Răspunderea transportatorului în contractul de transport

Cuprins
1. Introducere....................................................................................................................3
2. Răspunderea transportatorului.......................................................................................3
2.1. Reglementarea și regimul convențional al răspunderii
transportatorului................4
2.2. Răspunderea contractuală a
transportatorului..........................................................4
2.3. Condițiile generale ale răspunderii
contractuale......................................................5
2.3.1. Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii............................................................5
2.3.2. Vinovăția autorului.......................................................................................5
2.3.3. Prejudiciul suferit de creditor.......................................................................6
2.3.4. Legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.........................................6
2.4. Exonerarea de răspundere.......................................................................................6
3. Răspunderea transportatorului din contractul de transport feroviar de mărfuri.............7

1
 4. Răspunderea transportatorului în contractul de transport de călători/persoane pe calea
ferată..............................................................................................................................8
5. Concluzii........................................................................................................................9
6. Bibliografie...................................................................................................................10

1. Introducere
Transporturile, ca element esențial în funcționarea economiilor moderne, constituie
intermedierea între producători și consumatori, deplasând produsele obținute din diverse
ramuri economice către piețele de consum, interne și internaționale, dar și în diverse ramuri
economice.

Conform art.1955 Cod Civil o parte, numită transportator, se obligă, cu titlu principal, să
transporte o persoană sau un bun dintr-un loc într-altul, în schimbul unui preţ pe care
pasagerul, expeditorul sau destinatarul se obligă să îl plătească, la timpul şi locul convenite.1

Codul Civil reprezintă în materia contractului de transport şi al regimului obligaţiilor

născute în sarcina părţilor din activitatea de deplasare de mărfuri sau de persoane dreptul
comun. Dreptul transporturilor trebuie privit ca o ramură a dreptului comercial, având în
vedere faptul că, în activitatea sa, transportatorul este un profesionist, acesta exercitând
1
art.1955 Cod civil

2
sistematic o activitate organizată ce constă în prestarea de servicii, astfel cum prevede art.3
din Codul Civil.

Obiectul contractului de transport constă în prestațiile, pentru unitatea de

transport( transportator) de a transporta marfă, bagajele sau călătorii, iar pentru expeditor, de a
plăti taxa de transport2

2. Răspunderea transportatorului

Transportatorul este răspunzător pentru pierderea totală sau parțială sau pentru avarie,
produse între momentul primirii mărfii și cel al eliberării acesteia, cât și pentru întarzierea în
eliberare.3

În cazul transporturilor deficitare, unde sunt vizibile urme de violare a încarcăturii,

ruperea sigiliilor, ori identificarea unor lipsuri care s-au produs pe parcurs, se prezumă culpa
transportatorului4

Durata răspunderii transportatorului este reprezentată de intervalul de timp în cursul

căruia poate fi angajată această răspundere și anume, momentul primirii mărfii de către
transportator în vederea deplasării și reperul final care este data eliberării mărfii către
persoana îndreptățită.

Transportul trebuie efectuat în termenul stabilit de părți. În cazul în care acest termen
nu a fost prestabilit, se va ține seama de practicile statornice între părți.

2.1. Reglementarea şi regimul convenţional al răspunderii transportatorului

Răspunderea juridică reprezintă sancţiunea normei juridice, rezultat al încălcării unui

interes legitim sau a unui drept subiectiv. Răspunderea juridică poate avea caracter
sancţionatoriu sau reparatoriu. Încălcarea obligaţiilor asumate prin contractul de transport
angajează răspunderea civilă (patrimonială) a părţilor. Obligaţiile transportatorului cât
priveşte răspunderea sa sunt obligaţii profesionale, chiar dacă în realitate este vorba de o
răspundere delictuală (extracontractuală), deoarece sunt obligaţii ce rezultă din activitatea
unei întreprinderi. Răspunderea delictuală a transportatorului faţă de terţi interesează în
dreptul transporturilor doar din punctul de vedere al asigurărilor pentru riscuri pe timpul

2
G. Stanciu, Curs de dreptul transporturilor, Curs Universitar, Editura Lumina Lex, București 2007, 321
3
Convenția CMR art 17
4
G. Piperea, Dreptul transportatorilor, Ediția 3, Editura C.H.Beck, București 2013, Curs universitar, p.55

3
transporturilor. Transportatorul prin contractul încheiat în scopul de a deplasa încărcătura, își
asumă o numită obligație de rezultat.5

2.2. Răspunderea contractuală a transportatorului

Această răspundere se concretizează în obligaţia pe care o are transportatorul de a

acoperi prejudiciul rezultat din încălcarea obligaţiilor sale contractuale. Răspunderea
contractuală este un tip de răspundere specială, care poate fi angajată doar în ipoteza în care
există un contract între părţi. Premisa generală a răspunderii contractuale o reprezintă
convenţia valabil încheiată a părţilor care ia naştere înaintea prejudiciului cauzat prin
neexecutarea obligaţiei asumate.

