C – salt artcular
D – crepitaţii
E – nu avea acuze E
618. Sindromul Costen include următoarele simptome:

A – cefalii
B – luxaţia articulară unilaterală
C – cracmente articulare
D – dureri articulare
E – dureri la deglutiţie ACD
619. Tratamentul profilactic al abraziunii dinţilor prevede intervenţiile asupra factorilor

etiologici:
A – înlăturarea parafuncţiilor musculare profesionale
B – înlăturarea insuficienţei ţesuturilor dure ale dinţilor
C – înlăturarea obiceiurilor alimentare nocive
D – regimului de alimentaţie
E – tratamentul protetic la timp în edentaţiile extinse ACE
620. Suprasolocitarea dinţilor abraziaţi de gr.3 conform clasificării Broca are loc ca
urmare a:
A - mişcării DVO
B - hipersteziei dentinare
C - deplasării mandibulei în plan sagital
D - deplasării mandibulei în plan transversal
E - distrugerii reliefului ocluzal E
621. Indicaţi simptoamele subiective la prezenţa abraziunii patologice a dinţilor de gradul

3-4 conform clasificării Broca:
A- odontalgii provocate de agenţi termici
B- distrugerea reliefului ocluzal a dinţilor laterali
C- odontalgii provocate de agenţi mecanici
D- micşorarea dimensiunelor camerei pulpare
E- simptoamele subiective sunt absente AC
622. Indicaţi complicaţiile parodontale la prezenţa abraziunii patologice a ţesuturilor

dentare de gradul 4 Broca:
A- lărgirea spaţiului periodontal
B- micorarea spaţiului periodontal
C- mobilitatea patologică a dinţilor suprasolicitaţi funcţional
D- hipercimentoza radiculară a dinţilor suprasolicitaţi funcţional
E- hipocimentoza radiculară a dinţilor suprasolicitaţi funcţional ACD
623. Indicaţi complicaţiile pulpare la prezenţa abraziunii patologice a ţesuturilor dentare de

gr.4 Broca:
A- hiperstezia dentinară
B- hiperstezia smalţului
C- necroza pulpară
D- deschiderea camerei pulpare
E- hipercimentoza CD
624. Indicaţi complicaţiile articulare la prezenţa abraziunii patologice a ţesuturilor dentare

de gr.3-4 Broca:
A- cracmente articulare
B- dureri articulare
C- excursii ample a condililor articulari
D- crepetaţii articulare
E- crepetaţii musculare ABD
625. Indicaţi complicaţiile musculare la prezenţa abraziunii patologice a ţesuturilor dentare

de
gr.3-4 Broca:
A- spasme
B- relaxare
C- oboseală
D- hipertrofie
E- hipotrofie ACD
IX. AFECŢIUNILE PARODONŢIULUI

631. Ca factori locali în etilogia afecţiunilor parodonţiului pot fi:
A – trauma festonului gingival de microproteze
B – alcoolismul
C – trauma festonului gingival de croşetele protezelor mobilizabile
D – ocluzia traumatică
E – nerespectarea regimului alimentar ACD
632. Ocluzia traumatică poate fi:

A – primară
B – secundară
C – mixtă
D – oblică
E – tangenţială ABC
633. Ocluzia traumatică primară se produce cînd:

A – parodontul este afectat
B – parodontul este sănătos
C – parodontul este suprasolicitat de microproteze
D – parodontul nu este suprasolicitat
E – microprotezele sînt în infraocluzie BC
634. Ocluzia traumatică primară se produce cînd:

A – parodontul este sănătos
B – parodontul este afectat
C – microprotezele, punţile dentare majorează DVO
D – microprotezele, punţile dentare sînt în infraocluzie
E – microprotezele, punţile dentare au o DVO normală AC
635. Ocluzia traumatică secundară se produce cînd:

A – parodontul este afectat
B – parodontul este sănătos
C – microprotezele şi punţile dentare majorează DVO
D – microprotezele şi punţile dentare sînt în infraocluzie
E – microprotezele şi punţile dentare nu majorează DVO, însă au un relief ocluzal
exagerat ACE
636. Ocluzia traumatică secundară se produce din cauza că:

A – nu s-au mărit forţele ocluzale în ocluzia statică, însă este slăbit parodontul
dinţilor respectivi
B – s-au mărit forţele ocluzale în ocluzia statică deoarece microprotezele majorează
DVO
C – asupra parodontului sănătos acţionează forţele orizontale nocive produse de relieful
ocluzal al microprotezelor
D – asupra parodontului sănătos acţionează forţe cu o intensitate majoră ce reesă de la
microproteze
E – nu se respectă igiena cavităţii orale A
637. Pentru ocluzia traumatică mixtă este caracteristică suprasolicitarea:

A – parodontului sănătos în ocluzia statică de microproteze
B – parodontului sănătos în ocluzia dinamică de microproteze
C – parodontului afectat de microproteze în ocluzia statică
D – nu este caracteristică suprasolicitarea parodontului
E – parodontului afectat de microproteze în ocluzia dinamică CE
638. Din fcatorii direcţi ce generează producerea ocluziei traumatice primare după Karoly şi
Peter fac parte:
A – parafuncţiile musculare
B – pierderea stopurilor ocluzale datorită abraziunii dinţilor
C – edentaţii unidentare
D – edentaţii extinse
E – nu se respectă igiena cavităţii orale ABD
639. Şcoala Chişinău consideră că ocluzia traumatică este:

A – un sindrom disfuncţional care prin solicitări nefiziologice generează lezări
paradontale
B – un simptom al afecţiunilor parodontului caracterizat prin suprasolicitare funcţională
C – un sindrom care prin solicitări nefiziologice generează leziuni pulpare
D – un simptom al afecţiunilor parodontului generat de nerespectarea igienii orale
E – un simptom fiziologic A
640. Din simptomele clinice ale parodontitelor fac parte:

A – mobilitatea patologică a dinţilor
B – abraziunea dinţilor de gradul 1 – 2
C – dureri nocturne
D – migrarea dinţilor
E – dereglări gustative AD
641. Sarcinile tratamentului ortopedo-protetic a afecţiunilor parodonţiului:

A – echilibrarea ocluzală
B – restabilirea integrităţii sistemului dentar la prezenţa spaţiilor interdentare
C – lichidarea proceselor inflamatorii
D – restabilirea ţesutului osos alveolar
E – restabilirea morfo-funcţională a arcadelor dentare la prezenţa breşelor ABE
642. Conform clasificării Jankelson deosebim următoarele tipuri de contacte

premature:
A – contacte pe versantele vestibulare ale cuspizilor vestibulari a premolarilor şi
molarilor inferiori
B – contacte pe versantele vestibulare ale cuspizilor linguali a premolarilor şi molarilor
inferiori
C – contacte pe versantele linguale ale cuspizilor vestibulari a premolarilor şi molarilor
inferiori
D – contacte pe suprafeţele palatinale a frontalilor superiori
E – contacte pe marginile incisivale a frontalilor inferiori ABC
643. Scopul imobilizării provizorii:

A – restabilirea DVO
B – restabilirea funcţiei ATM
C – înlăturarea traumatismului parodontal
D – înlăturarea spaţiilor interdentare
E – înlăturarea hiperesteziei dentinare C
644. Şina provizorie propusă de Novotny prezintă:

A – imobilizarea dinţilor prin legături simple cu fire de mătase
B – imobilizarea dinţilor prin legături simple cu fire metalice
C – imobilizarea dinţilor cu inele metalice
D – imobilizarea dinţilor cu acrilat autopolimerizabil
E – imobilizarea dinţilor cu acrilat termopolimerizabil D
645. Şina provizorie după Kurleandski prezintă:

A – imobilizarea dinţilor prin ligături simple
B – imobilizarea dinţilor cu acrilat autopolimerizabil
C – imobilizarea dinţilor cu şine gutiere
D – imobilizarea unidentară
E – imobilizarea dinţilor cu inele metalice C
646. Şina provizorie după Kopeikin se confecţionează şi se fixează:

A – se confecţionează în cavitatea orală din acrilat autopolimerizabil
B – se confecţionează pe model din acrilat autopolimerizabil
C – se confecţionează în laborator din acrilat termopolimerizabil
D – se fixează cu clei de tip MK - 6
E – se fixează prin cimentare BD
647. Imobilizarea provizorie se efectuiază pe un timp de:

A – 2 – 3 zile
B – 4 – 5 zile
C – o săptămînă
D – 2 - 3 săptămîni
E – 3 – 4 luni DE
648. Scopul imobilizării dinţilor la tratamentul afecţiunilor parodonţiului:

A – distribuirea proporţională a forţelor funcţionale
B – obţinerea unui complex rigid capabil să se opună forţelor transversale şi oblice
C – obţinerea unui complex elastic capabil să amortizeze forţele transversale şi oblice
D – restabilirea ţesutului osos lezat
E – dispovărarea dinţilor suprasolicitaţi ABE
649. Orice şină trebuie să corespundă cerinţelor:

A – să asigure imobilizarea dinţilor în toate direcţiile
B – să asigure imobilizarea dinţilor numai în cea mai importantă direcţie - transversală
C – să nu afecteze parodontul marginal
D – să nu fie mobilizabilă
E – să nu ducă la blocajul mişcărilor mandibulare ACE
650. Orice şină trebuie să corespundă cerinţelor:

A – să se fixeze bine
B – gradul de fixare nu are importanţă
C – să nu împedice tratamentul conservativ
D – să fie elastică
E – să fie igienică ACE
651. Şinele utilizate la imobilizarea dinţilor mobili pot fi:

A – provizorii
B – fixe
C – unidentare
D – definitive
E – funcţinale ABD
652. Cea mai favorabilă varietate de imobilizare a dinţilor frontali este:

A – verticală
B – orizontală
C – transversală
D – fronto-sagitală
E – frontală D
553. Depistarea contactelor premature se efectuează cu:

A – vizual
B – ajutorul modelelor de diagnostic
C – hîrtie de articulaţie indigo
D – ajutorul ocluziogramei
E – ajutorul prafului de ghips CD
654. Şlefuirea selectivă a contactelor premature după metoda Jankelson prevede:

A – în prima şedinţă – şlefuirea contactelor de cl. I
B – în prima şedinţă – şlefuirea contactelor de cl. I şi cl. II
C – în a doua şedinţă – şlefuirea contactelor de cl. II
D – în a treia şedinţă – şlefuirea contactelor de cl.III
E – ordinea şlefuirii după numărul claselor de contacte premature nu are importanţă ACD
655. Şlefuirea selectivă a contactelor premature după metoda Jankelson prevede:

A – în prima şedinţă – şlefuirea contactelor de cl.I şi cl. II
B – în prima şedinţă – şlefuirea contactelor de cl.I
C – în a doua şedinţă – şlefuirea contactelor de cl. II şi verificarea contactelor de cl. I
D – în a treia şedinţă – şlefuirea contactelor de cl. III
E – în a patra şedinţă – verificarea contactelor din toate clasele BCDE
656. Şlefuirea selectivă a contactelor premature după metoda Schuyler prevede:

A – şlefuirea contactelor premature în poziţia de OC şi I M
B – şlefuirea contactelor premature în mişcarea mandibulei de propulsie
C – şlefuirea contactelor premature în mişcarea mandibulei de retruzie
D – şlefuirea contactelor premature depistate pe modelele de diagnostic
E – şlefuirea contactelor premature în mişcarea mandibulei de lateralitate ABE
657. Şlefuirea selectivă a contactelor premature după metoda Burlui prevede:

A – în prima şedinţă - şlefuirea contactelor premature în plan vertical şi vestibulo-oral
B – în prima şedinţă - şlefuirea contactelor premature în ocluzia dinamică
C – în a doua şedinţă - şlefuirea în ocluzia dinamică la mişcările mandibulei din OC în
IM
D – în a treia şedinţă - şlefuirea contactelor premature în mişcările mandibulei de
lateralitate
E – în prima şedinţă - şlefuirea contactelor premature în mişcările antero-posterioare ale
mandibulei ACD
658. Şlefuirea selectivă a contactelor premature în ocluzia distală după

Kalamkarov:
A – contactele premature se evidenţiază cu hîrtie de articulaţie în OC
B – contactele premature se evidenţiază cu hîrtie de articulaţie la actul de deglutiţie
C – se şlefuiesc contactele premature pe versantele vestibulare ale cuspizilor palatinali a
dinţilor superiori
D – se şlefuiesc contactele premature pe pantele distale a versantelor orale a cuspizilor
linguali a inferiorilor
E – se şlefuiesc contactele premature de pe dinţii frontali BCD
659. Şlefuirea selectivă a contactelor premature după metoda Schuyler-Kalamkarov prevede:

A – şlefuirea în ocluzia distală
B – şlefuirea în OC
C – şlefuirea în ocluzia de IM
D – şlefuirea în ocluzia de propulsie
E – şlefuirea în ocluzia de lateralitate ABDE
660. Şlefuirea selectivă a contactelor premature prevede:

A – păstrarea contactelor dento-dentare după şlefuire
B – lichidarea totală a contactelor dento-dentare
C – lichidarea obstacolelor ce blochează mişcările mandibulare de propulsie
D – lichidarea obstacolelor ce blochează mişcările mandibulare de lateralitate
E – micşorarea DVO ACD
661. Tehnica şlefuirii selective prevede:

A – utilizarea abrazivelor fine cu dimensiuni medii şi mari
B – utilizarea abrazivelor fine cu dimensiuni mici
C – utilizarea abrazivelor cu granulaţii mari, deoarece şlefuiesc mai bine şi mai rapid
D – suprafeţele şlefuite sînt bine lustruite
E – nu este obligatoriu de a lustrui suprafeţele şlefuite BD
662. Obiectivele şlefuirii selective:

A – respectarea reliefului ocluzal
B – evitarea transformării suprafeţelor ocluzale în suprafeţe plane
C – micşorarea DVO
D – menţinerea DVO
E – lichidarea contactelor dento-dentare ABD
663. Şlefuirea selectivă este indicată:

A – în ocluzia traumatică primară la orice stadie
B – în ocluzia traumatică primară nu este indicată
C – în ocluzia traumatică secundară după lichidarea proceselor inflamatorii
D – în ocluzia traumatică mixtă concomitent cu tratamentul antiinflamator
E – în ocluzia traumatică secundară la orice stadie ACD
664. Tratamentul ortodontic al afecţiunilor parodonţiului este indicat:

A – la lichidarea tremelor şi diastemelor apărute datorită migrării dinţilor
B – în forme incipeinte ale patologiei
C – nu are importanţă forma patologiei
D – corectarea ocluziei inverse
E – numai în ocluzia ortognatică ABD
665. Măsurile ortodontice în caz de afecţiuni ale parodonţiului la vîrstnici:

A – se efectuază cu deosebită atenţie în fazele iniţiale ale afecţiunii
B – se efectuază cu deosebită atenţie în orice fază a afecţiunii
C – prevăd utilizarea forţelor ce nu suprasolicită funcţional parodonţiul
D – prevăd utilizarea forţelor ce nu suprasolicită funcţional parodonţiul pentru obţinerea
efectului pozitiv
E – prevăd intervenţii chirurgicale AC
666. Varietăţile de imoblizare a dinţilor mobili:

