Dreptul Transporturilor IDFR Unitatea III 2019
Dreptul Transporturilor IDFR Unitatea III 2019
Dreptul Transporturilor IDFR Unitatea III 2019
CONTRACTUL DE EXPEDIŢIE
3.1. Noţiunea şi caracteristicile contractului de expediţie de 68
mărfuri
Rezumat 89
Teste de autoevaluare 90
Bibliografie minimală 91
Obiective specifice:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:
Dreptul transporturilor 68
Georgeta Modiga Contractul de expediţie
Dreptul transporturilor 69
Georgeta Modiga Contractul de expediţie
Sarcina de lucru 1
Folosind materialul bibliografic indicat, expune în 7 fraze distincte
definiţia şi caracteristicile contractului de expediţie.
Sarcina de lucru 2
Evidenţiază, în câteva fraze, ce condiţii de fond şi formă sunt speciice
acestui tip de contract.
Dreptul transporturilor 74
Georgeta Modiga Contractul de expediţie
Dreptul transporturilor 75
Georgeta Modiga Contractul de expediţie
Dreptul transporturilor 76
Georgeta Modiga Contractul de expediţie
Dreptul transporturilor 77
Georgeta Modiga Contractul de expediţie
Dreptul transporturilor 78
Georgeta Modiga Contractul de expediţie
Dreptul transporturilor 79
Georgeta Modiga Contractul de expediţie
Dreptul transporturilor 80
Georgeta Modiga Contractul de expediţie
Rangul privilegiului
In conformitate cu art. 387 alin. (2) C. corn., creanţele garantate cu privilegiul
mandatarului (de care beneficiază şi expediţionarul) au precădere asupra
oricăror alte creanţe contra mandantului. Privilegiul mandatarului este totuşi
precedat de creanţele de salarii datorate de către debitor (client) propriilor
angajaţi şi de cheltuielile de judecată făcute de debitor (de client) în interesul
tuturor creditorilor.
Privilegiul expediţionarului poate veni în concurs cu alte privilegii, spre
exemplu, cu privilegiul vânzătorului neplătit al mărfii sau cu cel al
transportatorului care nu a încasat preţul ce i se cuvenea pentru serviciul
corespunzător prestat.
Privilegiul vânzătorului care, mai înainte de a fi încasat preţul, a predat
cumpărătorului lucrurile convenite, iar acesta, în calitate de mandant (client),
le-a încredinţat expediţionarului (mandatar) în vederea transportului la
destinaţie este sacrificat în favoarea privilegiului expediţionarului. Art. 387
alin. (3) C.com. a consacrat un regim de favoare pentru mandatarul comercial
(expediţionar), în sensul că privilegiul de care se bucură deţine un rang
preferabil faţă de cel al vânzătorului neplătit sub rezerva bunei sale credinţe
(expediţionarul a ignorat, la data când a preluat încărcătura de la client,
mandantul-cumpărător, că acesta nu plătise încă preţul cuvenit vânzătorului).
Dacă se face dovada că expediţionarul cunoştea existenţa datoriei clientului
faţă de vânzătorul mărfii, preferinţa instituită de art. 387 alin. (3) C.com. în fa-
voarea expediţionarului este înlăturată şi se revine la soluţia de drept comun,
care consacră întâietatea privilegiului vânzătorului neplătit.
Dreptul transporturilor 81
Georgeta Modiga Contractul de expediţie
Debitorul (client) care a fost somat de expediţionar să-şi achite datoriile, are
posibilitatea de a preveni şi împiedica vânzarea silită a încărcăturii grevate de
privilegiu prin intentarea unui proces denumit de Codul comercial „opoziţie”.
Potrivit art. 388 alin. (2) C.com., clientul „va putea face opoziţie, citând pe
mandatar înaintea judecăţii (...)”. Termenul pentru sesizarea instanţei
competente este foarte scurt (10, 20 de zile sau 2 luni, în funcţie de piaţa de
unde provine debitorul). Procedura de judecată a opoziţiei are caracter
contencios, în cadrul opoziţiei, instanţa judecă propriu-zis existenţa şi
cuantumul creanţei, precum şi a privilegiului, întrucât instanţa „stabileşte
cuantumul creanţei” şi recunoaşte mandatarului (expediţionarului) dreptul de
privilegiu asupra mărfurilor mandantului (clientului) „pentru tot ceea ce se
datoreşte din executarea mandatului”.
Referitor la dreptul de retentie, instanţa este chemată să constate doar dacă
încărcătura se găseşte în mod legitim în stăpânirea mandatarului
(expediţionarului), potrivit principiului de bitum cum rejunctum. In cazul în
care se stabileşte că mărfurile nu puteau fi reţinute, instanţa ordonă ca ele sa fie
restituite rnandantului (clientului).
Dacă nu s-a formulat opoziţia în termenul legal sau dacă instanţa respinge
opoziţia, art. 388 alin. (4) C. corn. permite expediţionarului,, fără altă
formalitate, „să facă a se vinde” încărcătura, conform procedurii prevăzute de
art. 68 C.com. (vânzarea coactivă), pe contul contractantului. Operaţiunea va fi
perfectată, în condiţiile art. 68, sub autoritatea unui mijlocitor oficial al
comercializării de mărfuri.