Codul Civil prevede că transportatorul nu poate exclude sau limita răspunderea decât în
cazurile prevăzute de lege, acesta răspunzând pentru prejudiciile cauzate prin întârzierea
ajungerii la destinaţie cu excepţia cazului fortuit şi a forţei majore.6 Transportatorii răspund și
de integritatea bunurilor transportate atât sub aspect cantitativ, cât şi calitativ, din momentul
primirii ei la transport şi până în momentul eliberarii acesteia la destinaţie. Aceştia, răspund
deasemeni pentru pierderea totală sau parţială a bunurilor, pentru avarierea lor, pentru
depăşirea termenului de eliberare şi pentru orice alt caz care poate fi apreciat ca o neexecutare
a contractului de transport.

Răspunderea delictuală se întemeiază pe baza unei reclamații extracontractule,

răspundere guvernată de legea care se aplică pierderii, avariei sau întâzierii survenite.7

2.3. Condiţiile generale ale răspunderii contractuale

Condiţiile generale ale răspunderii contractuale care sunt aplicabile şi răspunderii

transportatorului sunt: fapta ilicită cauzatoare de prejudicii; vinovăţia autorului; prejudiciul
suferit de creditor; legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejuduciu.

2.3.1. Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii se poate materializa printr-o acţiune

(comisiune) sau o abstenţiune (omisiune). Răspunderea contractuală a transportatorului
rezultă de regulă din fapte comisive, dar poate fi antrenată şi în caz de omisiune (ex:
5
O. Căpățână, Contractul comercial de transport, Editura Llumina Lex, București, 1995, în vederea
caraceristicilor obligațiilor de rezultat, p.212
6
A se vedea Noul Cod Civil intrat în vigoare de la 1 octombrie 2011, Republicat în Monitorul Oficial, nr.505 din
data de 15 iunie 2011, art.1959
7
G. Stancu, Op. Cit. Editura Lumina Lex, București , 2007, p.324

4
omisiunea de a verifica starea tehnică a vehiculului). Natura ilicită a faptei păgubitoare poate
rezulta, în general: din nerespectarea unor dispoziţii legale sau din atingerea adusă unui drept
subiectiv sau a unui interes legitim al altuia.

2.3.2. Vinovăţia autorului Conform dispoziţiilor art.1357 alin.2 Cod Civil orice
culpă, fie că este vorba de dol, fie că este vorba de imprudenţă sau neglijenţă este suficientă
pentru a antrena răspunderea autorului prejudiciului8. În cadrul răspunderii contractuale, culpa
contractuală se manifestă, de regulă, sub forma neglijenţei sau a imprudenţei, dar şi a intenţiei
directe. Ca orice raspundere contractuală, răspunderea transportatorului se întemeiază pe
culpă, presupunând neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzatoare a obligaţiilor rezultate
din contractul de transport. Vinovăţia ca element al răspunderii contractuale este prezumată.

2.3.3. Prejudiciul suferit de creditor (paguba, dauna) reprezintă rezultatul negativ

suferit de creditor, urmare a neexecutării, sau a executării cu întârziere a obligaţiei de către
debitor. Prejudiciul poate fi material sau moral în dreptul transporturilor. Transportatorul în
transportul de bunuri răspunde doar în limita pagubei efective, nu şi pentru beneficiul
nerealizat ca şi în dreptul comun.

2.3.4. Legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejuduciu -cu toate că răspunderea

poate fi angajată de obicei pentru fapta ilicită, care are caracter de cauză direct generatoare de
prejudiciu condiţiile exterioare care au contribuit decisiv la realizarea efectului păgubitor sau
socialmente periculos formează împreună cu cauza o unitate indivizibilă.9

2.4. Exonerarea de răspundere

Răspunderea transportatorului se întemeiază pe culpă, iar pentru a fi exonerat de

răpundere, acesta trebuie să facă dovada că îndeplinirea necorespunzătoare a obligației
asumate se datorează unei cauze care exclude culpa sa.10