A – frontală
B – fronto-sagitală
C – parasagitală
D – punctiformă
E – circulară ABCE
667. Imobilizarea dinţilor mobili corect concepută trebuie să cuprindă într-un bloc rigid:
A – dinţii din 2 grupe funcţionale
B – dinţii dintr-o grupă funcţională
C – dinţii din 3 grupe funcţionale
D – dinţii afectaţi de gradul 3
E – dinţii ce pot deveni mobili AC
668. Şinele mobile permanente au avantaje:

A – imobilizează dinţii numai în plan vertical
B – imobilizează dinţii în toate direcţiile
C – sînt igienice
D – uşor se supun reparaţiilor
E – sînt elastice BCD
669. Şinele mobile tip Elbrecht imobilizează totalitatea dinţilor din arcada dentară:
A – în plan orizontal şi parţial vertical
B – numai în plan orizontal
C – numai în plan vertical
D – prin intermediul arcurilor vestibulo-orale
E – prin intermediul pintenilor ocluzali şi a gheruţelor incisivale ADE
670. Dezavantajele şinelor mobile:

A – nu sînt igienice
B – greu se supun recondiţionărilor
C – imobilizează dinţii numai în plan sagital
D – imobilizează dinţii în plan vertical parţial
E – imobilizează dinţii în toate planurile D
671. La imobilizarea dinţilor frontali cu şine fixe se utilizează şinele:

A – Mamloc
B – Elbrecht
C – din căpăcele
D – din coroane parţiale 3/4
E – din coroane ecuatoriale ACD
672. La imobilizarea dinţilor laterali se vor utiliza următoarele şine fixe din:
A – căpăcele
B – coroane parţiale 3/4
C – coroane ecuatoriale
D – coroane totale
E – semicoroane CD
673. Particularităţile punţilor denatre în caz de afecţiuni ale parodontului:

A – numărul dinţilor stîlpi va fi obişnuit
B – numărul dinţilor stîlpi va fi mărit
C – numărul dinţilor stîlpi va fi micşorat
D – suprafaţa corpului de punte va fi obişnuită
E – suprafaţa ocluzală a corpului de punte va fi redusă BE
674. La tratamentul maladiilor parodontului, complicate cu breşe intercalate ale arcadelor

dentare, punţile dentare vor avea următoarele particularităţi:
A – elementele de angrenare prezentate de coroane de înveliş au un ecuator bine
exprimat, în relief ocluzal conform vîrstei şi marginea nu pătrunde în punga dento-
parodontală
B – elementele de angrenare prezentate de coroane de înveliş sînt obişnuite
C – elementele de angrenare prezentate de coroane de înveliş au un ecuator obişnuit, un
relief ocluzal bine exprimat şi pătrund în punga dento-parodontală cu
0,2 – 0,3 mm
D – corpul de punte are o formă aptă de autocurăţire
E – corpul de punte are o formă de autocurăţire dificilă DE
675. În caz de afecţiuni ale parodontului, complicate cu breşe ale arcadelor dentare ce permit
utilizarea numai a protezelor mobilizabile cele mai apte sînt:
A – proteza parţial mobilizabilă scheletată cu sprijin mixt
B – proteza parţial mobilizabilă acrilică
C – proteza parţial mobilizabilă scheletată cu sprijin dento-parodontal
D – cu dejunctori de forţe în protezele parţiale mobilizabile scheletate
E – nu are importanţă sprijinul protezei AD
676. Avantajele protezelor parţiale mobilizabile imediate utilizate la tratamentul complex al

maladiilor parodontului:
A – evită suprasolicitarea dinţilor restanţi
B – nu evită suprasolicitarea dinţilor restanţi
C – evită micşorarea DVO
D – nu evită micşorarea DVO
E – menţin rapoartele mandibulo-craniene ACE
677. Protezele parţiale mobilizabile acrilice imediate se confecţionează conform utmătoarelor

tehnologii:
A – dinţii ce urmează să fie extraşi se secţionează de pe model cu răzuirea a 2- 3 mm de
ghips de pe apofiza alveolară
B – dinţii iniţial se extrag, apoi se amprentează şi pe model se răzuieşte un strat de ghips de
pe apofiza alveolară egal cu 2 – 3 mm
C – dinţii ce urmează să fie extraşi se secţionează la nivelul coletului de pe modelul
preliminar
D – dinţii iniţial extraşi se restituie prin proteza parţial mobilizabilă acrilică după 7 zile
E – proteza parţial mobilizabilă se confecţionează direct în cavitatea bucală A
678. Protezele parţiale mobilizabile acrilice imediate pot fi confecţionate conform
următoarelor tehnologii:
A – iniţial dinţii se extrag, apoi imediat se amprentează şi pe parcursul a 2- 3 zile se
confeţionează proteza
B – iniţial se ampretează, în laborator se confecţionează baza protezei din acrilat, apoi
se adaptează la cîmpul protetic, se amprentează, apoi pe model se secţionează dinţii ce
se vor extrage şi se finisează proteza
C – iniţial se confecţionează lingura individuală din ceară, se extrag dinţii mobili de gr III,
apoi se amprentează şi în laborator se finisează proteza
D – iniţial se amprentează, apoi se extrag dinţii şi peste 2 – 3 zile se aplică proteza
confecţionată în laborator
E – proteza parţial mobilizabilă se confecţionează peste 3-4 zile după extracţia dinţilor B
679. Protezele parţiale mobilizabile acrilice imediate pot fi confecţionate conform

următoarelor tehnologii:
A – iniţial se amprentează , se realizează modelul şi se secţionează dinţii ce vor fi supuşi
extracţiei răzuind ghipsul de pe apofiza alveolară cu 2-3 mm, apoi se confecţionează
proteza şi se aplică imediat după extracţia dinţilor
B – iniţial se amprentează , se realizează modelul şi se secţionează dinţii ce vor fi supuşi
extracţiei la colet, apoi se finisează proteza şi se aplică imediat după extracţia dinţilor
C – iniţial se extrag dinţii, apoi se amprentează la a 3-a zi şi se realizează proteza
D – iniţial se extrag dinţii, imediat se amprentează, apoi se realizează proteza
E – iniţial se amprentează şi se secţionează dinţii ce vor fi supuşi extracţiei cu
4 - 5mm de colet şi se realizează proteza AB
680. Protezele dentare imediate fixe pot fi confecţionate:

A – într-o singură şedinţă din acrilate termopolimerizabile direct în cavitatea bucală
B – într-o singură şedinţă din acrilate autopolimerizabile direct în cavitatea bucală
C – prin tehnica de laborator
D – într-o singură şedinţă din aliajele metalelor inobile
E – direct în cavitatea bucală nu se confecţionează BC
681. Şina provizorie Kopeikin se confecţionează din:

A- Acrilate termopolimerizabile
B- Materiale siliconice
C- Acrilate autopolimerizabile
D- Aliajele crom-nichel
E- Aliajele crom-cobalt C
682. Şina provizorie Kopeikin se v-a fixa în cavitatea bucală cu:

A- Ciment visfat
B- Ceară lipicioasă
C- Clei cianacrilic MK-6
D- Clei cianacrilic MK-9
E- Pasta ZOE CD
683. Şina provizorie Mamloc-Grunberg este compusă din:

A- Inele aplicate pe toţi dinţii
B- Inele aplicate pe dinţii stîlpi
C- Arc vestibular
D- Arc lingual
E- Arc ocluzal BC
684. Şina provizorie Marei prevede:

A- Prepararea dinţilor stălpi
B- Prepararea tuturor dinţilor
C- Stabilizarea dinţilor ăntre ei cu fire de capron
D- Stabilizarea dinţilor cu acrilat termopolimerizabil
E- Aplicarea unui strat de acrilat pe suprafaţa vestibulară a dinşilor CE
685. Imobilizarea definitivă sau permanentă a dinţilor mobili afectaţi de parodontită trebuie
să cuprindă într-un bloc rigid dinţi:
A- Din două grupe funcţionale
B- Dintr-o grupă funcţională
C- Din trei grupe funcţionale
D- De pe ambele maxilare
E- De pe întreaga arcadă dentară AC
686. Şinarea definitivă sau permanentă a dinţilor mobili afectaţi de parodontită trebuie să
cuprindă dinţi din două sau trei grupe funcţionale pentru:
A- A se opune forţelor funcţionale verticale
B- A se opune forţelor funcţionale orizontale
C- A fu uşor înlăturate din cavitatea bucală
D- A fi uşor aplicate pe maxilarul respectiv
E- A se opune fracturării AB
687. Şina permanentă Mamlok destinată pentru imobilizarea dinţilor frontali este compusă
din:
A- Semicoroane consolidate rigid
B- Semicoroane consolidate elastic
C- Coroane totale consolidate între ele
D- Incrustaţii cu pivoturi intraradiculare
E- Corone ecuatoriale consolidate rigid D
688. Şina permanentă din căpăcele consolidate rigid destinată pentru imobilizarea dinţilor
frontali acoperă:
A- Suprafeţele incizivale parţial
B- Suprafeţele incizivale total
C- Suprafeţele proximale pînă la ecuator
D- Suprafeţele proximale în totalitate
E- Suprafeţele linguale pînă la ecuator BCE
689. Din şinele permanente destinate imobilizării dinţilor laterali afectaţi de paradontită se
utilizează cele din coroane:
A- Ecuatoriale
B- Metaloceramice
C- De substituţie
D- Din acrilate
E- Din compozite ABC
690. În punţile dentare - şini indicate în edentaţiile intercalate cu mobilitatea dinţilor limitrofi
breşei de gr. I suprafaţa ocluzală a corpului de punte v-a fi:
A- Fără modificări speciale
B- Redusă
C- Majorată
D- De lăşimea suprafeţei ocluzale a dinţilor limitrofi breşei
E- Excavată B
691. Indicaţiile la utilizarea punţilor dentare-şini ăn afecţiunele parodontului sunt determinate

de:
A- Gradul de mobilitate a dinţilor limitrofi breşei
B- Raportul dintre părţile extra-şi intraalveolare a dinţilor limitrofi breşei
C- Regimul de alimentare a pacientului
D- Consistenţa produselor alimentare
E- Profesia pacientului AB
692. Corpul de punte în puntea dentară-şină indicată în tratamentul ortopedo-protetic al

afecţiunelor parodontului complicate cu edentaţie parţială se v-a confecţiona:
A- Cu o curbură accentuată vestibular
B- Cu o curbură accentuată lingual
C- În linie dreaptă
D- În linie oblică
E- În linie frîntă C
693. Pentru a preveni declanşarea forţelor orizontale nocive în tratamentul complex al

parodontitelor cu punţi dentare cuspizii suprafeţii ocluzale v-or fi realizaţi:
A- Înalţi
B- Fără pante accentuate
C- Cu pante abrupte
D- Numai vestibular
E- Numai lingual B
694. Indicaţi măsurile de echilibrare a puntei dentare şi de despovărare a dinţilor limitrofi

breşei ăn tratamentul complex al parodontitelor
A- Dinţii stîlpi v-or fi cei limitrofi breşei
B- Numărul dinţilor stîlpi se v-a micşora
C- Numărul dinşilor stîlpi se v-a mări
D- Dinţii stălpi v-or fi devitalizaţi
E- Răspunsuri corecte nu sunt C
695. Indicaţiile către şlefuirea selectivă a dinţilor în tratamentul complex a paradontitelor sunt
prezenţa:
A- Contactelor premature în ocluzia centrică
B- Contactelor premature în ocluzia de lateralitate
C- Cariei dentare complicate
D- Contactelor ce împedică mişcările mandibulare în diverse direcţii
E- Durerilor parodontale ABD
696. Scopul tratamentului ortopedic a parodontitei generalizate la prezenţa arcadelor dentare

integre este:
A- Repartizarea uniformă a forţelor funcţionale pe arcade dentare în totalitate
B- Repartizarea forţelor funcţionale pe sectoarele arcadei dentare mai puţin afectate
C- Lichidarea mobilităţii patologice a dinţilor prin şinarea lor
D- Administrarea exerciţiilor pentru dezvoltarea muşchilor mobilizatori ai
mandibulei
E- Majorarea dimensiunii verticale de ocluzie AC
697. Şinile provizorii trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

A- Să imobilizeze bine dinţii mobili
B- Să repartizeze uniform forţele funcţionale
C- Să pătrundă în pungile dento-parodontale
D- Să nu împiedice tratamentul conservativ şi chirurgical
E- Să majoreze dimensiunea verticală de ocluzie ABD
698. Indicaţiile către aplicarea intervenţiilor ortodontice în tratamentul complex al

afecţiunilor parodontului sunt:
A- Prezenţa migrărilor dentare
B- Mobilitatea patologică a dinţilor de gr.II-III
C- Prezenţa anomaliilor de ocluzie
D- Dereglările cinematicii mandibulare
E- Dereglări de deglutiţie AC
699. În faza incipientă a parodontitei are loc majorarea excitabilităţii electrice a pulpei
dinţilor cu:
A- 50 mkA
B- 40 mkA
C- 20-30 mkA
D- 10-15 mkA
E- 1,0-1,5 mkA E
700. În stadie avansată a parodontitei excitabilitatea electrică a pulpei dinţilor:

A- Nu se modifică
B- Uşor creşte
C- Creşte considerabil
D- Se micşorează
E- Nu se determină D
X. TABLOUL CLINIC ŞI TRATAMENTUL

AFECŢIUNILOR CAVITĂŢII ORALE PRODUSE DE
MATERIALELE DENTARE
701. Indicaţi valoarea microcurenţilor la prezenţa în cavitatea orală a lucrărilor protetice

metalice considerată ca normă:
A- 8-10 MkA
B- 1-3 MkA
C- 11-15 MkA
D- 16-20 MkA
E- 20 MkA şi mai mult B
702. Indicaţi simptomele subiective caracteristice pentru galvanoza cavităţii orale:

A- screjetul dentar nocturn
B- oboseala musculară
C- otalgii
D- gust denaturat
E- crepetaţii în ATM D
703. Din simptoamele subiective caracteristice pentru galvanoza cavităţii orale fac parte:
A- senzaţii de furnicări a buzelor
B- dureri în ATM
C- crepetaţii în ATM
D- hiperestezia dentinară
E- spasmul muscular A
704. Galvanoza cavităţii orale se manifestă cu prezenţa în salivă a microelementelor

componente ale aliajelor din care sînt confecţionate protezele dentare datorită proceselor:
A- hipersalivaţiei
B- X-stomiei
C- electrochimie
D- fiziologice
E- fotochimice C
705. Valoarea microcurenţilor în cavitatea orală la prezenţa lucrărilor protetice

metalice se determină cu :
A- miotonometru
B- fagodinamometru
C- PH- metru
D- gnatodinamometru
E- microampermetru E
706. Galvanoza cavităţii orale prezintă o maladie condiţionată de :