Dreptul transporturilor 85
Georgeta Modiga Contractul de expediţie
Dreptul transporturilor 86
Georgeta Modiga Contractul de expediţie
Sarcina de lucru 4
Prezintă specificul expediţiilor de mărfuri în trafic combinat.
Dreptul transporturilor 88
Georgeta Modiga Contractul de expediţie
Rezumat
Expediţia, fiind o activitate de prestări de servicii în cadrul căreia
expediţionarul inter-mediază între expeditor şi cărăuş, poate fi inclusă în
categoria întreprinderii de comision, agenţie şi oficii de afaceri, Ia care se
referă art. 3 pct. 7 C.com. Expediţionarul facilitează perfectarea şi derularea
tranzacţiilor comerciale în beneficiul clientelei sale: ei încheie, pe seama
clientului, acte juridice, procură informaţii comerciale sau parteneri
contractuali şi efectuează, în general, operaţiunile sau faptele de comerţ
solicitate de clientul său. In virtutea contractului de expediţie, clientul este
obligat faţă de expediţionar să-1 pună în posesia încărcăturii şi să garanteze că
el este proprietarul încărcăturii de transportat (sau agentul autorizat al
proprietarului). De asemenea, clientul trebuie să pună la dispoziţia
expediţionarului documentele necesare efectuării transportului şi instrucţiunile
aferente, să garanteze exactitatea şi acurateţea datelor transmise şi să plătească
preţul serviciilor prestate de către expediţionar (comision). Expediţionarul îşi
asumă faţă de client o obligaţie de rezultat, iar nu o obligaţie de mijloace,
întrucât el trebuie să garanteze că încărcătura va ajunge în condiţiile cele mai
bune la destinaţie. Obligaţiile expediţionarului în cursul executării,
contractului sunt diferite după cum contractul se derulează în condiţii uzuale
sau în circumstanţe ori împrejurări neprevăzute. Pentru asigurarea încasării
creanţei sale constând în comision, expediţionarul beneficiază de garanţii
având ca obiect însăşi marfa a cărei deplasare s-a angajat să o organizeze:
privilegiul expediţionarului (denumit şi gaj tacit în unele clauze standardizate)
şi dreptul de retenţie. Dacă lucrurile mandantului au fost vândute de către
mandatar, privilegiul subzistă asupra preţului. Pe planul răspunderii,
expediţionarul deţine o poziţie independentă de cea a transportatorului.
Expediţionarul răspunde faţă de client (comitent), atât, pentru fapta proprie,
cât şi pentru cărăuş, care este un terţ în raport cu contractul de expediţie. Spre
deosebire de răspunderea cărăuşului, răspunderea expediţionarului pentru
acoperirea prejudiciului stabilită sub formă de daune compensatorii este
integrală, dacă părţile nu au stabilit altfel prin contract. Pentru întârziere în
executarea obligaţiilor contractuale, daunele moratorii se cumulează cu
executarea efectivă de către expediţionar a însărcinării de a organiza
deplasarea mărfii convenite. In vederea stabilirii răspunderii expediţionarului,
înainte de a intenta acţiunea în instanţă împotriva acestuia clientul trebuie să
introducă o reclamaţie administrativă, asemănătoare celei din transportul
feroviar, reclamaţie impusă printr-o clauza contractuala tip existentă în
Condiţiile generale USER. Expediţia mărfurilor uzuale se realizează, în
general, în baza unor contracte tipizate de expediţie, care pot fi calificate drept
contracte de adeziune. Mărfurile cu regim special, însă. presupun condiţii
specifice: este vorba de mărfuri periculoase care necesită mijloace de
transport şi precauţii speciale, date fiind riscurile inerente tipului respectiv de
marfă sau de mărfuri perisabile unde trebuie luat în calcul riscul prezumat de
degradare a mărfii. Condiţiile specifice sunt stabilite de normele internaţionale
şi în cazul expediţiilor de mărfuri în trafic combinat şi expediţiilor de mărfuri
în containere.
Dreptul transporturilor 89
Georgeta Modiga Contractul de expediţie
Teste de autoevaluare
1. Expediţia de mărfuri este o operaţiune de intermediere intre:
a) furnizor şi cărăuş;
b) furnizor şi destinatar;
c) cărăuş şi destinatar.
Dreptul transporturilor 90
Georgeta Modiga Contractul de expediţie
Bibliografie minimală
Piperea, Gh. (2005). Dreptul transporturilor. Bucureşti: All Beck, pp. 65-91.
Căpăţână, O.; Stancu, Gh. (2003). Dreptul transporturilor. Partea generală.
Bucureşti: Lumina Lex, pp. 160-201.
Modiga, G. (2007). Dreptul transporturilor. Galaţi: Editura Fundaţiei
Academice Danubius, pp. 44-70.
Modiga, G. (2010). Dreptul transporturilor. Galaţi: Editura Zigotto, pp.55-80.
Modiga, G. (2012). Dreptul transporturilor. Galati, editie revazuta și adaugita,
Editura „Zigotto”
Dreptul transporturilor 91