Pentru ca transportatorul să poată fi exonerat de răspundere, îi revine obligaţia de a

dovedi existenţa uneia din cauzele străine şi neimputabile, respectiv cauze care înlătură
caracterul ilicit al faptei păgubitoare comise, sau temeiuri care exclud vinovăţia. Cauzele care
înlătură caracterul ilicit al faptei sunt:

- legitima apărare;
8
Noul Cod Civil art 1357
9
Cordoș C. – Dreptul Transporturilor, Note de Curs, Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 2003

10
A.Cotuțiu, G.V.Sabău, Dreptul transporturilor, Editura All Beck, București, 2005, p.121

5
- starea de necesitate;

- îndeplinirea unei activităţi impuse sau permise de lege;

- exercitarea unui drept subiectiv,

- consimţămîntul victimei;

Transportatorul este exonerat de răspundere dacă pierderea sau avaria rezultă din
riscurile particulare inerente uneia sau mai multora dintre următoarele fapte:

a) folosirea de vehicule descoperite, fără prelate, dacă această folosire a fost convenită într-un
mod expres și menționată în scrisoarea de trăsură;

b) lipsa sau defectuozitatea ambalajului pentru mărfurile expuse prin felul lor la stricăciuni
sau avarie, când aceste mărfuri nu sunt ambalate sau sunt rău ambalate;

c) natura unor mărfuri expuse, datorită cauzelor inerente insuși naturii lor, fie la pierderea
totală sau parțială, fie la avarie în special prin sparere, rugină, deteriorare internă și spontană,
uscare, curgere, pierdere normală sau prin acțiunea insectelor sau a rozătoarelor.

d) insuficiența sau imperfecțiunea marcajelor sau a numerelor coletelor;

e) transportul de animale vii.11

O cauză specială care poate exonera de răspundere pe transportator este manipularea,

încărcarea, stivuirea sau descărcarea mărfii de către expeditor sau destinatar, ori de alte
persoane care acționează în numele expeditorului sau destinatarului12. Dacă transportatorul
omite să aprecieze că aceste activități au fost realizate în condiții aparent normale, riscă să îi
fie refuzat de către organul de jurisdicție, beneficiul exonerării de răspundere.

Transportatorul rămâne răspunzător față de terți pentru prejudiciile rezultate dintr-o

astfel de cauză, dar are drept de regres împotriva expeditorului13

3. Răspunderea transportatorului din contractul de transport feroviar de mărfuri

Răspunderea căii ferate (transportatorului) Calea ferată care a primit marfa la

transport şi scrisoarea de trăsură este răspunzatoare de executarea transportului pe întregul
parcurs din momentul primirii în staţia de expediţie şi până la cel al eliberarii la destinaţie.
11
Andreea Teodora Stănescu-Dreptul Transporturilor-Contracte Specifice activității de transport, Editura
Hamangiu, 2021
12
G.Stancu, Op. Cit, Editura Lumina Lex, București 2007, p. 334
13
G.Piperea, Op. Cit, Editura C.H.Beck, București 2013, p. 54

6
Când o pierdere parţială sau o avariere este descoperită ori presupusă de operatorul de
transport feroviar sau când ea este susţinută cu probe de cel îndreptăţit care o invocă, trebuie
să se întocmească fără întârziere în prezenţa celui îndreptăţit un proces verbal prin care se
constată starea mărfii, masa şi, pe cât posibil, mărimea pagubei, cauza acesteia şi momentul
cînd s-a produs. Operatorul de transport feroviar este răspunzător pentru paguba care rezultă
din pierderea totală sau parţială şi din avarierea mărfii, survenită din momentul încheierii
contractului de transport şi pînă la eliberarea expediţiei, precum şi pentru paguba care rezultă
din depăşirea termenului de executare a contractului de transport. Prin urmare, pentru
valorificarea pretenţiilor împotriva căii ferate, expeditorul poate acţiona până în momentul
eliberării mărfii iar destinatarul, după acest moment şi pînă la împlinirea termenului de
prescripţie. Odata dovedit prejudiciul de catre reclamant, calea ferată este prezumată în culpă,
prezumţie pe care o poate răsturna dacă va dovedi una din urmatoarele ipoteze:

• pierderea sau avaria se datorează culpei expeditorului sau destinatarului;

• neîndeplinirea obligaţiilor sau îndeplinirea necorespunzatoare s-au datorat unui caz

fortuit sau de forţa majoră, adică unor împrejurări pe care calea ferată nu le-a putut evita şi
nici înlatura;