A- majorarea DVO
B- micşorarea DVO
C- acţiunea alergică a aliajelor metalelor din care sînt confecţionate protezele dentare
D- acţiunea toxică a acrilatelor din care sînt confecţionate protezele dentare
E- acţiunea curenţilor galvanici ce apar ca urmare a proceselor electrochimice între
protezele dentare metalice E
707. Din acuzele pacienţilor caracteristice pentru galvanoza cavităţii fac parte:
A- dureri în ATM
B- dureri dentare permanente
C- dureri musculare
D- gust metalic
E- dureri dentare nocturne D
708. Valoarea microcurenţilor în cavitatea orală la prezenţa lucrărilor protetice metalice se

determină cu :
A- ultrasunete
B- PH-metru
C- parodontometru
D- dentometru
E- microvolmetru E
709. Ce este caracteristic pentru PH-ul salivei în caz de galvanoza cavităţii orale:
A- devine uşor acidic
B- este neutru
C- devine uşor alcalinic
D- este mixt
E- nu se modifică A
710. Prezenţa şi concentraţia în salivă a microelementelor aliajelor ca urmare a coroziunei

pieselor protetice metalice în caz de galvanoză a cavităţii orale se determină prin metoda :
A- analizei spectrale a salivei
B- PH-metriei
C- determinării microcurenţilor în MkA
D- determinării microcurenţilor în mV
E- determinării microcurenţilor cu potenţiometru A
711. Simptomele subiective caracteristice pentru stomatita toxică produsă de protezele

dentare metalice sunt:
A- otalgii
B- senzaţii de frigere a limbii
C- oboseală musculară
D- spasm muscular
E- macroglosie B
712. Stomatita toxică produsă de protezele dentare metalice prezintă o maladie condiţionată
de:
A- acţiunea micşorării DVO la tratamentul edentaţiei parţiale cu proteze dentare metalice
B- acţiunea majorării DVO la tratamentul edentaţiei parţiale cu proteze dentare metalice
C- acţiunea “metalelor grele” ce nimeresc în saliva ca rezultat al proceselor
electrochimice dintre protezele dentare metalice
D- acţiunea “ metalelor grele” ce nimeresc în salivă ca rezultat al uzurii mecanice
E- toate răspunsurile sînt incorecte C
713. Stomatita toxică condiţionată de influenţa protezelor dentare metalice se caracterizează

cu simptoame subiective:
A- gust acidic
B- dureri parodontale
C- dureri în ATM
D- oboseală musculară
E- scrîşnitul dentar nocturn A
714. În caz de stomatită toxică condiţionată de influenţa protezelor dentare metalice pacienţii
prezintă acuze:
A- dereglări ale actului de masticaţie
B- dereglări fonetice
C- spasm muscular
D- hipersalivaţie
E- otalgii D
715. Indicaşi simptoamele obiective ale stomatitei toxice condiţionată de influenţa protezelor
dentare metalice:
A- microglosie
B- dereglări de deglutiţie
C- dereglări fizionomice
D- prezenţa peliculei oxidante în zonele lipirii pieselor protetice
F- prezenţa contactelor dento-dentare neuniforme D
716. Indicaţi simptoamele obiective ale stomatitei toxice condiţionată de influenţa protezelor
dentare metalice confecţionate din aliajele aurului cu titlul 900:
A- miros neplăcut din cavitatea orală
B- schimbarea culorii pieselor protetice
C- dereglări de fonaţie
D- dereglări de deglutiţie
E- spasm muscular B
717. În caz de stomatită toxică condiţionată de influenţa protezelor dentare metalice

confecţionate din aliajele metalelor inobile concentraţia ionilor Fe în salivă v-a fi:
A- în limitele normei (11-20 micrograme )
B- micşorată (sub 11 micrograme)
C- nemodificat
D- răspunsuri corecte nu sînt
E- majorată pînă la 76,7 micrograme E
718. La bolnavii cu stomatită toxică condiţionată de protezele dentare metalice activitatea

fermenţilor salivei:
A – nu se modifică
B – scade
C – creşte
D – nu se determină
E – răspunsuri corecte nu sunt B
719. Microelementele din protezele dentare metalice pătruzînd în tractul degestiv prin
intermediul salivei provoacă:
A – dereglări de deglutiţie
B – scregetul dentar nocturn
C – dureri parodontale
D – dereglări fizionomice
E – acutizarea maladiilor cronice ale ficatului E
720. La bolnavii cu stomatite toxice condiţionate de protezele dentare metalice sensaţia

dureroasă a limbii:
A – este nocturnă
B – apare la prînz
C – nu se modifică
D – rămîne în limitele normei
E – răspunsuri corecte nu sunt E
721. Indicaţi factorul toxic principal al acrilatelor:

A – monomer
B – polimer
C – plastificator
D – coloranţi
E – stabilizatori A
722. Nerespectarea regimului de polimerizare a acrilatelor conduce la:

A – mărirea cantităţii de monomer restant în produsul final
B – micţorarea cantităţii de monomer restant
C – stoparea reacţiei de polimerizare
D – destrugerea coloranţilor
E – nu influenţează nici într-un mod asupra reacţiei de polimerizare B
732. Din simptoamele subiective ale stomatitei toxice condiţionată de protezele dentare
mobilizabile acrilice fac parte:
A- microglosia
B- dereglări fizionomice
C- dereglări ale actului de deglutiţie
D- dereglări de fonaţie
E- sensaţii de frigere a fibromucoasei sub baza protezelor E
724. Indicaţi simptoamele subiective ale stomatitei toxice condiţionată de protezele dentare
mobilizabile acrilice:
A- deriglări de deglutiţie
B- sensaţii de frigere a buzelor
C- decolorarea bazei protezei
D- fracturarea frecventă a croşetelor
E- dureri în zona dinţilor antagonişti B
725. La inspecţia cavităţii orale la bolnavii cu stomatită toxică condiţionată de protezele

dentare mobilizabile acrilice se v-or observa:
A- hiperemia şi edem a fibromucoasei logei protezei
B- trauma festonului gingival de braţul croşetei
C- balansarea protezei
D- majorarea DVO
E- contacte dento-dentare multiple A
726. Din simptoamele obiective ale stomatitei toxice condiţionată de protezele dentare
A- microglosia
B- hiperemia limbii
C- decolorarea dinţilor
D- dereglări de deglutiţie
E- toate răspunsurile sînt incorecte B
727. La bolnavii cu stomatită toxică condiţionată de protezele dentare mobilizabile acrilice

activitatea fermenţilor salivei:
A- creşte
B- scade
C- nu se modifică
D- nu poate fi determinată
E- răspunsuri corecte nu sînt B
728. Ca alergeni ce produc reacţii alergice la protezele dentare metalice şi acrilice servesc:
A- hapteni-combinări ale monomerului, nichelului, cromului, cobaltului, etc. cu
albuminele din ţesuturile cîmpului protetic
B- hapteni- combinări ale metalelor cu acrilatele
C- hapteni- combinări dintre diferite metale
D- hapteni- combinări dintre diferite acrilate
E- metalele şi acrilatele nu provoacă alergii A
729. Piesele protetice din acrilat conţin monomer restant până la:
A- 2,0%
B- 1,0%
C- 0,5%
D- 0,2%
E- nu conţin monomer restant D
730. Indicaţi factorul etiologic al alergiei la protezele dentare din acrilat:

A- hidrohinonul care are funcţia de stabilizator
B- dibutilftalatul- plastificator
C- peroxidul de benzoil
D- monomerul restant
E- polimerul D
731. Pacienţii cu stomatitele alergice condiţionate de proteze mobilizabile acrilice prezintă

acuze:
A- la sensaţii de frigere a fibromucoasei sub baza protezei
B- “rece sub baza protezei”
C- “ de prezenţa dinţilor naturali”
D- de modificări gustative
E- nu prezintă acuze de dereglări de sensaţii fibromucoasei sub baza protezei A
732. Indicaţi simptoamele subiective ale stomatitei alergice condiţionate de proteze

A- hiposalivaţia
B- hipersalivaţia
D- dereglări fonetice
E- dereglări de deglutiţie B
733. Indicaţi simptoamele obiective ale stomatitei alergice produse de protezele mobilizabile
acrilice:
A- abraziunea dinţilor artificiali
B- modificări ale limitelor protezei
C- inflamaţia fibromucoasei maxilarului opus
D- inflamaţia fibromucoasei strict din zona logei protezei
E- inflamaţia ATM D
734. Caracteristice acuze ale bolnavilor cu stomatite alergice la materialele din care se
confecţionează protezele dentare:
A- edem a fibromucoasei nasale
B- edem a fibromucoasei obrajilor,buzelor, limbii,palatului moale,faringelui
C- dureri dentare
D- dureri parodontale
E- dureri musculare B
735. Teste de diagnostic diferenţiat a stomatitelor toxico-chimice şi alergice:

A- inspecţia gradului de deschidere a gurii
B- inspecţia dinţilor restanţi
C- inspecţia ocluziei dinamice
D- inspecţia exobucală
E- inspecţia fibromucoasei cavităţii orale E

A- determinarea poziţiei dinţilor restanţi
B- determinarea vitalităţii dinţilor restanţi
C- determinarea gradului de rezilienţă a fibromucoasei
D- determinarea microcurenţiolor în cavitatea orală dintre metale, metale-
fibromucoasă
E- examenul radiologic D

A- rezultatele analizei gnatodinamometriei
B- determinarea poziţiei mandibulo-craniene
C- determinarea gradului de mobilitate a dinţilor
D- rezultatele analizei odontoparodontogramei
E- analiza chimico-spectrală a salivei E
739. În scopul diagnosticului diferenţiat dintre stomatitele toxico-chimice şi alergice se

efectuiază:
A- analiza calităţii şi particularităţilor de structură a protezelor dentare confecţionate
B- inspecţia exobucală
C- analiza rezultatelor radiografice
D- palparea ganglionilor limfatici submaxilari
E- percusia dinţilor restanţi A
740. În scopul diagnosticului diferenţiat dintre stomatitele toxico-chmimice şi alergice se

aplică testul:
A- determinarea DVO cu protezele dentare
B- determinarea DVO fără protezele dentare
C- determinarea poziţiei neutre a mandibulei
D- răspunsuri corecte nu sînt
E- determinarea PH-ului salivei E
741. În scopul diagnosticului diferenţiat dintre stomatitele toxico-chimice şi alergice se aplică

testul:
A- de apreciere a eficienţei masticatorii
B- de expoziţie a protezei
C- de determinare a caracterului cinematicei mandibulare
D- proba spatulei
E- aşa teste nu există B
742. În scopul diagnosticului diferenţiat dintre stomatitele toxico-chimice şi alergice se aplică

testul:
A- determinării cantităţii de eliminare a salivei
B- determinare activităţii fermenţilor salivei
C- determinarea eficienţii masticatorii după Agapov
D- determinarea eficienţii masticatorii după Rubinov
E- parodontometria B
743. Testul S o l o d i l o v pentru determinarea compatibilităţii materialului destinat pentru

confecţionarea protezelor dentare constă în aplicarea materialului
A- răspunsuri corecte nu sînt
B- pe suprafaţa externă a antibraţului pentru 24-72 ore
C- pe suprafaţa dorsală a limbii pentru 24-72 ore
D- pe suprafaţa ocluzală a dinţilor restanţi pentru 24-72ore
E- pe suprafaţa internă a antibraţului pentru 24-72ore E
744. Reacţia cutanică după testul Solodilov la determinarea a compatibilităţii materialului

pentru confecţionarea protezelor dentare se apreciază după:
A- 24,48,72 ore
B- 100,124 ore
C- 5,10,15 ore
D- 1,2,3,ore
E- toate răspunsurile sînt corecte A
745. Tratamentul protetic al pacienţilor cu stomatice toxico-chimice şi alergice constă în:

A- determinarea corectă a DVO
B- determinarea corectă a limitelor protezei
C- extinderea cît mai largă a protezei
D- excluderea factorului etiologic
E- extinderea cît mai mică a protezei D
746. Tratamentul protetic al pacienţilor cu stomatite toxico- chimice produse de protezele

dentare metalice constă în :
A- lustrurea fină a protezelor metalice
B- prelucrarea medicamentoasă corectă a pieselor protetice înainte de fixare
C- extinderea cît mai mică a protezei
D- extinderea cît mai mare a protezei
E- excluderea utilizării aliajelor de diferit tip la confecţionarea protezelor dentare la
acelaşi pacient
747. Tratamentul protetic al pacienţilor cu stomatite toxico-chimice şi alergice produse de

protezele dentare mobilizabile acrilice prevede:
A- determinarea corectă a limitelor protezei
B- determinarea corectă a DVO
C- determinarea corectă a poziţiei mandibulo-craniene
D- respectarea strictă a procesului de lustruire a protezei
E- respectarea strictă a regimului de polimerizare E
748. Tratamentul protetic al pacienţilor cu stomatite toxico-chimice s-au alergice condiţionate

de protezele dentare mobilizabile acrilice prevede:
A- amprentarea fidelă a cîmpului protetic
B- determinarea corectă a O.C.
C- acoperirea bazei protezei cu metale prin galvanoplastie
D- acoperirea bazei protezei cu ceară stomatologică
E- acoperirea bazei protezei cu ceară de albine C
749. Stomatita candidoză poate fi condiţionată :

A- de nerespectarea tehnologiei confecţionării protezelor dentare mobilizabile
B- protezele dentare metalice nu pot condiţiona aşa stomatite
C- protezele dentare mobilizabile la fel nu pot condiţiona aşa stomatite
D- de nerespectarea tehnologiei confecţionării protezelor dentare metalice
E- atît de protezele dentare metalice cît şi de cele acrilice E
750. Din simptoamle subiective caracteristice stomatitei candidoze fac parte:

A- dereglări fizionomice
B- dereglări fonetice
C- senzaţii de spasm muscular
D- senzaţii de frigere permanentă a limbii
E- fixare insuficientă a protezelor mobilizabile D
751. Din simptoamele obiective caracteristice stomatitei candidoze fac parte:

A- hiperemia fibromucoasei cu edem în zona logei protezei
B- dureri musculare
C- dureri dentare
D- abraziunea ţesuturilor dure a dinţilor restanţi de gradul II
E- mobilitatea patologică a dinţilor restanţi de gradul III A
752. Conform clasificării Gavrilor influenţa materialelor şi a protezelor dentare asupra

ţesuturilor şi organelor cavităţii orale poate fi:
A- permanentă
B- auxilară
C- toxică
D- intermitentă
E- undulară BC
753. Conform clasificării Gavrilov influenţa materialelor şi a protezelor dentare asupra

ţesuturilor şi organelor cavităţii orale poate fi:
A- localizată
B- toxică
C- generalizată
D- alergică
E- complicată BD
754. Influenţa auxilară a protezelor dentare asupra ţesuturilor şi organelor cavităţii orale
clinic se manifestă prin:
A- apariţia durerilor în zona epigastrală
B- protezele dentare înrăutăţesc igiena cavităşii orale
C- extinderea mare a protezelor mobilizabile
D- prezenţa dinţilor cu o mobilitate de gr.II
E- modificări a cinematicei mandibulare datorită noilor contacte dento-dentare BE
755. Influenţa auxilară a protezelor dentare asupra ţesuturilor şi organelor cavităţii orale
clinic se manifestă prin:
A- normalizează funcţia gustativă
B- incomoditate deoarece ele pun în noi condiţii funcţionale ATM şi sistemul muscular
C- protezele dentare mobilizabile cu croşete de menţinere ca şi cele totale transmit
forţele funcţionale asupra fibromucoasei şi ţesutului osos cu toate consecinţele
D- extindere largă a bazei protezelor mobilizabile
E- nici un răspuns nu este corect BC
756. Proteza dentară prezintă:

