Balada Unui Greier Mic
Balada Unui Greier Mic
Balada Unui Greier Mic
Peste dealuri zgribulite,/Peste ţarini zdrenţuite,/A venit aşa, deodată,/Toamna cea întunecată.
Doar pe coastă, la urcuş,/Din căsuţa lui de humă/A ieşit un greieruş,/Negru, mic, muiat în
tuş/Şi pe-aripi pudrat cu brumă:
O astfel de operă literară este și "Balada unui greier mic", publicata în săptămânalul
"Lumea bazar", în anul 1923, fiind apoi inclusa în editia urmatoare a "Baladelor vesele și
triste".
Topârceanu insistă apoi asupra chipului toamnei prin intermediul epitetului triplu
lungă, slabă și zăludă, cu rol personificator, ea apărând asemenea unui duh malefic care lasă
în urma sa toate relele posibile: "Ploi mărunte,/ Frunze moarte,/ Stropi de tină./ Guturai./"
Enumeratia ploi, frunze, stropi de tină, guturai între termenii căreia se intercalează epitetele
mărunte și moarte reliefeaza într-un ritm alert fenomenele specifice acestui anotimp și
transmite un sentiment de neliniște și de teamă.
Partea finală, care cuprinde monologul greierului, copleșește prin delicatețe și duioșie,
depășind cu mult gingășia existentă în alte creații, cum ar fi "Rapsodii de toamna". Toamna îl
găsește pe greier cu cămara goală, fapt pe care îl motivează prin credulitatea sa izvorâtă dintr-
un calcul gresit ("Nu credeam c-o să mai vii/ Înainte de Crăciun./ Că puteam și eu s-adun/ O
grăunță cât de mică/"). Drama micii vietăți este cu atât mai mare, cu cât posibilitatea
împrumutului la "vecina furnică" este exclusă atâta timp cât orice încercare este urmată de
refuz ți de bârfă: "Fi'ncă nu-mi dă niciodată,/ Și-apoi umple lumea toată/ Că m-am dus ți i-am
cerut../". De aceea, în cuvintele greierului își face loc disperarea și resemnarea ("Dar de-acuș,
[...]/ Dar de-acuș s-a isprăvit.../"), singura consolare rămânându-i autocompătimirea: "Cri-cri-
cri,/ Toamnă gri,/Tare-s mic și necăjit/".
În cuvintele greierului ca și în întregul text își face loc umorul, "folosit ca mijloc de
transmitere a duioșiei" (D. Micu), căci scriitorul privește cu îngăduință, cu înțelegere
pasivitatea, neglijența, naivitatea, ca atribute specific omenești. Un rol important în reliefarea
atitudinii poetului îl au și epitetele "toamnă gri", "glas sfârșit", diminutivul "picioruș",
repetiția "dar de-acuș", și adjectivele cu rol de nume predicativ "mic și necăjit", care
îmbogățesc registrul stilistic folosit anterior.