• din cauza unor defecte de ambalaj care nu au putut fi observate la primire după aspectul
lor exterior. Este necesar să subliniem că în contractul de transport răspunderea
transportatorului este o răspundere limitată constând în prejudiciul efectiv dar nu şi beneficiul
nerealizat de creditor. Astfel, în caz de pierderi, calea ferată va datora numai despăgubirile
calculate după preţul din factură sau cel legal pentru avarierea mărfii, suma corespunzătoare
cu deprecierea produselor, iar pentru depășirea termenului de eliberare, raspunderea se
limiteaza la plata unor sume calculate în procente asupra tarifului de transport în raport de
întârziere de la 10% până la 50% din taxa de transport. De la această regulă există şi o
excepţie, în cazul în care transportatorul a folosit în interes propriu mărfurile încredinţate la
transport şi când despăgubirea constă în valoarea dublă a mărfii consumate.14

4. Răspunderea transportatorului în contractul de transport de călători/persoane

pe calea ferată

Neîndeplinirea obligaţiilor de a transporta călătorul nevătămat la destinaţie va atrage

răspunderea căii ferate pentru moartea, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii

14
Căpățână O., Stancu G. – Dreptul Transporturilor, Parte Generală, Editura Lumina Lex, București, 2000

7
călătorului. 15 Transportatorul răspunde pentru paguba cauzată călătorului prin omiterea unor
clauze contractuale. Calea ferată este răspunzătoare de abaterile sau abuzurile comise de
personalul său aflat în serviciu precum şi de alte persoane pe care le întrebuinţează pentru
executarea transportului de călători.

Transportatorul va fi exonerat de răspundere dacă dovedeşte că paguba se datorează

culpei grave a călătorului, faptei unui terţ pentru care cărăuşul nu este ţinut să răspundă sau
forţei majore.

5.Concluzii

Răspunderea transportatorului presupune răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin

pierderea totală sau parțială a bunurilor, prin alterarea sau deteriorarea acestora survenite pe
parcursul transportului precum și prin întârzierea livrării bunului. Pentru toate acestea,
transportatorul trebuie să acopere valoarea reală a bunurilor sau va acoperi scăderea lor de
valoare în funcție de caz.

Transportatorul are obligația de a transporta bunurile cu maximă diligență și de a asigura

securitatea acestora, predând bunurile la termenul prevăzut în contract sau în lipsa acestuia,
într-un termen rezonabil.

Există cazuri în care transportatorul este exonerat de răspundere, cazuri de forță majoră
sau caz fortuit, situații în care răspunderea transportatorului se întemeiează pe culpă, iar
pentru a fi exonerat de răspundere, el trebuie să facă dovada că urmările negative sunt cauzate
în urma unor acțiuni care nu puteau fi îndepărtate sau evitate de acesta.

15
Făiniși F. – Dreptul Transporturilor, Editura Pro Universitaria, 2014

8
Bibliografie

*Studii și Cursuri Universitare

1. Cotuțiu Aurelia, Sabău Georgeta Valeria – Dreptul Transporturilor, Editura All Beck,
București, 2005
2. Căpățână O.– Contractul Comercial de Transport, Editura Lumina Lex, București,
1995
3. Cordoș C. – Dreptul Transporturilor, Note de Curs, Editura Dacia Europa Nova,
Lugoj, 2003
4. Făiniși F. – Dreptul Transporturilor, Editura Pro Universitaria, 2014
5. Piperea G. – Dreptul Transporturilor, Curs Universitar, Ediția 3, Editura C.H.Beck,
București, 2013
6. Stancu G. – Curs de Dreptul Transporturilor, Curs Universitar, Editura Lumina Lex,
București, 2007
7. Stănescu A.T. – Dreptul Transporturilor. Contracte specifice activității de transport,
Editura C.H.Beck, București, 2013
8. Andreea Teodora Stănescu-Dreptul transporturilor-Contracte specifice activității de
transport, Editura Hamangiu, 2021

9
 *Surse Internet

Noul Cod Civil, în vigoare de la 1 Octombrie 2011, Republicat în Monitorul Oficial nr.
505 din data de 15 Iunie 2011

https://lege5.ro/Gratuit/g42tonzy/raspunderea-transportatorului-conventie?
dp=haztmnjrha3a

https://lege5.ro/Gratuit/gi2tsmbqhe/raspunderea-transportatorului-codul-civil?
dp=gu3dmnjuheytk

https://legeaz.net/noul-cod-civil/art-1959-raspunderea-transportatorului-dispozitii-
generale-contractul-de-transport

10