A- un aparat mecanic ce se integrează pe substratul biologic
B- un remediu curativo-profilactic
C- un corp străin cu însuşiri fiziologice
D- un corp străin cu însuşiri farmacologice
E- un aparat mecanic cu însuşiri generale AC
757. pentru galavanoza cavităţii orale este caracteristic următorul complex de simptoame:
A- otalgii la deschiderea gurii
B- gust metalic
C- dureri parodontale
D- sensaţie acidică în cavitatea orală
E- sensaţii de frigere a limbii BDE
758. Pentru galvanoza cavităţii orale este caracteristic următorul complex de simptoame:
A- scrîşnitul de dinţi nocturn
B- uscăciune în cavitatea orală
C- spasmul muscular
D- slăbiciune generală
E- cefalgii BE
759. Din simptoamele obiective ale galvanozei cavităţii orale fac parte:
A- hiperemia suprafeţelor laterale şi vîrfului limbii
B- în zonele de lipire a pieselor protetice sînt prezente pelicule oxidale
C- majorarea DVO
D- microglosie
E- micşorarea DVO AB
760. Valorile microcurenţilor între piesele protetice şi fibromucoasă se determină cu:

A- PH-metrul
B- Microampermetrul
C- Gnatodinamometrul
D- Microvoltmetrul
E- Parodontometrul BD
761. Din simptoamele subiective ale stomatitelor toxice condiţionate de protezele dentare
metalice fac parte:
A- dureri dentare permanente
B- gust acidic
C- eliminarea salivei se stopează
D- deschiderea gurii în trepte
E - hipersalivaţia BE
762. Stomatita toxică condiţionată de protezele dentare metalice poate fi asociată şi cu

parastezii ale fibromucoasei cum ar fi :
A- senzaţii de amurţire
B- senzaţii de înţepături
C- senzaţii de majorare a DVO
D- senzaţii de frigere
E- senzaţii de scădere a auzului ABD
763. Din simptoamele obiective ale stomatitei toxice condiţionată de coroziunea protezelor
dentare metalice fac parte:
A- atrofia papilelor din zona vîrfului limbii
B- evedenţierea papilelor în formă de puncte
C- schmimbarea culorii pieselor protetice din aliajele nobile
D- atroifa glandelor salivare
E- atrofia proceselor alveolare ABC
764. Ce microelemente v-or fi în salivă la pacienţii cu stomatite toxice condiţionate de

proteze dentare confecţionate din aliajele oţelurilor inoxidabile:
A- Au
B- Pt
C- Fe
D- Ni
E- Cr CE
765. Microelementele din salivă la pacienţii cu stomatite toxice nimeresc în tractul gastro-
intestinal şi conduc la acutizarea maladiilor cronice:
A- gastritelor
B- ale ficatului
C- cardio-vasculare
D- sistemului nervos
E- ulcer gastric,duodenal AE
766. La pacienţii cu stomatite toxice condiţionate de proteze metalice analiza generală a

sîngelui v-a evedenţia :
A- nici o modificare
B- eretropenie
C- leicocitoză
D- mărirea numărului de erotrocite
767. La pacienţii cu stomatite toxice condiţionate de proteze dentare metalice scade
activitatea feremenţilor:
A- în salivă
B- în ţesuturile dentare
C- în fibromucoasă
D- în ţesuturl osos
E- în periodonţiu AC
768. Etiologia stomatitelor toxice condiţionate de protezele dentare mobilizabile acrilice este:
A- polimerul
B- monomerul
C- coloranţii
D- celuloza
E- plastificatorul BCE
769. Simptoamele subiective ale stomatitelor toxice condiţionate de protezele dentare

A- gust metalic
B- senzaţii de frigere a fibromucoasei sub baza protezei
C- gust acidic
D- senzaţii de frigere a buzelor
E- senzaţii de gust dulce BD
770. Din simptoamele obiective ale stomatitei toxice condiţionate de protezele dentare
A- scrîşnitul de dinţi nocturn
B- decolarea bazei protezei
C- hiperemia fibromucoasei logei protezei
D- dureri parodontale
E- edemul fibromucoasei logei protezei CE
771. Din simptoamele obiective ale stomatitei toxice condiţionată de protezele dentare
A- hiposalivaţie
B- hiperemia limbii
C- deriglări gonetice
D- deriglări fizionomice
E- extinderea largă a bazei protezei AB
772. Rezultatele analizei generale a sîngelui la pacienţii cu stomatite toxice condiţionate de

protezele dentare mobilizabile acrilice ne confirmă că:
A- modificări nu sînt
B- eritropenie
C- leucocitoză iar mai tîrziu leucopenie
D- majorarea eritrocitelor
773. Activitatea fermentativă a salivei la pacienţii cu stomatite toxice condiţionate de proteze

dentare metalice:
A- creşte activitatea fosfotazei acidice
B- scade activitatea fosfotazei acidice
C- creşte activitatea fosfotazei alcaline
D- scade activitatea fosfotazei alcaline
E- nu se modifică AC
774. Tipurile de reacţii alergice după ADO:

A- continuă
B- tardivă
C- precoce
D- intermitentă
E- imediată BCE
775. Alergenii ce provoacă reacţii alergice la protezele dentare metalice şi acrilice sînt
haptenii:
A- monomerului
B- Ni
C- Cr
D- polimerului
E- coloranţilor BC
776. Pacienţii cu stomatite alergice condiţionate de protezele dentare mobilizabile acrilice

prezintă acuze:
A- hiposalivaţie – uscăciune orală
B- senzaţii de frigere a fibromucoasei logei protezei
C- senzaţii de frigere a buzelor
D- senzaţii de gust dulce
E- senzaţii de gust metalic ABC
777. Indicaţi simptoamele obiective a stomatitei alergice condiţionate de protezele dentare

A- spasm muscular
B- hiperemia fibromucoasei logei protezei
C- hiperemia roşului buzelor
D- hiperemia faringelui
E- senzaţii de amurţire a buzelor BC
778. Caracteristicele stomatitelor alegice condiţionate de proteze dentare mobilizabile acrilice

sunt:
A- edem a fibromucoasei obrajilor
B- dureri parodontale
C- edem a fibromucoasei limbii
D- prezenţa imprimărilor dinţilor pe suprafeţele laterale ale limbii
E- dureri parodontale ACD
779. Indicaţi simptoamele generale ale stomatitelor alergice produse de proteze dentare
metalice s-au acrilice:
A- excitabilitate
B- dureri epigastrale
C- insomnie
D- cancerofobie
E- tusă ACD
780. Pentru stomatitele alergice condiţionate de protezele dentare metalice şi acrilice este
caracteristic:
A- hiperemia şi edem al limbii, fibromucoasei buzelor
B- dereglări de deglutiţie din cauza edemului limbii
D- protezele dentare metalice sînt schimbate în culoare
E- dificultăţi la pronunţarea consoanei “s” AD
781. Vasilenko clasifică stomatitele protetice condiţionate de protezele dentare mobilizabile

acrilice:
A- de focar
B- difuze
C- la maxilă
D- incompatibilitate (prozopalgii)
E- la mandibulă ABD
782. Conform clasificării după Gavrilov stomatita traumatică condiţionată de protezele

dentare mobilizabile se caracterizează prin prezenţa:
A- focarilor de inflamaţie
B- absenţa proceselor inflamatorii
C- decubitusului
D- deriglări de ocluzie
E- dureri în ATM AC
783. Ioardanişvili a pus la baza clasificării afecţiunelor fibromucoasei cavităţii orale

condiţionate de materialele protezelor dentare următorii criterii:
A- straea generală a organismului
B- starea imună a organismului
C- factorul etiologic
D- rezultatele examenului radiografic
E- caracterul afecţiunii CE
784. Din testele de diagnostic diferenţiat a stomatitelor toxico-chimice şi alergice fac parte:
A- determinarea corectă a DVO
B- determinarea microcurenţilor în cavitatea orală
C- determinarea calităţii şi construcţiei protezelor dentare
D- parodontometria
E- PH-metria salivei BCE
785. Indicaţi testele de diagnostic diferenţiat a stomatitelor toxico-chimice şi alergice:

A- analiza spectrală a salivei
B- examenul radiologic dentoparodontal
C- examenul radiologic panoramic
D- fagodinamometria
E- inspecţia fibromucoasei cavităţii orale AE

A- determinarea DVO
B- determinarea sensibilităţii fibromucoasei logei protezei
C- studiul modelelor de diagnostic
D- tomografia ATM
E- aprecierea stării protezelor dentare BE

A- analiza clinică a sîngelui
B- îndeplinirea odontoparodontogramei
C- proba de expoziţie
D- determinarea adîncimii curbei ocluzale Spee
E- proba provocatoare ACE

A- palparea fibromucoasei cavităţii orale
B- determinarea activităţii fermenţilor salivei
C- electoodontometria
D- metalizarea suprafeţei interne a protezelor mobilizabile acrilice
E- determinarea limitelor protezei BD
789. Diagnosticul stomatitei alergice condiţionată de protezele dentare metalice se

diferenţiază de :
A- maladiile eriditare
B- candidomicoză
C- maladiile cardio-vasculare
D- maladiile glandelor endocrine
E- glosalgia de geneză gastrointestinală BE
790. Trtatamentul protetic a pacienţilor cu stomatite toxico-chimice şi alergice condiţionate

de protezele dentare metalice prevede:
A- confecţionarea protezelor dentare întregturnate
B- excluderea prezenţei în cavitatea orală a mai multor metale
C- prepararea corectă a dinţilor stălpi
D- amprentarea fidelă
E- fixarea provizorie a protezelor AE
791. Tratamentul protetic a pacienţilor cu stomatite toxico-chimice şi alergice condiţionate de

protezele mobilizabile acrilice prevede:
A- confecţionarea protezelor din acrilate autopolimerizabile
B- respectarea regimului de polimerizare
C- confecţionarea protezelor într-o şedinţă
D- confecţionarea protezelor cu căptuşală elastică
E- respectarea raportului dintre monomer-polimer BE
792. Tratamenul protetic a bolnavilor cu stomatite toxico-chimice şi alergice condiţionate de

protezele dentare mobilizabile acrilice prevede:
A- amprentare fidelă cu ghips
B- amprentare fidelă cu materiale moderne
C- utilizarea acrilatului incolor
D- confecţionarea protezelor cu căptuşală elastică
E- utilizarea acrilatului autopolimerizabil CD
793. Tratamentul protetic a bolnavilor cu stomatite toxico-chimice şi alergice condiţionate de
proteze dentare metalice prevede:
A- alegerea corectă a numărului dinţilor stîlpi
B- excluderea prezenţei în cavitatea orală a mai multor metale
C- utilizarea aliajelor nobile
D- confecţionarea pieselor protetice dintr-o bucată
E- fixarea provizorie a protezelor BC
794. În scopul micşorării procentului monomerului restant în protezele dentare mobilizabile

se recomandă::
A- păstrarea protezei într-un vas cu dezinfectant
B- aplicarea razelor UV
C- aplicarea razelor infraroşii
D- menţinerea protezei în etanol 96 0. 24 ore
E- repolimrizarea DE
795. Tratamentul pacienţilor cu condidomicoză prevede:

A- tratament medicamentos
B- examen radiologic
C- paralelometria modelelor de lucru
D- tratament protetic
E- tratament fizioterapeutic AD
796. Tratamentul pacienţilor cu stomatită traumatică condiţionată de proteze dentare

mobilizabile prevede:
A- corecţia bazei protezei
B- lustruirea sectorului şlefuit
C- recomandări de a nu folosi proteza 1-2 zile
D- repolimerizarea protezei
E- administrarea medicamentelor desensibilatoare AE
797. Tratamentul pacienţilor cu candidoză condiţionată de protezele mobilizabile prevede:

A- o perfectă amprentare la confecţionarea protezelor noi
B- corecţia protezelor vechi
C- confecţionarea protezelor noi
D- utilizarea acrilatului Bacril
E- utilizarea acrilatului Redont BC
798. În scop de diagnosticare a candidozei cavităţii orale la bolnavii cu proteze dentare

mobilizabile se prevede:
A- analiza de laborator a materialului obţinut de pe baza protezei
B- analiza de laborator a materialului obţinut de pe una din zonele logei protezei
C- corecţia protezei
D- lustruirea protezei
E- analiza de laborator a materialului obţinut de pe suprafaţa limbii ABE
799. La pacienţii cu candidoză ce se folosesc de proteze dentare mobilizabile fibromucoasa

logei protezei este:
A- nemodificată
B- hiperemiată
C- cu edem
D- palidă
E- în limitele normei BC
800. La pacienţii cu alergii la acrilate tratamentul protetic se recomandă:

A- nu de efectuat în general
B- utilizarea implantelor,m/c
C- utilizarea aliagelor metalelor nobile
D- de amînat tmpuriu apoi de aplicat acrilate
E- metalizarea bazei protezei prin galvanoplastie ACE
801. Tratamentul protetic a pacienţilor cu condidomicoza cavităţii orale prevede:

A- schimbul protezelor mobilizabile
B- confecţionarea protezelor dentare fixe din aliajele Ag-Pd
C- utilizarea diferitor tipuri de aliaje pe una din arcadele dentare
D- utilizarea acrilatelor autopolimerizabile
E- acoperirea decorativă a pieselor protetice AB
XII. TABLOUL CLINIC ŞI TRATAMENTUL MIGRĂRILOR

DENTARE
ŞI A DEFORMAŢIILOR ARCADELOR DENTARE
902. La menţinerea fiecărui dine în arcada dentară, conform teoriei echilibrului ocluzal
elaborată de Godon participă:
A- o forţă
B- două forţe
C- trei forţe
D- patru forţe
E- cinci forţe D
903. Ce forţe acţionează asupra fiecărui dinte din arcada dentară, conform teoriei echilibrului
ocluzal elaborată de Godon, pentru a nu şi schimba poziţia:
A- două forţe de la dinţii adiacenţi
B- o forţă de la dinţii adiacenţi şi una din partea limbii
C- două forţe declanşate de activitatea musculară
D- o forţă declanşată de activitatea musculară
E- forţa declanşată la actul de deglutiţie A
ocluzal elaborată de Godon,pentru aşi păstra poziţia:
A- forţa declanşată în timpul actului de masticaţie
B- forţa declanşată de muşchii orofaciali
C- forţa declanşată de muşchii ridicători ai mandibulei
D- forţa declanşată de muşchii coborîtori ai mandibulei
E- nici un răspuns nu este corect E
905. Ce forţe acţionează asupra fiecărui dinte din arcada dentară,conform teoriei echilibrului
ocluzal elaborată de Godon,pentru aşi păstra poziţia:
A- forţa declanşată la actul de deglutiţie
B- o forţă de la apofiza alveolară şi alta de dinţii antagonişti
C- forţa declanşată de tonicitatea musculară
D- forţa declanşată de muşchii periorali
E- forţa declanşată de actul de masticaţie B
906. Kalvelis consideră că echilibrul dintelui în arcada dentară este asigurat de :

A- forţa de masticaţie
B- forţa de deglutiţie
C- forţa muşchilor periorali
D- forţa muşchilor mimici
E- dinamica mandibulară A
907. Kriştab şi Dovbenko consideră că prezenţa dinţilor cu rădăcini drepte provoacă migrări
dentare:
A- oblice
B- meziale
C- distale
D- verticale
E- vestibulare D
908. Kristab şi Dovlenko consideră că prezenţa dinţilor cu rădăcini încovoiate provoacă

migrări dentare:
A- verticale
B- în jurul axului longitudinal
C- mezio-distale
D- centrale
E- nu provoacă migrări
909. Kurleandski afirmă că migrarea dinţilor lipsiţi de antagonişti este provocată de:
A- forţa muşchilor periorali
B- forţa de masticaţie
C- forţa de deglutiţie
D- forţa muşchilor mimici
E- dinamica mandibulară B
910. Beerstecher şi Bell consideră că migrarea dinţilor este influenţată de:

A- traumatismul mecanic de lungă durată
B- traumatismul mecanic de scurtă durată
C- dinamica mandibulară
D- traumatismul acut
E- traumatismul accelerat A
911. Kurleandski afirmă că migrările dentare pot fi însoţite de:

A- deriglări de respiraţie
B- creşterea apofizei alveolare
C- creşterea spaţiului interocluzal
D- creşterea DVO
E- micşorarea DVO B
912. Clasificarea migrărilor dentare după Gavrilov include:

A- 2 grupe
B- 3 grupe
C- 4 grupe
D- 5 grupe
E- 6 grupe E
913. Cojocaru împarte migrările dentare verticale în :

A- 2 grupe
B- 3 grupe
C- 4 grupe
D- 5 grupe
E- 6 grupe B

A- migrări dentare de bază
B- migrări dentare auxilare
C- migrări dento-alveolare cu recesiuni parodontale
D- migrări dento-alveolare mandibulare
E- migrări dentare maxilare C
915. Cojocaru împarte migrările dentare în :

A- migrări dento- alveolare unilaterale
B- migrări dento-alveolare bilaterale
C- migrări dento-alveolare precoce
D- migrări dento-alveolare tardive
E- migrări dento-alveolare fără recesiuni parodontale E

A- migrări dento- alveolare unidentare
B- migrări dento-alveolare bidentare
C- migrări dento-alveolare tridentare
D- migrări dento-alveolare cu recesiuni parodontale şi micşorarea spaţiului
interalveolar
E- migrări dentare mixte D
917. Cojocaru după raportul suprafeţei ocluzale a dintelui migrat vertical cu nivelul planului
de ocluzie deosăbeşte următoarele grade de migrări:
A- pînă la 2,5 mm
B- nu contează cîţi mm
C- de un grad vizual
D- de un grad invizibil
E- nici un răspuns nu este corect A
de ocluzie deosebeşte următoarele grade de migrări:
A- de un grad superior
B- de un grad inferior
C- de la 2,6 mm pînă la 5,0 mm
D- nu contează cîţi mm
E- nu se măsoară în mm C
919. Clinic pentru migrările dento- alveolare verticale cu recesiuni incipiente este
caracteristic:
A- absenţa recesiunii gingivale la colet
B- recesiunea ginigvală cu dezgolirea rădăcinii pînă la 1/4
C- recesiunea gingivală cu dezgolirea rădăcinii pînă la ½
D- recesiunea gingivală cu dezgolirea rădăcinii
E- recesiunea gingivală cu dezgolirea rădăcinii pînă la apex B
920. Clinic pentru migrările dentare dento-alveolare verticale cu recesiune medie este
caracteristic:
A- recesiunea gingivală este absenţă
B- recesiunea gingivală cu dezgolirea rădăcinii pînă la ¼
C- recesiunea gingivală cu dezgolirea rădăcinii pînă la ½
D- recesiunea gingivală cu dezgolirea rădăcinii pînă la 2/3
E- toate răspunsuirle sînt incorecte C
921. Simptoamele clinice ale migrărilor dentare depind de:

A- durata timpului de după extracţie
B- duritatea producelor alimentare
C- caracterul dietei
D- cinematica mandibulară
E- starea ATM A

A- caracterul extracţiilor dentare
B- sectorul arcadei dentare
C- maxilarul la care a fost efectuată extracţia
D- vîrstă
E- starea ATM D
923. Simptomul triunghiului este caracteristic pentru migrările dentare:

A-verticale
B-meziale
C-vestibulare
D-orale
E-în jurul axului B
924. La determinarea gradului de migrare verticală a unui dinte modelele de diagnostic se

studiază:
A- în ocluzia centrică
B- în ocluzia anterioară
C- în ocluzia posterioară
D- în ocluzia laterală din stînga
E- în ocluzia laterlaă din dreapta C
925. Migrările meziale ale dinţilor pot fi:

A- numai la maxilă
B- numai la mandibulă
C- corpusculare
D- coordonate
E- centrice C
926. Migrările dinţilor în plan transversal pot fi cauzate de :

A- deriglări de respiraţie
B- forţele muşchilor periorali
C- forţele muşchilor suprahioidieni
D- forţele muşchilor temporali
E- forţele muşchilor pterigooooideni interni B
927. Mecanismul migrărilor dentare meziale poate fi explicat ca:

A- o tendinţă genetică de migrare
B- un fenomen caracteristic pentru maxilă
C- un fenomen caracteristic pentru mandibulă
D- o tendinţă obligatorie de migrare
E- nu poate di explicat A
928. Migrările dinţilor în sens distal pot fi:

A- numai la maxilă
B- numai la mandibulă
C- bidentare
D- numai la bărbaţi
E- nu se întîlnesc C
929. Rapiditatea migrărilor dentare depinde de :

A- caracterul extracţiei dintelui absent
B- gradul de acoperire a dinţilor
C- starea psihologică a pacientului
D- caracterul dietei
E- nu depinde de nici un factor A
930. Datorită denivelării planului de ocluize mişcările mandibulare provoacă:

A- dereglări respiratorii
B- dereglări gustative
C- microtrauma elementelor ATM
D- microtrauma glandelor salivare
E- microtrauma limbii C
931. Suprasolicitarea dinţilor migraţi se manifestă prin:

A- apariţia mobilităţii patologice
B- apariţia defectelor cuineforme
C- apariţia discromiei dentare
D- majorarea volumului coronar
E- micşorarea volumului coronar A
932. La ce grad de înclinare a dinţilor limitrofi breşei inserţia punţii dentare va fi posibilă fără
devitalizarea lor:
A- 55 grade
B- 53
C- 52
D- 50
E- 30 E
933. La tratamentul migrărilor dentare pot fi utilizate următoarele metode :

A- şlefuirea ţesuturilor dure
B- detartrajul dentar
C- gingivoplastia
D- chiuretajul obişnuit
E- ocluziografia A
934. Şlefuirea ocluzală a dinţilor migraţi vertical are ca scop:

A- crearea unui relief ocluzal optimal
B- disfiinţarea reliefului ocluzal
C- nivelarea planului de ocluzie
D- nivelarea procesului alveolar
E- nici un răspuns nu este corect C
935. Şlefuriea suprafeţelor proximale respectiv meziale şi distale ale dinţilor limitrofi breşei
are ca scop:
A- normalizarea raportului coroană-rădăcină
B- asigurarea posibilităţii inserţiei piesei protetice
C- asigurarea posibilităţii devitalizării dinţilor
D- normalizarea raportului dintre volumul ocluzal şi ecuatorial ale coroanei
E- majorarea dimensiunei breşei arcadei dentare B
936. Din metodele de tratament a migrărilor dentare verticale fac parte:

A- tratamentul ortodontic
B- trtamentul fizioterapeutic
C- tratamentul imediat
D- tratamentul precoce
E- tratamentul tardiv A
937. La tratamentul migrărilor dentare verticale cu edentaţii parţiale terminale bilaterale sînt
indicate:
A- punţi dentare obişnuite
B- proteze parţiale mobilizabile acrilice cu croşete de menţinere
C-proteze parţiale mobilizabile acrilice cu croşete Ackers
D-punţi dentare pe implante
E-nici un răspuns nu este corect C
938. Protezele parţiale mobilizabile acrilice cu croşete Ackers utilizate la tratamentul

ortodontic a dinţilor migraţi vertical avînd contact ocluzal numai cu ei aduc la o dezocluzie în
zona celorlalţi dinţi iniţial egală cu :
A- 0,1 – 0,2 mm
B- 0,3 – 0,5 mm
C- 0,6 –1,0 mm
D- 1,5 –1,9 mm
E- 2,0 – 2,5 mm E
939. Pentru preîntîmpinarea intruziei dinţilor stîlpi în aparatele fxe elaborate de Karpenko
este necesar de a:
A- mări numărul dinţilor stîlpi
B- utiliza aparate cu extensie
C- folosi dinţii devitalizaţi
D- efectua amputaţia coronară a dinţilor stîlpi
E- şlefui relieful ocluzal a dinţilor stîlpi A
940. Repoziţionarea mandibulei într-un singur timp prin protezarea arcadelor dentare se
efectuiază cînd migrările verticale sînt reduse iar spaţiul interocluzal în stare de postură a
mandibulei nu depăşeşte valoarea de:
A- 4 – 6 mm
B- 7 – 8 mm
C- 9 – 10 mm
D- 11 – 12 mm
F- 13 mm A
941. Metoda chirurgical-ortodontică de tratament a migrărilor dentare prevede:

A- extracţia dintelui migrat
B- înlăturarea ţesutului osos cortical şi aplicarea aparatului ortodontic
C- aplicarea aparatului ortodontic sub anestezie
D- rezecţia apicală şi coronară a dintelui migrat
E- devitalizarea dintelui migrat B
942. Conform concepţiei elaborate de Limberg accelerarea tratamentului migrărilor dentare

după metoda chirurgical-ortodontică este influenţată de :
A- tipul de ocluzie
B- caracterul ocluziei dinamice
C- procesul inflamatoriu ca răspuns la taumatizarea ţesutului osos de intervenţia
chirurgicală
D- procesul inflamator a periodonţiului dintelui
E- raportul dintre dintele migrat cu cei antagonişti C
943. Gingivoosteoplostia ca metodă chirurgicală de tratament a migrărilor dentare verticale

este indicată în următoarele situaţii clinice:
A- migrări dentare de gradul I fără recesiuni parodontale
B- migrări dentare de gradul I cu recesiuni parodontale
C- migrări dentare de gradul II cu recesiuni parodontale
D- migrări dentare de gradul III cu recesiuni parodontale
E- migrări dentare de gradul IV însoţite de hipertrofia atrofiei alveolare E
944. Repoziţionarea treptată a mandibulei ca etapă de tratament la prezenţa migrărilor dentare

verticale se efectuiază:
A- la doriţa medicului
B- la dorinţa pacientului
C- cînd spaţiul interocluzal în stare de postură mandibulară este de 2-3 mm
D- cînd spaţiul interocluzal în stare de postură mandibulară este de 4-6 mm?
E- cînd spaţiul interocluzal în stare de postură mandibulară este de 8-10 mm
945. În punţile dentare excepţionale utilizate cînd înclinările axiale ale dinţilor limitrofi breşei
ating 45grade punctul distal de spijin se uneşte cu dintele înclinat:
A- prin lipire
B- prin sudare
C- cu croşetul Ackers
D- cu croşetul simplu cu un braţ
E- cu croşetul Kemmeny C
946. La prezenţa migrărilor dentare însoţite de deplasarea distală a mandibulei şi micşorarea

DVO repoziţionarea mezio-verticală a mandibulei şi reajustarea reflexului tonusului muscular
se efectuiază pe parcursul:
A- 1 săptămînă
B- 2 săptămîni
C- 3 săptămîni
D- 4 săptămîni
E- 2-3 luni E
947. Repoziţionarea mezio-verticală a mandibulei şi reajustarea reflexului tonusului muscular

la prezenţa migrărilor dentare verticale cu micşorarea DVO se obţine:
A- prin aplicarea pe suprafeţele ocluzale ale dispozitivelor respective a acrilatului
autopolimerizabil şi prin şlefuire într-o singură şedinţă
B- prin aplicarea pe suprafeţele ocluzale ale dispozitivelor respective a acrilatuluui
autopolimerizabil şi prin şlefuire treptat în mai multe şedinţe
C- prin aplicarea pe suprafeţele ocluzale ale disppozitivelor respective a cerii stomatologice
D- prin aplicarea pe suprafeţele ocluzale ale dispozitivelor a fluorlacului
E- prin aplicarea pe suprafeţele ocluzale ale dispozitivelor respective a unui material
amprentar B
948. Corpul punţii dentare elaborată de Karpenko în scopul tratamentului migrărilor dentare
verticale prezintă:
A- un gratar turnat din metal care se lipeşte de coroanele dinţilor stîlpi
B- un bloc de dinţi metalici
C- un bloc de dinţi din combinaţi
D- un bloc de dinţi din ceramică
E- un bloc de dinţi separaţi A
949. Pentru preîntîmpinarea intruziei dinţilor stîlpi în puntea dentară după Karpenko este
necesar:
A- de a majora DVO
B- de a mări numărul dinţilor stîlpi
C- de a micşora DVO
D- de a micşora numărul dinţilor stîlpi
E- de a folosi aparatul numai în timpul somnului B
950. Partea intermediară a corpului de punte elaborat de Карпенко în scopul tratamentului

migrărilor dentare verticale este prezentat de:
A- un gratar turnat din aliajele metalelor
B- un gratar turnat din acrilat
C- un gratar turnat din compozite
D- un gratar turnat din ceramică
E- un bloc de dinţi combinaţi A
951. În puntea dentară excepţională unul din elementele de sprijin poate fi prezentat de:
A- croşet simplu
B- croşetul Kemeny
C- croşetul Asckers
D- croşetul Jackson
E- croşetul Adams C
ocluzal elaborată de Godon, pentru aşi păstra poziţia stabilă:
A- două forţe de la dinţii adiacenţi
B- două forţe de la muşchii periorali
C- o forţă de la apofiza alveolară şi alta de la dinţii antagonişti
D- o forţă de la muşchii periorali şi alta de la dinţii antagonişti
E- nu acţionează nici o forţă AC
953. Kalvelis consideră că echilibrul dintelui în arcada dentară este asigurat de:
A- ţesutul osos alveolar
B- ligamentul interdentar
C- ligamentul periapical
D- forţa de masticaţie
E- forţa de deglutiţie BD
954. Kristab şi Dovbenko consdieră că prezenţa dinţilor cu rădăcini încovoiate provoacă

migrări dentare:
A- centrale
B- în jurul axului longitudinal
C- mezio-distale
D- vestibulo-orale
E- verticale CD
955. Katz şi Astahov afirmă că dinţii pot migra chiar în arcadele dentare integre datorită
factorilor:
A-interni
B-externi
C-superiori
D-inferiori
E-orizontali AB
956. Beerstecher şi Bell afirmă că patogenia migrărilor dentare este complexă şi influenţată
de :
A- traumatismul mecanic de lungă durată
B- traumatismul acut
C- edemul periodonţiului
D- edemul organului pulpar
E- muşchii periorali AC
957. Factorii ce provoacă migrările dentare pot fi:

A- locali
B- distantaţi
C- generali
D- dezechilibraţi
E- echilibraţi AC
958. Ca factori locali în etiologia migrărilor dentare pot fi:

A- maladiile fibromucoasei palatului dur
B- maladiile ATM
C- leziunele odontale coronare
D- breşele arcadelor dentare
E- respiraţia nazală CD
959. Ca factori generali în etiologia migrărilor dentare pot fi:

A- parafuncţiile musculare
B- abraziunea patologică a dinţilor
C- fluoroza
D- obiceiuri vicioase
E- absenţa dinţilor de minte AD
960. Ca factori generali în etiologia migrărilor dentare pot fi:

A-dereglări auditive
B-dereglări ale glandelor endocrine
C-dereglări ale metabolismului
D-defectele cuineforme
E - abraziunea fiziologică a dinţilor BC
961. Migrarea dinţilor lipsiţi de antagonişti în plan vertical poate fi:

A- împreună cu apofiza alveolară
B- fără modificări a apofizei alveolare
C- cu dereglări respiratorii
D- cu dereglări gustative
E- cu dereglări de deglutiţie AB
962. Gavrilov sistematizează migrările dentare în:

A- migrări verticale ale dinţilor superiori s-au inferiori
B- migrări verticale reciproce ale dinţilor superiori şi inferiori
C- migrări voluntare
D- migrări asociate
E- migrări echilibrate AB

A- migrări asimetrice
B- migrări simetrice
C- migrări mezio-distale
D- migrări vestibulo-orale
E- migrări asociate CD

A- migrări precoce
B- migrări de rotaţie
C- migrări mixte
D- migrări tardive
965. Cojocaru împarte migrările dentare verticale în:

A- migrări dento-alveolare fără recesiuni parodontale
B- migrări dento-alveolare cu recesiuni parodontale
C- migrări dentare precoce
D- migrări dentare tardive
E- migrări dentare suspendate AB
966. Cojocaru împarte migrările dentare verticale în:

A- migrări dento-alveolare frontale
B- migrări dento-alveolare laterale
C- migrări dento-alveolare fără recesiuni parodontale
D- migrări dento-alveolare cu recesiuni parodontale şi micşorarea spaţiului interalveolar
E- migrări dento-alveolare primare CD
A- pînă la 2,5 mm
B- de un grad uşor înclinat
C- de la 2,6 pînă la 5,0 mm
D- de un grad înclinat mediu
F- nici un răspuns nu este corect AC
A-de la 5,1 pînă la 10,0 mm
B- mai mult de 10,0 mm
C- de un grad cu o înclinare gravă
D- de un grad cu o înclinare satisfăcătoare
F- nici un răspuns nu este corect AB
969. Cojocaru după gradul de recesiune a parodontului împarte migrările dentare verticale în:
A- cu recesiune incipientă
B- cu recesiune satisfăcătoare
C- cu recesiune medie
D- cu recesiune la maxilă
E- cu recesiune la mandibulă AC
970. Cojocaru după gradul de recesiune a parodontuli împarte migrările dentare verticale în:
A- cu recesiune nevizibilă
B- cu recesiune medie
C- cu recesiune unimaxilară
D- cu recesiune bimaxilară
E- cu recesiune gravă BE
971. La migrările dento-alveolare verticale cu recesiuni parodontale incipiente radiologic se
va depista:
A- subţierea corticalei pe vîrfurile septurilor interalveolare
B- îngustarea spaţiului periodontal
C- alungirea imaginei radiculare
D- alungirea imaginei coronare
E- rezorbţia apexului radicular AB
972. La migrările dento-alveolare verticale cu recesiuni paroodntale de grad mediu radiologic

se va depista:
A- hipecimentoză radiculară
B- rezorbţia osului alveolar pînă la ¼ a radixului
C- rezorbţia osului alveolar pînă la ½ a radixului
D- rezorbţia osului alveolar pînă la 2/3 a radixului
E- îngustarea spaţiului periodontal CE
973. La migrările dento-alveolare verticale cu recesiuni parodontale de grad grav radiologic

se va depista:
A-rezorbţia apexului radicular
B- rezorbţia osului alveolar pînă la ¼ a radixului
C- rezorbţia osului alveolar pînă la ½ şi mai mult din lungimea radiculară
D- lărgirea ori îngustarea spaţiului periodontal
E- hipercimentoza radiculară CD

A- numărul dinţilor absenţi
B- durata timpului de după extracţie
C- caracterul dietei
D- caracterul respiraţiei
E- dinamica mandibulară AB

A- maxilarul la care sînt absenţi dinţi
B- starea ţesuturilor parodontului dinţilor antagonişti celor absenţi
C- intensitatea actului de masticaţie
D- tipul de ocluzie
E- DVO BD
976. Micşorarea spaţiului interalveolar şi DVO la migrăirle dento-alveolare verticale cu

recesiuni parodontale pot fi cauzate de:
A-abraziunea dentară generalizată decompensată
B- abraziunea dentară generalizată compensată
C- abraziunea dentară localizată
D- deplasarea distală a mandibulei
E- deplasarea mezială a mandibulei AD
977. Datorită denivelării planului de ocluzie produse de migrările dentare la examenul ATM
se vor depista:
A- edem
B- dureri
C- zgomote articulare
D- luxaţii mandibulare
978. Migrările dentare meziale pot fi:

A- corpusculare
B- cu înclinare
C- centrice
D- excentrice
E- superfeciale AB
979. În clinică se întîlnesc următoarele forme de migrări dentare în plan sagital:

A- meziale
B- proximale
C- distale
D- proporţionale
E- excentrice AC
980. Migrările dinţilor în plan transversal pot fi generate de :

A- caracterul alimentelor
B- forţele musculare ale limbii
C- forţele muşchilor periorali
D- forţele muşchilor coborîtori
E- forţele muşchilor ridicători BC
981. La determinarea gradului de migrare verticală a unui dinte modelele de diagnostic se

studiază:
A- separat
C- în olcuzia posterioară
D- în ocluzia laterală
E- în ocluzia centrică AE
982. Migrările dinţilor în sens distal pot fi:

A- unidentare
B- bidentare
C- numai separat
D- numai asociate
E- nu se întîlnesc AB
983. Gradul înclinărilor dentare se determină:

A- cu PH-metrul
B- vizual
C- cu paralelograful
D- cu gnatodinamometrul
E- este imposibil de a fi determinat BC
984. Din metodele de tratament a migrărilor dentare verticale fac parte:

A- şlefuirea ţesuturilor dure
B- aplicarea electroforezei cu diverse medicamente
C- aplicarea pastelor anestetice
D- rezecţia dentară (coronară)
E- rezecţia apicală AD
985. Accelerarea tratamentului chirurgical-ortodontic a migrărilor dentare conform cocepţiei

elaborate de Limberg este influenţată de :
A- raportul coroană-rădăcină a dintelui migrat
B- caracterul raportului mandibulo-cranian
C- cinematica mandibulară
D- slăbirea rezistenţei mecanice a ţesutului osos
E- procesul inflamatoriu apărut ca răspuns la trauma ţesutului osos DE
986. Repoziţionarea mandibulei la tratamentul migrărilor dentare este indicată:

A- la deplasdarea distală a mandibulei
B- la absenţa deplasării distale a mandibuleiî
C- la micşorarea spaţiului interalveolar şi a etajului inferior a feţei
D- la deplasarea oblică a mandibulei
E- la deplasarea încrucişată a mandibulei AC
987. Extracţia dinţilor migraţi este indicată:

A- cînd prezintă o distrucţie corono-radiculară întinsă fără perspectivă de restaurare
protetică
B- cînd au o mobilitate de gradul III
C- cînd insistă pacientul
D- cînd au o înclinare de 15-20grade
E- cînd sînt migraţi vertical cu 1-2 mm AB
988. În cazurile de imposibilitatea creerii paralelismului dintre dinţii migraţi limitrifi breşei
arcadei dentare se utilizează punţi dentare:
A- obişnuite
B- după Jiide
C- după Rîndaşu
D- punţi dentare nu se confecţionează
E- răspunsuri corecte nu sînt BC
989. La punţile dentare atipice punctul distal de spijin se uneşte cu dintele înclinat cu:
A- croşet mixt
B- croşet simplu
C- croşet Kemeny
D- incrustaţie
E- lipire obişnuită AD
990. Extracţia dinţilor migraţi este indicată:

A- nu se extrag
B- cînd au provocat complicaţii inflamatoare
C- cînd au o înclinare de 5-10 grade
D- cînd sînt procese periapicale cu manifestări la distanţă
E- cînd au migrat vertical cu 1-2 mm BD
991. În scopul repoziţionării treptate a mandibulei ca etapă de tratament la prezenţa
migrărilor dentare verticale se utilizează:
A- proceduri fizioterapeutice
B- gutiere acrilice
C- şine-proteze
D- osteotomia
E- gingivoplostia BC
991. Durata tratamentului chirurgical-ortodontic a migrărilor dentare depinde de:

A- gravitatea migrării
B- starea fibromucoasei cîmpului protetic
C- numărul dinţilor migraţi
D- starea funcţională a muşchilor periorali
E- starea funcţională a muşchilor temporali AC
993. În situaţiile clinice de migrări dentare cînd înclinaţiile axiale ale dinţilor limitrofi breşei
depăşesc 45 grade pentru a compensa convergenţa lor se va efectua:
A- extracţia dinţilor migraţi
B- devitalizarea,şlefuirea şi utilizarea diferitor dispozitive corono-radiculare,apoi
protezarea
C- utilizarea punţilor dentare excepţionale fără devitalizarea dinţilor migraţi
D- şlefuirea dinţilor migraţi fără devitalizarea preventivă
E- tratamentul protetic este contraindicat BC
994. Tratamentul protetic la prezenţa migrărilor dentare orizontale cu înclinările axelor

dinţilor limitrofi breşei de 45 grade se efectuiază cu punţi dentare:
A- două bucăţi
B- dintr-o bucată
C- excepţionale cu croşetul Askers
D- excepţionale cu sistem telescopic
E- punţile dentare sînt contraindicate CD
995. La aplicarea protezelor parţiale mobilizabile ca dispozitiv curativ la tratamentul

migrărilor dentare verticale spaţiul protetic este obţinut datorită:
A- înfundării dinţilor migraţi şi micşorării înălţimii dento-alveolare
B- rezorbţiei apofizei alveolare sub baza protezei
C- înfundării tuturor dinţilor restanţi şi micşorării parţiale a înălţimii dento-alveolare
D- rezorbţiei apofizei alveolare la vîrful şi baza alveolei
E- numai prin şlefuirea ţesuturilor dentare AD
996. În puntea dentară excepţională ca elemente de sprijin la rînd cu coroanele de înveliş pot
fi utilizate
A- croşetul dento-alveolar Kemeny
B- inlay-ul
C- croşetul Adams
D- croşetul Ackers
E- croşetele nu pot fu utilizate BD
997. Din punţile dentare excepţionale utilizate la tratamentul protetic a edentaţiilor parţiale
complicate cu migrări dentare fac parte:
A- cele cu corpul de punte tangenţial
B- cele provizorii
C- sistemul telescopat
D- după Rîndaşu
E- aşa punţi dentare nu există CD
998. Indicaţi dispozitivele pentru deplasarea dinţilor migraţi:

A- gutierele
B- protezele parţiale mobilizabile
C- fonda mentonieră
D- dinţi cu pivot
E-proteze parţiale mobilizabile scheletate AB
999.Suprasolicitarea funcţională a parodontului dinţilor migraţi vertical prin aplicarea

dispozitivelor ce majorează DVO are loc:
A- în timpul de postură mandibulară
B- în timpul actului de masticaţie
C- respiraţiei nazale
D- datorită respiraţiei orale
E- datorită respiraţiei mixte AB
1000. Folosind protezele parţiale mobilizabile la tratamentul migrărilor dentare verticale în

edentaţiile terminale rezorbţia accentuată a apofizei alveolare are loc:
A-pe toată întinderea
B-minimal în vecinătatea dinţilor stîlpi
C-maximal în vecinătatea dinţilor stîlpi
D-minimal în zona distală
E-pronunţat în zona distală BE
1001. Durata tratamentului ortodontic a migrărilor dentare depinde de:

A-starea igienei cavităţii orale
B-vîrstă
C-starea parodontului
D-starea tractului degestiv
E-caracterul respiraţiei BC
XI. TABLOUL CLINIC ŞI TRATAMENTUL

ORTOPEDO-PROTETIC A
MALADIILOR ARTICULAŢIEI TEMPORO-
MANDIBULARE
802. Componentele ATM sînt:

A- ductul auditiv intern
B- incizura mandibulară
C- tuberculum articular
D- processus stiloideus
E- ductul auditiv extern
803. Indicaţi componentele ATM:

A- processus pteriygooideus
B- processus zigomaticus
C- processus coronoideus
D- incizura mandibulară
E- condilii articulari ai mandibulei E
804. Panta posterioară a tuberculului articular are o înclinare în jos şi anterior egală în mediu
cu:
A- 15-170
B- 1100
C- 1200
D- 400
E- 330 E
805. Înălţimea tuberculului articular în mediu estre de :

A – 6 –7 mm
B- 4-5 mm
C- 8 –9 mm
D-10 mm
E - mai mult de 10 mm A
806. Cea mai mică grosime a meniscului articular este în zona:

A- distală
B- mezială
C- anterioară
D- posterioară
E- centrală E
807. Meniscul articular a ATM are o formă de lentilă :

A- biconvexă
B- biconcavă
C- uniconvexă
D- uniconcavă
E- semisferică B
808. Examenul clinic al ATM se v-a efectua prin :

A- sondare
B- percuţie
C- măsurări
D- presiune
E- auscultaţie E
809. Pacienţii cu maladii a ATM pot prezenta acuze la:

A- dereglări de respiraţie nazală
B- dereglări gustative
C- respiraţie orală
D- dureri în zona articulaţiei
E- inocluzia dinţilor frontali D
810. Din simptoamele subiective ale maladiilor ATM fac parte:

A- dureri în articulaţie în timpul actului de masticaţie
B- dureri faciale de la razele solare
C- gust metalic
D- hipersalivaţie
E- hiperemeia pavilionului urechii A
811. indicaţi simptoamele clinice musculare ale afecţiunelor ATM:

A- hipertonusul muscular
B- hipotonunul muscular
C- mişcări mandibulare voluntare
D- mişcări mandibulare centrice
E- mişcări mandibulare excentrice A
812. Din simptoamele clinice musculare ale afecţiunelor ATM fac parte:
A- absenţa activităţii bioelectrice a muşchilor
B- amplituda mişcărilor mandibulare este normală
C- dureri musculare la orice mişcare mandibulară
D- tonicitatea musculară nu se determină
E- muşchii sînt întinşi C
813. Palparea muşchiului pterigoidian median în afecţiunele ATM se efectuiază:

A- intraoral cu policele indexului orientat spre tuberozităţile maxilare
B- intraoral cu policele indexului orientat spre unghiul mandibulei
C- extraoral în zona maxilarului superior
D- extraoral în zona unghiului mandibular
E- nu poate fi efectuată B
814. Din factorii etiologici a afecţiunelor ATM fac parte:

A- nerespectarea regimului alimentar
B- folosirea alimentelor ferbinte
C- absenţa dinţilor frontali la un maxilar
D- absenţa dinţilor laterali la un maxilar
E- ocluzie ortognatică D
815. Artroza ATM prezintă o maladie:

A- cronică,care se caracterizează cu modificări distrofice în ţesuturile ATM
B- cronică, fără modificări în ţesuturile ATM
C- eriditară
D- acută, fără modificări în ţesuturile ATM
E- ce afectează numai bărbaţii în vîrstă A
816. Prin inspecţia zonei maxilo-faciale la pacienţii cu maladii a ATM se poate observa:
A- dereglări de fonaţie
B- micşorarea treimei inferioare a feţei
C- modificări în treimea medie a feţii
D- respiraţie orală
E- unghiurile mandibulei fără modificări B
817. La pacienţii cu artroza ATM la examenul cinematicei mandibulare se poate observa
următoarele semne caracteristice:
A- la comandă mandibula uşor se deplasează în plan transversal
B- mandibula uşor se instalează în o.c.
C- mandibula uşor se instalează în poziţia de postură
D- la comandă mandibula uşor se deplasează în anterior
E- devieri mandibulare la deschiderea gurii E
818. Din metodele paraclinice de examinare a ATM fac parte:

A- palparea
B- sondarea
C- EMG
D- tomografia
E- odontometria D
819. Indicaţi formele clinice ale afecţiunilor ATM după Hvatova:

A- artrite
B- dizarmonii
C- distrofii
D- dischinezii
E- nici un răspuns nu este corect A
820. Examenul paraclinic al ATM include:

A- auscultaţia
B- artrografia
C- percuţia
D- gnatosonia
E- gnatometria B
821. Poziţia condililor articulari ai mandibulei în fosele articulare în o.c. este determinată de :
A- forma discului articular
B- înălţimea tuberculului articular
C- adîncimea fosei articulare
D- metoda radiografică
E- prezenţa dinţilor laterali E
822. Metoda studierii tomogramelor ATM după Rabuhina ne permite de a aprecia:

A- tipul articulaţiei
B- poziţia meniscului
C- forma meniscului
D- poziţia condililor articulari în fosele articulare
E- adîncimea incizurii mandibulare D
823. Pentru artrita acută a ATM este caracteristic:

A- durere acută în articulaţie care creşte la mişcările mandibulare
B- durere surdă în zona articulaţiei
C- durere fontomă
D- durere la excitanţi termici
E- absenţa durerii A
824. Unul din simptoamele sindromului Costen caracteristic pentru afecţiunele ATM este:
A- sondare nedureroasă
B- deriglări fizionomice
C- deriglări gustative
D- percusia negativă
E- zgomot în urechi E
825. Indicaţi factorul posibil în etiologia afecţiunelor ATM:

A- nerespectarea igienii cavităţii orale
B- folosirea alimentelor prelucrate culinaric
C- ocluzie opistognată
D- deformarea planului de ocluzie
E- anomalii de formă a incisivilor laterali superiori D
826. Indicaţi rolul biologic al meniscului ATM:

A- asigură DVO
B- asigură inervaţia articulaţiei
C- asigură lichidarea incongruenţii între dimensiunele fosei articulare şi condilii
articulari
D- asigură menţinerea mandibulei în poziţia posturală
E- asigură contracţia simetrică a muşchilor mobilizatori ai mandibulei C
827. Studiul ATM în dinamică se efectuiază cu:

A- cineradiografia
B- teleradiografia
C- electroradiografia
D- artrografia
E- tomografia A
828. Artrografia ATM este singura metodă care permite studiului detaleiat:
A- capsulei articulare
B- condililor articulari
C- ligamentelor articulare
D- meniscului articular
E- tuberculului articular D
829. Pentru a depista caracterul mişcărilor condililor articulari în fosele articulare se

efectuiază:
A- palparea prin conductele auditive externe
B- tomografia ATM
C- palparea intraorală a articulaţiei
D- teleradiografia
E- electromiografia A
830. Palparea muşchilor mobilizatori ai mandibulei permite de a determina:

A- gradul de mobilitate a mandibulei
B- lungimea muşchiului respectiv
C- tonicitatea musculară
D- activitatea musculară
E- punctul de inserţie musculară C
831. La palparea muşchiului pterigoidian lateral degetul arătător este plimbat:

A- pe suprafaţa orală a procesului alveolar a maxilei pînă în zona tuberozităţii maxilare
B- pe suprafaţa vestibulară a procesului alveolar
C- pe suprafaţa vestibulară a procesului alveolar a maxilei în zona distală a
tuberozităţii maxilare
D- în zona ramurii ascendente mandibulare
E- intraoral acest muşchi nu se palpează C
832. Din patologiile arcadelor dentare responsabile de declanşarea artroazelor ATM fac parte:
A- micşorarea DVO din diverse motive
B- acoperirea arcadei dentare inferioare de cea superioară în zona frontală cu 1/3
C- absenţa dinţilor de minte la un maxilar
D- absenţa dinţilor de minte la ambele maxilare
E- prezenţa diastemelor la ambele maxilare A
833. Datorită patologiei arcadelor dentare ( abraziune patologică, absenţa dinţilor laterali) are
loc:
A- micşorarea duratei actului de masticaţie
B- micşorarea secreţiei glandelor salivare
C- micşorarea sensibilităţii dinţilor restanţi
D- suprasolicitarea elementelor ATM
E- descărcarea sistemului muscular D
834. Scopul intervenţiilor ortopedo-protetice în caz de artroză a ATM:

A- lichidarea diastemelor fiziologice
B- lichidarea tremelor fiziologice
C- lichidarea factorilor ce duc la suprasolicitarea componentelor ATM
D- lichidarea factorilor ce duc la suprasolicitarea căilor respiratoare
E- normalizarea respiraţiei nazale C
835. Metodele de dispovărare a componentelor ATM:

A- normalizarea funcţiei fonetice
B- normalizarea funcţiei gustative
C- normalizarea funcţiei de automenţinere
D- restabilirea integrităţii arcadelor dentare în zonele laterale
E- normalizarea respiraţiei nazale D
836. În caz de artroză a ATM în scopul normalizării poziţiei condililor aerticulari ai

mandibulei în fosele articulare înainte de protezare se utilizează:
A- paralelografia modelelor de diagnostic
B- gutiere dentale, dento-alveolare la unul din maxilare
C- separarea biologică a dinţilor restanţi
D- teste funcţionale
E- teste fonetice B
837. Una din condiţiile luxaţiilor mandibulare este:

A- adîncimea majoră a foselor articulare
B- tuberculii articulari de omare înălţime
C- acoperirea dinţilor forntali inferiori de cei superiori cu 2/3
D- ocluzie adîncă
E- modificarea dimensiunelor şi structurii meniscului E
838. Caracterul durerilor musculare în diagnosticul diferenţiat dintre artroze şi sindromul

disfuncţional ocluzio-articular a ATM se depistează prin:
A- inspecţie exobucală
B- inspecţie intraorală
C- blocada ramurilor motorice ale n. Trigheminus
D- sondarea ATM
E- percuţia ATM C
839. Din metodele ortopedice de tratament a artrozelor ATM fac parte:

A- şlefuirea selectivă a dinţilor restanţi
B- amprentarea fidelă
C- determinarea microcurenţilor în cavitatea orală
D- metoda funcţională
E- metoda de urgenţă A
840. Normalizarea coraportului dintre componentele ATM în sindromul disfuncţional

ocluzio-articular condiţionat de absenţa dinţilor laterali se efectuiază cu:
A- masaj curent a ATM
B- placă palatinală cu plan înclinat
C- masaj curent a muşchilor zonei maxilo- faciale
D- aplicarea testelor fonetice
E- dieta individuală B
841. În scopul diagnosticului diferenţiat a luxaţiei meniscului articular se aplică:

A- artrografia
B- radiografia ATM
C- teleradiografia
D- electromiografia
E- palparea ATM A
842. La tratamentul luxaţiilor obişnuite ale mandibulei se utilizează:

A- proteze dentare fixe
B- proteze dentare mobilizabile
C- aparate fixe ce limitează gradul de deschidere a gurii
D- aparate fixe ce nu limitează gradul de deschidere a gurii:
E- inlay-uri din diverse aliaje C
843. La tratamentul luxaţiilor obişnuite ale mandibulei se utilizează:

A- tratament protetic imediat
B- aparate mobilizabile ce limitează gradul de deschidere a gurii
C- tratament protetic precoce
D- tratament protetic tardiv
E- tratament protetic de urgenţă B
844. Durata tratamentului luxaţiilor mandibulare obişnuite cu aparatul Petrosov este de

A- 24 ore
B- 1-2 săptămîni
C- 3-4 săptămîni
D- 2-3 zile
E- 2-3 luni E
845. În diagnosticul diferenţiat a luxaţiilor meniscului ATM se utilizează:

A- palaparea
B- tomografia computerizată cu gura deschisă maximal
C- radiografia obişnuită
D- tomografia computerizată cu gura semideschisă
E- tomografia computerizată cu gura închisă B
846. Aparatele mobilizabile utilizate la tratamentul luxaţiilor mandibulare obişnuite au la

baza acţiunii:
A- elemente ce limitează muşcările mandibulare
B- elemente ce stopează mişcările mandibulare
C- elemente ce nu influenţează mişcările mandibulare
D- elemente cu acţiune asupra maxilarului superior
E- elemente cu acţiune mixtă A
847. Aparatul Hodorovici- Burgonski se utilizează la tratamentul:

A- artritelor
B- artrozelor
C- sindromului disfuncţional ocluzio-articular
D- luxaţiilor mandibulare obişnuite
E- sindromului Costen
848. Aparatul Petrosov utilizat la tratamentul luxaţiilor mandibulare obişnuite este:

A- unimaxilar
B- biomaxilar
C- unidentar
D- mobilizabil
E- elastic B
849. Durata utilizării aparatelor destinate normalizării rapoartelor dintre componentele ATM
şi adaptarea definitivă a sistemului neuro-muscular în tratamentul artroazelor este de:
A- 2-3 zile
B- 1 săptămînă
C- 2 săptămîni
D- 1 lună
E- 3,4 luni E
850. Măsurile de echilibrare pshică a pacienţilor cu afecţiuni ale ATM la rînd cu psihoterapia
prevăd administrarea:
A- miorelaxanţilor
B- miotonezanţilor
C- antibioticilor
D- aeroionoterapiei
E- dietei stricte A
851. Tratamentul pacienţilor cu luxaţie mandibulară prevede:
A- numai instalarea condililor articulari în fosele articulare
B- instalarea condililor articulari în fosele articulare şi imobilizarea mandibulei pe
parcursul a 3 luni
C- imobilizarea mandibulei nu este necesară
D- imobilizarea mandibulei este necesară numia pe 24 ore
E- imobilizarea manibulei se efectuiază la dorinţa medicului B
852. Din componentele ATM fac parte:

A- processus stiloideus
B- processus caronoidus
C- processus condiloidus
D- incizura mandibulară
E- fosa articulară CE
853. Componentele ATM sînt:

A- processus coronideus
B- discul articular
C- tuberculul articular
D- processus mastoideus
E- capsula articulară BCE
854. Indicaţi componentele ATM:

A- processus alveolaris mandibular
B- ductul auditiv extern
C- ligamentele articulare
D- fosa articulară
E- osul zigomatic CD
855. În raport cu caracterul suprafeţei superioare a condililor articulari deosebim urnătoarele

forme tipice:
A- îngustă în plan sagital şi alungită în plan transversal
B- stivită de sus îăn jos în aşa mod că diametrul transversal nu-l depăşeşte cu mult pe
cel sagital
C- alungit în plan sagital şi îngust în plan transversal
D- semisferică
E- sferică AB
856. Ligamentele ATM se împart în:

A- supracapsulare
B- infracapsulare
C- extracapsulare
D- intracapsulare
E- circulare CD
857. Discul articular împarte fosa articulară în urnătoarele etaje:

A- central
B- superiop-anterior
C- inferior-posterior
D- distal
E- nu împarte fosa în etaje BE
858. Examenul clinia al ATM se va efectua utilizînd:

A- inspecţia
B- percuţia
C- palparea
D- sondare
E- ausculaţia ACE
859. Pacienţii cu maladii a ATM pot prezenta acuze la :

A- eliminări din ductul auditiv extern
B- respiraţie orală
C- cracmente în articulaţie
D- edem a pavilionului urechii
E- crepetaţii în articulaţie CE
860. Pacienţii cu maladii a ATM pot prezenta acuze la:

A- salt articular
B- dureri surde în zona articulaţiei în timpul mersului
C- dureri surde la mişcările mandibulare
D- spasmul muscular din zona temporală
E- uscăciune în cavitatea orală AC
861. După Freese şi Schemann durerea din zona ATM poate fi:
A- locală
B- referită
C- iniţiată de microflora cavităţii orale
D- psihogenă
E- iniţială de microfloră specfică ABD
862.După caracter şi intensitate durerea în ATM poate fi:

A- acută
B- permanentă
C- ascendentă
D- surdă
E- discindentă ABD
863. În afecţiunele ATM muşchii temporali se palpează:

A- automatizat
B- intraoral
C- extraoral
D- la dorinţa pacientului
E- la cererea pacientului BC
864. Indicaţi simptoamele clinice în afecţiunele ATM:

A- spasmul muscular
B- hipertonusul musuclar
C- hipertrofia musculară
D- hipotonusul muscular
E- sistemul muscular nu se afectează ABC
865. Din factorii etiologici a maladiilor ATM fac parte:
A- ocluzie biprognată
B- abraziune patologică generalizată a dinţilor gradul II, forma decompensată
C- abraziune patologică generalizată a dinţilor gradul II, forma compensată
D- traumă mandibulară prin cădere
E- bruxizmul nocturn BDE
866. Indicaţii factorii etiologici posibili a afecţiunelor ATM:

A- anomalii de ocluzie
B- anomalii de volum a incisivilor centrali
C- maladii infecţioase suportate anterior
D- maladiile fibromucoasei cavităţii orale
E- absenţa îndelungată a dinţilor laterali AE
867. La pacienţii cu artroza ATM examenul cinematicii mandibulare v-a depista următoarele
semne caracteristice:
A- limitarea mişcărilor mandibulare
B- devieri mandibulare la deschiderea gurii
C- instalarea uşoară a mandibulei în relaţie de o.c.
D- devieri mandibulare la închiderea gurii
E- instalarea uşoară a mandibulei în relaţie de postură ABD
868. Morris şi Share clasifică malrelaţiile mandibulo-craniene în:

A- relaţii mandibulocraniene la comandă
B- relaţii mandibulocraniene protreuzive
C- relaţii mandibulocraniene retruzive
D- relaţii mandibulocraniene la dorinţă
E- relaţii manifestate prin reducerea DVO BC
869. Barelle clasifică malrelaţiile mandibulocraniene în:

A- relaţii mandibulocraniene anterioare sau anterolaterale
B- relaţii mandibulocraniene posterioare sau posteriolaterale
C- relaţii mandibulocraniene urgente
D- relaţii mandibulocraniene permanente
E- relaţii mandibulocraniene manifestate prin creşterea spaţiului interocluzal ABE
870. Conform clasificării afecţiunelor ATM Kalamkarov şi Petrosov sindromul disfuncţional

include:
A- sindromul neuromuscular
B- sindromul ocluzio-articular
C- sindromul algic mandibular
D- sindromul algic facial
E- subluxaţiile mandibulare ABE
871. Indicaţi formele clinice ale afecţiunelor ATM după Hvatova:

A- dizarmonii
B- artroze
C- disfuncţii articulomusculare
D- anchiloze,tumori
E- procese inflamatorii BCD
872. Indicaţi formele clinice ale afecţiunelor ATM după Kalamkarov,Petrosov:

A- artrite
B- osteolizis
C- osteoscleroză
D- artroze
E- forme mixte ADE
873. Indicaţii malrelaţile mandibulocraniene în afecţiunele ATM după Burlui:

A- extraposturale
B- excentrice
C- unimaxilare
D- unilaterale
E- complexe ABE
874. Cele mai frecvente modificări în ATM în caz de artroze sînt:

A- deformarea fosei articulare
B- deformarea suprafeţelor articulare a condililor articulari
C- prezenţa osteofitelor pe suprafeţele articulare a condililor articulari
D- deformarea tuberculului articular
E- modificări esenţiale nu au loc BC
875. Din simptoamele sindrmului Costen referitor la ATM fac parte:

A- eliminări din ductul auditiv – extern
B- otalgii
C- dureri orbitale
D- zgomot în urechi
E- crepetaţii DE
876. Examenul pacienţilor cu afecţiune ale ATM include:

A- examenul clinic şi paracllinic a ATM
B- examenul clinic şi paraclinic a muşchilor
C- examenul clinic şi paraclinic a fibromucoasei cavităţii orale
D- examenul clinic şi paraclinic a caracterului respiraţiei
E- examenul clinic şi paraclinic a ocluziei ABE
877. Auscultaţia ATM se efectuiază în timpul diversilor mişcări mandibulare şi permite de a

evedenţia:
A- structura ATM
B- înălţimea tuberculului articular
C- crepetaţiile
D- cracmntele
E- sulturile condililor articulari CDE
878. La palparea muşchilor mobilizatori ai mandibulei în afecţiunele ATM se v-a determina:

A- forma afecţiunii
B- tonicitatea musculară
C- zonele dureroase
D- zonele de inserţie musculară
E- grosimea şi lungimea muşchiului BC
879. indicaţi varietăţile de patologii ale arcadelor dentare responsabile de declanşarea

artroazelor ATM:
A- abraziunea patologică a ţesuturilor dentare
B- absenţa dinţilor laterali
C- absenţa dinţilor de minte
D- absenţa proceselor de atrofie a maxilarelor
E- ocluzie biprognată AB
880. Indicaţi varietăţle de patologii ale arcadelor dentare responsabile de declanşarea

artroazelor ATM:
A- defomarea suprafeţei ocluzale
B- absenţa incisivilor la un maxilar
C- absenţa tuturor molarilor şi premolarilor de pe un maxilar
D- prezenţa diastemei şi tremelor la maxilă
E- prezenţa diastemei şi tremelor la mandibulară AC
881. Diagnosticul diferenţiat dintre artrită şi artroza ATM se stabileşte în baza semnelor
radiologice caracteristice:
A- în caz de artrită fisura articulară este uniform îngustată
B- în caz de artroză condilul articular este deformat
C- în caz de artrită tuberculul articular este absent
D- în caz de artroză toate componentele sînt prezente
E- diagnosticul diferenţiat prin metode radiografice este imposibil AB
882. Metodele de dispovărare a componentelor ATM:

A- normalizarea respiraţiei nazale
B- normalizarea DVO
C- normalizarea cinematicei mandibulare
D- normalizarea contactelor dento- dentare
E- normalizarea foneticii BCD
883. Condiţiile luxaţiei mandibulare pot fi:

A- deformarea componentelor osoase ale ATM
B- masajiul curent a zonei ATM
C- extinderea complexului tendo-muscular a ATM
D- extinderea capsulei articulare
E- ocluzie adîncă CD
884. Condiţiile luxaţiei meniscului ATM pot fi:

A- spasmul muşchiului pterigoidian lateral
B- slăbirea legăturii dintre menisc şi condilul articular a mandibulei
C- spasmul muşchiului maseteric
D- acoperirea dinţilor frontali inferiori de cei superiori cu 2/3
E- absenţa molarilor 3 la mandibulă AB
885. Indicaţi etiologia luxaţiilor mandibulare:

A- traumele
B- consecinţele proceselor inflamatorii distrofice din articulaţie
C- dereglările neuro-musculare din zona maxilo-facială
D- folosirea alimentelor de o consistenţă moale
E- folosirea alimentelor de o consistenţă dură AB
886. Etiologia sindromului disfuncţional ocluzio-articular a ATM:

A- absenţa molarilor şi premolarilor la un maxilar
B- absenţa molarilor şi premolarilor la ambele maxilare
C- absenţa incisivilor la un maxilar
D- absenţa incisivilor la ambele maxilare
E- deformaţia planului de ocluzie ABE
887. Sindromul disfucnţional ocluzio-articular a ATM se caracterizează cu:

A- dureri în muşchii masticatori
B- dureri în zona planşeului bucal
C- cracmente în ATM
D- deriglări fonetice
E- deriglări fizionomice AC
888. Diagnosticul diferenţiat dintre sindromul disfucnţional ocluzio-articular şi artroze ale

ATM se efectuiază în baza rezultatelor:
A- inspecţiei ATM
B- examenului radiologic a ATM
C- determinării PH-lui salivei
D- gnatodinamometriei
E- examenului electromiografic BE
889.Conform tabloului clinic al sindromului disfuncţional ocluzio-articular a ATM

condiţionat de absenţa dinţilor laterali V.Banuh deosăbeşte următoarele forme clinice:
A- acută cu manifestări clinice din partea ATM
B- activă cu manifestări clinice din partea ATM
C- latentă,fără manifestări clinice din partea ATM
D- exacerbată,fără manifestări clinice din partea ATM
E- exacerbată cu manifestări clinice musculare BC
890. Pentru forma clinică latentă a sindromului disfuncţional ocluzio-articular a ATM

condiţionată de absenţa dinţilor laterali este caracteristic:
A- prezenţa acuzelor din partea ATM
B- absenţa acuzelor din partea ATM
C- modificări ale respiraţiei
D- dereglări dintre coraportul componentelor ATM
E- dereglări ale actului de masticaţie BD
891. Pentru forma clinică activă a sindromului disfuncţional ocluzio-articular a ATM

condiţionat de absenţa dinţilor laterali este caracteristic:
A- absenţa acuzelor din partea ATM
B- prezenţa cracmentelor în ATM
C- prezenţa crepetaţiilor în ATM
D- oboseală musculară
E- dereglări de fonaţie BCD
892. La tratamentul luxaţiilor mandibulare obişnuite se utilizează aparate:
A-mobilizabile
B-fixe
C-unidentare
D- faciale
E-semielastice AB
893. În scopul normalizării rapoartelor componentelor ATM şi cinematicei mandibulare la

tratamentul sindromului disfuncţional ocluzio-articular a ATM condiţionat de deformaţia
arcadelor dentare se utilizează:
A- exerciţii pentru coordonarea funcţiei muşhilor mobilizatori ai mandibulei
B- nivelarea planului de ocluzie prin şlefuirea dinţilor egresaţi
C- folosirea alimentelor de consistenţă moale
D- gutiere dentare,dento-mucosale
E- teste fonetice ABD
894. La tratamentul protetic în caz de artroaze a ATM se utilizează:

A- proteze parţiale mobilizabile scheletate cu suprafaţa ocluzală turnată
B- punţi dentare cu normalizarea DVO şi a contactelor dento-dentare
C- proteze parţiale mobilizabile fără restabilirea DVO
D- proteze parţiale mobilizabile fără normalizarea rapoartelor mandibulocraniene
E- proteze dentare la indicaţii cu crearea contactelor dento-dentare simultane BE
895. La rînd cu tratamentul ortopedo-protetic în terapia artroazelor ATM se utilizează:

A- masajul
B- electroforeza
C- irigaţiile orale
D- ultrasunetul
E- razele UV ABD
896.Din aparatele destinate pentru limitarea deschiderii gurii la tratamentul luxaţiilor

mandibulare obişnuite se utilizează:
A- aparatul Petrosov
B- aparatul Schnarz
C- aparatul Hodorovici-Burgonski
D- aparatul Karghaus
E- aparatul Haupl AC
897. Diagnosticul diferenţiat a luxaţiei meniscului se efectuiază în baza:

A- inspecţiei zonei ATM
B- artrografiei
C- radiografiei obişnuite
D-tomografiei computerizate
E-electroradiografiei BD
898. Tratatamentul afecţiunelor ATM totdeauna începe cu:

A-lichidarea factorului etiologic
B- lichidarea durerii
C- reechilibrarea pshică
D-normalizarea respiraţiei nasale
E-normalizarea fonaţiei ABC
899. În tratamentul afecţiunelor ATM un rol deosebit îl are:

A- restabilirea DVO
B- restabilirea reliefului ocluzal individual
C- reabilitarea fonetică
D- reabilitarea fizionomică
E- utilizarea implanturilor AB
900. În tratamentul complex al luxaţiilor mandibulare obişnuite se utilizează:

A- aparate ce limitează deshiderea gurii
B- masajul muşchilor mobilizabili şi a ATM
C- exerciţii la normalizarea cinematicei mandibulare
D- normalizarea respiraţiei nazale
E- se utilizează numai aparate speciale ABC
901. Şlefuirea selectivă a dinţilor în afecţiunele ATM se efectuiază:

A- în o.c.
C- la absenţa supracontactelor
D- în olcuzia laterală
E- numai la dorinţa medicului ABD

Examen Ortopedie Scribd

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Examen Ortopedie Scribd

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Examen Ortopedie Scribd

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

VIII.

592. Conform clasificării Perier abraziunea dentară de gradul 3 se caracterizează cu:

593. La baza clasificărilor abraziunei dentare Broca şi Perier s-a pus:

594. Abraziunea helicoidală după Barandun se caracterizează:

595. Abraziunea cilindrică după Barandun se caracterizează cu asemănarea planului de

596. Abraziunea “ad linguam” după Barandun apare în ocluzia:

597. Pentru abraziunea fiziologică a dinţilor este caracteristic:

598. Confrom clasificării Gavrilov abraziunea patologică a dinţilor poate fi:

600. Spaţiul de inocluzie fiziologică în forma decompensată a abraziunei patologice după

601. DVO în forma decompensată a formei generalizate de abraziune patologică a dinţilor

604. Duritatea dentinei dezgolite ca urmare a abraziunei patologice:

606. Datorită abraziunii patologice a dinţilor se produc modificări:

607. Forma decompensată a abraziunii patologice a dinţilor produce dereglări în ATM:

609. În formele abraziunii patologice dentare compensate se utilizează:

610. La tratamentul protetic al abraziunii dentare localizate cu prezenţa breşelor dentare

611. În caz de abraziune patologică a dinţilor forma generaliazată decompensată şi

612. În caz de abraziune patologică a dinţilor forma generaliazată decompensată şi

613. În caz de abraziune patologică a dinţilor forma generaliazată decompensată şi

614. Complicaţiile parodontale produse de abraziune patologică a dinţilor se manifestă

615. Abraziunea patologică atipică a dinţilor este localizată:

616. În caz de abraziune patologică a dinţilor forma generaliazată decompensată şi

617. În caz de abraziune patologică a dinţilor forma generaliazată compensată pacientul va

618. Sindromul Costen include următoarele simptome:

619. Tratamentul profilactic al abraziunii dinţilor prevede intervenţiile asupra factorilor

621. Indicaţi simptoamele subiective la prezenţa abraziunii patologice a dinţilor de gradul

622. Indicaţi complicaţiile parodontale la prezenţa abraziunii patologice a ţesuturilor

623. Indicaţi complicaţiile pulpare la prezenţa abraziunii patologice a ţesuturilor dentare de

624. Indicaţi complicaţiile articulare la prezenţa abraziunii patologice a ţesuturilor dentare

625. Indicaţi complicaţiile musculare la prezenţa abraziunii patologice a ţesuturilor dentare

IX. AFECŢIUNILE PARODONŢIULUI

632. Ocluzia traumatică poate fi:

633. Ocluzia traumatică primară se produce cînd:

634. Ocluzia traumatică primară se produce cînd:

635. Ocluzia traumatică secundară se produce cînd:

636. Ocluzia traumatică secundară se produce din cauza că:

637. Pentru ocluzia traumatică mixtă este caracteristică suprasolicitarea:

639. Şcoala Chişinău consideră că ocluzia traumatică este:

640. Din simptomele clinice ale parodontitelor fac parte:

641. Sarcinile tratamentului ortopedo-protetic a afecţiunilor parodonţiului:

642. Conform clasificării Jankelson deosebim următoarele tipuri de contacte

643. Scopul imobilizării provizorii:

644. Şina provizorie propusă de Novotny prezintă:

645. Şina provizorie după Kurleandski prezintă:

646. Şina provizorie după Kopeikin se confecţionează şi se fixează:

647. Imobilizarea provizorie se efectuiază pe un timp de:

648. Scopul imobilizării dinţilor la tratamentul afecţiunilor parodonţiului:

649. Orice şină trebuie să corespundă cerinţelor:

650. Orice şină trebuie să corespundă cerinţelor:

651. Şinele utilizate la imobilizarea dinţilor mobili pot fi:

652. Cea mai favorabilă varietate de imobilizare a dinţilor frontali este:

553. Depistarea contactelor premature se efectuează cu:

654. Şlefuirea selectivă a contactelor premature după metoda Jankelson prevede:

655. Şlefuirea selectivă a contactelor premature după metoda Jankelson prevede:

656. Şlefuirea selectivă a contactelor premature după metoda Schuyler prevede:

657. Şlefuirea selectivă a contactelor premature după metoda Burlui prevede:

658. Şlefuirea selectivă a contactelor premature în ocluzia distală după

659. Şlefuirea selectivă a contactelor premature după metoda Schuyler-Kalamkarov prevede:

660. Şlefuirea selectivă a contactelor premature prevede:

661. Tehnica şlefuirii selective prevede:

662. Obiectivele şlefuirii selective: