CC 1 2 2008 PDF
CC 1 2 2008 PDF
CC 1 2 2008 PDF
I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0
9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6
Fragmente critice
Autobiografia (I)
de Eugen Simion
Cronici literare
Poetul în bazarul
textual. Prezenţe
şi absenţe
în lumea de hârtie
a lui Ioan Flora
de Răzvan Voncu
Convorbiri
Interviu cu
Marcel Reich-Ranicki
Comentarii
Estetica realismului
socialist
– o anti-estetică?
de Magdalena Dragu
Literatură străină
Edgar Allan Poe
şi „posibilul"
Eminescu
de Felix Nicolau
CUPRINS
1-2/2008
FRAGMENTE CRITICE
Eugen SIMION: Autobiografia (I) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
CRONICI LITERARE
Poetul în bazarul textual. Prezenþe ºi absenþe în lumea de hârtie a lui Ioan Flora . . . . . . 12
CONVORBIRI
Interviu cu Marcel Reich-Ranicki . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
COMENTARII
Magdalena DRAGU: Estetica realismului socialist – o anti-esteticã? . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
Lucian CHIªU: Bacovia: Ultimele profeþii... politice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
Paul DUGNEANU: Noþiunea de poem în avangarda istoricã româneascã . . . . . . . . . . . . 40
Antonio PATRAª: Frumuseþea lucrurilor mici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
NEGRU PE ALB
Nicolae ONEA: Unde e domiþilul pieselor lui Caragiale? (II) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
LECTURI
Alina CRIHANÃ: Romanul politic în discursurile "oficiale" ale scriitorilor: (din nou)
deconstrucþii necesare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
Bogdan Mihai DASCÃLU: Deutscheland? Oui, mais…. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
LITERATURÃ STRÃINÃ
Felix NICOLAU: Edgar Allan Poe ºi „posibilul" Eminescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
ªTIINÞÃ ªI FILOSOFIE
Viorel BARBU: Neuitatul an 1968 – între utopie ºi contestare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
1
CARNET PARIZIAN
Virgil TÃNASE: «America, America» .........................................................................................90
ÎNTÂLNIRI DE DESTIN
Alexandru ZUB: Figuri de clerici în rezistenþa anticomunistã...............................................92
MASS-MEDIA
Bogdan IVASCU: În vreme de rãzboi – O analizã a esteticii folositã ca propagandã
dirijatã în media occidentalã ....................................................................................96
CULTURÃ ªI ECONOMIE
Maria MOLDOVEANU: Economia artei (III)...........................................................................101
ARTÃ ªI SPECTACOLE
Cãlin CÃLIMAN: Best Film 2007 ...............................................................................................105
Dana DUMA: Modelul cinematografic polonez......................................................................108
Corina PANAITOPOL: Picturã ºi literaturã. Simetrii structurale în opera
lui Georges Perec ......................................................................................................112
Marin STOIAN: Trecute vieþi de doamne ºi domniþe .............................................................118
2
Fragmente
critice
Eugen
SIMION
Autobiografia (I)
Abstract
The present article aims at defining autobiography as a literary genre influencing all the other
types of confessional writing. By referring to Georges May, Georges Gusdorf Philippe Lejeune,
Jean Rousset, Roland Barthes and other writers who have analyzed the same topic, the author
focuses on Jean Starobinsky's study on autobiographies. He outlines the most important issues
discussed by Starobinsky (one of them is whether the autobiography is or is not a literary genre)
and he tries, in the same time, to answer questions about the style of an autobiography, about its
verisimilitude and its purpose, about the identity of the writer and about the way in which it is
illustrated by the content of the confession.
Revin asupra autobiografiei, un gen (o numeroase comentarii, unele esenþiale pen-
specie, un stil) problematic ºi, în acelaºi tru tema pe care o urmãrim în cartea de
timp, foarte fertil, la concurenþã cu memori- faþã*. La câteva dintre ele mã voi referi în
ile ºi, în ultimele douã secole, cu jurnalul mod mai sistematic în acest capitol. Am în
intim. Filosofii, teoreticienii ºi criticii literari vedere, mai întâi, eseul lui Jean Starobinsky
i-au acordat mai multã atenþie decât altor (Le style de l’autobiografie) publicat în
forme ale literaturii subiective, din douã Poetique (m.3, 1970) ºi reluat în L’oeil vivant
motive cel puþin: a) un filon autobiografic II. La Relation critique (Gallimard 1970), so-
existã în orice scriere, fictivã sau nonfictivã, cotit de mai toþi interpreþii ca fiind esenþial
b) cercetând structura, motivaþiile ºi evo- pentru înþelegerea structurii scriiturii auto-
luþia în timp a autobiografiei, descifrãm în biografice. Asociate cu studiul despre
fapt, mecanismul de funcþionare al tuturor Rousseau de acelaºi autor, paginile despre
genurilor biograficului. Autobiografia este,
stilul autobiografiei lãmuresc în bunã mã-
putem spune, celula germinativã care cir-
surã modul în care funcþioneazã scriitura
culã ºi se combinã în memorii, în jurnalul
care se scrie pe sine. Vom vedea deîndatã cu
intim, în eseul biografic, în romanul autobi-
ografic sau în romanul – jurnal, adicã în mai ce mijloace ºi cu ce performanþe. Staro-
tipurile de scriiturã confesivã. ªi nu numai. binsky nu ocoleºte în demonstraþia sa di-
„Tot ce a fost publicat de mine – scrie mensiunea psihanaliticã a problemei. Alt
Goethe în Poezie ºi adevãr – nu reprezintã studiu, capital pentru înþelegerea acestui
decât fragmente dintr-o mare confesiune; ºi gen care se însoþeºte deseori cu memoriile
aceastã carte nu reprezintã decât o tentativã încã din antichitate, este acela al lui Georges
îndrãzneaþã de a o completa”... O idee care May (L’autobiographie, PUF, 1984) metodic ºi
n-a fost abandonatã nici azi, deºi structura- bogat în referinþe scoase din mai multe lite-
lismul ºi, în genere, ºcolile formaliste au raturi. În fine, comentariile cele mai cuprin-
combãtut-o în chip radical dupã cel de-al zãtoare ºi, poate, cele mai erudite despre
doilea rãzboi mondial... acest subiect (de la grafie pânã la „le moi
Privitã din aceastã perspectivã, autobio- haïssable” al janseniºtilor ºi, de aici, la
grafia a stimulat, ziceam mai înainte, utopiile moderne) le aflãm la Georges
* Genurile biograficului, vol. I, aflat sub tipar.
3
Eugen Simion
Gusdorf într-o carte masivã, Auto-bio-gra- mule preluate ulterior de întreaga criticã
phie, din seria Lignes de vie (Editions Odille relaþiile dintre autor-narator ºi eroul naraþi-
Jacob, 1991). Autorul este cunoscut pentru unii autobiografice. În fine, despre acest
preocuparea sa mai veche pentru literatura subiect s-au mai pronunþat, direct sau indi-
subiectivã (La Découverte de soi, Paris, 1948). rect, Jean Rousset în Le Lecteur intime (1986),
Scrierile lui constituie, repet, o veritabilã Maurice Blanchot, D. Madélénat (La biogra-
hermeneuticã a intimismului (dupã formula phie, PUF, 1984; L’intimisme, PUF, 1984) ºi
lui Jean Rousset), citit, analizat, clasificat chiar Roland Barthes care, dupã ce a
din perspectivã filosoficã ºi în succesiune anunþat decesul autorului, a scris o autobi-
istoricã. Cine vrea sã-ºi facã o idee mai pre- ografie structuralã: Roland Barthes par Ro-
cisã despre aceastã imensã încrângãturã ce land Barthes ºi a definit noþiunea de biogra-
reprezintã literatura confesivã trebuie sã-l féme cu care semioticienii opereazã în anali-
consulte pe acest alsacian erudit ºi cu o fan- zele sale, o noþiune care a intrat apoi în lim-
tezie impresionisticã. bajul teoriei ºi criticii literare. Pe urmele
Nu pot fi ignorate, desigur, nici cãrþile lui acestor comentarii erudite ºi ingenioase au
Philippe Lejeune (Le Pacte autobiographique, început sã aparã, cum se întâmplã adesea,
Seuil, 1975; Je est un autre, 1980; Moi aussi, sintezele didactice, unele foarte utile. În ce
1986) pe care le-am comentat în mai multe priveºte autobiografia este de semnalat stu-
rânduri în cartea de faþã ºi în studiile ante- diul lui Jean Philippe Miraux (Écriture de soi
rioare despre ficþiunea jurnalului intim*. El et sincerité, Editions Armand Colin, 1996,
face o sintezã remarcabilã ºi pune în for- 2007), o utilã punere în temã cu precizãri,
* Vezi Ficþiunea jurnalului intim, I-III, ed. a II-a, Univers Enciclopedic, 2005.
4
Autobiografia (I)
nuanþe, sistematizãri ce se pot reþine. Îmi sau chiar de o formã preexistentã în autobi-
confrunt ideile (exprimate în texte mai ografie, observã Starobinsky, pentru cã,
vechi) cu aceste studii recente ºi constat cã fiind o creaþie strict individualã ºi legatã
în multe privinþe mã întâlnesc cu ele, în organic de o experienþã individualã, autobi-
altele mã despart. Motiv sã revin asupra ografia acceptã toate stilurile ºi formele
acestor teme. posibile. Adevãrat, dar tot esteticianul
Cu ce sã încep? Încep cu Jean Starobin- remarcã faptul cã în scriitura autobiograficã
sky care precizeazã încã de la începutul mi- existã o autoreferinþã explicitã a naraþiunii ºi,
cului ºi esenþialului sãu eseu cã autobiogra- prin stilul ei particular, existã o valoare
fia nu constituie propriu zis un gen literar. autoreferenþialã implicitã datã de modul sin-
Stabileºte, totuºi, câteva condiþii ale scrii- gular al retoricii stilului (elocuþiunea). Altfel
turii autobiografice. Acestea ar fi: a) identi- zis: autobiografia nu are un stil precon-
tatea dintre narator ºi eroul naraþiunii; b) în ceput, impus de o paradigmã a genului, dar
autobiografie este vorba de o naraþiune ºi nu stilul în care este scrisã de un individ îi dã o
de o descripþie ºi c) „autobiografia nu-i un dublã valoare: una impusã de cel care scrie
portret sau, dacã o considerãm un portret, (autoreferinþã explicitã) ºi alta (referenþã im-
ea introduce durata ºi miºcarea; naraþiunea plicitã) datã de scriitura autobiograficã, de
acoperã o suitã temporalã, atât cât e necesar modul elocuþiunii. Observaþie finã. Între-
pentru „a pune în evidenþã traseul unei barea este dacã aceastã valoare autorefer-
vieþi”... ªi tot Starobinsky: autobiografia enþialã implicitã (sau involuntarã) nu se
dubleazã, uneori, memorialistica (cazul manifestã în orice tip de scriiturã. Dacã nu,
Chateaubriand) sau, când cel care-ºi recon- cumva, þine de natura scriiturii, de capaci-
stituie viaþa introduce elementele din tatea ei de a impune, fãrã voinþa autorului,
prezent, atunci jurnalul intim „contaminea- propriu stil. Un stil al înstrãinãrii, i-am spus
zã” autobiografia, cum se întâmplã, iarãºi, eu în altã parte, traducând în felul meu ºi cu
în înscrierile intime ale aceluiaºi Chateau- aplicaþie mai ales în limbajul poemului,
briand pe care Starobinsky, un teoretician faimosul concept de l’écart al lui Leo
complex, îl citeºte cu atenþie pentru a Spitzer...
descoperi în textele lui componentele Cu aceastã precizare, revin la demon-
„maºinii de scris”. Dar nu numai. Dintre straþia lui Jean Starobinsky privitor la stilul
criticii noi, criticul genevez este cel dintâi (sau lipsa de stil) a autobiografiei. Stilul
care îºi dã seama, alãturi de Jean Pierre scriptorului, nu al scriitorului de autobi-
Richard ºi Georges Poulet, de limitele ografie, sã ne înþelegem. Pentru scriptor, am
metodei structuraliste, avertizând chiar în folosit în comentariile mele (îndeosebi în
La rélation critique, apãrutã în plinã explozie Ficþiunea jurnalului intim ºi în Întoarcerea
a semioticii, cã disecþia textului nu-i sufi- autorului) un termen mai vechi din limba
cientã. Critica, spune el, trebuie sã devinã o românã, acela de scrietor, utilizat, între alþii,
creaþie care sã cuprindã toate dimensiunile de Slavici. Îl reiau în cartea de faþã. Aºadar:
operei, o sintezã, altfel zis, superioarã. Ea Starobinsky observã, în chip just, cã stilul
trebuie sã valorifice toate mijloacele de ana- scrietorului („l’auteur d’une autobiographie
lizã, inclusiv imaginaþia criticã. indépendamment de sa qualité d’écrivain”,
Notele lui despre autobiografie merg în op. cit., 84) este legat de actul de a scrie, mai
acelaºi sens. Chiar reabilitarea autobio- exact: de momentul prezent în care autorul
grafiei (formã manifestã de subiectivitate, îºi scrie trecutul („Valoarea autoreferenþialã
creaþie nemijlocitã a autorului) în plinã cam- a stilului retrimite, deci, la momentul în care
panie dusã de „formaliºti” ºi de cei care este executatã scriitura, la «eul» actual”).
susþin, ca Valéry cã poemul nu este scris Acest fapt este plin de consecinþe pentru cã,
practic de nimeni, chiar acest interes, zic, zice tot Starobinsky, pune un ecran între
pentru stilul autobiografiei sugereazã un „adevãrul trecutului ºi prezentul situaþiei
semn de independenþã criticã. Aºadar: tre- narative”. Traduc din nou într-un limbaj
buie sã evitãm sã vorbim de un stil general critic mai accesibil ideea acestui obstacol
5
Eugen Simion
dintre istorie (povestire) ºi scriitura istoriei reazã, s-a vãzut, douã rânduri de valori
(povestirii, naraþiunii). L-au remarcat, în autoreferenþiale: una explicitã (programatã
fond, toþi cei care au încercat sã defineascã, de autor, exprimatã pe faþã!) ºi alta implicitã
nu numai autobiografia, dar toate forme (produsã de scriitura naraþiunii fãrã voia
literaturii nonfictive. Jean Starobinsky autorului). Dacã acceptãm aceste disocieri
merge mai departe ºi exprimã, cred, în chip (ºi, la drept vorbind, nu avem cum sã nu le
elocvent faptul cã perfecþiunea stilului în acceptãm!), atunci problema stilului autobi-
scriitura intimã face suspect „le contenu du ografic începe sã se lãmureascã: a nu avea
récit” ºi mai precis: „originalitatea stilului stil devine, în acest caz, o formã complexã
implicã o redundanþã care pare a perturba de a primi mai multe stiluri individuale în
chiar mesajul” (naraþiunii). Ce rezultã din naraþiunea autobiograficã cu observaþia cã
aceastã cauzalitate? Rezultã, logic, cã evo- fiecare în parte ºi împreunã sugereazã douã
carea trecutului se poate face din prezent ºi rânduri de valori referenþiale. Iar toate aces-
cu mijloacele scripturale ale prezentului tea depind de actul de a scrie care trebuie sã
(actul de a scrie, propriu zis, timpul revolu- reconcilieze douã momente existenþiale
at, ceea ce s-a întâmplat o datã, demult, la diferite: unul în trecut (când au fost trãite
altã vârstã, în altã epocã ºi cu altã stare de evenimentele evocate) ºi altul în prezent
spirit ºi stare de suflet). Concluzia fireascã (când aceste evenimente sunt scrise; retrãite
este cã trecutul autorului de autobiografie ºi scrise). Cu câtã fidelitate, cu câtã autentic-
(eu aº completa: trecutul oricãrui autor care itate, în ce mãsurã scriitura actualã scapã de
se confeseazã) este opera acestui prezent contaminarea ficþiunii?
scriptic ºi cã adevãrul ºi culorile acestui tre-
*
cut evocat, scris, exprimã, în fapt, culorile ºi
O chestiune pe care ºi-o pun toþi comen-
adevãrul din momentul în care autorul
tatorii literaturii intime. Rãspunsurile di-
reconstituie (îºi scrie) viaþa. Actul de a scrie
ferã. Unii considerã, s-a vãzut, cã orice con-
îºi impune, astfel, viziunea, stilul, valorile
referenþiale explicite ºi implicite (sugerate fesiune reprezintã, în fapt, o autoficþiune.
involuntar, de scriitura ca atare). Alþii, ca Valéry, sunt ºi mai categorici: orice
Putem trage de aici ideea cã orice autobi- confesiune minte. Gide crede cã memoriile
ografie implicã, în chip fatal, un efort de sunt numai pe jumãtate sincere ºi, pentru a
analizã ºi determinare, un efort de auto- spune adevãrul întreg despre sine, se
cunoaºtere ºi, totodatã, situare în lume. Sau, gândeºte cã mai bine ar fi sã scrie un roman.
în termenii foarte potriviþi ai lui Staro- La fel gândesc François Mauriac, Sartre,
binsky: „orice autobiografie – chiar atunci Julien Green etc. Numai pãrintele fondator
când se limiteazã la o naraþiune purã – este al intimismului european (Rousseau) îºi
auto-interpretare; stilul este aici semnul asigurã cititorul cã mãrturisirea lui este
relaþiei dintre scriptor ºi trecutul sãu, pe totalã, absolut sincerã ºi cã, scriind-o, va da
mãsurã ce-ºi prezintã intenþiile sale, orien- exemplul unui om care îºi deschide larg
tate spre viitor, în aºa fel încât sã se reveleze inima în faþa cititorului. Cine nu cunoaºte
ºi altuia”. Propoziþiile din urmã au o notã orgolioasa lui mãrturisire din preanobilul
de hermetism care nu ajutã prea mult mãrturisirilor: „Vreau sã vã arãt un om în
demonstraþia criticã. Rãmâne ideea, esen- tot adevãrul naturii sale, ºi acest om voi fi
þialã pentru ceea ce ne intereseazã aici eu”?. S-a þinut de cuvânt: Confesiunile lui au
(natura ºi „stilul” autobiografiei!), ºi anume creat ºcoalã, se citesc ºi azi cu nesaþ, liter-
cã orice auto-biografie este, în fapt, o auto-inter- atura confesivã modernã porneºte de la el,
pretare ºi „stilul” ei (pun ghilimele pentru a fapt dovedit, între alþii, chiar de Jean
atrage atenþia celui care ne urmãreºte cã, în Starobinsky într-o carte din 1957 intitulatã
viziunea marelui teoretician elveþian, nu Transparenþa ºi obstacolul.
existã un stil specific al autobiografiei, cum Dar cât de sincerã, transparentã poate fi,
nu existã un gen determinabil, separat de repet, autobiografia cea mai vulnerabilã, cea
alte forme ale intimismului), „stilul” ei, zic, mai subiectivã dintre speciile biograficului
de a nu avea un stil clasabil retoric suge- pentru cã ea vorbeºte direct despre cel care
6
Autobiografia (I)
o scrie ºi, de regulã, este publicatã în timpul secrétement à une système de métaphores
vieþii autorului? Ce obstacol apare în faþa organiques, selon lesquelles l’expression
voinþei de transparenþã (sinceritate, auten- procède de l’expérience, sans discontinuité
ticitate)? Am discutat deja despre acest aucune, comme la fleur résulte de la
aspect. Sã mai spun o datã cã mulþi se îndo- poussée de la seve et du jet de la tige”1.
iesc de conceptul de sinceritate când e vorba Opresc citatul aici. Disociere importantã
de literaturã, chiar dacã aceastã literaturã în privinþa „stilului” în naraþiune, în genere,
este programatic ostilã convenþiilor litera- nu numai asupra stilului autobiografiei.
turii ºi îºi propune sã spunã adevãrul inte- Stilul ca „formã adãugitã” ºi stilul ca „écart”
gral. Teoreticianul pe care îl analizez în acest (abatere, îndepãrtare, particularitate în lim-
capitol (Starobinsky) dovedeºte cã stilul, în bajul comun). Vãzând demonstraþia teoreti-
autobiografie, reprezintã mai mult decât cianului, nu putem fi decât de acord cã stilul
oriunde „un risc permanent de a aluneca în care împodobeºte conþinutul este, de regulã,
ficþiune”. Un stil frumos stârneºte suspici- inutil într-o naraþiune ºi chiar mai mult
unea de neadevãr. Stilul, gândit ca o formã decât atât: falsificã fondul naraþiunii,
de înfrumuseþare a conþinutului, cultivã, în reprezintã o podoabã artificialã, indicã, în-
fapt, romanescul ºi, în acest caz, cu toatã tr-adevãr, nu o continuitate organicã a
voinþa de sinceritate, naraþiunea biograficã expresiei, ci o discontinuitate, o intervenþie
se pierde în ficþiune. Proces complex, proces ulterioarã în actul de a scrie. Stilul ca écart,
subtil în mecanismele scriiturii intime, aºa cum îl defineºte Starobinsky, este altce-
definit astfel de Jean Starobinsky: „Accen- va. Ceva profund, o continuitate, produsul
tuând importanþa prezentului în actul de a unui ºir de cauzalitãþi organice. Stilul este
scrie, calitatea originalã a stilului pare a floarea ca produs ultim al sevei care por-
favoriza arbitrariul naraþiunii mai mult neºte din subsolul naraþiunii (experienþei).
decât fidelitatea reminiscenþei; mai mult Pânã aici, repet, totul este logic, coerent,
decât un obstacol sau un ecran [stilul] e un convingãtor. Mã întreb însã cum deosebim
principiu de reformare ºi falsificare”... stilul ca „formã adãugatã” de stilul ca
Asta dacã luãm stilul, repet, ca o formã „écart”? Cum ne dãm seama cã stilul este
adãugitã, ca un înveliº frumos al conþinutu- „stiletul” originar ºi nu mâna care orneazã
lui. Dacã gândim însã stilul ca un écart, zice istoria unei vieþi? Jean Starobinsky nu ne dã
Starobinsky, atunci lucrurile se schimbã: criteriile de departajare. Ne spune doar ce
stilul autobiografiei nu mai mistificã, defor- se întâmplã sau se poate întâmpla într-o
meazã, stilul, dimpotrivã, individualizeazã, naraþiune scrisã de cel care îºi povesteºte
singularizeazã. Mai mult: stilul ca écart (în viaþa. ªi ne atrage atenþia, totodatã, cã stilul
sensul dat de Leo Spitzer) schimbã ceva ca formã împinge confesiunea spre ficþiune.
(important) în relaþia dintre trecut (istoria Ceea ce, încã o datã, este adevãrat. Este însã
deja trãitã) ºi momentul în care trecutul este tot atât de adevãrat cã ºi stilul ca écart, pe
scris (prezentul actului de a scrie). Cum, lângã faptul cã singularizeazã, individuali-
prin ce mijloace? Iatã explicaþia datã de zeazã naraþiunea, o împinge ºi el spre ficþi-
autorul Relaþiei critice: „Le style comme une. Voit sau nevoit, cum am dovedit de
«forme ajoutée à un fond» sera jugé surtout mai multe ori pânã acum. Concluzia pe care
en fonction de son inévitable infidelité à une o putem trage din comentarea acestor fine
réalité passée: le «fond» est tenu pour disocieri este cã numai lectorul poate sã-ºi
antérieur à la «forme», et l’histoire révolue, dea seama, cu intuiþiile lui, unde sfârºeºte
thème de la narration, occupera nécessaire- stiletul ºi unde intrã în acþiune mâna dornicã
ment cette position d’antériorité. Le style sã dea cu orice preþ expresivitate confesiunii
comme écart, en revanche, apparait surtout într-o autobiografie, ficþionând-o într-un
dans une relation de fidélité à une réalité. chip sau altul, în mai mari sau mai mici
Dans ce cas, la notion même de style obéit mãsuri.
1 op. cit., pag. 87
7
Eugen Simion
S-a pus deseori problema identitãþii celui în fine, câºtigul cel mai important este cã
care scrie autobiografia (le je actuel, în termi- „verbul la aorist” apropie timpurile,
nologia lui Jean Starobinsky) ºi identitatea micºoreazã distanþa dintre le je actuel ºi le
ce trebuie recuperatã prin scriiturã (le moi moi révolu, dintre ceea ce a fost ºi ceea ce se
révolu, le passé vécu!). Este esenþa acestui pro- poate recupera ºi revela prin scriitura din
ces de reconstituire a unei vieþi, dacã nu momentul prezent. Gusdorf sugereazã mai
pierdute, în orice caz consumate... Cum se bine, am impresia, aceastã relaþie în Auto-
poate face acest lucru fãrã a mistifica ade- bio-graphie: cine îºi scrie viaþa, întreabã el? O
vãrul, fãrã a ficþiona existenþa? Reconstitu- scrie cel care a trãit-o, dar, atenþie! „orice
irea se face, de regulã, la persoana întâi sin- scriere se îndepãrteazã ºi consacrã o alien-
gular. Aceasta înseamnã cã cel care-ºi scrie are; totdeauna este un altul, ºi care vorbeºte
viaþa îºi asumã, fãrã ezitare, trecutul, frac- de altceva; ºi nu existã decât printr-o incon-
turile, stãrile de spirit... Naraþiunea autobi- secvenþã” (op. cit., 119). Aºadar: un Altul
ograficã este atunci un lung monolog cre- care alieneazã, nu apropie lucrurile, un
puscular. Cãci, sã nu uitãm, autobiograful Altul care vorbeºte de ceea ce naratorul n-ar
scrie cu gheara neantului în ceafã. Autobio- vrea sã spunã. Dacã este aºa, atunci proce-
grafia, s-a spus de atâtea ori ºi pe drept sul semnalat de Starobinsky are ºi un revers.
cuvânt, este bilanþul unui om care se „Aoristul” lucreazã la douã capete ale tim-
apropie de sfârºitul cursei. Vorbind despre pului ºi la douã capete ale personalitãþii
Rousseau, Starobinsky spune: „Autobiogra- care scrie ºi se scrie: consacrã o alienare
fia ia naºtere în momentul în care Rousseau (îndepãrtare) ºi, totodatã, reconstituie ºi
se pune în situaþia celui care a încetat sã mai actualizeazã aceastã îndepãrtare.
fie”. Cu alte cuvinte, situaþia celui care are De reþinut, ºi în aceastã situaþie, reflecþia
sentimentul cã dispariþia lui nu este înde- lui Jean Starobinsky: modul verbal ideal al
pãrtatã. Totuºi, el mai are energia ºi timpul autobiografiei este aoristul. Întrebarea este
sã-ºi scrie viaþa. Un scurt armistiþiu îi îngã- dacã aceastã modalitate verbalã ambiguã
duie acest fapt esenþial... este specificã numai pentru autobiografie.
Comentariile lui Cezar sunt scrise, totuºi, Memorialistul nu procedeazã, în fond, în
la persoana a treia singular. La fel o parte acelaºi fel? Nu amestecã ºi el timpurile ver-
din Memoriile lui La Rochefoucauld... De ce? bului pentru a împãca povestirea (istoria)
Rãspunsul nu-i greu de aflat: pentru a întãri cu scriitura? Temã deschisã.
prestigiul eroului care se confeseazã. Pentru
a-i da un alt statut, pentru a sugera cititoru- *
lui cã acela despre care e vorba aparþine O temã deschisã este ºi aceea care
Istoriei (cu majusculã). Jean Starobinsky priveºte justificarea autobiografiei. ªi-o pun
numeºte acest tip de discurs, discursul toþi, autori ºi comentatori. Ca ºi în cazul jur-
istoric. Malraux, ne amintim, folosea noþi- nalului intim cel care se gândeºte sã-ºi scrie
unea de destin. Timpul verbal uzual în auto- viaþa cautã motive s-o facã ºi tot el decide
biografie este o alternanþã între perfectul momentul când începe ºi unde se opreºte.
compus ºi perfectul simplu. Un fel de Motivele de ordin subiectiv diferã de la caz
„prezent istoric”, cum spun lingviºtii. Por- la caz. Altele mai generale ºi de ordin, sã
nind de la disocierile fãcute de Benveniste, spunem, filosofic, se repetã, cum ar fi, de
Starobinsky, numeºte acest recurs la un mod pildã, conºtiinþa propriei personalitãþi.
nedeterminat al verbului folosit în autobi- Omul care se pregãteºte sã punã totul pe
ografie „le recours à l’aoriste de l’histoire” hârtie crede despre sine cã reprezintã ceva
cu explicaþia urmãtoare: „verbul la aorist în istorie sau cã este chiar un om al Istoriei.
afecteazã expunerea la prima persoanã [a Individul cu viziuni mai temperate crede cã
singularului] printr-un oarecare coeficient viaþa lui este un roman ºi, pentru a nu se
de alteritate”. Efectele sunt de mai multe pierde în neant, se hotãrãºte sã-l scrie. ªi în-
feluri: întãreºte nota de detaºare în confe- cepe s-o scrie, atent sã nu-i scape ceva
siune ºi, în acelaºi timp, asigurã cititorul cã esenþial. Ocoleºte faptele care i-ar putea stri-
ceea ce se spune în naraþiune este adevãrat, ca imaginea, accentueazã altele, favorabile,
8
Autobiografia (I)
în fine, omul Istoriei, omul cu conºtiinþa cã din numeroasele sale justificãri (Partir avant
viaþa lui este un Destin, poate chiar inventa le jour). „Pânã la moarte”, o formulã ce tre-
situaþii pentru a fi mai elocvent. Face, altfel buie luatã în chip figurat pentru cã, atunci
spus, din autobiografie o autoficþiune. Vom când îºi scrie viaþa, autorul are, într-adevãr,
vedea de îndatã ce cred hermeneuþii despre sentimentul sfârºitului, dar nu vede încã,
acest aspect. din fericire, capãtul lui. Ideea de a pune
Sã nu pierdem din vedere pânã atunci ordine în dezordinea vieþii sale o are ºi un
justificarea esenþialã a autorului de autobi- spirit atât de ordonat ºi lucid ca Goethe,
ografie: conºtiinþa destinului propriu ºi, atunci când îºi începe autobiografia (Poezie
consecvenþã fireascã, dorinþa de a reconsti- ºi adevãr). În cazul sãu am putea spune cã el
tui sensul unei vieþi exemplare. Toþi comen- ºi-a gândit de la început aceastã ordine, a
tatorii ºi mai toþi autorii vorbesc de ea, de la urmat-o ºi, acum, trecând de o anumitã
Rousseau la Julien Green ºi Leiris. „Aº vrea vârstã, o verificã ºi o adnoteazã. Nu toþi au
sã regãsesc firul mai fin decât un fir de pãr însã acest sentiment de unitate ºi ordine în
care traverseazã viaþa mea, de la naºtere pâ- viaþa pe care au parcurs-o în bunã parte. De
nã la moarte, acela care aratã drumul, care pildã, Chateaubriand, alt mare memorialist
leagã ºi care explicã”, scrie Green într-una ºi autobiografist de marcã. Cartea lui,
9
Eugen Simion
Mémoires d’outre-tombe, reprezintã un punct adevãrat dacã nu este ceva fosrte elocvent?
de referinþã când e vorba de spaþiul litera- Iatã întrebãrile ce rãsar la tot pasul când este
turii confesive ºi de frontierele, foarte flexi- vorba de scriitura confesivã... Julien Green,
bile, dintre genurile biograficului. Frontiere care ºi-a împãrþit talentul ºi energiile spiri-
temporale ºi frontiere dintre formele (struc- tului între roman ºi jurnalul intim, autobi-
turile) confesiunii. Cãci, e lucru sigur, cine ografie ºi memorii, este de pãrere cã a pune
îºi redacteazã memoriile îºi reconstituie, ordine în amintiri este un proces mai mult
mai mult sau mai puþin, propria biografie. decât dificil. Dificil, aproape imposibil pen-
Ceea ce, dincolo de cronologia ca atare, tru cã, zice el, întâmplãrile din trecut vin
înseamnã o încercare de a gãsi unitatea ºi spre el (cel ce le scrie), deodatã ºi în chip
sensul continuitãþii ei. Georges May citeazã haotic. O profuziune de sensuri, o hãr-
un fragment edificator în acest sens : „Ma mãlaie de voci semnificative ºi nesemnifica-
jeunesse pénétrant dans ma vieillesse, la tive, în fine, o dezordine spontanã ºi simul-
gravité de mes années d’expérience attris- tanã. Cum sã pui ordine în aceastã avalanºã
tant mes années légères, les rayons de mon de amintiri care se prãvale peste spiritul
soleil, depuis son aurore jusqu’à son celui care-ºi scrie viaþa ºi, dacã reuºeºte, ce
couchant, se croisant et se confondant, ont sacrificã ºi cât sacrificã aceastã ordine?
produit dans mes récits une sorte de confu- Green crede cã aceastã cronologie este nece-
sion ou, si l’on veut, une sorte d’unité sarã ºi, în acelaºi timp, este reprobabilã pen-
indéfinissable”2. O unitate, aºadar, greu de tru cã simplificã ºi deseori trãdeazã sen-
definit sau, poate, de nedefinit. Autobio- surile profunde ºi culorile unei existenþe:
grafia din interiorul acestor memorii scrise „Fãrã îndoialã trebuie sã pui puþinã ordine
pentru posteritate are menirea de a cãuta în aceste amintiri, dar eu nu mã simt capa-
aceastã tristeþe nedefinitã ºi aceastã unitate bil s-o fac. Am impresia cã totul se apropie
a existenþei ºi, chiar dacã nu le gãseºte, le de mine deodatã. ªi, în acest caz, unde se
pune în discuþie, le reveleazã în fragmente. aflã cronologia, unde pot s-o gãsesc?[...] O
Are indiscutabil dreptate Georges May sã concluzie riguroasã ar ucide orice spon-
observe, comentând acest fragment, cã taneitate; îmi place sã povestesc lucrurile
„faptul chiar de a-þi scrie istoria vieþii echi- care îmi trec prin cap”.
valeazã cu a-i da o formã”3. Forma informu- Ce-ar fi mai bine în acest caz: sã notezi cu
lui, coereanþa indescifrabilului, coeziunea fidelitate haosul ºi vuietul faptelor din tre-
fragmentelor, clivajelor. distorsiunilor!... cut sau sã încerci sã pui oarecare rigoare în
A pune ordine în dezordinea unui timp erupþiile acestui vulcan? Interogaþie fãrã
revolut, a gãsi un fir, o logicã ºi o continui- rãspuns. Un rãspuns, totuºi, existã: din
tate, un sens al vieþii ºi o filosofie de viaþã în moment ce autorul de memorii sau autobi-
fragmentele unei biografii rãvãºite, pline de ografie se apucã sã le scrie, el le dã oarecare
contradicþii de tot felul sau – ca sã vorbim ordine, le pune într-o cronologie, vrea sau
din nou în termenii lui Malraux – sã des- nu. Scriitura (opera prezentului) este cea
copere în „maldãrul de boarfe murdare” care asigurã ordinea, ea este paznicul peste
linia gravã, determinantã ºi irepetabilã a aceste popoare de nãvãlitori, ea transformã
unui destin, aceasta este sarcina pe care ºi-o dezordinea retoricii într-o retoricã, de multe
asumã autobiografistul ºi memorialistul. ori bine articulatã, a dezordinii.
Sarcina de a face cronologia unui destin. A Numai astfel viaþa scrisã capãtã un sens
unui mare Destin... Câþi reuºesc? Cât de ºi o unitate acceptabilã. O unitate ºi, deci, o
greu este sã duci la capãt acest proiect de formã adicã o semnificaþie, o dorinþã de a
sine ºi, dacã îl duci, cum vei putea convinge recupera o identitate. Gusdorf defineºte în
destinatarul (lectorul) cã ceea ce spui este acest mod procesul: „una dintre justificãrile
adevãrat? ªi încã o chestiune: poate fi în lit- autobiografiei ar putea fi nostalgia inte-
eraturã (chiar în literatura nonfictivã) ceva gritãþii sensului”4, iar Georges May încear-
2 Cf. Georges May, op. cit., pag. 59
3 op. cit., pag. 59
10
Autobiografia (I)
Rãzvan VONCU
Poetul în bazarul textual.
Prezenþe ºi absenþe în lumea
de hârtie a lui Ioan Flora
Resume
L'article est centré autour de l'œuvre de Ioan Flora, poète de la génération de 1980.11 s'agit de l'ab-
sence du poète de son discours poétique, absence qui n 'estpas du tout spécifique aux écrivains de
sa génération et qui est remplacée, de temps en temps, par une des masques du créateur. Il s'agit des
trois hypostases du poète, celle de chroniquer, qui s'écart du discours poétique, celle d'insurgent et
celle d'alchimiste qui propose une révolution au niveau du lexique et réinvente le vocabulaire tra-
ditionnel, en s'opposant à ses prédécesseurs. Sa poésie se définit par un lyrisme impersonnel et par
une révolte intérieure, évidente au niveau de lafiorme. Ce quifirappe le lecteur est Valternation
présence —absence du « je » dans l'œuvre de Ioan Flora et la conscience tragique des limites de la
poésie moderne, ou le mot n 'a plus du tout du pouvoir.
Ne-am fi aºteptat ca în opera lui Ioan poezia româneascã, ºi cu Vasko Popa, din
Flora, poet din generaþia ’80, prezenþa poe- cea sârbã –, în locul obiºnuitelor rupturi ºi
tului în propriul discurs sã fie o dominantã. contestaþii, dar ºi pe o asumare curajoasã a
Se ºtie cã autoreferenþialitatea ºi intruziunea unei poetici distincte în raport cu poetica de
biograficului în textura liricã sunt procedee grup a generaþiei sale.
predilecte ale optzeciºtilor care refuzã stilul Intertextualitatea – procedeu predilect,
înalt ºi metafora, în favoarea unei poezii cum spuneam, al poeþilor postmoderni –
„fotografice”, care inventariazã obiectele are drept referent, la Ioan Flora, nu modal-
realitãþii ºi stãrile de spirit, într-un amestec itãþi ºi discursuri culturale, ci tezaurul cul-
de natural ºi livresc, în care poziþia centralã tural anonim, implicat arhetipal în lexic.
aparþine celui care scrie. Din acest uriaº Lexicon al limbii române,
Însã Ioan Flora, poet cu o dublã ascen- Ioan Flora culege, dupã o regulã care doar
denþã artisticã, românã ºi iugoslavã, a adus, pare (dar nu este) asemãnãtoare suprarea-
în sânul generaþiei optzeciste, o configuraþie liºtilor, elementele ce alcãtuiesc, vers cu
cu totul specialã a raporturilor creatorului vers, un imens bazar textual, în care poetul
cu propriul discurs. Aceastã configuraþie re- este deopotrivã prezent (actor al propriei
zultã dintr-o înþelegere diferitã, faþã de sale piese) ºi absent (regizor al ei).
ceilalþi componenþi de frunte ai generaþiei
sale, a rolului ºi rostului poeziei, ca act de O cronicã a absenþei
limbaj ºi ca stare de existenþã, dar ºi dintr-o Problematica prezenþei/absenþei poetu-
situare aparte în raport cu tradiþia poeziei ºi lui în/din propriul sãu discurs capãtã,
cu modelele postmoderne în vogã la mo- spuneam, valenþe particulare în opera lui
mentul debutului sãu. Astfel, Flora mizeazã Ioan Flora. Biologic, un optzecist, Flora ºi-a
pe o continuitate cu modelele anterioare – creat o poeticã proprie, în care intrã multe
în primul rând, cu Nichita Stãnescu, din elemente strãine poeticii textualismului,
1 Ioan Flora – Cincizeci de romane ºi alte utopii, Editura Eminescu, Bucureºti, 1996, p. 232.
2 Srba Ignjatoviæ – Cronicar, insurgent, alchimist. Lumea faptelor, a exoticului ºi a ezotericului în poezia lui Ioan
Flora, în româneºte de Lucian Alexiu, Colecþia revistei “Lumina”, Pancevo, 1991.
12
Poetul în bazarul textual
pe masã ºi nu mai dau sã torn în ceºti/ Calea Victoriei cu un mort în braþe./ Prie-
obiºnuita licoare.” (Aici discursul se întrerupe tenul din fotografie avea ºi el atunci/ o far-
brusc)7. Gestul din finalul acestui fragment furie ºi un pahar cu apã în mâini, scrutând/
sugereazã ºi o deconstrucþie a limbajului prin ochelari uºa cu tocuri înalte/ (de la
liric, pânã la readucerea poeziei la stadiul ei ieºire? de la intrare?)./ Paharul suie pânã-
originar: de rostire misticã a unui logos nspre nodul pentagonal al cravatei/ albas-
primitiv, încãrcat de denotaþii ºi de „înþe- tre.// Umblu pe Calea Victoriei cu un mort
lesuri secrete”.. în braþe./ Ce moale-i covorul de frunze cãl-
Insurgenþa sa este, evident, un act de cate-n picioare,/ ce frig, chiar dacã nu e o zi
rebeliune faþã de o întreagã tradiþie a geroasã.// Umblu pe Calea Victoriei cu un
poeziei moderne, liricã prin definiþie, intere- mort în braþe.” (Calea Victoriei)9. Revolta sa,
satã de metaforã ºi de stilul înalt. Poetul iatã, ia adesea ºi chipul ironiei care este o
devine un aed al dezordinii, un autor de formã de asumare prin detaºare ºi de
bestiarii livreºti ºi un explorator neo-expre- prezenþã prin absenþã.
sionist al spaimelor inconºtientului (Moar- De mare efect poetic este sinceritatea
tea, Rãzboiul), tezaurizate de limbaj: „Apã, cãutãrii oarbe, a cunoaºterii în cerc în care se
aer, gheaþã, pãmânt. Gheaþã, pãmânt, apã/ angajeazã poetul, atunci când nu se revoltã
ºi aer,/ frigul neutralizând efectul nefast/ al ironic împotriva spaimelor inconºtientului.
solariilor,/ rãceala mântuind continente Nici o bravadã, nici o fanfaronadã, nici o
întregi de bioxid/ de carbon// Cam acesta ar ipostazã artificialã. Poetul ni se livreazã,
fi mecanismul supravieþuirii noastre,/ ne limpede ºi curat, înveºmântat în giulgiul
avertizeazã îngrijoraþi specialiºtii,/ încã o spaimelor sale existenþiale: „Iarãºi îi vuiau
imprudenþã, o simplã zvârcolire/ de coadã tâmplele, palpitaþii puternice, crampe la
industrialã în apele împietrite ale Nordului/ stomac./ Chiar dacã nu lupta cu nimeni, el
ar echivala cu o catastrofã planetarã în toatã se simþea azi învins,/ mâine neînvins,/
regula.// Dar mai e ºi bicicleta ecologicã, pãmânt pururi negru./ Odaia miroase a
ehei!/ Bicicleta deºãnþatã ºi aproape defec- usturoi ºi a naftalinã, obrajii lui viorii reflec-
tã,/ adãpostind galaxii întregi de aer neal- taþi într-un ciob de oglindã,/ cubul sau cea-
terat/ în pneurile sale subþiri, strecurân- sul de sticlã de pe masã,/ o mereu aceeaºi
du-se ca o ghearã de guºter/ prin cotloanele naturã, mereu altcineva se îndoieºte/ de
fiinþei noastre/ supuse, dar veºnice.// Apã, aproape orice.” (cum sã se spulbere ceva care
aer, gheaþã, pãmânt, bicicleta ecologicã/ este)10. Fantasmele care îi bântuie coºmaru-
drept animal al viitorului,/ reglând cu blana rile ºi declanºazã intruziunea poetului
sa pufoasã mersul pe jos, sãrutul/ globule- revoltat în propriul bazar de hârtie sunt
lor roºii ºi albe,/ doza de iubire dintre/ eu ºi Memoria – Memoria asasinã se intituleazã un
tu.” (Bicicleta ecologicã)8. poem11 – ºi, mai ales, Limita. Limita realului
Dupã cum au subliniat ºi alþi critici, ºi a poeziei deopotrivã: „Vai, ce calamitate!
condiþia de insurgent pe care ºi-o asumã Ce apropiat sfârºit de lume!/ Nu mai ai ce
poetul propulseazã discursul în zona trag- scrie de atâta scris,/ avertizeazã o inscripþie
icului, chiar ºi atunci când spaimele care babylonianã/ de acum câteva mii de ani./
împing la revoltã sunt cele mãrunte, per- Iatã la ce duce progresul comunitãþii
sonale ºi chiar fiziologice. Flora este revoltat umane!/ Ce uneltire, ce josnicie, ce varã ne-
de precaritatea condiþiei biologice a poetu- fastã!// Vai, ce calamitate ºi aceastã planetã
lui, în raport cu eternitatea Lexiconului, a a noastrã:/ singurã ºi clocotindã,/ melanco-
realitãþii conþinute în limbaj: „Umblu pe licã,/ mecanizatã, furioasã, ridicolã,/ numai
8 Ioan Flora – Tãlpile violete, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1998, p. 24.
9 Ioan Flora – Dejun sub iarbã, Editura Paralela 45, Piteºti, 2004, p. 38.
10 Ioan Flora – Iepurele suedez, colecþia „Poeþii oraºului Bucureºti”, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti,
1997, p. 43.
11 Ioan Flora – Cincizeci de romane..., p. 100.
12 idem, pp. 114-115.
15
Rãzvan Voncu
schimba, vicleºugul a-ºi muta,/ Neºtiinþa sutã de vârfuri întunecând/ lumea fizicã ºi
întoarcerii firii înspre bine./ Cucoºul în restul./ Uneori, el iscodea cerul vãratic ºi,
vãrvul turnului, carile dupã vânt sã întoarce deci, incert,/ stabilind relaþii (chiar dacã fan-
sau/ Cela ce dupã vreme îºi mutã/ voia ºi teziste) între miºcarea stelelor/ ºi scheletele
prieteºugul.” (Dicþionar ieroglific)14. Splendid de diamant ale unor dinozauri minusculi/
exerciþiu de îndemânare ºi reverenþioasã de prin Arizona;/ îi vuiau tâmplele, palpi-
parafrazã la scara Istoriei... lui Cantemir, taþii puternice, crampe la stomac.// Cãrþi
poemul citat este, în sine, un act alchimic de
grele, cu colþuri zdrelite, legate în piele de
limbaj, deoarece suitele de echivalenþe, care
Cordoba;/ pãrea palid, cu faþa trasã, dar asta
la ilustrul înaintaº erau menite sã ghideze
(dar ºi sã încurce!) decodarea semnificaþiilor se întâmpla/ de fiecare datã când pe cer se
simbolologice ale textului, la Ioan Flora nu ostoiau pânã ºi ultimele dâre de luminã./ Sã
alcãtuiesc, împreunã, nici un înþeles. În afa- stea cu zilele în bãtaia soarelui,/ mãcinat de
ra, desigur, a stãrii de poezie pe care ne-o arºiþã, sã-i aþinã (cui?) calea,/ sã tune, sã ful-
creeazã splendidul joc prin straturile is- gere, citându-l, regândindu-l/ mereu pe
torice ale limbii române. Neajunsul limbaju- altcineva./ Faþa lui proaspãt bãrbieritã,/ în
lui se converteºte, astfel, în prea-plinul nici un caz despre aceeaºi lume, proiectatã
poeziei, aºa cum chimia modernã s-a nãs- violent/ în trecut, dar poate cã plouã, acea
cut, de fapt, din eºecul alchimiei medievale. ploaie/ care face ca totul sã parã încremenit
Alchimistul Flora e conºtient însã spre ºi departe,/ surparea reperelor, nevoia
deosebire de alchimistul medieval, de imperioasã de moralitate,/ punerea în peri-
imposibilitatea demersului sãu, de insufi- col a propriei vieþi interioare;// surpat
cienþa mijloacelor de a atinge Absolutul: într-un timp care vine rar, bântuit/ de o
„Tu strecori printre degete cele douãzeci ºi conºtiinþã postistoricã,/ la douãsprezece fix,
ºapte/ de mãrgele turcoaz dintr-un ºirag cir- el se urnea din loc.” (Din altcineva se întru-
cular, imaginând/ o gaurã neagrã într-o peazã eu)16.
lume idealã,/ întorci pe toate feþele silogis-
mul cu pasãrea necãmilitã/ sau cãmila ne- Scurtã concluzie
pãsãritã/ (Ave, palatinus Moldaviae! Ave!)/,
Acest joc al prezenþei/absenþei poetului
stârneºti volburã în Cetatea Epithimiei, în-
din universul sãu de hârtie este semnul unei
gheþul.// Mi se scurg/ printre degete mã-
tãnii de piatrã seacã ºi aºtept/ sã ningã./ Po- conºtiinþe ultragiate a limitelor poeziei, ca
vârniºuri sinucigaºe se-nghesuie la geam;/ e act de limbaj ºi, totodatã, ca stare de graþie a
clipa când se îngânã ziua cu moartea ºi fiinþei. Când insurgentul oboseºte de atâta
limba spre/ închipuirea cuvântului/ nu se mai prezenþã într-un univers în care totul pare
ajunge.” (Când se îngânã ziua cu moartea)15. tocit, obosit de prea multã folosinþã (cãci ce
Prezenþa alchimistului nu se reveleazã altceva este memoria limbajului?), alchimis-
numai prin apariþia persoanei I în discurs, ci tul îi ia locul, în încercarea de a spori, fie ºi
ºi sub haina altor „personaje”: tu sau altcine- empiric, înþelesurile ascunse. Cum ºi aceas-
va. Poezia alchimicã îºi înstrãineazã pânã ºi tã tentativã este sortitã eºecului, poetul se
creatorul, ceea ce i-a fãcut pe unii comenta- retrage în absenþa pluri-semanticã a discur-
tori sã vorbeascã de obiectivitate ºi chiar de sului cronicarului: un cronicar al propriei
verism. Eu aº prefera sã vorbesc de o origi- absenþe, dintr-un bazar de hârtie tot de el
nalã kenozã liricã, în care prezenþa poetului se inventat.
întrupeazã, tremurãtor, din fumurile alam- Pânã la urmã, deci, prezenþele ºi absen-
bicurilor în care „fierbe” limbajul: „Promis- þele poetului sunt un ritual al tragicului
cuitãþi, invective, cãscaturi cu gurã de ºtiu- condiþiei poeziei, într-o lume în care logosul
cã,/ ochi albaºtri uºor galvanizaþi ºi privire nici nu mai vatãmã, dar nici nu mai mân-
viorie, mahalaua spiritualã,/ scoruºul cu o tuieºte.
15 idem, p. 48;
16 Ioan Flora – Medeea…, p. 77-78.
17
Convorbiri
Interviu cu
Marcel
Reich-Ranicki
Abstract
In der gegenwärtigen Ausgabe der "Kritischen Heften" bieten
wir Ihrer Aufmerksamkeit ein Interview, das vor einigen
Jahren mit einem von den berühmtesten, gleichzeitig umstrit-
tensten Literaturkritikern Deutschlands geführt wurde:
Marcel Reich-Ranicki. Für seine Leistung als Kritiker im
Rahmen der deutschsprachigen Literatur braucht der kaum
noch vorgestellt zu werden. Bemerkenswert bleibt die Tatsache,
daß es hier nicht nur um eine der prägenden Stimmen der
Kultur des zwanzigsten Jahrhunderts geht: mit Marcel Reich-
Ranicki werden wir Zeugen eines Abenteuers, das sich sowohl
auf dem Gebiet der Literatur, als auch auf dem des konkreten
Lebens sich entfaltet. Wie sich auch aus diesem Interview herausstellen wird, ist Ranicki ein
Mensch, der im Laufe seines Lebens mit allen Hunden gehetzt wurde. Das macht seine Geschichte
noch interessanter und wertvoller in unseren Augen, hinsichtlich der Art und Weise wie ein
Mann, der sich in einer verlängerten Notlage sich befand, nicht nur überleben, sondern sich auch
durchsetzen kann, auch wenn man einer nicht selten mit Haß angesehenen Minderheit gehört.
[Daniel Stuparu]
Aþi acceptat sã acordaþi acest interviu încer- teamã de-a dreptul panicardã faþã de asta.
cat de sentimente contradictorii. Nu vreau sã citesc din nou rãspoimâine prin
MRR: Mã tem de tot ce e mai rãu. De ziare cã iar bãrbaþii nu au lãsat femeile sã
zece-cincisprezece ani mi se pun mereu ace- zicã ce au de zis. În permanenþã aceastã
leaºi întrebãri, iar apoi sigur cã am parte de divizare! Noi facem ouã, voi nu. Literatura
observaþii rãutãcioase, cum cã am mai fost nu poate fi judecatã în felul ãsta. Nu e decât
auzit de trei ori spunând un lucru sau altul. primitivism ºi barbarie. Îmi vine rãu când
Pe mine mã intereseazã starea Dv. sufleteas- mã gândesc la aºa ceva.
cã. Aproape cã v-a lãsat vocea în clipa în care
Asta deja promite. i-aþi mulþumit lui Sigrid Löffler pentru pre-
În ultima ediþie a “Cvartetului literar” (emi- zenþã.
siune TV pe canalul german ZDF – n. tr.) aþi Am fost foarte fericit în acea searã.
pãrut cam lipsit de vlagã. Pentru cã doamna Löffler a plecat?
Staþi o clipã! Nimic mai fals! Vã pot Da!
spune adevãrul. Nu eram lipsit de vlagã. Ba mai mult, aþi fost chiar rãguºit de atâta
Era cu totul altceva. Am încercat din rãspu- fericire.
teri sã fiu la început cât se poate de rezervat, Posibil.
pentru cã nu am oroare faþã de nimic mai În prima emisiune, cu mai bine de doispre-
mult pe lumea asta, decât de femeile timide zece ani în urmã, aþi numit-o pe Löffler “una
care încep sã facã crize în emisiune. Am o din cele mai înzestrate femei din Austria”.
18
Interviu cu Marcel Reich-Ranicki
Da, ºi am mai zis cã nu îmi retrag cuvin- literaturã a lumii nu este decât imaginaþie
tele. Atât de mult o stimez. Nu meritã asta. masculinã, poate nu chiar toatã, dar
Ea ar trece, aþi spus Dv. în 1988, “pe nedrept nouãzeci la sutã cu siguranþã.
în ochii unora drept o cucoanã cam rãutã- Lucru care deranjeazã anumite femei.
cioasã”. Da, scuzaþi-mã, acum o sã mã trageþi pe
Pe atunci era un personaj mai neobiºnuit mine la rãspundere pentru asta?
în Austria. Pentru cã nivelul de acolo este Nu, dar acest lucru ar trebui sã ne dea totuºi
jalnic. De ani de zile nu mai putem invita de gândit. Femeile sunt de pãrere cã acum e
niciun oaspete din acea parte. Dar se por- rândul lor sã dea naºtere imaginilor culturale
neºte de la premisa cã aºa ceva nu ai drep- ce ne marcheazã devenirea.
tul sã spui. Cum ar fi ºi faptul cã femeile nu Nu am nimic împotrivã. Toatã viaþa mea
sunt în stare sã scrie romane. am susþinut fãrã tãgadã...
Ei, romane totuºi mai scriu. Aþi putea încuraja femeile.
Nici vorbã. Daþi-mi voie sã vorbesc pânã la capãt!
Credeam cã doar teatru nu sunt în stare sã Faceþi cumva un monolog aici? Toatã viaþa
scrie. m-am ocupat, în mod repetat, de literatura
Nici romane. Existã un singur roman scrisã de femei, nu pentru cã aceste romane,
important scris de o femeie… nuvele sau poeme ar fi fost scrise de femei,
Anna Seghers, “A ºaptea cruce”. ci pentru cã nu obiºnuiesc sã judec literatu-
Exact, vedeþi! Femeile pot scrie nuvele, ra pornind de la organele genitale ale auto-
chiar minunat, ele pot scrie poezie. Nu mã rilor. M-am ocupat de Ricarda Huch, Anna
întrebaþi de ce! Întrebaþi-i pe ginecologi! Seghers, Marie-Luise Kaschnitz, Sarah
Aº vrea sã vã citesc un pasaj dintr-o scrisoare Kirsch, Ingeborg Bachmann, deci de multe
a lui Rimbaud. Acolo se spune: “Atunci când autoare de limbã germanã, dar ºi de altele,
nesfârºita sclavie a femeii a luat sfârºit, atun- cum ar fi Virginia Woolf, pentru cã apreciez
ci când ea începe sã trãiascã prin ºi pentru cãrþile lor, ºi mã intereseazã.
sine însãºi, când bãrbatul îi dã înapoi ceea ce Cu toate acestea, aveþi reputaþia unui miso-
îi aparþine, lucru care nu s-a prea petrecut gin.
pânã în prezent, atunci ºi ea va deveni poet, Asta e o idioþenie cât casa. Însã fiecare
ºi ea! Femeia descoperã necunoscutul! Se vor afirmaþie cretinã pleacã totuºi de la ceva
deosebi oare lumile gândirii ei de ale noastre? real. În acest caz, motivul ar fi faptul cã îmi
Ea va descoperi lucruri ciudate, insondabile, permit sã spun ceea ce gândesc. Nu sunt
respingãtoare poate sau minunate, iar noi dispus sã accept tabuuri. Spun cu voce tare
vom recepta aceste lucruri, ºi le vom înþe- niºte lucruri pe care fiecare le gândeºte
lege.” oricum, ºi din acest motiv am tot felul de
O clipã! Vreþi o luare de poziþie din adversari idioþi. Eu spun de exemplu: fe-
partea mea faþã de aceste rânduri? meile nu sunt în stare sã compunã muzicã...
Chiar vã rog. Câteva existã totuºi.
Sunt întrutotul de acord cu aceastã afir- Nu existã nici una. Nu mã luaþi acum cu
maþie a lui Rimbaud. Consider cã ceea ce Clara Schumann...
preconizeazã el în viitor drept absolut posi- Nu.
bil... Ascultaþi-o mai întâi! Ceea ce a compus
Dar ºi dezirabil? aceastã fiinþã este absolut oribil.
Da, dezirabil, cu precizarea însã cã în Poate cã bãrbaþii sunt de vinã pentru cã fe-
materie de chestiuni literare în principiu nu meile nu îºi pot pune în valoare potenþialul.
îmi dau cu pãrerea decât cu privire la trecut Îmi pare rãu, dar astea sunt deja aberaþii.
ºi prezent, nu ºi la viitor. E un lucru obiºuit, Dacã eu zic cã plouã, nu puteþi ieºi cu
nu am auzit asta o singurã datã, ca o femeie basma curatã spunând cã, cine ºtie, poate de
sã spunã despre un personaj feminin vinã sunt norii care se adunã de la apus ºi
dintr-un roman scris de un bãrbat cã asta nu dinspre rãsãrit. Mai întâi trebuie sã admiteþi
e decât imaginaþie masculinã. Dar întreaga faptul elementar cã plouã. Eu spun doar
19
Convorbiri
atât: femeile nu pot compune muzicã, cel buie sã citaþi exact cum vã spun: atât stu-
puþin pânã în prezent nu au demonstrat cã pidã, cât ºi rãutãcioasã.
ar fi în stare. Cã au încercat, asta e altã O privesc în permanenþã pe soþia Dv. în timp
poveste... ce vorbiþi.
ªi bãrbaþii au... Atunci va trebui sã o zbor afarã.
Lãsaþi-mã sã termin! Dragul meu, e Sunteþi atât de crud.
absurd, nu are niciun sens dacã mã întreru- Evident cã sunt. Dar Dv. sunteþi de vinã,
peþi mereu... Se spune cã femeilor, în calitate nu ascultaþi nimic din ce vã spun. Sunteþi o
de autoare sau compozitoare, nu li s-a per- catastrofã ca interlocutor în acest interviu.
mis sã vorbeascã. Poate cã acest lucru este Legat de relaþia cu soþia Dv. aþi exprimat ºi
adevãrat în câteva cazuri, poate chiar în alte gânduri.
majoritatea. Dar eu nu la asta mã refer. Nici Am dat curs unei maxime în cartea mea
nu mã îndoiesc de asta. Eu vorbesc, concret, în privinþa asta. E suficient.
despre fapte. Nu existã nicio operã (în sens Walter Jens v-a numit într-un discurs “bãr-
muzical – n. tr.) importantã, pânã în ziua de batul cel mai puþin emancipat de sub soare”
azi, compusã de vreo femeie. Nu existã nici ºi se mira cu ce rãbdare, lipsitã de termen de
o simfonie importantã scrisã de o femeie. comparaþie, vã suportã soþia Dv.
Femeile au fost ºi sunt excelente pianiste, Da. Mai departe!
violoniste... Pe Jens îl cunoaºteþi doar.
Îmi daþi voie sã spun ºi eu ceva? Dragã, nu sunt chiar aºa de sigur cã Jens
Nu, nu vã dau! Am reuºit sã îmi atrag, mã cunoaºte cu adevãrat. Sunt prieten cu el
pentru cã vorbesc deschis, o urã obtuzã din
de 30 de ani, dar uneori am senzaþia cã
partea unora. Dar sunt singurul din aceastã
jumãtate din viaþã ceea ce ne-am spus unul
þarã, vã rog, trebuie sã spun acest lucru, nu
altuia ne-a intrat pe o ureche ºi ne-a ieºit pe
vreau sã mã laud de unul singur, dar am
cealaltã.
editat un volum de 800 pagini cu titlul
Aþi încercat sã îi explicaþi cine sunteþi cu
“Femeile scriu versuri altfel”, o crestomaþie
adevãrat?
în care sunt incluse toate autoarele impor-
tante de limbã germanã din Evul Mediu Nu, din câte îmi amintesc, nu am încercat
pânã în prezent. Vã întreb acum dacã acest niciodatã un asemenea lucru.
volum este expresia unei animozitãþi faþã de Faþã de nimeni?
femei. Cine, în afarã de mine, a subliniat Nu.
atât de pregnant creaþia poeticã a femeilor? Vã vine greu sã vã arãtaþi slãbiciunile?
Nu e vorba de asta. Întrebarea este dacã Dv., Nu simt nevoia sã prezint altora slãbiciu-
ca bãrbat, vã simþiþi vinovat în vreun fel pen- nile mele pe tavã. Dar de unde ºtiþi cã nu
tru condiþia actualã a femeii. resimt ºi eu un lucru sau altul ca pe o înfrân-
Nu! Nu înþeleg întrebarea Dv. Ce mai e gere?
acum ºi cu prostia asta? Dv. vã simþiþi res- Ca eºec...
ponsabil pentru faptul cã evreii sunt discri- Da, evident. Aþi auzit de vreun autor care
minaþi în toatã lumea de milenii ºi cã sunt sã nu fi eºuat nicicând? Ei bine da, existã ºi
omorâþi? astfel de autori! Sunt autorii care nu îndrãz-
Mã simt responsabil pentru toate crimele nesc sã facã nimic, care ºtiu cã nu pot sãri
comise de omenire. decât un metru ºaizeci ºi nu îºi ridicã nici-
Opriþi-vã! Acum deja vorbiþi despre Dv. când ºtacheta la 1,70 m. Eu în schimb am
Eu nu mã simt responsabil pentru hãrþuirea ridicat adesea ºtacheta în viaþa mea, uneori
ºi oprimarea femeilor în Evul Mediu ºi mai sus decât puteam sãri. Uneori am reuºit
parþial ºi în epoca modernã. Nu eu am fãcut sã sar peste, alteori nu.
asta. Dacã sunt numit un inamic al femeilor, Daþi-mi un exemplu!
nu e vorba decât de o crasã lipsã de înþe- Nu o fac cu plãcere. ªi sã vã spun de ce.
legere, ºi mai cred cã o astfel de neînþelegere Am fãcut-o adesea. Dar de fiecare datã când
este atât stupidã, cât ºi rãutãcioasã. Aici tre- admit cã într-un loc sau altul am greºit,
20
Interviu cu Marcel Reich-Ranicki
puteþi fi sigur cã duºmanii mei se vor lega folosit poate cuvinte pe care nu trebuia sã le
de chestia asta în douã - trei luni de zile, fãrã folosesc. Iar alte cuvinte spuse de mine au
a menþiona faptul cã au auzit-o chiar de la fost publicate de un jurnalist iresponsabil,
mine, ºi vor spune: când a criticat romanul care fãrã ºtirea mea pornise un reportofon...
cutare sau cutare, Ranicki a bãtut câmpii. Îmi daþi voie sã vã întrerup?
Chiar trebuie sã livrez duºmanilor mei Nu, lãsaþi-mã sã îmi termin ideea! I-am
muniþie în felul acesta, doar pentru a face spus doamnei Löffler cuvinte prin care nu
interviul Dv. mai interesant? voiam neapãrat sã o jignesc. În fine, ea le-a
Sã înþeleg cã mãsura comportamentului Dv. luat drept o insultã, iar eu am acceptat sã
e datã de ceea ce fac sau nu fac adversarii rectific acest lucru într-un mod adecvat, dar
Dv.? abia acum vine esenþialul: datoritã faptului
Nu, dar vedeþi Dv., în cazul afacerii cã o înþelegere pãrea iniþial imposibilã,
Löffler am fãcut anumite greºeli de care intendentul canalului doi al televiziunii ger-
aceºtia abia aºteptau sã profite. mane, domnul Stolte, a intervenit...
Da, pentru cã nu aþi vrut sã admiteþi aceste Scuzaþi-mã, dar ºtiu toate astea.
greºeli. Ba nu le ºtiþi chiar deloc!
De unde pânã unde? Tocmai cã am Toate aceste lucruri au fost deja publicate.
admis faptul cã le-am comis. Nu, ceea ce urmeazã acum nu a fost pu-
Într-un interviu cu FAZ, întrebat fiind dacã blicat! Doamna Löffler a pus condiþii, ceea
nu credeþi cã aþi depãºit limita bunului simþ, ce contravine obiceiului, sã pui condiþii
aþi rãspuns: “Probabil cã da.” înaintea unui dialog. Dar condiþiile ei au
ªi nu e de ajuns? Ceea ce îºi fac oamenii fost acceptate, ºi cu toate astea în ultima
unii altora prin cuvinte – cuvinte, nu cu un clipã a contramandat.
cuþit sau un revolver – poate fi ºi îndreptat Eu voiam sã discut cu Dv. despre cu totul
prin cuvinte. În înfierbântarea disputei am altceva.
21
Convorbiri
Da, dar sã vã mai spun ceva. Doamna Adevãrul e cã puþin îmi pasã despre ce
Löffler a adus în acea discuþie despre roma- crede doamna Löffler despre iubire. Mã de-
nul lui Murakami douã, trei citate obscene... ranjeazã însã faptul cã rãstãlmãceºte cu
Am vãzut emisiunea. totul un roman de dragoste, motiv pentru
Dragã, discuþia asta începe sã nu mai îmi care l-a ºi fãcut una cu pãmântul.
placã. Da, dar asta are din nou de a face cu ceea ce
Mie nici atât. înþelegeþi Dv. prin iubire. Aceasta ar fi,
Nu mã lãsaþi sã vorbesc pânã la capãt. scrieþi Dv., “o stare toxicã”, care poate duce
Mã intereseazã alte teme. pânã la limitarea capacitãþii mentale. De o
Ascultaþi aici! Ce a fãcut Löffler e o astfel de înflãcãrare în iubire femeia e poate
eroare de tip elementar, de începãtor care mai puþin capabilã.
nu are habar de literaturã... Asta este o afirmaþie complet cretinã, ce
Acum iarãºi vã luaþi de ea. bolborosiþi Dv. acolo, cã femeile nu ar fi în
Sunteþi imposibil! Nu are sã iasã nimic de stare sã simtã marea iubire în acest fel.
aici! Eu am plecat... (Se ridicã, apoi se aºeazã Mã refer la aceastã nebunie a iubirii, iubirea
din nou.) Hai sã vã spun ceva care s-ar care intoxicã ºi îþi ia minþile.
putea sã vã intereseze. Iatã ce a fãcut Nu sunt decât prejudecãþi, de fapt cred
Madam Löffler: a spus despre acel roman cã sunt cele mai primitive la care se poate
japonez cã este un gunoi, Fast-Food ºi nu gândi cineva.
literaturã. La fel de bine putea spune asta Pot sã pun o întrebare soþiei Dv.?
despre o piesã germanã de teatru în care Nu!
apar cuvintele: “Sã mã pupi în fund!” Dar Poate cã ar avea ceva de zis în aceastã pri-
asta nu o spune Goethe, ci un personaj stri- vinþã.
cat, protagonistul piesei. Terminaþi odatã ºi ascultaþi ce vã spun!
Cartea lui Murakami este un roman de dra- Literatura dã mãrturie despre asemenea
goste. Aþi descris deja cu lux de amãnunte în femei care sunt capabile de un asemenea
autobiografia Dv. ce înþelegeþi prin iubire. iureº al iubirii la fel ca ºi...
Aceasta ar fi o “cãutare ce nu cunoaºte limi- Literatura scrisã de bãrbaþi, vreþi sã spuneþi.
te”, “un mod de a ieºi din tine însuþi”, care Aiurea! Dar sã trecem peste asta! Cã
duce la o “furie ce se îndãrãtniceºte împotri- femeile nu ar putea fi luate pe sus de fiorul
va lumii întregi”, “o binecuvântare ºi un iubirii în aceeaºi mãsurã ca bãrbaþii e un
blestem, o graþie ºi o fatalitate totodatã”. E asemenea nonsens...
posibil ca respingerea romanului respectiv de Vãd cã o spuneþi cu ochii închiºi.
cãtre Sigrid Löffler sã vã fi atins atât de tare, ªi care e problema, nu am voie sã închid
tocmai pentru cã întâmplãtor ea are o pãrere ochii pentru câteva clipe? Mai departe! Mai
diferitã de a Dv. în privinþa iubirii? aveþi întrebãri? Întrebãri concrete!
Nu, în cazul doamnei Löffler e vorba de În prefaþa cãrþii Dv. “Cuvinte de ocarã”
altceva. scrieþi despre spiritul submisiv al germanilor,
Vã rãpeºte elixirul vieþii prin faptul cã vã care ar fi împiedicat dezvoltarea unei simpatii
interzice iubirea, nu-i aºa? faþã de critica literarã. Dar nu cumva tocmai
Dar nici mãcar nu poate face asta. Nu e acestui spirit servil îi datoraþi Dv. celebri-
în stare de asta, în primul rând. În cazul ei e tatea?
vorba de cu totul altceva. Tot ce este poetic Un asemenea nonsens nu am auzit în
îi este complet strãin. viaþa mea.
Dv. scrieþi: “Iubim, pentru cã trebuie sã Bine...
murim.” Tot iubind aþi trãit ºi proximitatea Nu, nu e bine deloc.
morþii în ghetoul din Varºovia. Vã deran- Aº vrea sã citez aici un mic pasaj din Adolf
jeazã atunci când cineva nu înþelege ce Muschg...
înseamnã iubirea pentru Dv. În introducerea mea vorbesc despre spi-
Ceea ce spuneþi este corect, dacã vã refe- ritul de supunere din Germania lui
riþi la cartea despre care am discutat. Wilhelm. În ziua de azi avem de a face cu
22
Interviu cu Marcel Reich-Ranicki
totul altã situaþie. Dar vreþi sã ºtiþi de ce? Varºovia în timpul celui de-al Doilea Rãzboi
Nu, nu vã intereseazã! Cãutaþi deja între- Mondial nu m-am mai aflat de atunci ºi nu
barea urmãtoare. cred cã mã voi mai afla vreodatã, nici mãcar
Vã ascult. în clipa morþii. Aici aveþi dreptate pe deplin.
Nu mã ascultaþi deloc. La asta se adaugã faptul cã am în jurul meu
Am impresia cã Dv. îi luaþi pe toþi cei din jur oameni care îmi sunt apropiaþi, ca ºi faptul
drept tâmpiþi. cã munca mea de mai mulþi ani de zile are
Nu, doar cazul Dv. mi se pare extrem de deja parte de recunoaºtere în cele mai
nefericit. Acum ascultaþi la mine! Dupã ce diverse moduri. Aceastã recunoaºtere a
critica literarã a fost interzisã în secolul XX meritelor mele mã ajutã sã suport mai bine
de cãtre naziºti, evident cã raportul ger- situaþia. Conjunctura istoricã nu mi-a per-
manilor cu ea a devenit cu totul altul. mis studiul germanisticii, pe care mi-l do-
Muschg spune: “Aceastã autoritate absolutã ream. Nu am putut studia. Nu încerc sã mã
pe care i-o acordã publicul”, aici se referã la lamentez, pentru cã în comparaþie cu ce au
Dv., “e ºi ea din pãcate tot produsul unor suferit alþii, asta nu e nimic. Dar ºtiu cu si-
raporturi de subordonare.” guranþã, ºi mulþi germaniºti ºi-au dat silinþa
Mã rog, despre asta va trebui sã staþi de sã sublinieze asta, cã în cazul meu era vorba
vorbã cu Muschg. Dumnezeule, ce legãturã de un diletant mai mult sau mai puþin
are asta cu mine? inteligent sau înzestrat, ºi nici nu vreau sã
Pretindeþi celor din jur supunere. ascund faptul cã îmi doream girul breslei
De ce sunteþi aºa de sigur? germaniºtilor. Atunci când mi s-a acordat
Observ chiar în clipa de faþã cum puneþi primul titlu de Doctor Honoris Causa, la
problema. Uppsala, mi-am spus: interesant, primesc
Ulrich Greiner a scris în revista Die Zeit,
acest titlu de la o academie suedezã, nu una
pe baza unei colaborãri de ani de zile cu
germanã. Abia mai târziu le-a venit ºi celor
mine, cã iubesc contradicþiile. Iubesc con-
de aici ideea sã facã la fel, în Düsseldorf,
tradicþiile! Îmi plac discuþiile ºi polemica,
Bamberg, Augsburg...
scrie Greiner, iar acum Dv. veniþi la mine cu
ªi totuºi, nu vi se par aceste lucruri îngrozi-
o asemenea absurditate.
Nu poate omul nici sã vã întrerupã. tor de mãrunte, de insignifiante?
Pentru cã nu mã lãsaþi sã îmi duc gân- Pentru mine nu sunt, poate pentru Dv.
durile pânã la capãt. Cum puteþi spune aºa ceva? Vreþi sã staþi de
E irelevant. vorbã cu mine, da? Eu vã spun cã îmi place
Ei uite, mie unuia nu îmi place chestia varza acrã. Apoi veniþi Dv. ºi mã întrebaþi:
asta. ce importanþã mai are ºi asta?
Dar în viaþã se întâmplã tot timpul. Nu fac decât sã întreb.
Ba dimpotrivã. Preabine, mai departe! Urmãtoarea între-
Atunci în romane. bare!
Nu, nici în romane. Spuneaþi cã situaþia cea mai teribilã în care
Nu? aþi putea ajunge vreodatã ar fi ceasul morþii.
Ba da, dar nu e genul meu. Mai departe! Vi se pare umilitor faptul de a fi nevoit sã
Salomon Korn, preºedintele comunitãþii mori?
iudaice din Frankfurt, a susþinut într-un in- Gãsesc termenul de “umilitor” nelalocul
terviu TV opinia cã nãzuinþa Dv. dupã noto- lui. Nu e ceva umilitor, e ceva groaznic, ori-
rietate e o compensaþie pentru umilinþele de bil.
care aþi avut parte în timpul vieþii. De ce?
N-aº zice cã se înºealã. Pentru cã viaþa merge mai departe. Am
Experienþele de care aþi avut parte în ghetoul dat deja un rãspuns la problema asta, pe
din Varºovia v-au fãcut rezistent în faþa osti- care îl voi repeta pentru Dv.: dacã mor,
litãþilor care vã ies azi în cale. înseamnã cã nu voi mai apuca sã citesc
În parte e corect. Într-o situaþie mai de- urmãtorul numãr din “Spiegel”. Iar asta e
zastruoasã decât aceea în care mã gãseam la regretabil.
23
Convorbiri
Ei asta-i bunã, acum îmi rãspundeþi prin pãrere cã nu mi-a ieºit chiar rãu, cã a fost
cuvinte de spirit. poate ultimul, cã urmãtorul nu voi apuca
Dumnezeule, credeam cã e evident cã sã-l mai termin.
revista “Spiegel” e un simbol aici! Nici asta Nu trebuie sã cedaþi angoasei.
nu pricepeþi. Nu, trebuie sã vãd cum…
V-ar plãcea sã trãiþi veºnic, din curiozitate. Trebuie sã o înãbuºiþi.
Îmi place aceastã justificare, “din curio- Nu, nu! Ascultaþi-mã! Toate eforturile
zitate”: nu e rea. Da, din curiozitate. mele de a formula un rãspuns se duc dracu-
O spuneþi cu un surâs în colþul gurii. lui, pentru cã nu sunteþi atent... Trebuie sã
Aºa ºi? Nu poate spune omul ceva serios faci tot ce poþi pentru a valorifica în mod
în glumã? Sunteþi atât de teutonic. productiv aceastã angoasã. Acum aþi pri-
Nu sunt teuton. ceput?
Dar ce sunteþi? Da, dar existã ºi teama paralizantã.
Austriac. Evident! Evident cã existã ºi aceasta. Pe
Incredibil! asta trebuie sã o învingi, sã o înlãturi.
Vã temeþi de constrângerile care apar odatã Sunteþi sãnãtos?
cu vârsta? Da, Slavã Domnului. Ce mai vreþi sã
Enorm! ºtiþi?
De limitãrile corporale? Vã temeþi de faptul cã soþia Dv. s-ar putea sã
Da, ºi nu numai. Am teama normalã a se prãpãdeascã înainte Dv.?
unui om la vârsta mea. Mã gândesc, cu Despre asta nu vreau sã vorbesc. Basta!
fiecare articol pe care îl scriu ºi sunt de Mai departe!
24
Interviu cu Marcel Reich-Ranicki
Teltge” aþi fãcut praf totul. altul. Deodatã am auzit doi soldaþi germani
În primul rând, îmi plac anumite capitole intrând în casã; au urcat apoi scara cu gã-
din “Toba de tinichea”, din “Ani de câine”, lãgie ºi au bãtut cu arma la uºã. Proprietarul
pânã ºi din “Calcanul”, deºi pe aceastã din apartamentului le-a deschis. Soldaþii au
urmã carte nu o admir în mod deosebit. intrat în camera în care ne gãseam. De tavan
Sunt deci o serie întreagã de capitole foarte atârna un candelabru cu ºase becuri, în inte-
bune. Îmi place lirica lui, ºi mai îmi plac ºi riorul unor cupe de sticlã. Toate erau aprin-
cele douã povestiri amintite. În al doilea: un se, ºi unul din soldaþi le-a lovit cu arma ºi a
premiu este întotdeauna o chestiune rela- spart dintr-o loviturã patru dintre ele. Nu
tivã. Dacã îl propun pe Grass pentru Nobel, ºtiam însã cã ele vor face un asemenea zgo-
asta nu înseamnã cã scrie grozav, ci cã, din- mot. Nu vã puteþi imagina ce pocnet infer-
tre autorii de limbã germanã, lui i s-ar nal pot sã facã, ca ºi cum toatã casa s-ar
cuveni mai degrabã decât altora. De data prãbuºi. ªi nu era decât un candelabru.
asta aþi înþeles? Soldatul a þipat ceva, iar acum vine momen-
Desigur. tul pentru care spuneam cã ar fi meritat sã
Nu are sã iasã nimic din interviul ãsta. menþionez în carte ºi asta. Unul dintre noi,
Nu fiþi atât de neîncrezãtor! poate cu opt ani de zile mai mare ca mine,
Ba sunt, pe deplin! Sunt cât se poate de eu aveam pe atunci 22 de ani, fusese ame-
neîncrezãtor. Stau sã vã explic murã-n gurã, ninþat de cãtre soldat, omul a cãzut în ge-
ca unui preºcolar, la ce mã refer, iar Dv. nu nunchi ºi a ridicat mâinile invocând clemen-
pricepeþi nimic.
þã. Îl ruga sã îi cruþe viaþa. Soldaþii au mai
Sunt idiot din nãscare.
mormãit ceva între ei, dupã care au ieºit, iar
Bine, ce altceva mai vreþi sã ºtiþi?
cel rãmas în genunchi s-a ridicat anevoie.
Vreau sã ajung la interioritatea Dv. cea mai
Noi nici mãcar nu îl mai puteam privi în
intimã.
ochi, deºi nu sunt convins cã în locul lui
Da, la suflet! Vorbeaþi de suflet. Bine, sã
trecem ºi la asta! Vã rog! Întrebaþi! m-aº fi comportat mai demn. Nu ºtiu ce aº fi
Despre ce discutaþi cu soþia Dv.? fãcut dacã soldatul ar fi luat carabina ºi ar fi
Asta chiar cã nu vã priveºte. îndreptat-o înspre mine. Habar nu am.
Înþeleg. Acest eveniment nu l-am surprins în cartea
Vreþi sã ºtiþi ce fel de discuþii avem? mea. De ce? Nu m-am gândit la asta.
Discutãm despre viaþã... În mintea mea încolþeºte o altã întrebare.
ªi despre moarte. ªi anume?
Nu, despre oameni, despre prietenii Vã aºteptaþi ca oamenii sã trateze un om ca
noºtri. ªi despre fiul nostru. Dv., care a suferit atât, cu mai mult respect?
Dar despre imaginile care încã vã urmãresc? Nu. Cuvântul “respect” nu îmi place. Mã
Habar nu am, poate cã da. Nu ºtiu la ce aºtept la altceva, ºi am sã vã explic despre ce
vã referiþi. Nici nu vreau sã ºtiu. este vorba pornind de la cazul Löffler. Ea a
Mã refer la imagini din trecutul Dv. pus, pentru a accepta sã vinã la discuþia de
Da, poate. Ne amintim de un lucru sau la Mainz, trei condiþii. O condiþie era ca eu
altul… Nu sunt amintiri prea plãcute. sã îi scriu o scrisoare în care stã scris cã îmi
Vreþi sã vorbiþi despre asta? doresc aceastã întrevedere ºi cã sper cã va
Existã o amintire pe care regret cã nu am duce la consens. Am scris aceastã misivã pe
descris-o în cartea mea. O jumãtate de pagi- loc. Nu mi-a rãspuns nici pânã în ziua de
nã ar fi fost de ajuns. Stãteam cu câþiva prie- azi. Dacã ar fi venit, poate cã ne-am fi împã-
teni într-un apartament. Era în timpul cat sau poate cã nu, ambele variante sunt
ultimei sãptãmâni în ghetou, familiile noas- posibile, ambele sunt acceptabile. Dar inac-
tre fuseserã deja decimate. ªedeam la masã, ceptabil, respingãtor ºi de prost gust mi se
cei patru inºi care locuiau în acea casã. Pe pare sã refuzi pânã ºi un dialog. Ceea ce îi
stradã nu aveai voie sã ieºi, dar în interiorul reproºez în primul rând acestei femei este
casei te puteai miºca de la un apartament la acest caracter ireconciliabil, revanºard.
27
Convorbiri
Þipãtul Dv. e vecin cu disperarea. Pãi nici nu prea îþi rãmâne altceva de
Poate cã da, pentru cã ani de zile am fost fãcut. Ascultând de nevoie, nu de impulsul
nevoit sã tac. Ani de zile, pe când trãiam personal... Cã doar existã ºi bancuri pe tema
ascunºi, nu am putut vorbi decât pe ºoptite asta, cum ar fi acesta: vine un evreu ºi
cu soþia mea. Poate cã despre asta e vorba. spune, “Doamne, Tu ai ales poporul nostru,
Aþi blestemat vreodatã faptul de a vã fi nãs- ajunge, mai alege-þi ºi altul”.
cut evreu? Vãd cã mai puteþi face ºi glume pe tema asta.
Nu, nu am blestemat lucrul ãsta. Dar Da, de ce nu?
dacã strã-strãmoºii mei ar fi acceptat Nici acum nu credeþi cã nu are sã iasã nimic
botezul ºi eu nu m-aº fi nãscut ca iudeu ºi din acest interviu?
nici mãcar n-aº fi ºtiut cã cine ºtie ce strã- Dacã vã daþi puþin silinþa, da. Dar va tre-
moºi ai mei au fost evrei, oohhh... bui sã vã strãduiþi.
Aþi fi preferat mai degrabã ca lucrurile sã fi Astãzi ce mai faceþi dupã interviu?
fost aºa. Nimic! M-aþi stors ca pe o lãmâie. Sunteþi
O Doamne, cât de mult aº fi preferat sã fi un individ oribil, detestabil, groaznic!
fost pentru mine aºa! Întrebaþi un homose- Soþia Dv. zâmbeºte ºi tace.
xual dacã nu ar fi preferat sã se fi nãscut mai Soþia: Am un bãrbat care vorbeºte mult.
degrabã heterosexual! Întrebaþi orice mem- De aceea tac.
bru al unei minoritãþi! Nu e prea plãcut sã REICH-RANICKI: Scrieþi acolo: mã
aparþii unei minoritãþi. Vã pot spune acest bucur de zâmbetul soþiei mele.
lucru cu toatã rãspunderea. E mult mai 2 septembrie 2000
comod sã nu aparþii unei minoritãþi. A consemnat André Müller
Cu excepþia cazului în care vedeþi acest lucru Traducere din limba germanã
ca pe o misiune aparte. de Daniel STUPARU
29
Comentarii
Magdalena
DRAGU
Estetica realismului
socialist – o anti-esteticã?
Abstract
The present article sheds light on the concept of socialist realism as a literary movement and makes
a deep analysis of its genesis, with an emphasis on its Marxist origins and on the relation between
this type of realism and realism as one of the biggest movements in the history of literature. The
origins of the movement are discussed in connection with names like Hegel, Marx, Lenin and
Stalin. The author draws a parallel between the culture of the proletarian class, which was unac-
ceptable during Lenin and Trostky because it was too artistic and it did not correspond to the idea
of political culture that they promoted, and the socialist realism, which was, in fact, the instru-
ment of the socialist culture and power. As opposed to realism as a big European literary move-
ment, the socialist realism lacks any kind of transcendental dimension, any links established
between reality and essence, it is simply and poorly reduced to society.
6 Edmund Wilson, Marxism and Literature, în 20th Century Literary Criticism, ed. David Lodge,
Longman:London, 1972, p.243.
7 Ibidem, p. 244.
32
Estetica realismului socialist – o anti-esteticã?
socialiste“, punând în practicã teoriile liber care îºi alege subiectele fãrã a urmãri
susþinute anterior. demonstrarea unei ideologii. Prin realismul
Discutând raportul între realism (curen- socialist se distruge însãºi esenþa artei. Dacã
tul european al secolului XIX ce are o puter- se admite ca arta nu este nici conþinut ºi nici
icã tradiþie ºi în Rusia lui Dostoievsky, formã, cãci cele douã concepte nu pot fi sep-
Tolstoi ºi Cehov) ºi normele realismului arate, o artã care sã conþinã ilustrarea unei
socialist, Raymond Williams considerã cã ideologii porneºte de la premisele nonartei.
marea diferenþã între cele douã curente
poate fi observatã la nivelul lui tipichnost, Bibliografie
definit de criticii sovietici ca fiind situaþia
tipicã bazatã pe „înþelegerea legilor ºi per- Durkheim, Emile, Le socialisme. Sa definition,
spectivelor viitoarei dezvoltãri sociale“9. ses débuts. La doctrine saint-simonienne, Paris:
O criticã mult mai asprã ºi o negare a Librairie Félix Alcan, 1928.
conþinutului estetic al teoriei realismului Gramsci, Antonio, Marxismo e letteratura,
Editori Riuniti:Roma, 1975.
socialist, manifestat în literaturã, muzicã,
Hingley, Ronald, Russian Writers and Society.
picturã este susþinutã de reprezentantul
1825-1904, World University Library:N.Y.,
ªcolii de la Frankfurt, Herbert Marcuse care Toronto, 1967
în Soviet Marxism. A Critical Analysis (lucrare Jameson, Frederic, Marxism and Form,
apãrutã în 1958, s.n.) demonstreazã cã Princeton:Princeton University Press, 1972.
„marxismul sovietic nu este doar o ideolo- Marcuse, Herbert, Soviet Marxism. A Critical
gie promulgatã de Kremlin pentru a-ºi justi- Analysis, London: Routledge and Kegan
fica politicile, dar exprimã în diferite forme Paul, 1958.
realitãþile dezvoltãrii societãþii sovietice“, Popper, Karl R., The Open Society and Its
considerând ca „socialismul în viziunea Enemies, volumul I, The Spell of Plato, vol. II
societãþii sovietice nu implicã socialismul The High Tide of Prophecy. Hegel, Marx and the
aºa cum a fost vãzut de Marx ºi Engels“. Aftermath, Princeton University Press:
Fãcând o criticã la toate nivelurile a soci- Princeton, New Jersey, 1966
etãþii sovietice, teoreticiamul discutã ºi Wellek, René, Concepts of Criticism (Concep-
despre estetica realismului socialist: tele criticii), New Haven and London: Zale
„Implementarea conºtientã ºi controlatã University Press, 1967, capitolul The Concept
a politicilor de stat prin intermediul litera- of Realism in Literary Scholarship (Conceptul
turii, muzicii ºi picturii nu este prin sine de realism în sttudiile literare), p. 222-255.
însãºi incompatibilã cu arta (arta greacã ºi Williams, Raymond, Realism and the Contem-
porary Novel în 20th Century Literary Cri-
Bertold Brecht), dar realismul sovietic trece
ticism. A Reader, ed. David Lodge, Long-
dincolo de implementarea artisticã a norme-
man:London, 1972, p. 581-591.
lor plolitice prin faptul cã acceptã realitatea Wilson, Edmund, “Marxism and Literature”,
socialã stabilitã ca structurã finalã pentru în 20th Century Literary Criticism. A Reader,
conþinutul artistic, fãrã sã o transceandã în stil ed. David Lodge, Longman:London, 1972,
sau substanþã“ (s.n.). p.241-252.
Arta devine astfel societatea însãºi, fiind Wimsatt, William K ºi Cleanth Brooks eds,
lipsitã de dimensiunea transcendentã, de “Literary Criticism. A Short History”, Vin-
lupta dintre real ºi esenþã. tage Books: New York, 1957, capitolul 21,
Toate teoriile estetice susþin faptul cã spi- The Real and the Social. Art as propaganda (Re-
ritul artistic este tocmai imaginaþia, spiritul alul ºi socialul:Arta ca propagandã), p. 454-474.
8 Textele complete ale conferenþiarilor la Congresul Scriitorilor Ruºi poate fi accesat la adresa www.marx-
ists.org.
9 Raymond Williams, “Realism and the Contemporary Novel”, în 20th Century Literary Criticism, ed.
David Lodge, Longman:London, 1972, p. 583.Celelalte elemente comune între realism ºi varianta lui
sovieticã sunt narodnost, ideinost ºi partiinost. Narodnost semnificã „simplitatea ºi claritatea tradiþionalã“.
Ideinost ºi partiinost trimit la conþinutul ideatic, critica proporiu-zisã a societãþii capitaliste, acestea fiind
întâlnite ºi în varianta „realismului burghez“, considerã criticul.
33
Lucian 1934 era acordat ex-equo lui Bacovia ºi
Arghezi.
CHISU
,
Temperament interiorizat, cu o constitu-
þie trupeascã fragilã, maladiv ca ºi poezia sa,
poetul este mai degrabã absent din viaþa li-
Bacovia: terarã, preferând prim-planului pe care îl
situa opera, recluziunea ºi anonimatul.
Ultimele Dacã, fizic, Bacovia a fost mereu o palidã
prezenþã, opera, în schimb, s-a bucurat de
Pe prima paginã Eugen Jebeleanu semneazã Dupã ce este sãrbãtorit cu ocazia împli-
textul Un cântãreþ al poporului, dedicat lui nirii a 65 de ani la Ministerul Artelor (1 no-
Bacovia ºi însoþit în cea de a patra de un iembrie 1946) în prezenþa noilor generaþii de
interviu, luat de acelaºi Jebeleanu, interviu scriitori, gest ce a fost interpretat ca o
jalonat de enunþuri rezumative, menite a atragere de tip propagandistic a scriitorilor
ilustra fãrã echivoc, deopotrivã subiectul ºi importanþi cãtre forþele (politice) care se
atitudinea democraticã a convorbirii: Umbra confruntau în scopul ocupãrii scenei
mea se adânceºte în cartiere democratice – Me- politice din acei tulburi ani, vara urmãtoare
diul care preseazã – Alãturi de nãzuinþele prole- oraºul natal îi organizeazã o nouã festivi-
tariatului – Frimu, Neculuþã, Dobogeanu Ghe- tate, despre care organul local Luptãtorul8
rea, Ibrãileanu – Slujbã ºi ºomaj – Izvoarele relateazã pe un ton mai degrabã oficios-pro-
poeziei. pagandistic decât literar. Celãlalt ziar local
Desigur, la originea ºarjelor publicistice bacãuan, Înainte, îi publicã poezia Doinã. În
se afla Eugen Jebeleanu, care se va ocupa pe acelaºi an, 1947, cu mult înainte de a se con-
multiple planuri de promovarea poetului ºi suma sãrbãtoarea prin care poetul era inte-
a operei sale. Jebeleanu era într-adevãr grat noilor orizonturi literare din oraºul
foarte activ în presa momentului ºi e de pre- natal, în calitatea-i de reprezentant al vechii
supus cã, pe lângã o serie de afirmaþii care criticii oficiale, Perpessicius recenzeazã
vin ca o mãnuºã orientãrii generale a publi- volumul Stanþe burgheze, negãsind aproape
caþiei ºi recunoaºterii atitudinii „progre- nimic din aspiraþiile politice enunþate
siste” a autorului5, acesta sau redacþia mar- despre opera lui Bacovia, cu prilejul sãrbã-
case într-un chenar ºi alte spuse ale poetu- torii la care s-a fãcut referire9.
lui, care consonau cu tonul mobilizator de Fãrã a fi (încã) interzis, între 1948 ºi 1956
Bacovia intrã în conul de umbrã al ignorãrii.
care se molipsise tot mai mult presa:
Despre om ºi operã scriu G. Cãlinescu, mai
„Poezia nouã, în aceste împrejurãri de
întâi în „Naþiunea”10, iar apoi în „Jurnalul
schimbãri sociale, nu mai poate fi lãsatã la
literar”11. Tudor Opriº, dezvoltã ºi el, unele
discuþiile de cafenea prin oraºe; menirea ei
consideraþii pe marginea poeziei bacoviene
este de a fi cunoscutã cât mai mult de clase-
în „Naþiunea” (oct., 1948), pe care nu le va
le sociale, de unde apoi ar evolua spre acel continua din cauza tensiunilor apãrute.
viitor promis, pe care-l aºteptãm”. Acestea se referã la disputele în jurul crizei
În „Contemporanul”, I, nr.4, 11 oct., 1946 culturii12 ce luaserã amploare încã de la ju-
apare un al doilea text cu accente mobiliza- mãtatea anului precedent, adâncind con-
toare semnate de poetul cunoscut pânã la fuzia ºi deriva în care cei mai mulþi plutesc.
acel moment tocmai prin atitudinea sa per- Conform noilor Apeluri, care graviteazã din
manent defensivã: „Arta ºi artistul nu pot sfera politicului în aceea a culturii ºi încep
rãmâne pânã la urmã departe de om. Am sã eclipseze lumina criticii literare oficiale,
experimentat eu însumi acesta. Cãci, iatã noii activiºti culturali combat tot mai vehe-
oamenii m-au descoperit. Cred cã aceasta se ment ceea ce ei numesc infiltraþiile ideologice
datoreºte (sic !) faptului cã în poezia mea decadente: „Sã lovim fãrã cruþare în toþi aceia
gãsisem ºi eu drumul spre oameni, pornind care vor sã semene oboseala ºi ºovãiala! Sã
– se înþelege – tot de la om, ca ºi faptului cã stârpim infiltraþiile ideologice decadente
lumea a intrat acum într-o zodie în care arta, bazate pe dezertarea în faþa vieþii ºi proslã-
ca ºi celelalte bunuri, se îndreaptã spre dru- virea teoriilor demoralizante (...) Sã nu
mul care duce la dreptul tuturor de a se lãsãm sã se infiltreze în România otrava ide-
împãrtãºi din ele”6. În intervalul dintre cele ologiei distructive a aºa-zisei culturi a
douã „intervenþii”, poate ºi datoritã efectu- Atlanticului”13. Apelului aveau sã i se ada-
lui celei dintâi, Bacovia participã la ºedinþa uge alte evenimente cruciale din acel timp:
de alegeri a Societãþii Scriitorilor Români cãderea monarhiei (la 30 decembrie 1947),
(14 sept. 1947) fãcând parte din prezidiu, abolirea Constituþiei ºi instaurarea unui
alãturi de K. Zambaccian ºi de generalul cenzuri draconice, odatã cu noile reglemen-
C. Argeºeanu7. tãri privind regimul tipãriturilor.
36
Bacovia: Ultimele profeþii... politice
În fine, volumul Pasiunea lui Pavel paharul cu otravã al poeziei lui Bacovia nu
Corceghin (eseuri critice), Editura de Stat, va ajunge pe buzele cititorilor”. Pentru
Bucureºti, 1949, al lui I. Vitner, având un dreapta mãsurã, trebuie amintitã ºi alegaþia
titlul atât de sugestiv în ceea ce priveºte lui Vladimir Streinu: „În nici o altã lite-
zona de import a proletcultismului, conþine raturã n-am dat peste un poet atât de origi-
ºi studiul Universul poetic al lui G. Bacovia. nal în substanþa sa poeticã ºi atât de puter-
La începutul anului 1948, în reþeaua bi- nic sugestiv”. Afirmaþiile sunt aproape sin-
bliotecilor publice, ºcolare ºi universitare crone ºi diametral opuse din punct de
este difuzat, pentru uz intern, primul Index14 vedere axiologic.
(la scurt timp va apãrea al doilea) cu numele Numele lui Bacovia revine în presa lite-
autorilor români ºi strãini interziºi, conþi- rarã încã din februarie 1955, premergând
nând titlurile care urmau a fi epurate. Toate actul de reabilitare din luna mai, a lui Tudor
aceste evenimente, constituind a treia etapã Arghezi, când autorul poemului 1907
postbelicã din viaþa lui Bacovia, îi vor afecta primeºte Ordinul muncii clasa I ºi poziþia de
imaginea ºi cariera. Operei i se aplicã sancþi- membru titular al Academiei. Lui Bacovia i
uni de felul acelora care se abãtuserã asupra se va conferi doi ani mai târziu Ordinul
scrierilor lui Blaga, Barbu, Aron Cotruº, muncii. Era semnalul unei schimbãri de ati-
Maniu, Pillat. Punctul de vedere exprimat tudine, în politica faþã de marii scriitori ºi
de Nicolae Moraru, secretar general la Mi- intelectuali. ªtefan Druia, în „Contempo-
nisterul Artelor, coincizând cu o poziþie ofi- ranul”, nr. 7, 18 febr.1955, îi solicitã un inter-
cialã în chestiunea promovãrii literaturii din viu axat numai pe ideea de pace ºi de
acei ani, era urmãtorul: „E greu, fãrã îndo- protest împotriva rãzboiului. În sfârºit,
ialã, sã rupã rãdãcinile adânc împlântate de începând cu 1956, poetului încep a-i fi pu-
o ºcoalã, de o mentalitate, de un mediu anu- blicate poeziile încredinþate cu ani în urmã
mit, dar rãmâne cert cã fãrã o eliberare de revistelor „Steaua” ºi „Tânãrul scriitor”, dar
Barbu, Arghezi, Bacovia nu se va putea tre- ºi altele date atunci la „Scrisul bãnãþean”
ce la atacarea frontalã a noilor teme, atac sau oficiosului „Scânteia”. Lui Bacovia i se
care cere arme noi, potrivite sarcinii asuma- pregãteºte o grandioasã omagiere la împli-
te”15 Eliberarea de trecutul apropiat (Blaga, nirea vârstei de 75 de ani. Ov. S. Crohmãl-
Barbu, Arghezi, Bacovia), despre care scria niceanu („Viaþa Romîneascã”, IX, nr, 8, au-
N. Moraru, însemna în limbajul critic al gust, 1956, p. 130), A. E Baconsky ºi Emil
vremii nu numai ignorarea formulelor este- Manu (în „Steaua”, VII, nr-ele 1 ºi 2, 1956)18,
tice respective, ci ºi evitarea oricãrei referiri Teodor Vârgolici19, Ion Vitner (în „Gazeta li-
la persoana ºi creaþia autorilor vizaþi. Aºa se terarã”)20 ºi Petre Pascu („Scrisul bãnã-
petrec lucrurile cu Bacovia, asupra publicã- þean”)21 îi consacrã studii. Eugen Jebeleanu,
rii în volum sau în presã a poetului existând în colaborare cu soþia sa, artista Florica
un autentic embargo. Cordescu, vegheazã la apariþia volumului
În 1951, a ºaptezecea aniversare a poetu- de poezii din 1956. Primirea pensiei de
lui trece neobservatã. Poeziile încredinþate onoare (retroactiv, începând din decembrie
lui A. E. Baconsky ºi Mihu Dragomir, pen- 1955) are drept efect textul Rãsplãtire gene-
tru Steaua ºi respectiv Tânãrul scriitor, apar roasã, din „Gazeta literarã”, II, nr. 43, 1956,
numai dupã depãºirea etapei proletcul- p.1), în ale cãrei coloane se numãrã printre
tismului celui mai agresiv, adicã în 195616. Scriitorii (care) salutã Congresul.22
Volumul pregãtit pentru tipar încã din 1946, Sub acest aspect, încununarea supremã o
reluat în 1952, este amânat pânã în 1957 cunoaºte pe 14 decembrie 1956 când a fost
deoarece, conform spuselor lui M. Pe- sãrbãtoritã a 75-a aniversare a poetului, la
troveanu17, în timpul unei discuþii decisive Casa Scriitorilor, unde e adus „cu o maºinã
cu redactorii de la E.S.P.LA., purtatã într-un mare, elegantã, comodã” ºi unde era „tot
moment ce ar trebui fixat între 1950 ºi 1954 Bucureºtiul poetic ºi artistic”.23
poetul academician A. Toma, directorul edi- În acelaºi timp, pentru reprezentanþii
turii, declarase: „Cât timp voi trãi eu, puterii populare, Bacovia constituie un mar-
37
Lucian Chiºu
coardã s-ar fi aplicat o surdinã ºi sunetul se 14. Cf. Informaþie asupra activitãþii ºcolii de liter-
cere mai curând ghicit. D-l G. Bacovia n-a fost aturã ºi criticã literarã „Mihai Eminescu”, în
niciodatã un exuberant. Dimpotrivã. Roman- Marin Radu Mocanu, Cazarma scriitorilor
tismul sãu, cãci sunt ici ºi colo suspine roman- (Documente), Editura Libra, Bucureºti, 1998,
tice, a fost abãtut cu grijã din drumul bogat de p. 213, apud Constantin Cãlin, op. cit.
rezonanþe, al grotelor.(...) Cu Boemã se închide 15. N. Moraru, Studii ºi eseuri, EPL, Bucureºti,
volumul acesta intitulat atât de neverosimil la 1950, p. 176.
prima vedere Stanþe burgheze ºi coborârea 16. În „Steaua”, VII, nr. 3, martie, 1956 apar
aceasta de cortinã înfloratã nu e, desigur, poeziile Cogito ºi În iarnã, iar în „Tânãrul scri-
întâmplãtoare. Ea este excepþia care ratificã itor”, V, nr. 3 martie, 1956, poezia Arhaism. În
peisagiul unitar al volumului, în care notaþia „Scrisul bãnãþean”, poeziile Searã (VII, nr. 10,
enigmaticã sau ambiguã, predominã. Ironie ºi octombrie, 1956, p. 4) ºi Epodã (VII, nr. 12,
extract de pamflet, dezgust ºi mizantropie, octombrie, 1956, p. 1). În „Scânteia” din 5
Stanþe burgheze acuzã caracterul criptic al decembrie 1956,p. 2, apãrea poezia Egipet.
poeziei d-lui Bacovia, în descifrarea cãreia 17. Mihail Petroveanu, George Bacovia, Editura
comentatorii vor trebui sã facã operã de pentru Literaturã, Bucureºti, 1962.
scafandru ori de mineri (...) Discret ºi încãrcat 18 Teodor Vârgolici, G. Bacovia, însemnãri critice,
de taine, d-l Bacovia coboarã în inima liris- în „Tânãrul scriitor”, IV, nr. 9, sept., 1955, p.77
mului sãu, ca într-un tunel adânc. Acolo tre- ºi Începuturile creaþiei lui G. Bacovia, în
buie vizitat” („Jurnalul de dimineaþã”; textul „Tânãrul scriitor”, V, nr. 9, sept., 1955, p.77.
este reluat în Perpessicius, Opere XI, Editura 22. „Salut cu cãldurã Congresul Scriitorilor din
Minerva, Bucureºti, 1980, pp.394-395). Republica Popularã Românã. Sub neobosita
10. Spre o criticã literarã marxist-leninistã, în
îndrumare a partidului, munca literarã a rea-
„Naþiunea” , III, nr. 567, 18 febr., p. 2.
lizat opere valoroase. Asistãm la o mare
11. „Un simbolist e Bacovia ºi s-ar zice cã poeþii
înflorire de talente. Desigur cã la Congres se
de felul lui nu recunosc nimic fix în Univers.
vor dezbate probleme orientate spre mari ºi
În poezia lui Bacovia nu gãsim decât umidi-
noi creaþii literare, care sã reflecte complexi-
tate, putrefacþie, ploaie. Într-un cuvânt haos.
tatea epocii noastre, spre a deschide perspec-
Chiar în zona spiritualã întâlnim haoticul sub
tive ºi mai bogate literaturii puse în slujba
forma delirului. Cu toate acestea, Bacovia e ºi
creãrii socialismului. Dorim ca lucrãrile
el poet metafizic. Putem spune cã «realul» lui
e haoticul formelor, continuul amestec de linii Congresului sã aibã cel mai deplin succes
care pot sã se menþinã. La drept vorbind, poe- pentru progresul continuu al operelor literare
tul are ochi de pictor maniheist. Universul nu de toate genurile” („Gazeta literarã”, an III,
izbuteºte sã pãstreze figurile geometrice, însã nr. 24, 14 iunie, 1956, p.4).
relevã câteva culori elementare, culorile spec- 23. Pentru amãnunte suplimentare, vezi Con-
trului solar, alb, roºu, violet, galben. Negrul, stantin Cãlin, Dosarul Bacovia, I, Editura
de pildã, la Bacovia nu-i o negaþie, ci o formã Agora, Bacãu, 1999, pp. 420-423; Alte noi
specialã de luminã” (G. Cãlinescu, Poezia Rotonde 13, Editura Muzeul Literaturii
realelor, în „Jurnalul literar”, nr. 4-5, 1948; Române, Bucureºti, 2006, pp.116-119; Eveni-
reluat în Principii de esteticã, Editura pentru mentul a fost înregistrat pe peliculã ºi apare în
Literaturã, Bucureºti, 1968). filmul documentar Bacovia-poemul de
12 „Dacã n-ar fi decât prezenþa fecundã a lui mâine, al regizorului Nicolae Cabel (1983).
Sadoveanu, Arghezi, Cezar Petrescu, Zaharia Între relatãrile lui Constantin Cãlin ºi cele ale
Stancu, dacã n-ar fi decât cele douã sute de Agatei Grigorescu Bacovia, din cuprinsul
condeie ieºite din robie (...) ºi încã discuþia Rotondei, diferenþele sunt semnificative.
despre o actualã crizã a culturii ar fi imposi- 24. Agata Grigorescu Bacovia relateazã cã la a
bilã” (Geo Dumitrescu, Pledoarie la „criza cul- 75-a aniversare, sãrbãtoritã la casa Monteoru,
turii”, în „Revista literarã”, III, nr. 25, 3 aug. se afla ºi o delegaþie de scriitori sovietici, iar la
1947, p. 8). vederea poetului – figurã giacomettianã cu
13. Apelul Uniunii Sindicatelor Artiºtilor, trupul vlãguit – unul dintre membri ar fi
Scriitorilor ºi Ziariºtilor (USAZ), în „Scânteia”, exclamat: „Vai, sãracul, ce slab e, se vede cã a
26 oct. 1946, p.2. trãit sub burghezi !” cf. Alte noi Rotonde 13.
39
Paul ieticã(o bunã parte dintre ele Gerard
Genette le-ar include în categoria paratex-
DUGNEANU telor): manifeste literare, articole-program,
prefeþe, interviuri etc. La aceastã consider-
abilã producþie metatextualã ce a dus în
Noþiunea de poem final la constituirea unui nou canon literar
adjudecat ºi consolidat de postmodernism,
în avangarda a avut o contribuþie ºi avangarda românã,
racordatã pe toate canalele la avangarda
istoricã europeanã occidentalã, desigur, în princi-
pal, aceea francezã.
româneascã În acest context, dincolo de setul de prin-
cipii ºi invariante generale teoretice ale
practicii textuale avangardiste, care în cea
Abstract mai mare parte se confundã cu suprarealis-
mul francez (contestarea radicalã a litera-
Within the framework of the historical euro-
turii ºi artei consacrate, psihanaliza în versi-
pean vanguard, the romanian writers pro-
unea freudianã, dicteul automat, hazardul
posed several poetical concepts of their own, or
obiectiv º.a.), autorii români au propus câte-
they confered special meanings to others; the
va concepte proprii. Între acestea, cel mai
most frequently mentioned is the term"
poem". From the great numbers of poets who frecvent menþionat este termenul de poem,
reported on this concept, I emphasize two of de care ne vom ocupa în mod special, nu
the most important authors of the romanian însã fãrã corelaþiile naturale cu elementele
vanguard from the interwar period: Ion Vinea de limbaj poetic. Spre exemplu, dacã pentru
and Ilarie Voronca. The first one endorsed the scriitorii suprarealiºti francezi metafora
constructivism in the journal The Contem- însemna figura poeticã esenþialã ca modali-
porary (1922-1932) while the second one was tate de investigare ºi cunoaºtere a realului1 –
the main representative of integralism, a liter- nu mai este cazul sã evocãm, dintr-o multi-
ary trend theoretized in the journal tudine, atât de des citatul text al lui Andre
"Integral"(1925-1928). Breton, Les vases comunicants (Cahiers libres,
Summarizing their doctrine from the multi- 1932) – pentru avangardiºtii români imagi-
tude of articles published in the quoted jour- nea constituia reperul poeticitãþii. Este ade-
nals and many others, for Ion Vinea the poem vãrat cã ºi Louis Aragon afirma în le Songe
is a syntetic expression of several artistic lan- du Paysan, prefaþa la romanul sãu le Paysan
guages, while for Ilie Voronca it constitutes the de Paris cã “l`image est la voie de tout
essence of poetics. Another issue that needs to conaissance”, fãrã a uzurpa însã preemi-
be mentioned consists in the fact that both nenþa metaforei. Ar mai fi necesar sã
authors define the notion of poem through a menþionãm, de la început, cã avangardiºtii
wider theoretical reflection, linked to concepts români în oroarea lor de “academism” evitã
like language, text and literature. cu obstinaþie – nu totdeauna – formulãrile
mai abstracte, mai teoretice, ºi în situaþiile în
care s-ar impune, preferând un limbaj exce-
Este ºtiut faptul cã scriitorii de avan- siv metaforizant. Din acest motiv, este mai
gardã, – în acest articol ne referim la perioa- dificil de configurat o reflecþie limpede,
da interbelicã – indiferent cãrui curent au argumentatã chiar ºi despre principalul lor
aparþinut, dadaism, futurism, suprarealism, concept, poemul. Pentru a face o comparaþie
constructivism etc. sunt autorii unui imens cu un câmp literar liminar, vom cita defi-
numãr de texte cu caracter de poeticã ºi po- niþia ilustrã, ca de dicþionar, a termenului de
1. În concepþia lui Andre Breton, Louis Aragon, Paul Eluard, Philipe Soupault ºi a altor poeþi reprezenta-
tivi ai suprarealismului francez, poezia este, în primul rând, un demers gnoseologic ºi dupã aceea unul
estetic.
40
Noþiunea de poem în avangarda istoricã româneascã
zorii în faþa morþii: „Sau existã Dumnezeu, Încetinel/ Când s-auzea/ Un clopoþel/ Se
sau nu existã Dumnezeu. Dacã existã apãsau/ De subsiori/ ªi surâdeau/ De patru
Dumnezeu, nu are nici un rost sã ne ori./ Când vreun ºoc/ La un soroc/ Oprea în
ocupãm de literaturã. Dacã nu existã loc/ Isteþul joc:/ Stãteau din trup/ ªi dau din
Dumnezeu, iarãºi nu are nici un rost sã ne cap/ ªi dau din cap” (Bal).
ocupãm cu literatura. (…) Pentru cã murim Perceperea acutã a vidului, amestecul
toþi. Pentru cã prezenþa cea mai tulburã- acesta inextricabil de fiinþã ºi nefiinþã, viaþã
toare e aceastã prezenþã a morþii, care ºi moarte, adevãr ºi minciunã ne pune în
trãieºte în noi, pe care o mirosim, pe care o imposibilitatea de a avea opþiuni clare, de a
aspirãm din flori, din vãzduh. Pe care o vãd susþine, hotãrât, o idee sau alta. Dar – suge-
pe buzele iubitei mele, al cãrei gust îl simt în reazã Eugen Ionescu – o cale de a depãºi
gurã, amar”. În fond, „toate problemele acest impas existã, totuºi: e calea înþelegerii,
sunt egal de importante, egal de neimpor- a toleranþei ºi a iubirii, prin care fiinþa
tante, egal de neadevãrate”. Dar poate cã umanã îºi acceptã vulnerabilitatea.
ceea ce este cu adevãrat esenþial se ascunde Oamenilor – însã oamenilor ca „fiinþe mici”!
în lucrurile cele mai banale – în acest con- – le închinã scriitorul elegiile sale. Iatã câte-
text ºi trebuie receptate, apoi, poemele lui va versuri cu valoare de ars poetica: “Aiurit/
Eugen Ionescu, intitulate, doar aparent sur- ªi aburit/ Cum eram/ Tot mã iubeam./ În
prinzãtor, Elegii pentru fiinþe mici. strachinã/ Nãtâng/ Împlântam piciorul
Viziunea unei lumi artificiale, de pano- stâng/ ªi nu cãlcam deºtept/ Nici cu piciorul
pticum, provenind din înþelegerea profundã drept./ Dar printre nori/ Alergam uºor/ Iar
a reversibilitãþii viaþã-moarte, poate fi întâl- dacã mã încurcam de stele/ Le culegeam, ca
nitã nu doar în teatrul ionescian, ci (pentru pe niºte mere” (Suvenir); „Am cântat tutu-
a da numai un exemplu) ºi într-o poezie ca ror/ Fiindcã toþi îmi seamãnã/ ªi mã iu-
Moartea pãpuºii: „A murit de congestie pul- besc!/ Elegie omului/ Elegie pomului/
monarã/ Pãpuºa madonã de cearã./ Pã- Elegie stelelor/ Elegie pietrelor/ Elegie mie”
puºile la cãpãtâi s-au strâns/ Cu ochii ficºi, (Elegie mie). Nu privind lumea de pe o pozi-
sclipind a plâns./ Biserica de mucava pentru þie de superioritate, ca stãpân, ci asumân-
pitici/ Plânge cu dangãte slabe ºi mici./ du-ºi, altfel, propria condiþie, de simplã fãp-
Sicriul de carton e pregãtit,/ Pe drumul de turã printre atâtea altele, la fel de impor-
hârtie convoiul a pornit,/ Cai de lemn ºi dric tante în insignifianþa ºi vulnerabilitatea lor,
de ciocolatã,/ Popa cu barbã de vatã./ Un are omul ionescian acces la autenticitate, la
arlechin cu haine bizare/ ªi sora madonei fiinþã.
mai mare./ Unui pierrot rãmas în drum/ Îi Cineva fãcea subtila observaþie cã, atunci
curg tãrâþele din coate,/ ªi-abia se mai aude când contemplãm îndelung un spectacol
cum/ Clopotul stinse sunete scoate”. comic, el devine trist, deoarece noi, ca spec-
Vorbindu-se despre ea, intrând în cul- tatori, începem sã fim implicaþi, impercepti-
turã, moartea ajunge însã „o simplã temã, o bil, în acea devenire, ºi sã ne transformãm în
minciunã”, o realitate la fel de inesenþialã ca actori ai spectacolului pe care-l contem-
oricare alta. Autorul „elegiilor” are o anxie- plãm. Negaþia ionescianã riscã astfel sã se
tate cu neputinþã de reprimat în faþa univer- contamineze exact cu ceea ce contestã – oare
sului, care îi apare reificat, mecanomorf – nu sunt foarte „argheziene” elegiile autoru-
nu întâmplãtor, cam în aceeaºi perioadã, o lui? Fireºte, dar el e conºtient de acest peri-
percepþie similarã a lumii poate fi întâlnitã, col, pe care nu-l ocoleºte, ci ºi-l asumã,
de pildã, în proza unui Bruno Schulz ori, la rãmânând consecvent cu sine pânã la capãt,
noi, în textele lui Blecher (la care panopti- negându-ºi propria negaþie.
cum-ul dobândeºte semnificaþii dintre cele „Fiinþe mici”, nu am devenit cumva – se
mai inedite). Iatã o imagine sui generis a întreabã Eugen Ionescu – prea neînsemnaþi
vieþii ca balet mecanic, absurd: „Sãltau pentru a mai scrie literaturã?
perechi/ Miºcau cuminte/ Un, doi, trei/ Un Dar oare marile cutezanþe nu se nasc toc-
genunchi/ Fãrã cârcei./ Cum se-nvârteau/ mai din conºtiinþa acestei insignifianþe?
48
Negru
pe alb
Nicolae ONEA
Unde e domiþilul
pieselor
lui Caragiale? (II)
Abstract
We are on the tracks of I.L.Caragiale, trying to penetrate the secrets of Ploieºti, a town, an envi-
ronment, a "civilization" which has mostly marked Caragiale’s works. Pieces of unmistakable lan-
guage and colorful characters give Ploieºti a uniqueness that no other town has and transform
Caragiale’s works into documents of a lost, but still alive community. Names like Tache, Spiridon,
Dumitrache, Nae, names of places, of jobs find their echo in this author’s writings and carve for-
ever into the minds of the readers the society of those days, which some way or the other, has its
projection into our sad present. The flavor of that town, with its people, its customs, its mentali-
ties and its politics is the source of the world built up by Caragiale in his theatre, a flavor which
seems to adapt perfectly to all types of society.
piesa «O scrisoare pierdutã». În clasa a III-a (IB 11/56 Împ[ãraþi]). Dumitra era fiica lui
a avut ca dascãl pe Bazil Drãgoºescu, a cãrui Ivan pantofar ºi Neacºa (IF 81/57 Tr[eime]),
amintire frumoasã I.L. Caragiale a pãstrat-o Maria, fiica lui Chiriac pantofar ºi Profira
toatã viaþa, iar cu institutorul M. I. Geor- (IF 6/60 Spir.), Stan pantofar sin Dobre
gescu a urmat clasa a IV-a.” (N. I. Simache, (botez. 27/61 G[heorghe] N[ou]) ºi ªtefan
Caragiale ºi Ploeºtii, Muzeul Regional de pantofar ºi ªtefana (IF 27/64 G.N.), Teodora,
Istorie [1968]). fiica lui Petre pantofaru (botezaþi, 16/62
Nu se poate sã nu observãm cã, odatã cu G.N.), Lucsandra, fiica lui Neagu pantofaru
O noapte furtunoasã, I.L. Caragiale intrã în (botez. 26/63 G.N.), Joiþa, fiica lui Ivan
teatrul mare cu o substanþialã provizie pantofar sin Petre ºi Elisabeta (botez., 1/64
ploeºteanã. Alaiul de ploeºteni este vestit G.N.), iar Floarea, fiica lui ªtefan pantofar
chiar din prima replicã a Nopþii. „Iaca, niºte zet Gheorghe (botez. 23/64 G.N.). Radu sin
papugii...”, începe Jupân Dumitrache (ca ºi Ilie pantofar se cununã cu Mariea sin Jelea
mai departe, sublinierea noastrã), deschi- grãdinar (cununaþi 1/60 G.N,) Hristu sin
zând ºirul lung al celor din urbea de gogo- Tudor simigiu se cununã cu Maria sin Ioan
mani. Dincolo de sonoritate, substantivul pantofaru, la 21 Ghenarie 1862 (cununaþi, 2,
are o acoperire documentarã. În condicile G.N.).
Bisericii Sf. Gheorghe Nou din Ploeºti, de Spicuesc acum dintr-o listã restrînsã, de
care ne vom folosi mai departe, pãstrate la nume ºi de profesii din piesele lui Caragiale,
Arhivele Statului din localitate, ca ºi în extrasã cu asinuitate, vorba lui Nenea Iancu,
condicile altor biserici, întâlnim ºi papugii: din condicile amintite, din registrele Stãrii
Nenca sin Ene papugiu este înmormântatã Civile pentru nãscuþi ºi din Indicii de nãs-
Miercuri, 15 Februarie 1839 (Condica pen- cuþi în Ploeºti, Bãrbaþi ºi Femei, ºi de cãsã-
tru morþi din anul 1839, actul nr. 2); Catinca toriþi, dupã anul 1832. ªi din ceva biblio-
sin Hristu papugiu este înmormântatã Joi, grafie. Pentru cine ar vrea s-o vadã întreagã,
30 Marte 1839 (actul nr. 9); Gheorghe i-o pot pune la dispoziþie, dar vã anunþ cã
papugiu se cãsãtoreºte cu Uþa Stan (IC am lãsat pe dinafarã de n ori pe-atâta. Cu
13/40 Vin[eri]); Pandele papugiu ºi Voica o regretul de a fi omis câþiva ipingii pe care
au pe Ioana (IF 3/45 Spir[idon]); Mihale i-am vãzut la început, gândindu-mã cã o sã
papugiu, din mahalaoa Sf. Gheorghe Nou, dau apoi de vreun Ipingescu (dar acesta
este îngropat la 16 Aprile 1855 (morþi este o creaþie caragealeanã) ºi niºte gorniºti,
9/1855). fiindcã mã gândisem sã mã opresc numai la
Nu ne îndoim cã papugii vor fi fost ºi în „persoanele” însemnate. ªi, desigur cã ºi pe
Bucureºti. Pe vremea înbucureºtãrii lui Ca- alþii, încât cine vrea sã combatã mai bine
ragiale, ei vor fi ajuns însã pantofari, astfel decât mine, poate sã aibã materie pentru o
cã, în actul I, scena II, ºi în actul II, scena I, carte întreagã. Nenea Iancu alcãtuise el
îl întâlnim aºa pe Tache pantofarul de la însuºi un Repertoriu de nume proprii (Opere, I,
Sfântul Lefterie. Sã nu se creadã însã cã nu 2000, p.1464-1493).
erau pantofari ºi la Ploeºti. Tudorache pan- Întâi „persoanele” care joacã:
tofar o are pe Elena (IF 13/33 G[heorghe] Dumitrache însuºi era un nume (ºi)
V[echi]). La 27 Ghenar 1840 este înmormân- ploeºtean. Dumitrache sin Toncea, precu-
tatã Sãba sin Mihale pantofar (morþi peþ ºi propietar din mahalaua Sf. Panteli-
5/1840), fiica aceluiaºi Mihale – pe care mon (Catagrafia 1838, p.139); Dinu sin Du-
moartea din 1855 îl gãseºte retrogradat ca mitrache cârciumar ºi propietar din Buna
papugiu; la 7 Noembrie 1840 este îngropat Vestire (Catagrafia, p.172); Dumitrache
Ioan sin Panaiot pantofar (morþi 23/1840). croitoru se cãsãtoreºte cu Constantina Ratcu
Patru Constantini erau feciorii unor Nicolae (IC 5/38 Înp.), Dumitrache Popescu, cu
pantofar cu Raliþa (IB, 4/42 Precista), Sultana Gheorghe (IC 9/56 D[umitru]),
Nicolae pantofar cu Maria (IB, 24/53 Ion) Dumitrache Nicolae preotul, cu Teodora
Nicolae pantofar cu Ecaterina (41/56 Dumitru (IC 3/61 Vin.), Dumitrache Mina
Pantelimon), ºi Chivu pantofaru ºi Zamfira dascãl, cu Maria Gheorghe (IC 12/62);
51
Nicolae Onea
Antoana era fiica lui Dumitrache dogar (IF din mahalaua Sf. Gheorghe (Catagrafia 1838,
3/32 Împ.); a altã Antoanã era fiica lui p.111), ca ºi Ristea Athanasiu cherestegiu,
Dumitrache ºi Maria (IF 38/50 Împ.), Dobra, grec plãtitor la Bucureºti, chiriaº în Sfinþii
a lui Dumitrache (IF 2/33 Tr), Irina, a lui Împãraþi (Catagrafia, p.28), ca ºi Vasile
Dumitrache cuþitar ºi Zinca (IF 36/45 Anton hiristigiu, care se însoarã cu Maria
Haral[ambie]), Lucsandra, a lui Dumitrache Toma (IC 5/61 N[icolae] n[ou]).
Nicolae ºi Tinca (IF 11/47 G.V.), iar Elena, a Încã de la înfiinþarea oraºului (1597),
lui Dumitrache postelnicu (IF 27/33 Tr); alte Ploeºtii au fost întâi ºi-ntâi un foarte activ
Elene erau fiicele lui Dumitrache Nicolae ºi centru negustoresc. Dintre multele exemple,
Lucsiþa (IF 21/40 G.V.), Dumitrache Ion ºi alegem numai unul, asemãnãtor întrucâtva,
Ioana (IF 18/44 G.V.), Dumitrache tabacu ºi prin încrengãtura de alianþe ºi de prietenii,
Ana (9/53 Ilie) ºi Dumitrache m. ºi Ruc- cu cel din piesã: Elena, fiica lui Manole ne-
sanda (IF 72/63 Vas[ile]); doi Constantini guþãtor ºi a Mariei este botezatã la 5 Aprile
erau fiii lui Dumitrache dascãlu ºi Manda 1853 de Elena, soþia D. Iancu ipocomisar
(IB 6/49 N[icolae] V[echi]) ºi Dumitrache (botezaþi 15/53 G.N.). ªi încã douã: Ioniþã
croitor ºi Elena (IB 8/58 Vin); niºte neguþãtor ºi Zoiþa au o Ana (IF 13/43 B[una]
Alexandru erau fiii lui Dumitrache ºi Voica V[estire]); Dimitrie vãduv sin Ioan neguþã-
(IB 2/37), Dumitrache ºi Sanda (IB 7/50 tor este cununat de Petcu neguþãtor ºi
Apos[toli]), Dumitrache ºi Maria (IB 23/59 Nedelea, la 14 Ghenarie 1851 (cununaþi, 1).
Pant[elimon]), Dumitrache Nãstase cârciu- Cã unii dintre ei, încep sã-ºi zicã comer-
mar ºi Tinca (17/61 Vin); Dumitrache sanþi, încã înainte de Caragiale, este fãrã
Bucoveanu ºi Maria o au pe Ioana (IF 18/53 tãgadã: Nae, fiul lui Dumitru comerciant, se
Dt.), Dumitrache ºi Zoiþa, pe Cãlina (IF 3/59 cãsãtoreºte cu Teodora vãduva (IC 17/65
Apos); Dumitrache dascal ºi Bãlaºa (IF ªt[efan]). Despre oraºul Ploeºti chiar, într-
54/42 Vas), Dumitrache croitor ºi Rucsan- un ofis din 29 Martie 1843 al domnitorului
dra (IF 17/44 Vas), Dumitrache cismar ºi Gheorghe Dimitrie Bibescu, se spunea cã
Paraschiva (IF 25/46 Împ), Dumitrache este unul „din cele mai comersante ale
Gheorghe ºi Stana (IF 71/61 Tr.), Dumi- Prinþipatului” (Sevastos, Monografia Ploeºti,
trache Vlad ºi Rada (IF 62/64 Haral), p.900; sublinierea mea).
Gheorghe Dumitrache ºi Tarsiþa (IF 18/64 Proprietari. Catagrafia din 1838 îi înre-
Ilie) au câte o Marie; Dimitrache sin Ghiþã gistrazã masiv. Iatã-i pe primii 15 din maha-
braºoveanu boteazã, la 11 Iunie 1839 laua Sfinþii Împãraþi: 1. Rãducan Vlad câr-
(botezaþi, 20); Elena, soþia lui Dumitrache, îl ciumar, propietar; 3. Lazãr sin Ion pescar,
boteazã, la 8 Mai 1855 (nãscut în 1), pe propietar; 4. Zane sin Stemate mãmular,
Dimitrie, fiul Elenei ºi al lui Iani sin preot propietar; 6. Nãstase sin Ghioca pescar, pro-
Sava (botezaþi, 35); Dumitrache fierar ºi pietar; 7. Ianache sin Dumitrache pescar,
ªerbana o au pe Ecaterina (IF 5/60 Dt); propietar; 8. Costandin sin Gheorghe
Dumitrache dascãl ºi Vilaria o au pe Petra pescar, propietar; 9. Licã sin Stan pescar,
(IF 71/64 Spir.); Dumitrache Costandinu (26 propietar; 10. Vasile Radu croitor, propietar;
Fevruarie) ºi Dumitrache Ioan (6 Martie) 11. Stoica sin Radu cojocar, propietar; 12.
erau taþi în 1866 (N nenum); Dumitrache Ion sin Toma pescar, propietar; 13. Dumitru
Iliescu, la 16 Ianuarie, ºi Dumitrache Petres- Stan muncitor, propietar; 14. Aldea sin Ion
cu, la 19 Ianuarie 1866 erau martori la decla- muncitor, propietar; 15. Ion sin Neacºu
raþii de naºtere (N, nenum.). (JUPÂN DU- vãtãºel, propietar; 17. Ioniþã Preda, pro-
MITRACHE TITIRCÃ INIMÃ-REA, cheres- pietar; 19. Radu sin Niþã pescar, propietar.
tigiu – negustor, îºi zice el, comersant ºi Ceilalþi erau chiriaºi: 2. Stoica sin Stoian flo-
apropitar, îl recomandã Ipingescu –, cãpitan rar; 5. Petre Ion croitor; 16. Paraschiv sin
în garda civicã, O noapte furtunoasã.) Gheorghe cãruþaº. (Catagrafia 1838, p.1-3).
Jupân Dumitrache este cherestigiu. Ca ºi Am rescris eu cuvântul „propietar”, dupã
Tãnase sin Minciu, cherestegiu (nu ºtim facsimilul – din pãcate, singurul – de la p.
dacã aºa e ºi în manuscris), sârb supus K.K., XXVII, fiindcã editorul, profesor amator ºi
52
Unde e domiþilul pieselor lui Caragiale? (II)
istoric amator, nu are cultul documentului, Brãileanu ºi Maria (IF 16/65 B.V.) au Marii;
modernizând masiv ºi scriind peste tot Nae ferar ºi Rada (IB 9/51 Ion) ºi Nae cismar
„proprietar”. De altfel, nu numai cuvintele ºi Tudora (IB 6/57 Apos.) au Alexandri; Nae
sunt refãcute, dar ºi textul Catagrafiei. Iatã o logofãtu ºi Rada (IF 20/46 N.V.), Nae panto-
mostrã dupã facsimil: „172. Ion sin Radu / faru ºi Maria (IF 4/51 G.V.), ºi Nae Teiºeanu
Mariea soþiea sa // fii: Ana / Mãrgãrit // ºi Cleopatra (IF 21/56 B.V.) au Elisabete; Nae
slugi: Pascu / Neagu sin Panait / Joiþa soþiea pantofar ºi Ioana o au pe Petra (IF 10/54
sa // Paraschiva soacrã[-]sa / încã [a] lui Ion Haral.); Nae cojocar ºi Constandina îl au pe
sin Radu”. ªi transcrierea de la p.22: „172. Anghel (IB 25/58 Dt); Nae braºovean ºi
Ion sin Radu / Maria, soþie / Anca, fiicã / Maria (IF 31/50), Nae pantofaru ºi Maria (IF
Mãrgãrit, fiu / Pascu (slugã) / Neagu sin 31/52 G.V.), Nae Þitmigã ºi Elena (IF 19/55
Panaet / Joiþa, soþie / Paraschiva, soacra / lui B.V.), Nae cãldãrar ºi Zanfira (IF 30/56 N.V.),
Ion”. Ar fi de mirare sã nu gãsim în docu- Nae Stanciu postelnic ºi Zoiþa (IF 30/57
mentele vremii ºi formele de „apropitar”, Sava), Nae Dincã croitor ºi Maria (IF 32/59
folositã de Ipingescu, II,IX, ºi „apropritar”, Prec) ºi Nae ºi Maria (IF 43/59 Pant) au
a Cetãþeanului turmentat, I,VII. Elene; Nae (al lui) Stanciu m. ºi Zoiþa au o
În Ploeºti întâlnim ºi gardiºti. Unul din- Chirana (IF 30/61 Sava); Nae croitor ºi
tre ei, Tãnase Pena, guardist, este tatã, la 18 Manda o au pe Anghelichia (IF 20/62 B.V.);
Ianuarie 1866 (N, Dosar 5/1866). Între Nae Vasile pescar din Mahalaoa Sf.Împãraþi
gardiºti – titlul ºi funcþia de mândrie ale lui este, la 9 Noembrie 1866, martor la naºtere
Chiriac – îl aflãm ºi pe Petre Mateiu, 25 ani, (N, Dos.6/1866, p.466); Naie Nicolae, la 7
guardistu, care a gãsit un copil abandonat Aprilie, ºi Nae Ion, la 7 Iunie 1866, sunt taþi
(21 Maiu 1866; N, Dos.5/1866, nenum.). (N Dos.5/1866, nenum.); Iordache Nae, de
Nae, nenea Nae: Nae Scorþeanu ºi Elena ani 28, plugaru, suburbie sf. treimi, strada
(IF 4/38 Prec[ista]) ºi Nae pantofar ºi Maria degerat, este martor la declararea unui
(IF 11/56 G.V.) sunt pãrinþi de Smarande; copil, la 22 Decembrie 1866 (N, 787). (NAE
Nae era fiul lui Costache Brãtianu logofãt IPINGESCU, ipistat, O noapte; Nae Ipinges-
din mahalaua Buna Vestire (Catagrafia 1838, cu ipistatul, amintit în Conul Leonida, sc.V;
p.176; lume bunã); Nae Stanciu se cãsã- NAE GIRIMEA, frizer ºi subchirurg, D-ale
toreºte cu Zoiþa Dan (IC 5/48 Sava), Nae Ion carnavalului. NAE CAÞAVENCU, avocat,
spânu, cu Teodora Nicolae (IC 19/51 Pant.), director-proprietar al ziarului „Rãcnetul
Nae Ion cu Maria Ion (IC 6/57 Pant.), Nae Carpaþilor”, O scrisoare pierdutã.)
Dinu, cu Ana Ilie (IC 4/58 Pant.); Nae Ipistaþi se aflau ºi-n Ploeºti: Constantin
Scorþeanu (IB 25/33 Prec), Nae ºi Leanca (IB este fiul lui Iordache epistat Romanescu ºi
3/45 Apos), Nae Candiano pitar ºi Zoiþa (IB Ecaterina (IB 18/40 Vin); Andrei Epistatu se
38/47 Vin), Nae postelnicu ºi Elenca (IB cãsãtoreºte cu Ecaterina Ion (IC 12/45 Înp.);
25/48 Dt), Nae Nenciu bogasier ºi Maria (IB Ispas, fiul lui Constantin epistat se cãsãto-
5/55 G.V.), Nae lampagiu ºi Constantina reºte cu ªtefana Toncu (IC 14/46 Ion); Elena
73/60 Vas), Nae croitor ºi Manda (IB 11/61 sin Iancu epistatu o boteazã, la 31 Martie –
N.N.), Nae cãldãrar ºi Pãuna (IB 13/62 nãscutã la 20 Martie 1865 – pe Maria, fiica
Pant), Nae Constantinescu ºi Maria (IB2 Susanei ºi a lui Alecsandru muncitor
1253/68), Nae Ioniþã ºi Maria (IB2 991/70) ºi (botezaþi, 24); Grigorie este fiul lui Matache
Nae Stanciu ºi Maria (IB2 1303/70) au Epistatu ºi Elena (IB2 19/68). (UN IPISTAT
Constantini; Nae Stan cofetar ºi Eufrosina este ºi în D-ale carnavalului.)
(27/40 Vin.), Nae croitor ºi Smaranda (IF Chiriac era un nume de familie, din
3/52 N.N.), Nae cismar ºi Tudora (IF 3/53 familia lui Nenea Iancu, adicã. Îl purtase
Apos), Nae croitor ºi Nastasia (IF 27/54 Ion), Luca Kiriak (Caraboa), bunicul sãu braºo-
Nae Teiºanul ºi Cleopatra (IF 21/55 B.V.), vean, tatãl Ecaterinei, ºi Chiriak Emanuel
Nae preot ºi Maria (IF 10/59 Prec), Iordache (de fapt, Emanoil; era fiul preotului Stere
Nae ºi Maria (IF 33/60 Tr.), Nae (al lui) Emanoil, care-l botezase pe Caragiale la
Gheorghe m. ºi Voica (IF 36/64 Dt.) ºi Nae Haimanale ºi-l urmase pe Luca la Ploeºti,
53
Nicolae Onea
devenind apoi protopop aici; fiul lui cu Rada M. Preotul (IC 3/57 Vin.); Eufimia
Chiriac, Grigore Emanoil, era avocat la Mi- este fiica lui Vasile Nuþã amploiat ºi Maria
zil, unde-l vizita, la un moment dat, destul (IF 7/62 G.V.).
de des, Caragiale) – „nu cumva o rudã din- Într-un oraº cu Biþe, Diþe, Liþe, Miþe, Niþe,
spre mamã a lui Ion Luca?” se întreba Marin Tiþe º.a. au fost ºi Ziþe: Ziþa (Caragiale reþine
Bucur – membru în Comitetul Junimea co- aceastã formã), în familia lui Lazãr sin Ion
mercialã din Ploeºti, în Iulie 1877 (Marin din mahalaua Sfinþii Împãraþi (Catagrafia
Bucur, I, 114, 122). Faptul cã el beneficiazã 1838, p.1); Ziþa, mama Mariei, cu Costache
de toate favorurile Vetei ºi ceva pe deasupra Geambaºu (IF 21/46 B.V.); Siþa, fiica lui
(„ªtii cum a regulat el compania?”, zice Costache Brãtianu logofãt din Buna Vestire
Jupân Dumitrache. „Bravos!”, aplaudã (Catagrafia, p.176; lume bunã); Siþa, fiica lui
Ipingescu. „Face sã-i dea ºi dicoraþie!”), ne Dumitru sin Ion ºi Joiþa din mahalaua Sf.
face sã nu-l mai cãutãm printre (alþi) Troiþã (Catagrafia, p.45); Siþa, mama
ploeºteni. (CHIRIAC, tejghetar, sergent în Ecaterinei, cu Ion Manea (IF 8/44 Vas.); Siþa,
gardã, O noapte.) mama Paraschivei, cu Dumitru simigiu (IF
Spiridon era ºi el ploeºtean: Gheorghe 53/49 G.N.); Siþa ºi Petre sãpunaru sunt
Spiridon se cãsãtoreºte cu Smaranda Toma pãrinþii Rusandei (IF 16/52 Tr.); Siþa Tudor
(IC 6/34 Pant.), Stan Spiridon, cu Zamfira se cãsãtoreºte cu Gheorghe Donea (IC 9/56
Enache (IC 4/44 Ap.), iar Gheorghe Spi- Vin.), Siþa Luca, cu Costache Apolonie (IC
ridon dulgher, cu Lixandra Anton (IC 7/51 4/57 Pr.; de remarcat numele grec al soþului,
Vas.); Niþa, nepoata lui Ion Spiridon se cã- ca Agamemnon din Scrisoarea pierdutã), Siþa
sãtoreºte cu Dimose grãdinar (IC 7/54 D.); Ivan, cu Dumitru Vasile /IC 7/60 Vv.), Siþa
Sandu Spiridon se cãsãtoreºte cu Zoiþa Matache, cu Mihail [fiul lui] Cãlin preot (IC
Gheorghe Beilicaºiu (IC 12/57 VV. [=Voe- 20/61 Ion), Siþa Moscu, cu Vasile Nicolae (IC
vozi]); Maria sin Spiridon, vãduvã din 2/61 Pr.), Siþa Nica, cu Dumitru Ion (IC
mahalaua Sf. Haralambie (Catagrafia 1838, 10/62 Pant.), Siþa ªtefãnescu, cu Lazãr
p.105); Spiridon, fiul lui Gheorghe sin ªte- Stoianovici cuþitar (IC 15/65 Ion); Siþa cu
fan ºi al Mariei din mahalaua Sfinþii Împã- Petre Paraschiva (IB 11/54 Nicolae Nou) ºi
raþi (Catagrafia, p.18); Spiridon, fiul lui Ra- Siþa ºi Rãducanu aprod (IB 22/65) au
du sin Radu din mahalaua Sf. Dumitru Constantini; Siþa ºi Nae pantofar o au pe
(Catagrafia, p.185); Dumitru Spiridon ºi Maria (IF 27/59 B.V.); Siþa, mama Efrosinei
Maria, pãrinþii lui Constantin (IB 66/61 (botezaþi, 78/64, G.N.); Siþa ºi Stroe pescar
Haral). (SPIRIDON, bãiat pe procopsealã, O (IF 15/58 Ilie), Siþa ºi Nicolae cismar, (IF
noapte.) 27/62 B.V.), sunt pãrinþi de Ecaterine; Siþa ºi
Ricã. N-am gãsit nici unul. Acum îmi Costache Apolon (IF 11/58), Siþa ºi Dumitru
dau seama cã nu am însemnat niciun Au- Ioniþã (IF 108/62 Tr), de Elene; Siþa ºi
reliu. Chiar dacã m-aº întoarce înapoi la Iordache lãutar au un ªtefan, nãscut la 28 ºi
Arhive, nu s-ar mai pune. Jupân Dumi- botezat la 30 Iunie 1859 de Stancu lãutaru
trache îi zice papugiu, scârþa-scârþa pe hâr- (botezaþi, 36); Siþa ºi Ghiþã Hagi Stan o au
tie, amploiat. pe Haretina (IF 71/60 Ion), Siþa ºi Radu
Papugii am vãzut. Mai adaug unul: Neagu, pe Teodora (IF 57/60 Ion); Siþa ºi
Nicolae (al lui) Dumitru papugiu se însoarã Stoian mãcelar, pe Maria (IF 17/62 N.N.),
cu Zamfira Dumitru (IC 17/61 ªt.). Siþa ºi Stan Stroie îl au pe Alexandru (IB2
Scârþa-scârþa pe hârtie. Iatã-l pe Nicolae, 62/67), Siþa ºi Gheorghe Nicolae pe Dimitrie
fiul lui Tudor grãmãtic, însurându-se cu (IB2 1011/68), Siþa ºi Gheorghe Savu, pe
Maria Dumitru (IC 16/46 Vin); ºi pe Marin, Dumitru (IB2 90/68), Siþa ºi Nicolae
fiul lui Ionescu scriitor, cãsãtorindu-se cu Lãzãrescu, pe Haralampie (IB2 1175/69), iar
Elena Teodor (IC 5/65 Împ.); Vasilichia este Siþa ºi Dimitrie Enciu, pe Clement (IB2
fiica lui Iancu scriitor ºi Maria (IF 25/62 978/74). (ZIÞA, O noapte furtunoasã.)
B.V.). Efimiþe erau ºi la Ploeºti: Eftimiþa era
Amploiaþi. Ion Stroe amploiat se însoarã fiica lui Enache sin Tãnase ºi Costandina
54
Unde e domiþilul pieselor lui Caragiale? (II)
din mahalaua Sf. Haralambie (Catagrafia 35/39 G.V.), Safta ºi Ghiþã Chervangiu, o
1838, p.103); Eufimia lui Hristodor arendaº Maria (IF 53/42 Vas.), Safta ºi Pavel
ºi Anghelichia (IF 28/41 Ion); Eufimia lui lumînãrar, o Elena (IF 9/42 Împ.), Safta ºi
Nicolae pantofar ºi Maria (IF 4/49 Prec), Dinu viorar, pe Lucsandra (IF 8/60 Pant.),
Eufimia lui Pitaru Stãnicã ºi Zoiþa (IF 18/53 Safta ºi Iordache, pe Teodora (IF 11/60
G.V.), Eufimia lui Constantin Dogar ºi Împ), Safta ºi Ion Ghinea, pe Zoe (IF 62/60
Maria (IF 51/55 Haral.), Eufimia lui Zaharia G.N.); Safta, fiica lui Gheorghe Moldovea-
Antinescu ºi Chiriachiþa (IF 12/58 G.V. nu ºi Pena (IF 34/36 Vin.); Safta lui
Parcã-l vãd pe elevul Caragiale cum se uitã Dumitrache ºi Eufrosina (IF 79/49 Împ.);
la impozantul institutor Zaharia Antinescu, Safta, nãscutã la 25 ºi botezatã la 31 Marte
care-ºi strigã ºi alintã copila: Efimiþa, 1855, fata lui Ghiþã cismaru ºi Ecaterina
Efimiþa! Iar mai târziu, pe dramaturgul (botezaþi, 23); Safta lui Gheorghe pantofar
imaginându-ºi-l pe Conul Leonida, cum îi vin ºi Pãuna (IF 7/56 N.N.); Safta lui Ioan
în minte acele momente, închipuindu-ºi-o Sandu ºi Zoiþa (IF 3/59 Voiv.); Safta vãduva
pe Efimiþa vârstnicã ºi prostãnacã...), sin Nicolae se cununã, la 16 Ianuar 1855, cu
Eufimia lui Ion Pitiº ºi Maria (IF 22/57 G.V.), Vasile junele sin Gheorghe calpacciu; naºi:
Eufimia lui Ion Popescu ºi Maria (IF 27/58 Avram bogasier cu Maria maicã-sa
G.V.), Eufimia lui Costache brutar ºi (cununaþi, 2); Safta (lui) Nicolae Postelnicu
Dumitra (IF 27/59 ªtef), Eufimia lui Vasile se mãritã cu Nicolae Dumitrache (IC 12/58
preot ºi Paraschiva (26/61 Haral), Eufimia Tr.), iar Teodora Safta V[ãduv]a, cu Ivan
lui Alexandru Nicolescu ºi Paraschiva (IF Petre dorobanþu (IC 1/62 Vin); Iancu
34/61 Vin), Eufimia lui Toma birjar ºi Dobra cobzaru cu Safta, soþia sa, îi cununã pe
(IF 37/63 G.V.), Eufimia lui Petrache Costantin junele sin Costachi lãutar cu
Gheorghiu ºi Maria (IF2 1145/67), Eufimia Ioana fata sin Ioniþã lãutaru, la 3 Februar
lui Hristache Oprea ºi Elena (IF2 502/68), 1855 (cununaþi, 13); Preotul Antonie cu
Eufimia lui Gheorghe Dumitru ºi Elisaveta Safta soþia sa sunt nuni la cununia lui Ioan
(IF2 167/69), Eufimia lui Nicolae Stoica ºi junele sin Gheorghe ºi Ana fata sin Stan
Ioana (IF2 410/69), Eufimia lui Preotul Clincea, la 26 Ianuar 1857 (cununaþi, 5);
ªtefan Dimºescu ºi Elena (IF2 990/69), Elena slujnica nãºtea o Elenã (nu din Troia
Eufimia lui Ion Beresceanu ºi Sultana (IF2 ci) din flori (IF 41/64 G.V.). (SAFTA, slujnicã,
1169/69); Constantin este fiul lui Constantin Conul Leonida faþã cu reacþiunea.)
m. ºi Eufimia (IB 6/62 Ilie). Avem, desigur, Iancu nu este numai numele lui Avram
ºi Efimii, pasul direct spre Efimiþa: Efimia, Iancu, dar ºi prenumele (ploeºtean) al lui
botezatã de Efimia sin Dimitrie, era fiica lui Caragiale ºi al altor ploeºteni. Dãm numai
Ghiþã feraru ºi Elena (botez. 24/58 G.N.), câþiva: Iancu Filiu grefier caftanlãu din
Efimia, fata lui Toma Constantin ºi Safta mahalaua Precista (Catagrafia 1838, p.168;
(IF2 440/70), Efimia ºi Ilie Radu, pãrinþii lui lume mare); Iancu, fiul lui Voicu sin Mihnea
Ion (IB2 4/71). (COANA EFIMIÞA, Conul logofãt din Sfinþii Voevozi (Catagrafia,
Leonida faþã cu reacþiunea.) p.148); Iancu, fiul lui Ghiþã sin Iancu cea-
Safte ºi slujnice, asemenea: Safta ºi sornicar din mahalaua Precista (Catagrafia,
Drãgan lãutar îl au pe Andrei (IB 17/35 p.169); Iancu, fiul lui Costache Lipãnescu
Pant), apoi, Safta ºi Drãgan lãutaru, pe judecãtor ºi al Tarsiþei din Sf. Nicolae Nou
Constantin (IB 9/42 Voiv.); Safta preoteasa (Catagrafia, p.207); Iancu, fiul Uþei Scorþean-
din mahalaua Sf. Gheorghe fiind vãduvã ca vãduva din Sf. Nicolae Nou (Catagrafia,
este cap de familie (Catagrafia 1838, p.115); p.206); Iancu, fiul lui Ivan sin Ivan cojocar
Safta, fiica Lucsandrei vãduva sin Roman din Precista (Catagrafia, p.168); Iancu sin
din Sf. Haralambie (Catagrafia, p.102); Safta Neicu croitor din Sf. Gheorghe (Catagrafia,
fiica lui Tudorache mãtãsar sin Penu din Sf. p.115); Iancu, fiul lui Ion sin Vasile muncitor
Nicolae Vechi (Catagrafia, p.192); Safta ºi din Sf. Haralambie (Catagrafia, p.98); Iancu,
Iordache Anghel au o Nastasia (IF 8/38 fiul lui Costache sin Chiru din Sf. Ilie
G.V.), Safta ºi Ioan Gheorghe, o Zoiþa (IF (Catagrafia, p.202); Ana, fiica lui Vasile Iancu
55
Nicolae Onea
toreºte Atanase junele sin Iordache; nuni Costandin, propietar în mahalaua Sfinþii
Petre negustor cu Elena (cununaþi, 30); Împãraþi (Catagrafia 1838, p.22); Miþa, fiica
Voicu Iordache se cãsãtoreºte cu Maria lui Ristea sin Goiciu ºi Ilina din mahalaua
Cristea (IC2 209/68); Mihail Iordache ºi Sf. Gheorghe (Catagrafia, p.115); Constantin
Elenca au o Elisabeta (IF 32/36 G.V.); Iorda- este fiul lui Dincã fierar ºi Miþa (IB 18/39
che medelnicer ºi Dumitra (IF 35/36 Prec), Vas); Chiru este fiul lui Costache m. ºi Miþa
Iordache cismar ºi Tiþa (IF 57/45 Tr.); (IB 44/43 Tr.); Miþa ºi Ioniþã Sprincenatu au
Iordache Cojocar ºi Maria (IF 25/36 Vin.; o Marie (IF 59/44 Ion); Miþa ºi Ghiþã bum-
23/43 Împ), Iordache Romanescu ºi bãcar o au pe Tinca (IF 28/49 Prec.); Anghel
Ecaterina (IF 38/47 Ion), Iordache croitor ºi este fiul lui Gheorghe croitor ºi Miþa (IB
Tinca (IF 44/51 G.N.), Iordache zidaru ºi 20/50 Haral); Miþa ºi Nicolae simigiu sunt
Gherghina (IF 8/53 Voiv.), Iordache (al lui) pãrinþii altei Elena (IF 4/54 Prec); Miþa ºi
Dinu m. ºi Voica (IF 21/59 Sava), Iordache Niþã Gheorghe au o Elisabeta (IF 10/57
Ion mãcelar ºi Zoiþa (IF 12/62 Prec), Haral); Miþa ºi Dobre grãdinar o au pe Ste-
Iordache cismar ºi Elena (IF 9/61 Apos) ºi liana (IF 9/59 B.V.); Miþa ºi Ioniþã Teodores-
Iordache Nicolae ºi Petra (IF 18/64 ªtef) au cu îl au pe Iamandi (IB2 60/66); Constantin
Marii; Iordache ipocomisar ºi Tinca o au pe [fiul lui] Dragomir dascãl se cãsãtoreºte cu
Evghenia (IF 30/51 Dt); Iordache cãldãraru Miþa Nicolae (IC 9/53 Ion); Constantin (fiul
ºi Voica, pe Gherghina (IF 33/52 Sava); lui) Constantin cârciumar se cãsãtoreºte cu
Chiriachi este fata lui Iordache m. ºi Safira Chirana (a lui) Miþa vãduva (IC 13/58 Ion).
(IF 55/52 Tr.), o alta, a lui Gheorghe Ior- (MIÞA BASTON, D-ale carnavalului.)
dache ºi Maria (IF 3/65 N.V.); Constantini ªtefan este un nume atât de frecvent, cã
sunt fiii lui Ioana Iordache (IB 1/35 B.V), este inutil sã dãm un exemplu. Ne oprim
Iordache Tamara ºi Elena (IB 31/47 B.V.), numai la Fãnicã: (ªTEFAN TIPÃTESCU,
Iordache zidaru ºi Gherghina (IB 4/52 Voiv), prefectul judeþului, Fãnicã, cum i se spune
Iordache cârciumar ºi Tudora (IB 44/52 Dt), I,I-V, VII-IX; II,I, III-VI, VIII, X-XIV; III,II,
Iordache grãdinar ºi Dragnea (IB 31/53 VII; IV,II, IV-VII, X, XII, XIV, „cocoºelul”,
Sava), Stan Iordache cãruþaº ºi Uþa (IB 16/56 cum îºi zice singur, I,IV, O scrisoare.). Fãnicã
Tãn[ase]) ºi lui Gheorghe Iordache ºi Elena Petrescu ºi Ecaterina sunt pãrinþii lui Lazãr
(IB 35/64 Pant); Dobre este fiul lui Iordache (IB2 61/68).
Ion ºi Zanfira (IB2 544/66); Maria, soþia lui Nu am cãutat chiar cu lumînarea, dar
Iordachi bãrbieru, boteza la 4 Septembrie unui copil gãsit i s-a dat numele de Ion
1855 (botezaþi, 68); la 12 Iulie 1857 se nãºtea Tipãreanu (IB2 1174/77), asemãnãtor cu al
Iordache (botezat la 21), fiul lui Pena ºi al vreunui Tipãrescu sau Tipãtescu, ce puteau
lui Peicu muncitor (botezaþi, 67); Elena e exista în realitate.
fata lui Stan Iordache ºi Manda (IF 24/59); Între atâþia Zaharii, Zaharia Antinescu
Alexandru e fiul lui Iordache Tocica ºi Elena este unicul ales de Caragiale: Zaharia Anti-
(IB 23/60 G.V.); Elena e fata lui Tudor nescu se cãsãtoreºte cu Chiriachi Nicolae
Iordache ºi Ana (IF 20/60 Haral); Alexe sunt (IC 10/53 G.v.; în Autobiografie, Zacharia
fiii lui Iordache Stan grãdinar ºi Maria (IB Antinescu spune cã pe soþia sa o chema
2/60 Apos) ºi Iordache croitor ºi Maria (IB Domnica: „Dupã o vãduviã de 2 ani, în anul
11/64 ªtef); Iordache (al lui) Necula m. (IF 1853 am pãºit în a 2-a cãsãtoriã cu D-ºoara
24/62 Sava) ºi Iordache Simion tabac ºi Domnica, nãscutã Dimitriu, cu care am trãit
Zoiþa o au câte o Floarea (IF 8/64 Ilie). (IOR- o viueaþã mulþumitoare 26 ani, binecuvân-
DACHE, calfã la Girimea, D-ale carnavalului; tându-ne Ceriul cu 9 odrasle: 5 de sexul
IORDACHE BRÂNZOVENESCU, O scrisoa- masculin ºi 4 de sex feminin.”, p.12; cu
re pierdutã.) prima soþie, Iudita, nãscutã Martinovici,
Desigur cã erau ºi Miþe: Miþa ºi Nicolae într-o „viueaþã conjugalã de 7 ani”, avusese
Vâlcu au o Elenã (IF 3/36 G.V.); Pena este 2 copii: Emilia ºi Iancu, p.11-12); i se nasc
fiica lui Ion Petcu ºi Miþa (IF 40/38 G.N.); Maria, fiica lui Zaharia Antinescu ºi
Miþa, soþia lui Ioniþã cârciumar sin Chiriachi (IF 21/54 G.V.), Aurelia, fiica lui
57
Nicolae Onea
Zaharia Antinescu ºi Chiriachiþa (IF 11/58 ºi Lixandra (IB2 61/66); Tache Ioan, 46 ani,
G.V.), Alexandru, fiul lui Zaharia Antinescu cismaru, Suburbia Sf.Spiridon, strada
prof. ºi Domnica (IB 13/60 Prec), Maria, fiica Vãleni, la 30 Aprilie, Take Nenu, la 7 Iunie
lui Zaharia Antinescu ºi Chiriachi (IF 17/65 1866 (N, nenum.) ºi Take Popescu, de ani
G.V.), Lambru, fiul lui Zaharia Antinescu ºi 45, muncitor, suburbia sf.Spiridon, str. Spi-
Chiriachi (IB2 705/67), Ion, fiul lui Zaharia talului, la 12 Decembrie (N, 770), sunt mar-
Antinescu ºi Chiriacha (IB2 629/73). (ZA- tori la naºteri; Tache Ionescu se cãsãtoreºte
HARIA TRAHANACHE, O scrisoare pier- cu Siþa Anghelescu (IC2 183/68), Tache Li-
dutã.) xandru, cu Ioana Radu (IC2 245/70), Maria
Tache nu este numai vestitul Popa Tache Tache, cu Nicolae (fiul lui) Duþã m. (IC 3/60
din Bucureºti, dar ºi un frecvent nume Ion); Maria Tache, cu Petrache Nicolae câr-
ploeºtean. Tache sin Tãnase, de neam ciumar (IC 8/63 Vin.), Toma Tache, cu Maria
scãunean, era propietar în mahalaua Sf. Gheorghe (IC2 262/69), iar Tãnase Tache, cu
Gheorghe (Catagrafia 1838, p.110); Tache, Sultana Ion (IC2 20/70); Tache Filotache ºi
fratele lui Tudor grãdinar sin Nicolae din Teodora au un Ion (IB2 172/70). (TACHE
mahalaua Biserica Domneascã (Catagrafia, FARFURIDI, avocat, O scrisoare pierdutã. Tot
p.199); Tache sin Gheorghiu logofãt este aici mai apare ºi un d. Tãchiþã, I,I.)
nun la 4 Februar 1840 (cunun. 3); Tache Cu Brânzovenescu avem ceva asemãnã-
logofãt ºi Zamfira au un Anghel (34/42 tor: C. Brânzescu ºi Maria, pãrinþii Alexan-
Haral), Tache ºi Zanfira, o Sevastiþa (IF drei (IF 7/62 Ion). Cineva – persoanã însem-
14/43 Dt.), iar Tache Aricescu ºi Neacºa, o natã, nu spun cine – care a scris o carte
Constanda (IF 16/43 Spir.); Ivanca este fiica despre Mahalalele din Ploeºti, ce aºteaptã a fi
lui Tache State ºi Lucsandra (IF 22/47 G.V.); tipãritã, mi-a spus dupã conferinþã cã a exi-
Tache plugar ºi Maria (IF 62/48 Vas.) ºi stat chiar un Brânzovenescu, un negustor
Tache cismar ºi Maria (IF 37/60 Pant.) au din apropierea ºcolii în care a învãþat Ioan
câte o Ioana; niºte Constantini sunt fiii lui Grigorescu. Aºtept. Provincia. Rog seriosi-
Tache ºi Zamfira (IB 2/42 Dt.), Tache ºi tate. (IORDACHE BRÂNZOVENESCU,
Elenca (IB 9/49 Apos.), Tache argintar ºi avocat, O scrisoare pierdutã.)
Elenca (IB 11/50 Ilie), Tache Neagu dulgher Erau, desigur, ºi avocaþi. Costache La-
ºi Ivanca (IB 20/52 Haral; 34/54 Tãnase) ºi zãru, avocat, scutit (fiind logofãt), are douã
Tache Micu pescaru ºi Eufrosina (IB 22/63 slugi: Gheorghe ºi Maria; propietar în
Ion); Tache Dinescu ºi Maria (IF 22/55 Ion)
mahalaua Sfinþii Voevozi (Catagrafia 1838,
ºi Tache Mitrea ºi Maria (IF 57/63 Tr.) au
p.148). Un Petrache Gheorghe avocat se
Teodore ; Tache mãcelar ºi Elena o au pe
cãsãtoreºte cu Zoiþa Constantin popa (IC
Steliana (IF 49/59 Haral); Marii au Tache
1/45 N.n.).
mãcelar ºi Elenca (IF 64/61 Haral) ºi Tache
Stãnescu ºi Areta (IF 44/64 Ion); Tache Au fost ºi Ioneºti – cum se va vedea mai
Grigoriu ºi Teodora (IF 34/60 G.V.) ºi Tache jos dintr-o listã electoralã, unii chiar profe-
tabacu ºi Lamba (IF 36/62 N.V.) au Sevaste; sori. Prelungirea ºi translarea lui Ion –
Tache povarnagiu ºi Anca au o Sofie (IF nume frecvent – în Ionescu, era încã timidã.
32/61 Împ.); Tache sin Teodor cavafu îi Ghiþã Ionescu, cântãreþ, ºi Luxandra îl au
boteazã pe Teodor, la 31 (era nãscut în 27) pe Agatonic (IB 20/62 G.V.) ºi pe Daniil, cu
Ghenar 1854, ºi pe Gheorghie, la 29 (nãscut Luxandra (IB 12/65 Împãraþi); Ghiþã Iones-
la 23) April 1854, fiul lui Velicu tabacu cu ºi Siþa (IB2 1029/69) ºi Ghiþã Ionescu ºi
(botezaþi, actele nr. 4 ºi 42); Andrei este fiul Aneta (IB2 271/67) îi au pe Gheorghe; Marin
lui Tache zidaru ºi Eufrosina (IB 8/56 Tr); Ionescu scriitor se însoarã cu Elena Teodor
Maria este fiica lui Tache Mincu pescaru ºi (IC 5/65 Împ.); Tache Ionescu este martor la
Eufrosina (IF 59/64 Ion), iar Ecaterina, nãs- o naºtere (5 Noembrie 1866, N, nenum.);
cutã la 4 ºi botezatã la 11 Avgust 1864, a lui Cristea Ionescu ºi Joiþa sunt pãrinþii lui
H[r]istache sin Tache ºi Elenca (botezaþi, Mihail (IB2 295/70). (IONESCU, institutor,
58); Gheorghe este fiul lui Tache Gheorghe O scrisoare pierdutã.)
58
Unde e domiþilul pieselor lui Caragiale? (II)
Alexandru sunt fii ai lui Ion Popescu bãcan brie (era nãscutã în 8) 1853 (botezaþi, 74); la
ºi Ana (IB 60/62 Ion) ºi Gheorghe Popescu 26 Iulie 1853 este îngropatã Marica fata sin
arendaº ºi Luxandra (IB 39/64 Împ); Ioan Ghiþã brutaru (morþi, 20); Maria, soþia lui
Popescu ºi Ana (IF 10/58 Ion) ºi Ioan Ghiþã lãutaru, îl boteazã, la 19 August 1854
Popescu ºi Elena (IF 14/65 Ion) au câte o (se nãscuse pe 15), pe Gheorghe, fiul lui
Teodora; Ioan Popescu ºi Dragomira o au pe Niculae muscalagiu (botezaþi, 76); Ghiþã
Vasilichia (IF 3/60 Vas.); Alexandra este fiica cizmaru ºi Ecaterina cununã, la 17 Iunie
lui Ghiþã Popescu ºi Elena (IF 8/62 ªtef), iar 1854 (cununaþi, 24) ºi este naº de botez la 20
Zamfira, a lui Ioniþã Popescu ºi Ecaterina Marte 1855 (botezaþi, 22); Ghiþã croitoru cu
(IF 19/62 Tr.); Apostol este fiul lui Pascu Velica, soþia sa, cununã, la 23 Iunie 1854
Popescu ºi Elena (IB 7/62 N.N.); Elena, fiica (cununaþi, 25), ºi este naºul lui Gheorghe,
lui Ghiþã Popescu ºi Nastasia (IF 1/65 Vas); feciorul lui Costandin Hristodor, la 1 Mai
Ghiþã Popescu ºi Sultana au o Marie (IF 1855 (botezaþi, 34); Ghiþã Manea croitor cu
50/56 Tr.) ºi o Sofie (IF 71/57 Tr.); altã Marie Maria sunt nuni la 18 Ianuar 1858 (cunun.
este a lui Iordache Popescu ºi Smaranda (IF 6); alt Ghiþã croitoru ºi Lucsandra îl au pe
65/65 G.V.); Vasile Andreescu se cãsãtoreºte Costandin, nãscut la 17 ºi botezat la 20
cu Joiþa T. Popescu (IC2 83/69). (POPESCU, Octombrie 1855 (botezaþi, 80); ºi alt Ghiþã
institutor, O scrisoare pierdutã.) croitoru ºi Ecaterina îl au pe Pavel, nãscut la
Cât despre Ghiþã, el este un nume 21 ºi botezat la 28 Ianuar 1857 (botezaþi, 8);
ploeºtean – era sã adãugãm, de nu ne-am fi Ghiþã geambaº ºi Ioana o au pe Floarea (IF
temut de pedeapsa Gramaticii, aproape 24/56 Tr); Ghiþã fierar ºi Tiþa o au pe Elena
comun. Astfel, Ghiþã logofãt are o Constan- (IF 21/58 Prec.); Sultana sin Ghiþã pescar îl
tina (IF 32/32 Vin.); Ghiþã slugã la Ilie sin boteazã pe Barbu fiul lui Atanase pescaru
Hristea croitor ºi chiriaº în mahalaua (botezaþi 28/58); Ghiþã mocanu este tatãl
Precista (Catagrafia 1838, p.157); Ghiþã fiul Eufrosinei, nãscutã la 17 ºi botezatã la 24
lui Iordan bogasier sin Ioan, sârb, chiriaº în Aprile 1855 (botezaþi, 31). Alþi copii de
mahalaua Sf. Pantelimon (Catagrafia, p.141); Ghiþã: Alexe, fiii lui Ghiþã Alexe ºi Teodora
Ghiþã sin Iancu vãcar, propietar în maha- (IB 49/59 Treime) ºi Ghiþã croitor ºi Maria
laua Sf. Gheorghe (Catagrafia, p.110); Ghiþã (IB 18/60 Tr); Maria, fiicele lui Ghiþã croitor
fiul lui Gheorghe cizmar sin Ion, propietar ºi Velica (IF 4/57 Vin.), Ghiþã cârciumar ºi
din Sfinþii Voevozi (Catagrafia, p.149); Ghiþã Raliþa (IF 34/57 Vin.) ºi Ghiþã Lazãr argintar
fiul lui Stancu Brãdache cârciumar, propi- ºi Sevasta (IF 4/62 Prec); Ecaterina, fiica lui
etar din mahalaua Precista (Catagrafia, Ghiþã birjar ºi Zoiþa (IF 27/61 Haral);
p.170); Ghiþã fiul lui Sandu logofãt sin Andrei, fiii lui Ghiþã Iacob geambaº ºi
Radu, propietar din Sf-þii Voevozi (Cata- Maria (IB 48/60 Vas), Ghiþã croitor ºi Bãlaºa
grafia, p.153); Alexandru este fiul lui Ghiþã (IB 62/64 ªtef), Ghiþã croitor ºi Caliþa (IB
preot ºi Sultana (IB 8/42 N.V.); Marina, soþia 53/68/63); Ghiþã sin Dragomir boteazã un
lui Ghiþã zmântânã (Ghiþã, pupã-l în bot ºi- Gheorghe, la 31 Martie 1862 (botezaþi, 18,
i papã tot!), boteazã o Marie, la 16 (nãscutã G.N.); Ghiþã ªtefãnescu era tatã, la 3 Martie
pe 8) Septembrie 1843 (botezaþi, 49); 1866 (N inv.2/1865 [ºi 1866]); Ghiþã Ioanu,
Gheorghe (fiul lui) Ghiþã smântânã se ani 26, cismaru, ºi Mariea Ghiþã, Suburbia
însoarã cu Elena Ion (IC 5/52 Vin.); Ghiþã Sf.Spiridon, Strada Vãleni, o au pe Mariea,
Bãicoianu ºi Lucsandra au o Elena (IF 31/48 la 13 Martie 1866 (N, Dos.5/1866); Ghiþã
Voiv.); Ghiþã sãrar ºi Bãlaºa au o Paraschiva Nikolau, de ani 47, specolant (aduce a Cara-
(IF 64/48 Tr.); Andrei sunt fiii lui Ghiþã giale, nu?), suburbia Sf.Ioan, strada israilitã,
Iacob geambaº ºi Maria (IB 48/60 Vas), este martor la declararea unui copil, la 25
Ghiþã croitor ºi Bãlaºa (62/64 ªtef) ºi Ghiþã Noembrie 1866 (N, 740). (GHIÞÃ PRISTAN-
croitor ºi Caliþa (53/68/63 Vas); Antoni, ai lui DA, poliþaiul oraºului, O scrisoare pierdutã.)
Ghiþã abagiu ºi Despa (IB 14/50 Pant) ºi Au fost ºi poliþai: Toma poliþai ºi Elena
Ghiþã Ion ºi Maria (IB2 253/70); Ghiþã sin sunt pãrinþii lui Alexandru (IB 45/43 G.V.).
Ivanciu boteazã o Anghelinã, la 12 Noem- Ca ºi în cazul Catindatului, ºi Cetãþeanu
60
Unde e domiþilul pieselor lui Caragiale? (II)
era nume de familie la Ploeºti. Se ºtie Theodoru sunt nuni, la 16 Ianuarie 1858
demult cã Ion Cetãþeanu a fost unul dintre (cunun. 4 G.N.); Joiþa sin Stoean îl boteazã,
profesorii lui Caragiale (UN CETÃÞEAN la 10 Februar 1858, pe Haralampie (botezaþi,
TURMENTAT, fost poºtaº, O scrisoare pier- 1858); Lucsandra, fiica lui Marin m. ºi Zoiþa
dutã.) (IF 50/53 Dt.); Ana, fiica lui Ion m. ºi Zoiþa
Într-un oraº aflat la rãscruce de drumuri, (IF 7/55 Pant.); altã Ana, fiica lui Costache
unde, chiar ºi dupã construirea cãii ferate se Ioachim m. ºi Zoiþa (IF 47/65 Tãn); Petra,
mai schimbau caii pentru mai multe poºte, fiica lui Constantin m. ºi Zoiþa (41/58 Vas.);
poºtaºii nu puteau sã lipseascã: Dumitru (al Chiriachi, fiica lui Nicolae m. ºi Zoiþa (IF
lui) Uºurelu poºtaº se însoarã cu Tudora 4/62 Vas.); Ioana, fiica lui Oprea m. ºi Zoiþa
Marin (IC 8/35 Vin.), Matei (al lui) Ion (IF 111/64 Vas); Constantini au Teodor
Poºtaºu, cu Neacºa Ion (IC 2/43 D.), iar cãldãrar ºi Zoiþa (IB 40/50 Vin), Constantin
Banu (al lui) Radu poºtasiu, cu Maria (a lui) Antonache ºi Zoiþa (IB 9/50 Dt.), Ion tabacu
Zoiþa v[ãduva] (IC 5/59 Sava), Ion (al lui) ºi Zoiþa (IB 27/56 Voiv), Luca Antonescu ºi
Ion Poºtaºiu, cu Ioana Floarea (IC 2/65 Zoiþa (IB 33/59 Dt.), Ion Marin ºi Zoiþa (IB
N.n.); Matei poºtaºu ºi Neacºa o au pe Voica 7/63 Voiv); Zoiþa ºi Nicolae pândar o au pe
(IF 3/46 Dt.); Constantin era fiul lui Stan Zamfira (IF 19/56 N.N.); Zoiþa ºi Dumi-
poºtaº ºi Marina (IB 25/47 N.N.); Tache trache o au pe Cãlina (IF 3/59 Apos); Zoiþa
poºtaºu ºi Neacºa o au pe Ichi (IF 25/56 Dt). ºi Hristache Ion au o Dumitra (IF 57/60
Zoe nu era numai eroina eponimã a lui Haral.); Zoe ºi Iancu Iliescu lumânãrar au o
Costache Negruzzi, ci ºi o frecventã presen- Elena (IF 21/63 Împ.); Zoiþa ºi Nicolae
þã ploeºteanã: Zoe ºi Ion Scorþeanu sunt pã- Andrei îl au pe Badea (IB 1/65 Împ), Joiþa ºi
rinþii lui Alexandru (IB 1/60 G.V.) ºi Maria Antonescu Guþã pe Grigorie (IB2 111/67), iar
(IF 25/62 Vin.); Joe sin Iancu îl boteazã, la 18 Joiþa ºi Ioniþã Dinescu pe Ion (IB2 969/68) ºi
(era nãscut pe 15) Septembrie 1855, pe pe Alexe (IB2 1063/70); Joiþa ºi Ghiþã
Constantin, fiul lui Niculae cãrciumaru ºi Negulescu (IB2 1160/69) ºi Joiþa ºi Nãstase
Maria (botezaþi, 70); Zoiþa este fiica lui Dumitru au Ioni (IB2 704/70); Ioniþã birlic
Alecu Grecu logofãt (IF 9/32 B.V.) ºi a cismar ºi Neaga (IF 30/42 Vin), Ioniþã cismar
Ecaterinei (IF 8/38 N.N.); Zoiþa ºi Mihai ºi Niþa (20/51 G.V.), Nicolae pescar ºi Biþa
Drãgulãnescu (IB 23/39 Vas) ºi Zoiþa ºi (IF 63/56 Tr.), Tãnase aprodu ºi Tinca (IF
Nicolae postelnicu (IB 14/43 Împ), Zoiþa ºi 28/44 Împ.), Radu militar ºi Niþa (IF 46/61
ªerban Vasile (IB 11/53 Haral) au câte un N.N.) au Zoiþe. Numai pentru perioada
Alexandru; Joiþa ºi Stãnicã Marin o au pe 1832-1865 am numãrat 14 fete care au fost
Ecaterina (IF 35/42 G.V.), aceeaºi Zoiþa ºi botezate cu numele de Zoe, ºi 175 fete bote-
Stãnicã Marin, ºi pe Sevastiþa (IF 6/47 G.V.); zate Zoiþa (IF, p. 354-9). O adevãratã epi-
Zoiþa Elenca se cununã cu Nicolae Can- demie. (ZOE TRAHANACHE, familiar: Joi-
diolnosu (IC 3/47); Costache Neagu logofãt þica, I,I-IV, VII-IX; II,I, III-IV, VII-VIII; III,II,
se însoarã cu Zoiþa Ion (IC 2/51 n.n.), iar IV; IV,II, V-VI,VIII, XII, XIV, O scrisoare pier-
Constantin (al lui) Achim m., cu Zoiþa dutã.)
Istrati (IC 17/58 Vin.); Zoiþa ºi Ion spânu îl Feciori. Ioniþã Fecior se însoarã cu Zinca
au pe Anton (IB 2/49 Pant); Zoiþa ºi Eftimie Vasile (IC 1/55 Pr.); Radu Ion servitor se
Greceanu (IF 1/52 N.N.) ºi Zoiþa ºi Ion însoarã cu Ana Vlad (IC 30/65 ªt.). (UN FE-
Marin (IF 36/63 Dt) au câte o Ana; Joiþa, CIOR, O scrisoare pierdutã.)
soþia lui Ghiþã, boteazã la 20 Septembrie Mulþi dintre Sotirii din vremea ploeº-
1853 (botezaþi, 62); Ana sin Joiþa vãduva se teanã a lui Caragiale vor fi devenit Sotireºti.
cununã cu Avram junele sin Niculae, la 12 Sotir cojocar ºi Maria au un Ruse, nãscut la
Iunie 1855 (cununaþi, 18); iar Joiþa Stan cu 26 ºi botezat la 28 Octomvrie 1847; naº Ruse
Vasile Ciorcioiu (IC2 180/69); Joe sin Ioniþã sin preot Sava (botezaþi, 42); Sotir olangiu ºi
croitor ºi soru-sa Maria sunt nune, la 18 Stana soþia sa îi cununã pe Gheorghe junele
Ianuar 1858 (Condica pentru cununaþi, actul sin Stan volentiru cu Gana fata sin baba
nr. 11); Joiþa Theodoreasca ºi Constantin Zlata, la 6 Februar 1849 (cununaþi, 12); Sotir
61
Nicolae Onea
sin Boiu boteazã, la 3 Avgust 1858 (botezaþi, (IC 9/63 Vin.), Despa (lui) Nicolae Popa, cu
72). (SOTIRESCU, Titircã, Sotirescu & C-ia.) Costache Paraschiv Pãcureþu (IC 9/64 Sp.),
Iar acum persoanele ºi profesiile din Hrisia (lui) Marin Preotul, cu Ion ªtefan (IC
câmpul pieselor, în ordinea în care ele sunt 3/65 Ilie) Sîrma (lui) Ioniþã popa Dumitru,
menþionate: cu Constantin Gheorghe (IC 4/65 Sp.),
Un amploiat, O noapte, I,I, II,VII (i.e. Constantin (al lui) Ion preot, cu Alexandra
RICÃ VENTURIANO). Da, avem ºi am- (lui) Miron preot (IC 7/65 N.V.); Panait sin
ploiaþi: Vasile Nuþu amploiat ºi Maria o au preotul Cãlin cu Maria îi cununã pe
pe Aurelia (IF 49/64 G.V.); acelaºi – grafiat Atanasie june sin Gheorghe cizmar ºi
Vasile Nuþã – amploiat ºi Maria o au ºi pe Spiridoana fata sin Hristea (cunun. 2/53);
Eufimia (IF 7/62 G.V.). preotu Sava hagiu îl boteazã pe Sava, fiul
TACHE pantofarul, finul lui Popa Tache, lui Panait dohtoru (botez. 12/54 G.N.);
O noapte, I,II, II,I. Am vãzut Tãchiþi mai sus. Preotul Zaharia ºi Curteza maicã-sa îi
Dacã vreþi, un Tache cismaru ºi Niþa sunt cununã pe Radu vãduvul sin Stãnimir cu
pãrinþii Mariei (IF 9/56 Pant.). Elena vãduva sin Penu, la 31 Ianuar 1857
POPA Zãbavã, O noapte, I,II; popa Pri- (cununaþi, 7); Ghiþã preot ºi Sultana le au pe
pici, O scrisoare, I,I. Þinând seama de nu- Chiriachi (IF 11/53 Prec.) ºi pe Ioana (IF 1/60
mãrul mare de biserici din oraº, erau ºi Prec); Ghiþã preotu Gheorghe ºi Salomia o
numeroºi popi: Sterian sin popa Dobre era au pe Elena (IF 12/63 Prec.); preotu Zaharia
preot ºi propietar în mahalaua Precista ºi Anghelina îl au pe Ilie; obraz pr[eotul]
(Catagrafia 1838, p.170); Tudorache Popa Dimitrache (botez. 74/54 G.N.); preotu
Grigore ºi Zoiþa au o Elena (IF 11/35 G.V.); ªtefan ºi Elena îl au pe Gheorghe (botez.
Dumitrache popa ºi Maria (IF 1/36 N.V.) ºi 37/57 G.N.); Emanoil preot ºi Maria o au pe
Marin popa ºi Manda (IF 52/52 Tr.) au câte o Elena (IF 72/61 ªtef); Stroe preotu Maxim ºi
Maria; Stroe Vlad preot ºi Pãuna o au pe Ecaterina o au pe Barbara (IF 10/63 Ion);
Smaranda (IF 15/34 B.V.); Constantin (al lui) preotu Ghiþã Stoenescu din Suburbiea Sf.
Vasile Popa se însoarã cu Maria Tãnase (IC Apostoli era martor la o declaraþie de
16/46 Ion), Ghiþã (al lui) Stan popa, cu Ioana naºtere, la 26 Ianuarie 1866 (N, nenum.) etc.
Viºan (IC 18/46 H.), Maria fata sin Preotu GHIÞÃ ÞIRCÃDÃU, negustor, O noapte
Stati se mãritã, la 23 Ianuar 1855, cu furtunoasã, I,II, I,VII, fostul cumnat al lui
Dimitrie junele sin Voica vãduva (cununaþi, Jupân Dumitrache. Beþiv, desigur – „n-a dat
8), Andrei (al lui) Gheorghe preot se însoarã pe-acasã de trei zile”, zice Chiriac; „Cine
cu Arghira (a lui) Simion preot (IC 4/55 D), ºtie în ce cârciumã s-a-nfundat!...”, adaugã
Constantin (al lui) Niþu popa, cu Tudora Dumitrache; „Era afumat rãu nenea Ghiþã”,
Oprea (IC 3/56 Tan), Ion (al lui) Petre preot, întãreºte Ipingescu. Pe Ziþa, soþia lui, sora
cu Ana (lui) Ion preot (IC 15/56 Ion), Elena Vetii, „N-o mai maltrata, domnule, mãcar
(a lui) Radu Popa se mãritã cu Ioniþã Florea cu o vorbã bunã”, zicea Dumitrache. Ba,
(IC 10/56 Vv.), Dobre (al lui) Rada popa se noaptea, „a tratat-o cu insulte ºi cu bãtae”,
cununã cu Elena (lui) Maria V[ãduv]a (IC de a trebuit sã intervinã poliþia, Ipingescu
13/56 Vin.), Nicolae (al lui) Vasile Popa, cu dresându-i el procesul-verbal. („Nu i-am
Maria Ivan (IC 8/59 VV), Tãnase (al lui) adresat eu procestul-verbal atuncea noap-
Zamfir popa, cu Stanca ªerban (IC 6/59 tea”?, ar scrie astãzi Nenea Iancu, dacã ar
VV.), Ion (al lui) Andrei popa, cu Elena (a mai fi fizic printre noi, luând cuvântul su-
lui) Nãstase Tãriceanu (IC 2/60 H.; ce com- bliniat de la un personaj din zilele noastre,
binaþie!), Ana Stan Popa, cu Alexe Ion din aceastã instituþie chiar, secretar general
Sulica cismar (IC 10/60 ª), Ion (al lui) Ion la Prefecturã, acum subprefect, semn cã
preot, cu Steliana Hristea (IC 9/62 G.n.), lumea lui Caragiale n-a pierit din Ploeºti
Maria (a lui) Matei preot, cu Oprea Alexe nici azi, fiind încã productivã.) Astfel cã,
(IC 2/63 Sp.), Nãstase (al lui) Nãstase preot, excedatã de aºa trai, Ziþa nãvãleºte þipând:
cu Maria Tudose (IC 9/63 Împ), Constantin „Nene, moartã, tãiatã, nu mai stau cu mito-
(al lui) Nicolae preot, cu Spiridoana Vasile canul, scapã-mã de pastramagiul!”. „Un
62
Unde e domiþilul pieselor lui Caragiale? (II)
Costandin Gheorghiu, grec, arendaº ºi (IC 11/65 Înp.). (Fiindcã l-am întâlnit, notez
propietar din Sf. Gheorghe (Catagrafia, aici ºi un Radu Pãturicã ºi Maria, pãrinþii
p.129); Anastase sin Panait, grec, arendaº ºi Caliþei (IF 44/47 Haral.); Radu Stan
propietar din Sf-þii Voevozi (Catagrafia, Pãturicã, alãturi de Maria, pãrinþii Floarei –
p.153); Mihail Debberoki, grec, arendaº ºi IF 28/51 Haral; Radu Pãturicã ºi Maria au ºi
chiriaº; Apostolachi Rigiolu, grec, arendaº un Constantin – IF 32/56 Haral; existau ºi
ºi chiriaº; Mihai sin Hristode, grec, arendaº mulþi Dinu: Dinu cismar ºi Maria, IF 17/45
ºi chiriaº, toþi trei din Precista (Catagrafia, Spir.; Niþã Dinu ºi Tudora – IF 8/54 Tãn.;
p.158-159); Anastase sin Costandin, grec, Dinu Oancea ºi Marina, IF 8/56 Haral.;
arendaº ºi chiriaº; Alecu Elefteriu, grec, Dinu lãutaru ºi Maria, IF 25/60 G.N., toþi
arendaº ºi propietar, amândoi din Buna pãrinþi de Zoiþe; Ioan sin Dinu cu Gher-
Vestire (Catagrafia, p.176-177); Nicolae ghina au un Gheorghe, nãscut la 8 ºi botezat
Hangiu, grec, arendaº ºi chiriaº din Sf. la 11 Februarie 1860 – botezaþi, 9).
Vineri (Catagrafia, p.215); Ioan arindaºu cu Binagii (JUPÂN DUMITRACHE: „asta
Maria soþia sa îi cununã pe Ioan junele sin meºterul Dincã binagiul mi-a fãcut-o”,
Stan lãutaru ºi Mariea fata sin Stanca vãdu- II,IX). Hagi Costea, binagiu din mahalaua
va (cununaþi, 17/1855); Tudor Ion arendaº Precista (Catagrafia 1838, p.161).
se însoarã cu Elena ªtefan (IC 13/60 Ion), MIÞA (hipocoristic cu care Conul Leo-
ªtefan Dumitru arendaº, cu Alexandrina nida, acest soþ în serie, îºi alinta prima soþie,
Nicolae (IC 4/61 G.v.), Nicolae Pârvu aren- ca ºi pe cea de-a doua, Efimiþa: „Zic:
daº, cu Elena Trifan (IC 1/62 Vin.), iar grãbeºte-te degrab’, Miþule”; „Trebue sã fie
Constantin Ionescu arendaº, cu Elena Iancu târziu, Miþule; ne culcãm? EFIMIÞA:
64
Unde e domiþilul pieselor lui Caragiale? (II)
douãspce trecute, bobocule.”; „Miþo, ai zis Nicolae sin Ion, supus K.K. ºi scutit de bir,
matale fetii”, I,I; „Miþule, nu-i nimica”; bãrbier ºi propietar în Sf. Gheorghe (Cata-
„Miþule, asta dumneata ºtii”; „Miþule, stãi, grafia, p.128); Trandafir sin Gheorghe, bãr-
nu te importa degeaba”; „noapte bunã, bier ºi chiriaº în casa lui Miu din Precista
Miþule”, „Nu te mai culca cu faþa-n sus, (Catagrafia, p.157); Gheorghe sin Preda, bãr-
Miþule”, I,III; „Nu-i lucru curat, Miþule!”; bier ºi propietar în Sf. Vineri (Catagrafia,
„Nu te speria, Miþule”, I,IV). Eponime am p.228); Chiril este fiul lui Ghiþã bãrbieru ºi
vãzut deja. Mihalcea (IB 19/42 Vin); Ghiþã bãrbier ºi
Zavragii, Conul Leonida, sc.IV; O scrisoare, Ecaterina sunt pãrinþii Teodorei (IF 31/45
II,I. Dumitru Zavragiu ºi Maria au o Vin); Nicolae bãrbier este tatã, la 4 Aprilie
Trandafira (IF 26/42 Vin.); Lamba (a lui) 1845 (botezaþi, 17); Gheorghe bãrbier cu
Tudor Zavera se mãritã cu Ivanciu Radu (IC Floarea, soþia sa, îl cununã, la 13 Mai 1846,
4/50 Înp.); Andrei este fiul lui Tudor Zavera pe Ioan vãduv sin Radu muncitor, cu Joiþa
ºi Stana (IB 14/56 Dt.); Tudor Zaverca ºi vãduva sin Marin (cununaþi, 10); Gheorghe
Stana au o Zoiþa (IF 27/60 Dt.); Dumitru (al bãrbier este naº de botez, la 20 Iunie 1845
lui) Tudor Zavera se însoarã cu Mihaleca (botezaþi, 35); Maria, soþia lui Iordachi bãr-
Anton (IC 4/63 D.). bieru, o boteazã, la 4 Septembrie, pe Filof-
Bãcani (bãcanul din colþ, Conul Leonida, teia, nãscutã la 30 August 1855, fiica lui Voi-
sc.V). Gheorghe sin Minea, bãcan ºi propi- ca ºi Lambe tutungiu, mahalaua Sf-þii Îm-
etar în mahalaua Sfinþii Împãraþi (Catagrafia pãraþi (botezaþi, 68); Nae bãrbier ºi Aghena
1838, p.25); Pascu sin Ion, bãcan ºi propi- au Constantini (IB 32/55 Haral; 23/57 Vas);
etar; Tudor sin Preda, bãcan ºi propietar, Nae bãrbieru ºi Aghiana au ºi o Paraschiva
amândoi în Sf. Ioan (Catagrafia, p.71-72); (IF 7/62 Vas.); Ioan bãrbier ºi Paraschiva (IF
Neculaie sin Nicolae, bãcan ºi propietar în 43/59 Dt.) ºi Alexandru bãrbier ºi Ecaterina
Sf. Gheorghe (Catagrafia, p.129); Iancu sin (IF 15/61 G.V.) au Zoiþe; Ioan Goiciulescu,
Culaie, bãcan ºi propietar în Precista (Cata- de ani 45, bãrbieru, Suburbiea Precista,
grafia, p.167); douã Lucsandre sunt fiicele Strada Francesã, este martor, la 3 Martie
lui Dobre bãcan ºi Rada (IF 23/39 Prec.) ºi 1866, la declararea copilului lui Ghiþã ªtefã-
Dumitru bãcan ºi Rada (IF 14/40 Vas.); nescu (N, inv.2/1865 [ºi 1866]).
Zoiþa este fiica lui Gheorghe bãcan ºi FRICHINESCU (turcism licenþios), spi-
Anghelina (IF 22/40 Prec), ºi a lui Petre þer, D-ale carnavalului, I,I. N-am gãsit, ne-a
bãcan ºi Iova (IF 4/43 Voiv.); Ana, a lui Ion ferit Dumnezeu.
bãcanu ºi Ecaterina (IF 29/45 G.N.); Raiciu Spiþeri. Neamþul D[l ?]. Cravse spiþer
bãcan cu Anghelina soþia sa cununã, la 26 vãduv era chiriaº în mahalaua Precista (Ca-
Februarie 1850 (cununaþi, 12); Nedelciu tagrafia 1838, p.156); alt neamþ, Echil Esoþa
bãcan ºi Sofia o au pe Ioana, nãscutã la 4 ºi spiþer, supus K.K., era chiriaº în Sfântu
botezatã la 5 Noembrie 1850 (botezaþi, 72); Gheorghe (Catagrafia, p.130); Ioniþã sin
Moise bãcanu ºi Zoiþa îl au pe Chirilã (IB Alexe, sârb supus K.K., spiþer, era propietar
40/52 G.V.); Alexandru Sava bãcan se în Sfântu Ioan (Catagrafia, p.87).
însoarã cu Teodora Stan (IC 11/50 Ion), NENEA IANCU, bogasier, D-ale carnaval-
Nicodem junele sin Stanciu mocan bãcan, ului, I,III, II,I, IV, IX, XII, XIII, III,II, IV, VII.
cu Paraschiva fata sin Jelescu bãcan, la 12 De-alde Iancu am vãzut deja.
Februar 1850 (cununaþi, 8), iar Nicolae Bogasieri erau cu duiumul: Tudor Boga-
Gheorghe bãcan, cu Zoiþa Hristea Panait sieru, tatãl Ecaterinei (IF 14/33 Împ.); Dancu
(IC 10/61 Împ.); Nicolae bãcan ºi Manda au bogasier ºi Ecaterina au o Raliþa (IF 4/34
o Zoiþa (IF 89/57 G.N.); Ghiþã Lãzãrescu G.V.); Neicu Radu, sârb, bogasier, pro-
bãcan ºi Sevasta au o Sofia (IF 30/65 Împ). pietar; Stan sin Done, arnãut, bogasier,
Bãrbieri („ªi mã cere d-un bãrbier...”, propietar; Scarlat Ghica, bogasier, chiriaº în
cântã Iordache, D-ale carnavalului, I,I). casa lui Ranet Bagrusian, toþi trei în maha-
Dumitru sin Radu, bãrbier ºi propietar în laua Sfinþii Împãraþi (Catagrafia 1838, p.14);
mahalaua Sf. Ioan (Catagrafia 1838, p.69); Nicolae bogasier ºi Lucsandra (IF 8/39
65
Nicolae Onea
Împ.), Nãstase bogasier ºi Ioana (IF 7/43 76); Guþã sin Neagu, precupeþ ºi propietar;
Voiv.), Mihalache bogasieru ºi Voica (IF Ivan sin Neagu, precupeþ ºi propietar,
49/45 Împ.), Mitu bogasier ºi Ecaterina (IF amândoi în Sf. Pantelimon (Catagrafia, p.139
18/52 Prec.), Toma Matei bogasier ºi Ioana ºi 142); Scarlat sin Dumitru, scutit de bir,
(IF 60/60 ªtef) au Elene; Tudor bogasieru ºi supus K.K., precupeþ ºi propietar; Nicolae
Maria (IF 26/43 Împ), Ioniþã bogasier ºi sin Ion, precupeþ ºi propietar; Ioniþã sin
Maria (IF 13/43 Voiv.) ºi Ion bogasier ºi Ana Gheorghe, precupeþ ºi propietar, toþi trei în
(IF 50/56) au Elisabete; Gheorghe bogasieru Buna Vestire (Catagrafia, p.174); Voicu sin
ºi Rada au gemenii Manda ºi Gheorghe, Udrea, precupeþ ºi propietar în Sf. Vineri
nãscuþi ºi botezaþi la 14 Martie 1846 de (Catagrafia, p.223); Andrei precupeþ ºi Niþa
Manda sin Panã, respectiv Elenca sin (IF 9/40 Voiv) ºi Barbu precupeþ ºi Paras-
Nicolae (botezaþi, 12 ºi 13); Ion Radovici chiva (IF 53/64 Vas) au Zoiþe; Nicolae Ion
bogasier se însoarã cu Elena Zaharia (IC precupeþ se însoarã cu Ioana Stoica (IC
13/56 Înp.), Nicolae Gheorghe Lache boga- 14/55 Vas); Bucur precupeþu ºi Tiþa o au pe
sier, cu Ioana Ion (IC 12/60 St.); Trifu boga- Zanfira (IF 26/57 Voiv.); Ghiþã precupeþ este
sieru ºi Ana (IF 23/52 Voiv) ºi Nicolae Grecu tatãl Stelianei (IF 22/62 B.V.).
bogasier ºi Lina au câte o Constantinã; ªi doctori (ZOE: „am aflat de la doc-
Alexandri au Tudor bogasieru ºi Tudora (IB torul”, O scrisoare, II,IV; sublinierea mea):
12/37 Voiv), Petre bogasier ºi Teodora (IB neamþul Ion Birder dohtor, supus K.K.
44/52 G.N.), Ioniþã bogasieru sin Nicolae ºi locuia cu chirie în mahalaua Precista (Ca-
Luxandra (IB 18/62 Împ) ºi Vasile Hristache tagrafia 1838, p.171); ungurul Tarabaº doh-
bogasier ºi Ecaterina (IB 28/64 Prec); Marii tor, supus K.K. locuia cu chirie în prãvãlia
au Dache bogasieru 21/32 Împ), Zane boga- lui Stãnicã din Sf. Vineri (Catagrafia, p.211);
sier ºi Lucsandra (IF 53/41 Haral), Matei ungureanca Ana Moroºan dohtoroaie lo-
bogasieru ºi Ana (46/56 Împ), Teodorache cuia cu chirie în casa lui Ilie Murgulaº din
bogasier ºi Maria (IF 58/61 Împ), Ion Min- Sf. Spiridon (Catagrafia, p.96); Ana doftoroa-
culescu bogasier ºi Maria (IF 34/61 Împ.); ia o boteazã, la 27 Iulie, pe Ivana, fata Mariei
Andrei au Nicolae bogasier ºi Marica (IB ºi a lui Ivan rândaº, nãscutã joi, 18 Iulie 1840
41/47 Vin); Constantini au Eosignic boga- (botezaþi, 19); Zaharia sin Tudor doftoru
sier ºi Maria (IB 13/44 N.V.), Constantin boteazã, la 19 Februarie 1839 (botezaþi, 2);
bogasier ºi Steliana (40/45 G.N.), Ion Tudor doftoru ºi Maria au gemenii Stilian ºi
bogasier ºi Eufrosina (IB 7/54 Ion), Dinu Marina, nãscuþi la 13 ºi botezaþi la 18
bogasier ºi Luxandra (IB 36/55 G.V.), Ion Decembrie 1840 (botez. 39, 40 G.N.); Panait
bogasier ºi Steliana (IB 9/57 Împ), ºi Steri doftoru boteazã în 1857 (botezaþi, 92);
Dumitru Stanciu bogasier ºi Ecaterina (IB Costache (al lui) Sachelarie doctor se cãsã-
22/61 Prec); Anton bogasieru ºi Maria o au toreºte cu Chiriachi Mitu (IC 3/59 Pr.); la 6
pe Ana (IF 32/57 Vin); Ion bogasieru ºi Februar 1855 este botezatã Evghenie – nãs-
Nastasia, pe Chiriachi (IF15/57 Voiv); Mitu cutã la 31 Ianuar, fiica lui Panait doftoru ºi
bogasier ºi Ecaterina, pe Sevasta (IF 16/59 Elena; naºã: Evghenia sin preotu Sava hagiu
Prec.); Marcu Maier bogasier este tatãl lui (botezaþi, 8); Gheorghe sin Panait doftor
Beia (IF 1/64 Istr). boteazã un Dimitrie, la 13 Marte 1855 (bo-
ªi precupeþi („eu nu sunt cupeþ, sunt tezaþi, 20); Mariea, nãscutã la 20 ºi botezatã
particoler”, se apãrã PAMPON, D-ale car- la 27 Aprilie 1861, este fiica lui Panait dof-
navalului, III,VII): Radu Dumitru, precupeþ toru sin Stere ºi Elena (botezaþi, 30; IF 30/61
ºi propietar în mahalaua Sfinþii Împãraþi G.N.).
(Catagrafia 1838, p.21); Anghel sin Mavro- ªi birjari (DANDANACHE: „dar bir-
din, sârb, precupeþ ºi propietar în Sf. Troiþã zarul”, O scrisoare, IV,II). Gheorghe birjar
(Catagrafia, p.37); Vasile sin Sava, precupeþ se cãsãtoreºte cu Dumitra Dumitru (IC 8/49
ºi propietar; Stanciu sin Dobre, precupeþ ºi Vin.), Ion (al lui) Dan birjar, cu Nastasia Ion
propietar; Ioniþã sin Gheorghe, precupeþ ºi (IC 12/52 Ion), Ene (al lui) Dan Birjar, cu
chiriaº, toþi trei în Sf. Ioan (Catagrafia, p.75- Maria Ion (IC 11/53 Tr.), Panait (al lui) Ilie
66
Unde e domiþilul pieselor lui Caragiale? (II)
birjar, cu Ecaterina Constantin (IC 1/58 (Catagrafia, p.75); Crãciun Borcea, podgore-
Vin.), Istrate (al lui) Stan birjar, cu Maria an ºi propietar în Sf. Ioan (Catagrafia, p.83);
Gheorghe (IC 5/62 Vin.), Ene (al lui) Du- Nicolae sin Pârvu, podgorean ºi propietar;
mitru birjar, cu Maria Ion (IC 2/63 Pr.); Gheorghe sin Costea, podgorean ºi propi-
Dumitru birjar ºi Efrusina o au pe Zoe (IF etar, amândoi în Sf. Dumitru; la primul mai
39/57 G.V.), iar Mihail birjar ºi Elena (IF ºedeau, de pomanã, adicã nu plãteau chirie,
37/64 Voiv.) ºi Iordache birjar ºi Voica (IF încã doi podgoreni: Nicolae sin Nicolae
16/65 Sava), au câte o Zoiþa. podgorean ºi Dragomir sin Gheorghe pod-
MITICÃ (UN TÎNÃR: „i-am zis lui Mi- gorean (Catagrafia, p.182-183); Enuþã sin Tu-
ticã”; „al dracului Miticã!”; „Asta era intriga dosa, podgorean ºi chiriaº în Sf. Gheorghe
lui domnul Miticã” etc, 1 Aprilie). Miticã era (Catagrafia, p.127); Zoiþa (a lui) Grigore
ºi el ploeºtean, uneori scriitor. În orice caz, Potgoreanu se mãritã cu Constantin (al lui)
domn. La 29 August 1848, se naºte Anica – Ion Popescu (IC 13/32 Sp.); Ion (al lui)
botezatã la 12 Septembrie, fiica lui Miticã Gheorghe podgorean se însoarã cu Bãlaºa
vãtaf de aprozi ºi Anica (botezaþi 45/48; IB Dumitru Olteanu (IC 16/32 Sp.), Florea
45/48 G.N.), la 23 Septembrie 1850 Elena, Mihalache podgoreanu, cu Elena Sterie (IC
fiica lui Miticã scriitoru ºi a Elenei, din ma- 5/40 Pant.), Vasile Crãciun podgorean, cu
halaua Sftu Ioan – botezatã la 26 Octomvrie, ªtefana Vasile Drideanu (IC 6/52 D.), Pârvu
naº fiind Androne Murgulescu (botezaþi Dumitru Podgoreanu, cu Maria Tudor (IC
68/50); la 18 Dechembrie 1852 Profira, fiica 19/56 VV.); Nicolae podgoreanu boteazã un
D. Anica ºi a DD. Miticã, botezatã la 27, naº Nicolae, la 9 Iulie 1854 (botezaþi, 58); Pãuna
DD. Androne Murgulescu (botez. 53/52); la (a lui) Gheorghe Podgoreanu se mãritã cu
22 Mai 1854 Maria, fiica Anicãi ºi a lui Nestor Nicolae (IC 12/61 G.v.), Ecaterina (a
Miticã Jãlescu, botezatã, la 20 Iunie, de lui) Gheorghe potgor[eanu], cu Gheorghe
acelaºi Andronie Murgulescu (botezaþi, 50); ªtefan cârciumar (IC 6/62 Ion), Chira (a lui)
Dumitru Miticã ºi Ana o au pe Zinca (IF Nicolae Podgoreanu, cu Gheorghe Stoicu
28/63 G.N.). La Republica din Ploeºti, (IC 2/63 N.v.), iar Maria (a lui) Udrea
„Miticã Cãlinescu a fost vãzut cu revolverul Podgoreanu ºi Tudor Nicolae Bãrcãnescu
– spunând mulþimii «cã douãsprezece dis- deschid seria nunþilor la biserica Sf. Du-
tricte [fix] s-au rãsculat».” (Sevastos, Mono- mitru în 1864 (IC 1/64 D.); Ion (al lui) Vasile
grafia Ploeºti, p.59; sublinierea mea). vieru se cãsãtoreºte cu Elena Zaharia Gâlã
La acestea adãugãm trei profesii ce se (IC 9/62 ªt.).
subînþeleg. ªi aceea de negustori lipscani, care erau
Aceea de lampagiu (Ricã Venturiano se grupaþi pe strada cu acelaºi nume, din
plânge cã a dat de o stradã „fãrã lampe Ploeºti ºi din Scrisoarea pierdutã (II,VI). În
gazoase”; II,II, subl. mea): Constantin, fiul studiul introductiv la Catagrafia 1838, d-l
lui Nae lampagiu ºi Constantina (IB 73/60 Sorin Iftimi spune cã bogasierii erau negus-
Voiv); Petra, fiica lui Gheorghe lambagiu ºi tori prosperi, „cu mãrfuri de Lipsca” (p.
Dobra (IF 23/62 Vin.); Pena, fiica lui XXIV), mãrfuri dosite cu totul de transcrip-
Gheorghe Ion lampagiu ºi Bucura (IF 22/62 tor cãci, la nici unul din cei 31 de bogasieri
Tãn); Maria, fiica lui Vasile lampagiu ºi (pe care i-am adunat din tabelul de la pagi-
Stanca (IF 18/64 Sava), ºi de felinargiu na urmãtoare a studiului), nu am întâlnit
(Cetãþeanul turmentat se duce „supt un aºa ceva. Ioniþã Anton lipscan se însoarã cu
felinar” sã citeascã scrisoarea; I,VII, subl. Dobriþa Stoian (IC 11/53 G.n.), iar Vasile
mea): Ioniþã (al lui) Ion felinar se însoarã cu Dumitriu lipscan, cu Sofia I. Polihron (IC
Dobra Dincã Arsenie (IC 26/61 Sp.). 4/65 Împ.).
Aceea de podgorean sau de vier a lui Îmi îngãdui sã mai adaug câteva nume
Mache Razachescu: Stan sin Stoica, podgo- ce se întâlnesc, afarã de acestea din teatru,
rean ºi propietar în mahalaua Sfinþii Îm- în proza lui Caragiale:
pãraþi (Catagrafia 1838, p.31); Manolache sin Anghelache. Anghelache cavafu ºi Elen-
Mihai, podgorean ºi propietar în Sf. Ioan ca au fiica Stanca (IF 16/35 Haral.); Vasile
67
Nicolae Onea
Anghelache se cãsãtoreºte cu Maria Ivan Spiridon (Catagrafia, p.66); Marin, fiul lui
(IV 3/37 D.); alt Vasile Anghelache (sau Lefter preot, se cãsãtoreºte cu Ana Ion (IC
acelaºi?), cu Pena Raiciu (IC 12/45 D.); ºi 1/40 Ilie), Manda Lefter, cu Petre (al lui)
Nicolae Anghelache, cu Dobra Dumitrache Radu m. (IC 4/54 Sava; cum ar fi sã citim ad
(IC 3/54 Tr.); Anghelache Dumitrescu ºi litteram, fãrã parantezele noastre?); Lefter ºi
Maria au o Zoiþa (IF 35/62 ªtef). Ioana o au pe Alexandra (IF 56/57
Cãnuþã. Teodor Constantin se cãsãtoreºte Spir[idon]); Lefter cojocar ºi Cristina o au pe
cu Zamfira (a lui) Cãnuþã (IC2 82/88). Maria (IF 54/61 Împ.).
Hagi Ilie lumânãraru. Ilie lumînãrar are Petre Protopopescu ºi Maria au o Sofie
un fiu Andrei (IB 45/32 Împ); Ilie lumânã- (IF 14/48 B.V.), o Marie (IF 1/53 B.V.) ºi o
rar cu Elenca o au pe Paraschiva (IF 48/42 Varvarã (IF 6/60 B.V.).
Vin.); acelaºi Ilie lumânãrar ºi Elena o au pe Ion Sfetcu lumînãrar se cãsãtoreºte cu
Irina (IF 33/55 Vin.); ºi tot o Irinã, Ilie Luxandra Mihalea (IC 8/55 Împ.).
Mincu ºi Elena (IF 30/57 Împ.). Deºi îl gãsim Încheind aceastã listã, care s-ar fi putut
ba în mahalaua Sfinþii Împãraþi, ba în sub- întinde pe câteva zeci de pagini, trebue sã
urbia Sfânta Vineri ºi din nou în suburbia recunosc cã existã ºi pãrerea superioarã, pe
Sf-þii Împãraþi, este una ºi aceeaºi persoanã. care noi o coborâm la Ploeºti, cã Miticã &
Foarte avutã, fiindcã a devenit hagiu ºi a Co. ar fi bucureºteni: „Cei mai mulþi dintre
fost ºi ctitor la clãdirea Gimnasiului Sfinþii eroii sãi au fost botezaþi, fie ºi în chip ºãgal-
Petru ºi Pavel. Ilie lumânãrarul avea mai nic, dar nu totdeauna urmãrind efectul
multe proprietãþi imobiliare, pe care le umoristic, cu nume biblice, opuse celor
folosea cu rândul, închiriindu-le alternativ. neaoºe, ori prea «necreºtine»: Dumitru (cu
Într-o casã a sa a stat cu chirie familia avo- diminutivul bucureºtean Miticã), Gheorghe
catului Luca Caragiale. Avem temei sã cre- (Ghiþã), ªtefan (Fãnicã), Nicolae (Nae),
dem cã acea casã, care ulterior a intrat în Spiridon etc.” (C.Trandafir, Efectul Caragiale,
posesia familiei Dobrescu, este actualul p. 44.) Lãsând la o parte îndoiala, biblicã ºi
Muzeu memorial „Ion Luca Caragiale”. În- ea, înainte de a fi cartezianã, cã Dumitru,
fãþiºarea ei corespunde perfect cu descrierea Gheorghe, Nicolae ºi Spiridon, ar fi nume
pe care i-a fãcut-o Caragiale. În plus, þinea biblice – creºtine însã, da! – n-am decât sã
de suburbia Sfinþii Împãraþi, aflându-se regret cã amicul meu, Costicã Trandafir, n-a
foarte aproape de aceastã bisericã. La Sfinþii putut sã rãspunzã invitaþiei ce i-am fãcut,
Împãraþi se cãsãtorea ºi un bãiat al sãu, spre a se scoborî la Ploeºti, din Olimpul de
Andrei Iliescu lumânãrar, cu Ecaterina la Câmpina (cum au fãcut-o amicii Serghie
Nicolae (IC 7/62 Împ.). Bucur ºi Christian Crãciun, venind de la
Haralambie. Haralambie Stoian cântãreþ Floreºti), a fi aici de faþã ºi a ne da o replicã.
se cãsãtoreºte cu Teodora Minea (IC 6/64 La pahar.
Înp.). Sã adãugãm la lista de mai sus ºi ziarul
Lache. Gheorghe Lache ºi Lazarina sunt „Vocea Patriotului Naþionale”, O noapte
pãrinþii lui Ion (IB2 1055/67). furtunoasã, I,IV, II,IX, care poate avea un
Lefter: Nãstase Lefter vistier (asociere de corespondent în „Vocea Prahovei”. Foaie
teatru absurd) se cãsãtoreºte cu Ana Ma- politica, literaria si scientifica, Plouesci, 11
nolache (IC 10/34 Pr.); Lefter sin Ene plugar Iunie 1875-[Iunie] 1877 (Hodoº, Ionescu,
ºi propietar în mahalaua Sf. Haralambie Publicaþiunile, p.787). Eventual ºi „Aurora
(Catagrafia 1838, p.106); Lefter Ene ºi Democraticã” pe care o citeºte Conul Leo-
Constantina o au pe Smaranda (IF 20/34 nida la Bucureºti, sc.I, cu trimitere la gazeta
Haral.); Lefter preot sin Toma este propi- „Democraþia”, Ploesci, 21 August 1869-16
etar în mahalaua Sf. Haralambie (Catagrafia, Mai 1871, Director Al. Candiano-Popescu
p.107); Lefter este fiul lui Apostol preot sin (Hodoº, Ionescu, Publicaþiunile, p.187).
Lixandru din mahalaua Sf. Nicolae Vechi Închizând, spre sfârºitul vieþii, cercul
(Catagrafia, p.195); Lefteria este fiica lui teatrului cu proiectata Titircã, Sotirescu&
H[agi] Anton cofetar din mahalaua Sf. C-ia, Comedie în 3 acte, deºi acþiunea urma sã
68
Unde e domiþilul pieselor lui Caragiale? (II)
se petreacã la Bucureºti – primul act, ºi la derbedeii, cã doresc s-o fac de râs în maha-
Dobreni – urmãtoarele, persoanele rãmâ- la, cã vreau sã grãbesc, poate, sfârºitul lui
nând în genere cele din Noaptea furtunoasã, tata, care era grav bolnav; pe urmã mi-a
dar la altã vârstã, fiind cu 25 de ani mai poruncit aspru sã rãmân acasã. În zadar am
mari, dacã s-ar fi derulat în 1904, sau cu 27, protestat; în zadar i-am spus, arãtându-i
dacã ar fi fost în 1906, Caragiale þine sã adu- arma, cã am o funcþiune publicã de
cã primul personaj, pe Dumitrache Titircã îndeplinit: mi-a luat sabia, pe care a arun-
(mare agricultor, mare proprietar, capitalist cat-o, unde? nu ºtiu, ºi mi-a încuiat ghetele
puternic, petrolist, senator guvernamental), ºi pãlãria în scrin. O sãptãmânã m-a þinut
eri (45), azi 70 (vezi Titircã, Sotirescu & C-ia, astfel captiv, pânã s-a potolit primejdia. Atât
p. nenumerotate), la baºtinã, adicã din nou mai bine!” (Boborul, Opere, I, 2000, p.449).
la Ploeºti, cãci unde putea fi acesta petrolist, Situaþia era tensionatã. „Cetãþeni”!, se
dacã nu în urbea de pe malurile Dâmbului? adresau miniºtrii în „Monitorul Oficial” din
Sã ne reamintim cã „1. Alexandru Can- 9 August, „O tentativã atât de nebunã cât ºi
diano Popescu; 2. Radu Stanian; 3. Stan de criminalã a fost încercatã la Ploeºti.
Popescu; 6. Tache Drãghiceanu; 9. Dimitrie Autoritãþile constituite au fost atacate de
Cãlinescu; 10. Preotul ªtefan Dinicescu; 11. Candiano Popescu cu o bandã de turburã-
Preotul N-lai Ioachimescu; 12. Preotul tori, deciºi, se vede, a aduce peirea patriei
Bãnicã Rãdulescu; 13. Preotul D-tru Teodo- lor. / Asemenea fapte criminale ºi mai mult
rescu; 14. Ghiþã Popescu. 17. Costache Io- decât oricând în asemenea momente sunt o
nescu; 18. ªtefan Ionescu; 19. D-tru Rãdu- trãdare cãtre naþiune. [...] Criminalii vor da
lescu; 27. Avram Ionescu; 28. Ghiþã Ni- seama justiþiei de faptele lor.” (Sevastos,
colescu; 34. Nae Mãrunþeanu; 36. Iordache Monografia Ploeºti, p.93).
D.Minculescu” ºi alþii au fost tovarãºii lui Ministerul de Interne dã, la 10 August, o
I.L.Caragiale ºi „acuzaþi cã în ziua de 8 Relaþie asupra evenimentelor petrecute la
August 1870, în oraºul Ploeºti, au comis Ploesci în ziua de 8 August curent, publicatã
atentat cu scop d-a surpa prin mijloace de ziarul „Pressa” la 12 August: „în ziua de
rãsvrãtitoare ºi ridicare de popor, forma 7 spre 8 August curent, o bandã numeroasã,
guvernului” (Actul de acuzare, în Sevastos, având în cap pe Candiano-Popescu, Grigo-
Monografia Ploeºti, p.105). Dintre aceºtia, rescu, amândoi deputaþi, Matache Nicolau
„Radu Stanian – într-un rãspuns al sãu – fost deputat ºi primar, ºi Ghiþã Ionescu au
s-a mirat: «Nu ºtiu ce fapt se numeºte re- pus mâna pe telegraf ºi pe prefecturã
voluþiune»...” (Sevastos, p.59). Caragialean. ameninþând cu revolver pe amploiaþii în
Caragiale, care în acea zi luase sabia unui funcþiune, au vestit cãderea Domnitorului,
subcomisar de poliþie ºi fusese numit „sub- numirea unei regenþi în capul cãreia s-ar
comisar în locul sbirului”, de însuºi gãsi generalul N.Golescu ºi între miniºtri D.
Candiano-Popescu, urmãrea cu sufletul la Ion Brãtianu, iar D. Candiano-Popescu s-a
gurã arestãrile ºi ancheta, stând mai mult instituit ca Prefect.” (Sevastos, p.94; sublin-
pitit, în prima sãptãmânã încuiat în casã de ierile mele).
mama Ecaterina, spre a nu-ºi aduce aminte „Trompeta Carpaþilor” a lui Cesar Bolliac
cineva cã l-a vãzut între cei care au cãlcat („Rãcnetul Carpaþilor”, cum îi zicea Cara-
poliþia. Spune el: „Mi-adusei aminte cã am giale) discutã, la 13/25 August, în termeni
pãrinþi, cari m-aºteptau, ºi mã dusei degrab vehemenþi – observã Sevastos – „Rãscoala
acasã încins cu sabia mea peste jiletcã. din Ploesci”: „Aceastã trãdare, pre timpul
Rãposata mama era foarte bunã, dar o când s-a tentat a se face, este mai presus de
femee de moda veche, un spirit reacþionar; acele trãdãri de tron; este trãdare de les-
era departe de a-nþelege importanþa politicã naþionalitate, de les-Statu-român, de les-
a formelor democratice. Aflase tot ce se patria”. (Monografia Ploeºti, p.95).
petrecea în oraº ºi tremura de grija mea „Columna lui Traian” a lui B.P.Hasdeu,
vãzând cã nu mai viu la dejun. Mi-a fãcut o apãrutã cu întârziere, la 20 August, datoritã
scenã grozavã – cã de ce m-am amestecat cu întemniþãrii la Vãcãreºti a redactorului,
69
Nicolae Onea
anunþã în acea zi valul de arestãri început la blican: „Astãzi, când sper cã s-a prescris
8 August: „Pela douã post-meridiane ce- vina mea contra monarhiei, am curajul s-o
tãþenii au început a fi arestaþi cu grãmada: spun cu mândrie. Da, am fost unul dintre
Colonelul Cretzulescu, Hasdeu, Cãpitanul cei mai aprigi susþinãtori ai ordinii în
Mãlinescu, Radu Michaiu, Costache Pa- Republica Ploeºtilor. Ceasuri glorioase, n-
naiot, Rãchtivan, Ciocârlan, Serurie etc. etc. am sã vã uit! ªeful meu, poliþaiul, era sim-
etc.! D.D. Carada ºi Pilat s-au ascuns; d. paticul ºi bravul Stan Popescu”. (Boborul,
Candiano-Popescu, încercându-se a fugi în Opere, I, 2000, p.447).
urma buclucului, a fost prins. Ar mai fi ceva. Ceva ce n-am fãcut eu
De prin districte se povestesc grozãvii, acuma, pentru cã nu se pot face toate deo-
mai ales din Ploesci. datã ºi nici nu trebue chiar sã le facã numai
Între ceilalþi, d. Ion Brãtianu a fost întem- unul singur. Ceva ce s-a întrezãrit numai,
niþat la Pitesci, d. Misail în Slatina ºi d. când eu am ciupit câte un cuvînt, ca un
Stologiano la Craiova. Nu avem încã nici o pizzicato; anume, limba vie ºi sforþându-se
relaþiune despre modul tractãrii prisonia- sã se înnoiascã, pe care Caragiale a luat-o de
rilor”. (Sevastos, p.95). la Ploeºti ºi a consemnat-o ºi a fixat-o ca
Asupra acestui aspect, „Columna” într-un documentar de epocã. Eu am ciupit
revine, la 27 August: „...«Monitorul Oficial» numai câte o coardã. Închipuiþi-vã însã când
rãspunde cu naivitate, cã d-abia doi s-au cineva va cânta cu tot instrumentul! ªi aici
plâns de a fi fost bãtuþi, anume dd. Stan n-am decât sã regret cã Profesorul Simache,
Popescu ºi Petru Apostolescu, fãrã însã a fi creatorul unei salbe de muzee în judeþele
în stare de a arãta pe acei ce-i bãtuserã. Prahova ºi Dâmboviþa, a cãrui hãrnicie nu
Ciudat!” (Sevastos, p.95). s-ar putea povesti decât în basme, n-a mai
Dramatismul situaþiei era sporit de situ- apucat sã-ºi vadã publicat volumul promis.
aþia tatãlui, care, cum am vãzut, „era grav Reproducerea documentelor, aºa cum au
bolnav”. Zãcea de idropicã. La o lunã de zile fost scrise ele, va face posibilã adevãrata
dupã Republicã, în 10 Septembrie 1870, identificare a lumii lui Caragiale. Deocam-
Luca Caragiale închide ochii. (Cioculescu, datã eu nu pot decât sã sper ºi sã-mi în-
Caragiale, p.280.) Încã nu se terminase chipui. Mai ales cã a fost odatã sã se întâm-
ancheta, recizitoriul Procurorului General ple.
fiind încheiat la 22 Septembrie. În aceste ªi este foarte posibil ca cineva, sau câþiva,
condiþii, Caragiale nu se mai prezintã la sã ne releve substanþa ploeºteanã întreagã a
Tribunalul Prahova, unde era copist. „Pã- lumii lui Caragiale. Optimismul meu vine
rãsindu-ºi serviciul din acea zi, Ion este des- din aceea cã un prieten al nostru, un mare
tituit la 24 Octombrie.” (Cioculescu, Ca- caricaturist ºi un ºi mai mare ploeºtean – a
ragiale, p.280). Cautã sã-ºi piardã urma ºi va cãrui valoare este aºa de mare cã noi nici nu
pleca la Bucureºti. Atent mereu la ceea ce se putem s-o percepem ºi lãsãm sã se iroseascã
petrecea cu republicanii. o energie beneficã ºi o ºansã unicã, pe care
Chiar dacã afirmaþia lui Nicolae Fleva el o oferã oraºului nostru, aceea de a avea
din pledoaria susþinutã în faþa Curþii cu Juri un muzeu universal al umorului, pe care
din Târgoviºte, publicatã în cartea sa numai el este capabil sã-l organizeze la
Procesul lui 8 August: Apãrarea fãcutã celor 41 dimensiuni urieºeºti – un mare ploeºtean
acuzaþi, Tipografia Curþii, „Lucrãtorii aso- zic, d-l Nicolae Ioniþã, a reuºit sã capaciteze
ciaþi”, Bucureºti, 1871, este exageratã: întreaga lume a caricaturiºtilor ºi sã reali-
„Toatã societatea din Ploeºti se aflã trasã la zeze colecþia, desigur cã unicã ºi inestima-
banca acuzaþilor ºi s-ar fi adus de era cu bilã, de peste o mie ºi câteva sute de
putinþã oraºul întreg” (Sevastos, p.115), portrete ale lui I.L.Caragiale.
pentru cineva implicat în acele evenimente Ploeºteni ºi conaþionali fericiþi ºi sãraci cu
nu strica o prudenþã ºi mai exageratã. duhul, dacã nu-i puneþi la disposiþie o
Abia peste mai bine de un sfert de secol, clãdire lui Nicolae Ioniþã, nici nu ºtiþi ce
în 1896, se va mãrturisi Caragiale ca repu- pierdeþi!
70
Lecturi
Alina CRIHANÃ
Romanul politic
în discursurile "oficiale"
ale scriitorilor: (din nou)
deconstrucþii necesare
Resume
Repoussé dans une position marginale par un commanditaire étatique (le surmoi socio-politique,
dans les termes de Gilbert Durand) qui lui impose une alternative tragique - devenir «compagnon
de route» ou «s'engager» sur la voie de la «rééducation» - l'écrivain se retire dans une «construc-
tion déculpabilisante» qu'il appelle, dans les «récits de vie», «résistance par l'écriture» et qu'il
transforme en obsession thématique dans l'espace du roman politique. Modalité de défoulement
pour le lecteur de l'époque, ce dernier sert aussi, bien que d'une manière indirecte, à la légitimation
symbolique du pouvoir étatique. Mais, tout premièrement, le roman politique, en tant qu'"écran"
qui "travestit un désir de dire plus directement", est une fiction identitaire dont les significations
profondes peuvent être envisagées seulement si elle sera mise en relation avec les discours "officiels"
des écrivains, car "c'est (...) dans le silence qui existe entre les deux que doit s'entendre ce qui ne
peut pas se dire."
4 Ibidem.
5 În ariergarda avangardei (convorbiri cu Andrei Grigor), Univers Enciclopedic, Bucureºti, 2004, p. 304.
6 “Romanul românesc de azi”, în Caiete critice (Supliment al revistei Viaþa româneascã, nr. 1-2 / 1983,
pp. 6-9.
73
Alina Crihanã
ficþional - în raport cu complexitatea structu- turã atentã, cã multe dintre romanele auto-
rilor romaneºti în care politicul reprezintã rilor citaþi rãspund exigenþei formulate de
doar o componentã ºi, în funcþie de tipul de G. Bãlãiþã: surprinderea politicului „în spirit
„cooperare interpretativã”7, o opþiune de ºi obiect”.
lecturã. Dacã ar fi sã ne oprim doar asupra ficþiu-
Cu riscul de a ne repeta, vom sublinia, pe nilor lui N. Breban, nu neapãrat asupra ace-
urmele lui U. Eco, cã interpretarea datã unei lora care implicã referirea la contextul isto-
opere de artã, sã zicem a romanului politic, ric amintit (uneori doar sub formã de aluzii,
este determinatã de o serie de factori care îi trimiteri, flash back-uri etc.) unde politicul se
sunt extrinseci; dincolo de mecanismele tex- dovedeºte a fi o temã profundã, atingând,
tuale, care “programeazã” lectura constru- inclusiv la nivelul „tipologiilor”, relaþiile de
ind ipostaza idealã a unui Cititor Model, cuplu, ºi generând meditaþia filosoficã în
“capabil sã coopereze la actualizarea textu- formula eseului (a se vedea, de pildã, diser-
alã la fel cum gândea (…) autorul8, maºinã- taþiile despre raportul dintre politicã ºi istorie
ria “leneºã” “trãieºte din plusvaloarea de din Don Juan), argumentele pentru o atare
sens introdusã (…) de destinatar”9. Semni- poziþionare în raport cu fenomenul în dis-
ficaþiile atribuite operei depind, aºadar, de cuþie sunt relativ uºor de gãsit. Pe de altã
poziþionarea celui care o “citeºte” în spaþiul parte, în multe dintre romanele confraþilor
dintre intenþionalitatea, afiºatã sau nu, a din lista de mai sus, politicul devine pretext
autorului ºi propriul sistem de competenþe. pentru meditaþia parabolicã, care depãºeºte
Evident, cititorul “insensibil” la realitatea contextul românesc totalitar (ºi, fireºte,
numitã “obsedantul deceniu”, în mãsura în ipostazierile lui alegorice), atingând sfera
care aceasta îi rãmâne necunoscutã, o va raportului dintre presiunea politicului ºi
trata ca pe un simplu “pretext”. Atunci când condiþia umanã, în general.
vom opera, aºadar, ierarhizãri în canonul O astfel de observaþie se sprijinã pe dis-
romanesc postbelic, vom evita criteriul tincþia dintre alegorie ºi parabolã (întemeiatã
politicului în emiterea oricãror judecãþi de pe simbol), pe care G. Durand o schiþa în-
valoare: este o chestiune de bun-simþ critic. tr-unul dintre primele sale studii asupra
Revenind la observaþiile lui G. Bãlãiþã imaginarului. Astfel, spre deosebire de ale-
referitoare la formula amintitã, îi vom da gorie care, în calitate de “traducere concretã a
dreptate romancierului ºi într-o altã pri- unei idei greu de sesizat sau de exprimat
vinþã: “ªansa romanului politic este sã sur- simplu”, apeleazã la un sistem de semne ce
prindã politicul (...) în spirit ºi obiect, ºi nu doar “conþin întotdeauna un element concret sau
sã descrie, eventual, medii politice. ªansa lui exemplar al semnificatului”, în cazul “ima-
creºte în mãsura în care intrã în competiþie ginaþi(ei) simbolic(e) propriu-zis(e), (…)
realã cu celelalte tipuri de roman. (s. n.)”10 semnificatul nu mai este de loc prezentabil ”,
Romanele ºaizeciºtilor C. Þoiu, D.R. Popes- iar „semnul nu poate sã se refere decât la un
cu, A. Buzura, N. Breban, G. Bãlãiþã, Al. Iva- sens ºi nu la un lucru sensibil”11 În opinia lui
siuc, P. Sãlcudeanu etc. se raporteazã, în Durand, nu existã echivalenþã între alegorie
marea lor majoritate, la epoca dictaturii sta- ºi parabolã, ca formã simbolicã. În ceea ce ne
linist-dejiste; chiar ºi atunci când contextul priveºte, considerãm ºi subliniem, iarãºi cu
istoric selectat ca pretext ficþional este altul riscul de a ne repeta, cã existã o distanþã de
(nu neapãrat subordonat spaþiului româ- lecturã între alegoria corectã politic ºi parabola
nesc) lectura politicã este, adesea, progra- politicã, aºa cum existã o distanþã conside-
matã de text în maniera „esopicã” ºtiutã. Cu rabilã, în ceea ce priveºte genul în discuþie,
precizarea, reînnoitã, cã aceasta nu este între opþiunile de lecturã ale cititorilor epocii
unica grilã posibilã, vom observa, la o lec- ºi cele ale cititorilor ei actuali (sau ... viitori).
7 Cf. Umberto Eco, Lector in fabula. Cooperare interpretativã în textele narative, Univers, Bucureºti, 1991.
8 Umberto Eco, op. cit., p. 87.
9 Ibidem, p. 83.
10 G. Bãlãiþã, ibidem.
11 Gilbert Durand, Aventurile imaginii. Imaginaþia simbolicã. Imaginarul, Nemira, Bucureºti, 1999, p. 16.
74
Bogdan Mihai obiºnuiesc sã numeascã diferenþa dintre
autoimagine ºi heteroimagine. De altfel, întrea-
DASCÃLU ga carte pare a fi construitã pe pendularea
permanentã între aceste douã perspective,
începând cu întinse pãrþi de evocare a spa-
vântare, pentru românul nostru el soseºte tã, nu fãrã o anume iritare iscatã din impul-
ameninþãtor: „Sentimentul unui exil, al unei sul de a se distanþa de zelul mai tuturor pre-
închisori. ªi acest ‚Wochenende’ care se decesorilor, cã aceºtia s-au lãsat ademeniþi
apropie ca o ameninþare, cãci totul cade în capcana defilãrii prin faþa exponatelor:
atunci în letargie ºi mã simt mai abandonat „Recitind Escursiunile... lui Filimon, pentru
încã.” (p. 75). El este, aproape de fiecare confruntarea impresiilor germane, descopãr
datã, un martor ºi nu un participant, care – ca la toþi scriitorii români de la Dinicu
încearcã sã înþeleagã ceea ce vede, fãrã a lua Golescu încoace – un sindrom obsesional al
parte la evenimente din care se simte, de la muzeului, ca ‚lume fictivã’, derutantã ºi
început, exclus. Natura este mai degrabã aproximativ înþeleasã.” (p. 240). De aceea,
folositã decât admiratã, atitudine ce con- atunci când întâlnirea cu asemenea lãcaºuri
travine (aºa i se pare) sufletului românesc, devine, ºi pentru el, inevitabilã, Zaciu se
aºa cum dovedeºte, între altele, ºi atitudinea mãrgineºte sã menþioneze întâmplarea ºi sã
faþã de starea meteorologicã (care-i preocu- aminteascã, oarecum resemnat, pictorii ale
pase aproape obsesiv ºi pe Titu Maiorescu ºi cãror tablouri a fost nevoit sã le vadã.
pe I. L. Caragiale): „Obiºnuinþa ori educaþia Consemnãri nude, din care emoþia este
unei indiferenþe la vreme, la modificãrile ei, alungatã cu grijã, de parcã prezenþa ei ar fi
ale cerului, luminii. Nimeni, aici, nu pare cã dovada asumãrii unui angajament pe care
se bucurã dacã iese soarele. Noi, dimpotri- refuzã dinainte sã-l ia.
vã, suntem într-un continuu dialog cu natu- Marile oraºe îl deprimã ºi primele impre-
ra. Ne certãm, o implorãm, o blestemãm, o sii despre Köln, unde este nevoit sã-ºi
iubim mai întotdeauna, nu putem trãi fãrã îndeplineascã o parte dintre îndatoririle
ea. E ca o cãsnicie cu eternitatea” (p. 167). didactice, prevestesc o adversitate ce se va
Este explicabil, aºadar, de ce consultarea dovedi reciprocã: „Sus, de pe terasa vastã a
ghidului turistic i se pare blasfemicã (deºi, noii aripi [a universitãþii, n. n., B. M. D],
câteodatã, el însuºi se dovedeºte cã trece Kölnul se dezvãluie deodatã, uriaº, auster,
peste aceastã opreliºte), rãtãcirea necontro- dominat de Domul sãu celebru. Ca un mon-
latã pãrând a fi preferabilã drumeþiei þintite. stru de piatrã, el pândeºte peste casele mo-
Un loc celebru de pe curgerea Rinului, evo- derne din jur (refãcute în majoritate, cãci
cat cu evlavie de predecesori, este pomenit oraºul a fost distrus aproape 80% de bom-
în treacãt, cãlãtorul nostru uitând sã se bardamentele din 1945) cu un aer ostil-pre-
bucure din cauza felului în care alþii înþeleg monitoriu.” (p. 15). Primele impresii se per-
sã o facã: „Loreley. Turismul ucide emoþiile. petueazã pânã la sfârºit, întreþinute de o
Aici ar trebui sã fie liniºte deplinã ca sã poþi ambianþã dezolantã, pe care o întâlneºte la
asculta vântul, valurile, celebrele ecouri tot pasul: „Cafenelele ºi-au scos mesele în
repercutate, plânsoarea ondinei. Nimic din stradã, bãrbaþii stau þepeni lângã berea som-
toate astea, ci o bandã de magnetofon care nolentã, femeile, alãturi, încãrcate de biju-
povesteºte în cinci limbi legenda, omo- terii, bacoviene ‚burgheze colorate’ cu
rând-o de fiecare datã. Un grup de cercetaºi umerii goi ºi ochii mari, fãrã expresie, tân-
cântã cât îi þine gura yodlere, niºte teen-ageri jesc dupã îmbrãþiºarea absentã.” Dupã
americani nu se lasã nici ei mai prejos, se fac aceastã descriere, în care de la tristeþe la
fotografii în grup, se bea coca-cola, se vând grotesc nu este decât un pas, Zaciu îºi
nelipsitele suveniruri” (p. 264). Departe de a asumã un efort de generalizare izbãvitor:
încuraja amiciþia, tehnologiile turismului „Numai în þãrile nordice, puritane, simþi
modern ascund nepãsare ºi chiar adversi- tortura trupului, un fel de exasperare bi-
tatea faþã de naturã, recomandãrile ºi expli- blicã, necunoscutã pentru Sudul unde
caþiile din ghiduri anticipând întâlnirea cu o dragostea e un act nevinovat prin firescul ºi
realitate dinainte ºtiutã ºi care, adesea, se simplitatea lui” (p. 332). Dovada unui dis-
aratã a fi mai prejos decât cea promisã. confort psihic local, însoþit de tânjirea
Ceva asemãnãtor se întâmplã ºi în cazul meridionalelor latinitãþi. Marele carnaval
atracþiei exercitate de muzee. Zaciu consta- anual, cãruia i se face o imensã publicitate,
77
Bogdan Mihai Dascãlu
îi displace profund prin manifestãrile lui ruri, ci ºi în acela cã privirea cãlãtorului este
colaterale: „Localurile gem arhipline, un dispusã sã zãboveascã mai mult asupra lor:
dezmãþ grotesc, de neînchipuit, domneºte „Deodatã, la o cotiturã a ºoselei, într-o vale
peste tot. Femei bete cad în braþele bãr- îngustã, ne întâmpinã o aºezare fantasticã. E
baþilor necunoscuþi, pahare zboarã îm- Monschau (valonii îi spun Montjoie) vechi
proºcând convivii, clovni oribili bat în tobe burg de drapieri hughenoþi, refugiaþi pe
enorme tam-tamul erotic, acompaniaþi de valea sãlbatecã a râului Rur. Vãzutã de sus,
mici formaþii de jazz sau de voci reunite ale e toatã gri, ºindrilitã, spãlatã de ploile dese
mesenilor ce se bãlãbãnesc în tact þinân- ale þinutului, înghesuitã ca un stol de potâr-
du-se dupã cap” (p. 170). Imagini de coºmar nichi. O singurã patã roºie, sângerie, ca o
pentru observatorul neînduplecat, care nu ranã, ‚Rotes Haus’. Pe creastã, ruinele
oboseºte sã striveascã stilistic apucãturi ºi castelului Haller” (p. 251). Câte o descriere a
moravuri de care se simte strãin. unei mici localitãþi lasã loc, cu generozitate,
În schimb, micile oraºe (comparativ cu unei efuziuni cenzurate de uimiri: „Îndatã
metropolele) îi par a fi mai apropiate senti- ajungem la Bad Münster Eifel, cu aceeaºi
mental ºi afectiv, adeseori ºi din pricina patinã coloratã stins, decor unde traiul zil-
posibilitãþii de a le raporta la urbanitãþi nic pare neverosimil. Cum poþi trãi aici în
româneºti: „Dupã amiazã petrecutã la Bonn cotidian? Te poþi certa, poþi munci prozaic,
(30 de kilometri pe autostradã: mari rafi- poþi executa gesturi banale? Aceste orãºele
nãrii, apoi culturi, ferme, peisaj paºnic). cântã. O muzicã de Mozart le þine sub o
Încântare: Bonn seamãnã cu Sibiul, doar cã vrajã.” (p. 251). Alte aºezãri sunt enumerate
aerul lui senioral are un pic de aroganþã. precipitat, din goana maºinii, cu harta la
Partea veche a orãºelului devenit peste vedere sau cu un ghid credincios la
noapte capitalã ºi-a pãstrat o relativã tihnã: îndemânã. La întoarcerea dintr-o evadare
centrul bãtrânesc, cu Münsterul, poºta, for- helveticã, sunt pomenite, probabil în ordine
fota cuminte a strãzilor comerciale” (p. 31). geograficã, toponime enigmatice: Villingen,
Trecând peste uºorul, dar de-acum inevi- Peterzell, Lustbach, Triberg, Niederwasser,
tabilul rictus („un pic de aroganþã”) al Homburg „unde e o bunã fabricã de cera-
evocãrii, autorul se lasã adoptat de un oraº micã germanã”, apoi Gutachthal, Kinzig,
care-i permite sã retrãiascã imagini fami- Wolfach-Schiltach, Schenkenburg, cel cu
liare, astfel încât se decide sã îl locuiascã ruine romantice, Schenkenthal, unde s-ar
(þinea ºi aici cursuri), în defavoarea gãsi „o fabricã de ceasuri cu cuc”, Losburg,
metropolei de pe Rin. Heidelbergul, prin Lauterbach ºi, în sfârºit, Freudenstadt,
care trece la un moment dat traseul lui, are „1500 locuitori, la 750 m. înãlþime, încântã-
„un farmec discret-livresc”, însã ºi „o tor orãºel complet reconstituit, cu o tipicã
atmosferã niþel somnolentã”, lentoarea rit- tenacitate germanicã, dupã ce a fost ras cu
mului existenþial de aici pãrând sã-i dis- brandturile de cãtre francezi în 1945” (p.
placã totuºi, deºi nici viaþa trepidantã din 279), informaþia din urmã întreþinând
alte pãrþi nu-i face plãcere. Evocând oraºul echivocul de a nu se ºti, pânã la urmã, dacã
de pe Neckar, el cade victimã unei misti- este elogiatã perseverenþa germanã sau lãu-
ficãri de naturã istoricã, mai exact, ia de datã performanþa militarã francezã.
bunã informaþia potrivit cãreia urbea n-ar fi Ca ºi conglomeratele umane, ºi peisajul
fost distrusã în ultimul rãzboi din cauza poate induce insatisfacþii durabile, mai ales
sentimentalismului unui general, admirator atunci când este perceput inconvenabil, de
al cunoscutei piese Heidelbergul de altãdatã; pe cenuºiul autostrãzii: „Duminicã, o raitã
realitatea este mult mai prozaicã: localitatea prin Nord-Eifel, deºi vremea e cam încrun-
nu a fost bombardatã, pentru cã aici urma tatã. Autostrada Köln-Düren, fãrã nimic
sã fiinþeze comandamentul trupelor ameri- deosebit. Totul începe sã semene: un senti-
cane, aºa cum viitorul a demonstrat. Alte ment de uniformitate” (p. 247).
orãºele sunt vãzute cu ochi mai buni, nu În schimb, societatea germanã îi apare ca
numai în sensul cã nu le sunt gãsite cusu- fiind dominatã de un inexplicabil, pentru el,
78
Deutscheland? Oui, mais…
refuz de a-ºi asuma o istorie sumbrã, de care miºcã de la planul general la unul particu-
toþi, tineri ºi vârstnici, ar trebui sã se simtã lar, atitudinea se schimbã de îndatã,
culpabili: „Aceastã Germanie ‚mal-aimée’. motivele de cârtire nu întârzie sã aparã ºi
Karl Jaspers îi cerea, mai acum câþiva ani‚ sã ele sunt aºternute prompt pe hârtie: „Sunt
recunoascã realitatea cã rãzboiul a distrus invitat la colegul meu, Herr dr. R. Tânãrã
Germania sub forma sa de odinioarã’. ªi familie cu un grãunte de snobism în ei, un
totuºi ambiguitate triumfãtoare. Din dia- pigment adus din Franþa (unde au studiat
logul meu cu tinerii colegi de aci, înþeleg amândoi) cãci nemþii nu condimenteazã.
ocolul, dacã nu refuzul deschis al oricãrei Vag plictis, vagã neplãcere, ca întotdeauna
amintiri, suspendarea memoriei istorice” (p. când, dintr-o pricinã ori alta, nu mã simt la
39). Faptul cã marea învinsã în cel de al îndemânã” (p. 108). Sentimentul este invers
doilea rãzboi mondial ezitã, îndeosebi prin decât cel, sã zicem, al lui Iorgu Iordan, care
noile ei generaþii, sã se simtã vinovatã, dupã îi aprecia pe germanii individuali, însã se
douã decenii ºi mai bine, i se pare inaccep- dezicea de ei atunci când erau percepuþi
tabil ºi, deci, reprobabil. Asemenea drept colectivitate.
reproºuri sunt îndulcite de constatarea cã Bãrbaþii, întâlniþi mai cu seamã în mediul
þara (se precizeazã întruna cã este vorba universitar, se bucurã de un tratament ezi-
doar de partea ei vesticã) se aflã pe margin- tant, cãci, dupã o introducere vag bine-
ea prãpastiei. Sunt reproduse, cu anume voitoare, urmeazã un dar de avertisment,
insistenþã ºi nu fãrã implicitã satisfacþie, chemat sã introducã reproºurile: „Prof. S.
articole de ziar ºi statistici de specialitate, mã întâmpinã foarte afabil, dar omul dã
care avertizeazã cã lumea germanã a intrat mereu impresia cã se grãbeºte, locvace,
pe panta unui declin economic, dar ºi spiri- vorbeºte numai el, nu mã lasã sã-i explic,
tual ºi moral. Însemnãrile lui Zaciu dateazã sã-i arãt unele temeri ale mele cu privire la
din preajma ºi din timpul zaverei stu- cursuri ºi seminarii [...] mã întreabã una
denþeºti de la sfârºitul anilor ’60, frãmân- alta, fãrã sã parã totuºi dornic de rãspun-
tãrile fiind percepute de el în îndoit registru: suri, întrevedere scurtã, cu efuziuni retezate
unul agreabil, pentru cã vede în ele mani- brusc: trebuie sã intre la curs” (p. 15). Nici
festarea unei revolte împotriva unui sistem ciracii mai tineri nu sunt exceptaþi de la
pe care nici el nu îl simpatizeazã ºi altul dubla percepþie: „Mã întâmpinã prof. B.,
îngrijorãtor, în mãsura în care aceste staturã de ulan îmbãtrânit în armatã, dar
împotriviri pot lua o turnurã imprevizibilã strãduindu-se sã-ºi pãstreze aerul ‚sportiv’.
ºi mai ales pot deveni contagioase. Mã studiazã cu o curiozitate nedisimulatã,
Dacã viaþa socialã, în toate componentele aparent binevoitoare. Cei doi asistenþi che-
ei, îl indispune ºi îi dã, în consecinþã, senti- maþi sã dea lãmuriri asupra obligaþiilor
mentul neplãcut al înstrãinãrii, atmosfera mele didactice, foarte eleganþi ºi scrobiþi, au
de familie pe care nemþii ºtiu sã o întreþinã ceva ostil în politeþea lor supravegheatã ºi
este înregistratã cu încântare: „Când, seara, în franceza hipercorectã cu care con-
vezi aceste case tãcute, cu geamuri mari, verseazã” (p. 31). Cum se vede, ceea ce pare
cald luminate, cu perdele mai scurte, ca sã a fi un cusur (grãuntele de snobism) se
intre soarele la glastrele cu flori, când prin dovedeºte a fi pe deplin acceptabil atunci
ceaþa toamnei ghiceºti intimitatea acestor când este de provenienþã francezã (absenþa
cãmine, cu atmosfera lor familialã dinaintea respectivei înclinaþii fiind un neajuns al ger-
cinei ce-i reuneºte pe toþi ai casei în sufrage- manilor), tot astfel cum ceea ce pare un
ria frumos aranjatã, când pe o stradã ºi în merit (franceza hipercorectã) trece în con-
magazine întâlneºti acea mensuetudine a trarul sãu atunci când purtãtorul este
oamenilor, o politeþe neforþatã ºi care nu neamþ. Cumpãtarea excesivã îi apare scrii-
obligã la nimic altceva decât la un zâmbet, torului român, deprins de acasã cu lar-
ca sã te obiºnuieºti sã fii la fel [...], înþelegi gheþuri ºi înclinare spre compromisuri
de ce Caragiale a preferat Germania” (p. 47- financiare, o gravã deficienþã, pe care îºi
48). Dacã bãgãrile de seamã ale autorului se propune, ca didact în exerciþiu, sã o
79
Bogdan Mihai Dascãlu
corecteze: „L-am invitat pe Spargel sã luãm anume, aºa cum stau lucrurile în cazul am-
masa împreunã, fiind duminicã, la un local fitrioanei sale din Bonn, Frau Röschke, „o
mai bun ºi am ales Union am Neu Markt, ca septuagenarã bogatã, capricioasã, decla-
sã-l dezvãþ de spiritul lui economicos pânã rând cã închiriazã numai de frica hoþilor”
la zgârcenie, care-l împinge tot spre mici (p. 25). Comportamentul proprietãresei îi
berãrii sufocante, unde comandã câte un stârneºte suspiciunea cã este predispusã la
Spiegelei cu cartofi þãrãneºti” (p. 109). surprinderea chiriaºului într-o eventualã
Nici femeile locului nu îl pot determina situaþie de delict: „Frau Röschke a urcat
sã adopte atitudini mai blajine. Privite com- scãrile cu oarecare dificultate (cardiacã)
pact, ele îi trezesc porniri dintre cele mai sã-mi ureze o ‚Schöner Sonntag´, a urcat
aspre: „Femeile, aici, dupã o anumitã special pentru asta, spunea, deºi o suspectez
vârstã, capãtã o înfãþiºare cu totul asexuatã. cã vroia sã mã surpirndã dacã sunt ordonat
N-am vãzut una care (ca la popoarele latine ºi ‚Korrekt’ ori ºui ºi dezordonat ca india-
ºi orientale) deºi vârsta a trecut peste ea, sã nistul ce mã precedase ºi-i fãcuse iama mo-
pãstreze ceva din farmecul ºi aerul voluptos bilierul” (p. 37). Lucrurile nu se opresc aici,
al unei frumuseþi devastate”(p. 77). Aºadar, cãci motivele pentru a continua sã fie
ºi în privinþa feminitãþii tardive, avantajul bãnuielnic se multiplicã în timp: „Frau R.
este de partea zonei meridionale, pe care (care-mi inspecteazã probabil zilnic odaia,
Zaciu nu înceteazã sã o exalte ºi de care se în orele când lipsesc) mã întreabã ce fac eu
simte mai mult decât oricând atras. Deloc cu atâtea cãrþi, convinsã cã mult-cititul
protocolar ºi câtuºi de puþin curtenitor este stricã la ochi [...] Fiind, aºadar, partizana
el ºi atunci când vine vorba de o femeie unei medicini preventive, Frau R. îmi aduce
80
Deutscheland? Oui, mais…
zilnic câte o nouã lampã în odaie (am acum primã de câtva timp toatã mânia tinerei ge-
ºase!) încât mã întreb dacã doreºte sincer sã neraþii, decepþionatã ºi contestatarã, decla-
le þin aprinse pe toate ori e vorba de o tacticã rând un rãzboi deschis autoritãþii burgheze,
astuþioasã în vederea augmentãrii chiriei” învinuitã de toate pãcatele capitale?” (p.
(p. 47). Incomodului personaj i se iartã însã 127-128).
(cel puþin parþial) pãcatele enumerate, de Mircea Zaciu este, fãrã nici o îndoialã,
vreme ce oropsitul chiriaº îi face o vizitã la românul cel mai deziluzionat de lumea ger-
spital, în semn de blajinã compasiune, semn manã dintre cei care ºi-au aºternut impresi-
cã era dispus sã-ºi reprime o aversiune ile în aceastã privinþã. Niciodatã mulþumit
întreþinutã doar de presupunerile unui ins de ce vede ºi simte, mefient ºi cârtitor la tot
atins de frustrarea de a se trezi printre strã- pasul, el se consoleazã, periodic, cu expri-
ini, într-o lume strãinã. marea fãþiºã a chemãrii spre alte meleaguri,
Ezitând sã punã el însuºi diagnostice ºi dintre care cel mai ademenitor este cel
sã dea sentinþe definitive, Zaciu preferã sã francez. Profesorul clujean reaprinde astfel
recurgã la opiniile altora, în general per- o fãclie purtatã mai cu seamã în veacul al
soane autorizate, aºadar susceptibile de a fi XIX-lea de partizanii galofiliei, care se
crezute, mai ales atunci când invocã în spri- simþeau îndreptãþiþi sã denunþe excesul de
jinul lor argumentele cifrelor. Astfel, un simpatie faþã de germanitate. El evocã
anume Peter R. Hofstädter, psiholog de pro- într-un rând, nu fãrã o secretã solidarizare
fesie, comenteazã rezultatele unei anchete cu junele moldav, frustrarea lui Mihail
pe care a fãcut-o asupra a 1127 persoane, Kogãlniceanu de a nu fi fost lãsat sã-ºi facã
arãtându-se surprins de suficienþa majo- studiile la Paris. Nu este, deci, de mirare cã
ritãþii celor interogaþi, care cred cã „trãsã-
perspectiva unui apropiat voiaj în oraºul
turile de caracter tipic germane continuã a fi
luminilor (descris metodic într-un capitol al
ordinea, inteligenþa, succesul, progresul,
cãrþii) îi smulge manifestãri de entuziasm
sentimentalitatea, în vreme ce epuizarea,
juvenil: „Cum strigau cele trei nebune ale
avariþia, cruzimea ºi teama ar fi calitãþi
lui Cehov? La Moscova! La Moscova! Câte
‚non-germane’.” (p. 153), de unde rezultã cã
comentarii pentru replica asta. Eu am înþe-
sus-amintitele trãsãturi nu s-ar mai afla de
multã vreme în posesia acestei naþiuni. Un les-o întotdeauna ca un þipãt disperat. Îmi
alt autor, Ralf Dahrendorf (al unei cãrþi inti- vine ºi mie sã strig acum în gura mare: La
tulate Geselschaft und Freiheit, adicã Societate Paris! La Paris!” (p. 188). Trebuie sã evadezi
ºi libertate), probabil ºi el demn de încredere, din ostilitatea unui mediu agresiv pentru a
atribuie strãinilor deprinderea de a crede în simþi aºa cum se cuvine gustul adevãratei
„trãsãturile tradiþionale ale unui pretins ca- libertãþi. Cãci, atunci când încearcã sã se
racter naþional german: aplicaþie, soliditate, manifeste în interiorul acestui mediu nepri-
sumisiune, dragoste de armatã, disciplinã, elnic, latinitatea izbãvitoare este copleºitã
înclinare spre romantism etc.”, în timp ce el de el: „Cu Spargel la ‚Grand Italia’,
se simte îndreptãþit de o intimã cunoaºtere a regãsim în fine gustul bucatelor stropite cu
lucrurilor sã vorbeascã mai degrabã de vin roºu de Chianti. Dar chiar aici, peste
„urmãrirea de succese personale, organi- du-te-vino-ul chelnerilor mai agili ºi mai
zarea timpului liber, a consumului, indivi- locvaci (italieni), aceeaºi tristeþe a serii ger-
dualism, refuz pronunþat al oricãrei disci- mane.” (p. 145). Despãrþirea de Germania,
pline cazone, prozaism, materialism”, adicã la capãtul unei misiuni ce a durat doi ani ºi
de trãsãturi profund negative, care împovã- jumãtate, se face cu voluptatea însetatului
reazã societatea mai recentã, îndepãrtând-o care zãreºte oaza salvatoare în zare:
de o tradiþie care nu mai existã decât în „Plecând, o fac mãcar fãrã regrete. Spaþiul
amintire. Comentariul memorialistului tin- meu de gând nu e aici, iar acasã mã aºteap-
de sã transforme un ºir de neajunsuri ac- tã un Timp românesc cu altã curgere, altã
tuale în beneficii ale unui viitor posibil: cadenþã, alte anotimpuri – mai aproape de
„Dar oare nu tocmai împotriva lor se ex- veºnicie” (p. 334).
81
Literaturã
strãinã
Felix
NICOLAU
Edgar Allan Poe ºi
„posibilul" Eminescu
Abstract
Risking a comparison between E. A. Poe’s short-story The gloden Bug and the supposedly M.
Eminescu’s one, The Misterious Treasure, we can see that the American writer took a great inter-
est in revealing the logical structure of apparently weird happnenings. Opposite to this, the
Romanian author highlighted those exotic elements which could enhance the literary stake of his
text.
Tel qu’en Lui-même enfin l’éternité le change, „Prelucrarea”, aºa cum o numeºte Octav
Le Poète suscite avec un glaive nu Minar, este de fapt o adaptare ºi o localizare,
Son siècle épouvanté de n’avoir pas connu „posibilul” Eminescu luându-ºi o mare li-
Que la Mort triomphait dans cette voix bertate faþã de textul original. Este de pre-
étrange! supus cã poetul român nu a tradus direct
Stéphane Mallarmé, din engleza americanã, ci cã ar fi utilizat în
Le tombeau d’Edgar Poe acest sens Histoires extraordinaires, tra-
ducerea lui Charles Baudelaire din 1856,
Am în faþã a doua ediþie a unui volum autorul francez fiind principalul populari-
îngrijit de Octav Minar ºi apãrut în Bucu- zator al operei lui Poe în Europa. Dar tra-
reºti, la editura librãriei Socec&Co S.A.. Ti- ducerea lui Baudelaire respectã întru totul
tlul cãrþii este Eminescu povestind copiilor textul din The Gold Bug, mai puþin un frag-
ºi include diverse basme: Povestea indianã, ment care este omis ºi de Ion Vinea, autorul
Nuca, mãgarul ºi cârja, Pasãrea mãiastrã, versiunii româneºti moderne. Cele douã
Fãt-Frumos din lacrimã, Bãiatul cel nãz- paragrafe omise sunt urmãtoarele: ”I pre-
drãvan, Muºatin ºi codrul, Comoara miste- sume the fancy of the skull’s eye – was sug-
rioasã. Octav Minar este oarecum un “spe- gested to Kidd by the piratical flag. No
cialist” în editarea apocrifelor eminesciene, doubt he felt a kind of poetical consistency
el fiind ºi primul care a realizat, la începutul in recovering his money through this omi-
secolului trecut, un documentar cinema- nous insignium.
tografic despre Eminescu ºi Veronica Micle. Perhaps so; still I cannot help thinking
Într-o notã de subsol, Minar susþine cã în that common-sense had quite as much to do
1885 Eminescu, aflându-se pentru trata- with the matter as poetical consistency. To
ment la Odessa, ar fi întocmit o colecþie de be visible from the devil’s seat, it was neces-
poveºti pe care a trimis-o „prietenului sãu sary that the object, if small, should be
prof. Novleanu”, în vederea publicãrii. white; and there is nothing like your human
Dintre toate „poveºtile” incluse în skull for retaining and even increasing its
culegere mã voi ocupa de Comoara miste- whiteness under exposure to all vicissitudes
rioasã, o „prelucrare” dupã povestirea The of weather”1. Iatã ºi traducerea în româ-
Gold Bug a americanului Edgar Allan Poe. neºte: „Presupun cã ideea cu craniul, aceea
1 Edgar Allan Poe, Sixty-Seven Tales And The Narrative Of Arthur Gordon-Pym Of Nantucket. The Raven And
Other Poems, Gramercy Books, New York, Avenel, 1985, pp. 380-381.
82
Edgar Allan Poe ºi „posibilul" Eminescu
de a coborî un glonte prin ochiul drept al d’un élément que ses lecteurs considèrent
craniului – i-a fost sugeratã lui Kidd de fla- précisément comme inséparable de toute
mura piraþilor. Fãrã îndoialã cã el era încer- bonne littérature”2. Or, s-a vãzut cã autorul
cat de un fior poetic la gândul de a-ºi recu- care impunea the poetic principle ºi expunea
pera banii prin intermediul acestui reper o philosophy of composition nu era nici pe
straniu. departe atât de rigid pe cât le-a plãcut anu-
Poate cã aºa este; totuºi nu pot sã nu cred mitor interpreþi ai sãi sã-l considere.
cã ºi bunul simþ are de-a face cu problema, De aceastã deschidere cãtre adaptare ºi
în aceeaºi mãsurã ca încãrcãtura poeticã. accentuare a unor elemente în defavoarea
Pentru a fi vizibil din scaunul dracului, era altora profitã ºi „posibilul” Eminescu, care
necesar ca obiectul, fiind mãrunt, sã fie alb; se dovedeºte un abil ºi imaginativ tradut-
ºi nimic altceva în afara craniului uman în tore-traditore. Procedând la modul metodic,
cauzã nu putea sã-ºi menþinã ºi chiar sã-ºi aºa cum i-ar fi plãcut lui Poe, observãm cã
sporeascã albeaþa, expus fiins la toate vicisi- traducãtorul român purcede la înfãptuirea
tudinile vremii.” (trad. n.). sa cu o curajoasã modificare a onomasticii ºi
Dupã cum se observã din mini-dialogul toponimiei din original. Astfel, William
de mai sus, stranietatea obiectelor ºi situaþi- Legrand, membru al unei ”ancient Hugue-
ilor (în cazul nostru craniul ºi cifrul) este not family”, devine Edgar, Conte de Sex,
raportatã pe de o parte la fantezia, la poeti- „coborâtor dintr-o veche familie de mari
citatea interpretãrii unor simboluri, iar pe seniori, a cãror bunici îºi plimbase [sic] plic-
de altã parte la o gândire comunã ºi eficien- tiseala peste mãri ºi þãri”. Naratorul anonim
tã. Importanþa pasajului omis constã în din The Gold Bug este acum prinþul
posibilitatea de a aprecia cu justeþe metoda Glinka. Negrul Jupiter, sclavul eliberat al
de construcþie logicã a macabrului ºi a teri- tânãrului hughenot ruinat, va fi rebotezat
fiantului. Însuºi Poe oferã aici o cheie, din Bob ºi i se va fixa o provenienþã indianã,
pãcate neglijatã, pentru „deschiderea” co- ceea ce nu-l scuteºte de nuanþa tuciurie a
rectã a semnificaþiei multora dintre nuvelele pielii nici în versiunea româneascã. Poe îºi
sale. El vrea mai puþin sã obþinã efecte spec- scrisese nuvela la persoana întâi, folosind
taculoase, senzaþionale ºi superficiale, cât îºi punctul de vedere al naratorului (adicã o
doreºte sã compunã o adevãratã fugã, o omniscienþã selectivã), narator care ajunsese
geometrie muzicalã a uluitorului. În acelaºi sã fie prieten (”contracted an intimacy”, ”ri-
timp, scriitorul acceptã ºi alternativa ca pened into a friendship”) cu Legrand. În
proza lui sã fie receptatã la modul poetic, ca Comoara misterioasã naraþiunea se deru-
un joc literar, un labirint de semne ºi sim- leazã precumpãnitor la persoana a treia,
boluri. Craniul ºi cifrul pot fi ingrediente doar în partea secundã a traducerii revenin-
(iconi) ale unei „reþete” sofisticate, dar pot fi du-se sincopat la modul de relatare din
ºi „doar” condimente destinate mai bunei original. Apoi Legrand se refugiase pe
degustãri a textului. Generozitatea ºi umorul Insula Sullivan, în sudul Carolinei, insulã
autorului principiului compoziþiei sunt rele- nãpãditã de o vegetaþie sãracã (”scant or at
vate tocmai de libertatea acordatã cititorului least dwarfish”) ºi cu parfumaþi arbuºti de
în interpretarea partiturii textului sãu. De mirt („burthening the air with its fra-
aceea surprinde, la modul dezagreabil, afir- grance”). Edgar, însã, se stabileºte într-un
maþia lui Julio Cortázar, din studiul intro- sat „dela gurile Dunãrii”, unde „se ocupa cu
ductiv la traducerile din proza lui Poe reali- vânãtoarea ºi pescuitul”. Alegând drept
zate de Baudelaire: „Quant à l’humour, il titlu Comoara misterioasã, „posibilul”
n’existe pratiquement pas et il est probable Eminescu îºi face clar cunoscutã intenþia de
qu’une bonne part de l’antipathie des a da o turnurã senzaþional-romanticã, dar ºi
lecteurs anglais et nord-américains vis-à-vis poetic-pitoreascã povestirii de care ne
de Poe provient de son inaptitude à jouer ocupãm. Titlul spune, de altfel, foarte
2 Edgar Allan Poe, Histoires extraordinaires, traduction de Charles Baudelaire, Éditions Gallimard, 1973.
83
Felix Nicolau
multe: Poe alesese gold bug, adicã insectã întrucât imediat deviaþia înspre fabulos ºi
(fãrã a preciza specia) de aur; Baudelaire, exotic se accentueazã: strãmoºii Contelui de
abandonând genul proxim, opteazã pentru Sex „adusese [sic] din India un castel întreg
scarabée d’or; iar Ion Vinea, mergând pe de lemn, pe care luni de zile îl transportase
mâna traducãtorului francez, oferã un corãbiile bucatã cu bucatã”. Legrand al lui
echivalent derutant, anume cãrãbuº de aur, Poe era o naturã complexã ºi capricioasã,
deºi diferenþa dintre cãrãbuº ºi scarabeu ”well educated, with unusual powers of
este evidentã. „Posibilul” Eminescu pro- mind, but infected with misanthropy, and
pune nici mai mult nici mai puþin racul de subject to perverse moods of alternate
aur, însã în cazul sãu nu discutãm de o tra- enthusiasm and melancholy”, o fire domi-
ducere. Scarabeus caput hominis este vãzut ca natã de crize de entuziasm (”fits of enthusi-
un „rac de mare”, recunoscutã fiindu-i, asm”). Edgar, mai neproblematic, se com-
totuºi, superbia din original (”the loveliest portã ca un Robinson: îºi scobeºte din
thing in creation”). trunchiul unui copac o lotcã ºi cu aceasta
Aºadar, presupusa traducere a lui întreprinde minicroaziere pe mare. Cu un
Eminescu, mai ales în prima parte a scrierii, asemenea prilej el descoperã o insulã
exploateazã filonul poetic ºi abandoneazã neobiºnuitã: „observarã cã insula e pustie.
tonul rece, pseudoºtiinþific al lui Poe. Pre- Din depãrtare însã auzirã fluierãturi miste-
lucrarea adoptã formulele sapienþiale ale rioase. Pânã sã se dumereascã, mii de ºerpi
basmului: „Nenorocirile schimbã firea oa- cu gurile cãscate sãriau ºi încercau sã se
menilor. Din veseli îi face triºti, din triºti îi apropie de îndrãzneþii vizitatori”.
face veseli, încât ºi ei se minuneazã de aces- Aºa cum observam mai sus, Comoara
te transformãri ale naturii”. Adâncirea psi- misterioasã este o povestire-basm, mai ales
hologiei protagonistului este aparentã, în prima ei parte, ºi în consecinþã nu se
84
Edgar Allan Poe ºi „posibilul" Eminescu
poate vorbi la modul real despre o psiholo- fragilitãþii psihice sau al oboselii care ar fi
gie a personajelor. Nici scriitorul american putut genera ezitãri în redactare?
nu exceleazã la acest capitol, dar el nu omite Eliminat este ºi episodul descris în bile-
sã precizeze cã Legrand este un vagant tul încredinþat lui Jupiter, privitor la bãtaia
(wanderer) ce traverseazã crize de entuziasm pe care servitorul intenþiona sã i-o aplice
ºi este suspectat de o oarecare instabilitate stãpânului sãu pentru a-l smulge din
mentalã (”somewhat unsettled in intellect”; visãrile despre aur. Prelucrarea reþine doar
”the growing moodiness of his temper”). tonul elegant ºi vag al depeºei prin care
Senzaþionalului i se conferã ºi o aurã Edgar de Sex îl invitã pe prinþul Glinka la o
supranaturalã, cãci ºerpii sunt mesagerii consfãtuire ezotericã.
antici ai preotului-vrãjitor poposit în Tot ce þine de mister ºi fantomatic este
vechime tocmai pe aceastã insulã. Acest însã înregistrat cu promptitudine. Din
vraci îl vindecase pe un „nabab” din Elada, portretul lui Edgar se evidenþiazã ochii, care
care venise cu „zece corãbii umplute cu aur „aveau o strãlucire nenaturalã, fãcând sã
ºi pietre scumpe”. Bãtrânul prinþ nu apucã reiese [sic] ºi mai mult gãlbeneala feþei”. În
însã sã se bucure în tihnã de vindecarea sa, original: ”His countenance was pale even to
cãci va fi urmãrit de Agamemnon, rivalul ghostliness, and his deep-set eyes glared
care îi poftea averea. Insula va fi pãrãsitã în with unnatural lustre”.
grabã, iar comorile sunt îngropate aici, La fel, înfãþiºarea „racului” este fabu-
urmând a fi pãzite de ºerpii blestemaþi sã se loasã: „Erà ceva mãreþ în fãptura acestei
mãnânce între ei pentru cã îl muºcaserã pe specie cu adevãrat rarã. Aveà strãlucirea
preot. Atât de departe se merge cu loca- aurului, iar mustãþile pãreau douã corniþe
lizarea încât în textul povestirii este inseratã bãtute cu diamante. Ochii douã rubine de
o „arie veche” care s-ar mai cânta ºi dupã o mare preþ, iar coada lungã bãtutã în sma-
mie de ani de pescarii de la gurile Dunãrii: ralde ºi topaze”. O scurtã comparaþie cu tex-
„A fost odatã un prinþ bogat/Valurile, vân- tul englez relevã portretul reþinut, strict
turile.../ªi dânsul aici a îngropat/Comori de entomologic, fãcut scarabeului: ”It was a
aur ºi-a plecat/valurile, vânturile!//A fost ºi- beautiful scarabeus, and, at that time,
un preot minunat/Valurile, vânturile.../Ce unknown to naturalists – of course a great
multã lume a vindecat/Cu ºerpii cari l’au prize in a scientific point of view. There
trãdat/Valurile, vânturile!//ªi insula e tot were two round, black spots near one
pustie/Valurile, vânturile.../O strãbate o extremity of the back, and a long one near
armonie./O neînþeleasã poezie/Valurile, the other. The scales were exceedingly hard
vânturile”. Dupã se observã, este respectatã and glossy, with all the appearance of bur-
structura romanþelor eminesciene, în evi- nished gold. The weight of the insect was
denþã fiind pusã ºi armonia legãnãtoare a very remarkable...”. Aºadar, Poe scoate în
versurilor, obþinutã prin refrenul aliterativ. evidenþã greutatea (”weight”) ºi raritatea
Ceea ce dispare din prelucrarea româ- insectei, pe când la „racul de mare” este
neascã este argoul, slang-ul lui Jupiter etalat apreciatã „ferecãtura” în pietre preþioase.
în toatã splendoarea lui atunci când negrul ”The bug business” cunoaºte implicaþii
descrie boala stãpânului sãu, Massa Will, foarte diferite în cele douã texte: la Poe
provocatã – presupune el – de muºcãtura scarabeul este un mesager al destinului ºi o
insectei de aur. O propoziþie ca ”he kick and raritate entomologicã, în timp ce la „posi-
he bite ebery ting what cum near him”, este bilul” Eminescu racul are mai curând o aurã
redatã întristãtor de gramatical în româ- magicã, decorativã ºi non-ºtiinþificã.
neºte: „Piºcã ºi muºcã tot ce simte aproape Din momentul începerii cãlãtoriei spre
de el”. Aceastã corectitudine este surprinzã- insula care adãpostea comoara, „posibilul”
toare, pentru cã apare într-un context înþe- Eminescu schimbã modalitatea de narare de
sat de dezacorduri gramaticale ºi de o oare- la persoana a treia la persoana întâi, pentru
care neatenþie în utilizarea procedeelor na- a conferi o coloraturã afectivã suplimentarã
rative. Sã fie aceste nejunsuri un semn al relatãrii expediþiei. Prelucrarea continuã însã
85
Felix Nicolau
neabãtutã: ceea ce la Poe era un ”tulip-tree” fraza: „racul de aur este cheia care sfre-
(Liriodendron tulipiferum), va deveni pur ºi deleºte pãmântul”, plus câteva „semne
simplu un plop. A ºaptea ramurã, cea pe cabalistice desenate; O cracã, ochiul stâng al
care se afla þintuit craniul, va fi acum a unui craniu, un rac, mãsura unei greutãþi,
douãsprezecea. ªi totuºi, de acum încolo cineva care coboarã de pe un arbore, frunze
originalul este urmat cu o atenþie sporitã, multe, o ladã, o circonferinþã desenatã în
mai puþin în redarea pitorescului lingvistic diametru, un bãþ, un metru, apoi cifrele:
al vorbirii lui Jupiter (Bob). Descoperirea 1 1½ ºi 0.50”. În jocul decriptãrii intrã ºi
cuiului care fixeazã craniul la capãtul „racul” care se caþãrã pe piciorul scaunului
ramurei (”Why dis berry curous sarcum- pentru a-l „lãmuri” pe norocosul sãu po-
stance, pon my word – dar’s a great big nail sesor.
in de skull, what fastens ob it on to de tree”) Ce se distinge, în concluzie, din aceastã
este descrisã cu concizie ºi obedienþã gra- comparaþie? Mai întâi de toate faptul cã pre-
maticalã: „Vai! e prins bine de trunchiu, lucrarea graviteazã necontenit în jurul tex-
stãpâne! Înþepenit cu un cui mare”. tului-matrice, nu pe o orbitã circularã, însã.
Conservat este însã umorul lui Poe (atât de „Posibilul” Eminescu nu scapã nici o ocazie
contestat), ca atunci când Jupiter-Bob se de a exploata sursele de fantastic ºi fabulos.
mirã cã ciudatul craniu nu are mâini (”de Prelucrarea se îndepãrteazã de statutul
skull aint got not abit ob a hand at all”). povestirii ºi tinde sã devinã o romance. La
O nouã îndepãrtare de litera, dar nu ºi de aceasta contribuie ºi finalul adãugat, care
spiritul nuvelei americane, se simte în pomeneºte despre dispariþia misterioasã,
momentul elucidãrii mesajului conþinut de într-o noapte, a contelui Edgar de Sex ºi a
pergament (”the scrap of parchment”). La
lui Bob, cu tot cu partea lor din comoarã.
Poe, pãtrunderea cifrului se face în mai
Ulterior, prinþul Glinka va primi o invitaþie
multe etape ºi presupune o subtilitate men-
la moºia prietenului sãu, pentru a vedea
talã excepþionalã (”there seemed to glim-
„caseta de aur bãtutã cu diamante” din
mer, faintly, within the most remote and
castelul indian, în care se aflã depus „corpul
secret chambers of my intellect, a glow-
neînsufleþit al racului întocmai ca unui zeu
worm-like conception of that truth”).
Scarabeul este doar ”the index of fortune”, nemuritor”.
”a kind of punning or hieroglyphical signa- Exotismul hindus se adaugã, astfel, unei
ture”, dar dezlegarea cifrului alfa-numeric prelucrãri marcate de spiritul eminescian,
necesitã cunoaºterea limbii cifrelor (”the lan- sau cel puþin executate în acest spirit.
guage of the cipher”). Dupã descifrare Nuvela lui Poe se sfârºeºte abrupt, în totalã
(aflarea literelor care se ascund în spatele indiferenþã faþã de destinul ulterior al per-
cifrelor ºi al semnelor de punctuaþie), sonajelor. Faptul este explicabil dacã þinem
urmeazã interpretarea (”to extort a mean- seama cã autorul american a avut în vedere
ing”) unui text abscons: ”A good glass in the mãiestria decriptãrii, parada de logicã ºi
Bishop’s hostel in the devil’s seat – twenty- provocarea uimirii în faþa unei puternice
one degrees and thirteen minutes – north- inteligenþe analitice. Singurele indicii liter-
east and by north – main branch seventh are sunt oferite de înregistrarea vorbirii
limb east side – shoot from the left eye of sclavilor negri ºi de ritualul straniu al
the death’s head – a beeline from the tree exhumãrii comorii.
through the shot fifty feet out!” În prelucrarea semnalatã de Octav
Cifrul lui Kidd este mult simplificat în Minar, accentul este pus mai curând pe
Comoara misterioasã. Se trece direct la decor, pe legendã ºi pe senzaþional. De la un
etapa cuvintelor, dar dispuse într-o ana- romantism situaþional ºi silogistic, la un
gramã: „mort! de cap un cracã/ºapte a pe romantism exotic, exuberant ºi patetic. E ca
aflã se/unde uriaº copac un/e pustie insu- ºi cum muntele Sainte-Victoire al lui
la/în”. La aceastã anagramã se mai adaugã Cézanne ar fi privit prin ochii dramatici ai
câteva silabe suprapuse, care conduc la lui David Caspar Friedrich.
86
ªtiinþã
ºi filosofie
Viorel
BARBU
Neuitatul an 1968 –
între utopie ºi contestare
Abstract
Unforgetable year 1968 between utopia and contestation. The year 1968 is remembered for two of
its major events: the reform movement of Czech comunists and students uprising in Europe and
United States.
A fost anul unor evenimente politice ºi Ceea ce s-a numit atunci “Primãvara de
sociale spectaculare, chiar violente, datorate la Praga” a fost o miºcare reformatoare por-
în bunã parte unor schimbãri de generaþie nitã de la vârful puterii comuniste cehoslo-
în societãþile din Est ºi Vest. A fost anul mar- vace, puternic susþinutã de cercurile intelec-
cat de marile demonstraþii pacifiste ºi pen- tuale liberale ºi care s-a dezvoltat pe fondul
tru drepturi civile în America, de asasinate crizei sistemului comunist de tip sovietic,
politice cu ecou în conºtiinþa publicã devenitã evidentã dupã Congresul al XX-lea
(Robert Kennedy, Martin Luther King), dar care a demascat crimele stalinismului. Se
ºi de crizele provocate de rãzboiul din Viet- propunea o alternativã democraticã ºi oare-
nam, de escaladarea Revoluþiei Culturale în cum liberalã la sistemul totalitar comunist
China, de invazia sovieticã în Cehoslovacia care viza printre altele: libertatea de expre-
ºi toate acestea sub ameninþarea unei con- sie, pluralism politic, alegeri libere, econo-
fruntãri globale între cele douã mari supra- mie de piaþã funcþionalã. Puþini ºi-au dat
puteri ale vremii. Dintre toate acestea, douã seama atunci cã era vorba de o utopie –
mi se par mai importante prin implicaþiile ºi coexistenþa sistemului comunist cu o soci-
consecinþele lor politice ºi sociale în decenii- etate democraticã – ºi, de aceea, miºcarea a
le care vor urma. Primul a fost declanºarea generat aºteptãri exagerate în þãrile blocului
procesului reformator numit “Primãvara de comunist ºi mai cu seamã în cercurile inte-
la Praga” ºi înãbuºirea în faºã a acestei lectuale. Cã lucrurile stau aºa ne-o dovedesc
utopii care avea scop declarat instaurarea încercãrile comuniºtilor reformatori sovieti-
“socialismului cu faþã umanã”. Al doilea ci din anii optzeci, în frunte cu Gorbaciov,
eveniment este revolta din campusurile uni- care – confruntaþi cu o crizã gravã de sistem
versitare pariziene (acel Mai francez) care – au încercat sã reînvie acest proiect în ceea
va pune capãt regimului gaulist ºi se va ce avea sã se numeascã Perestroika.
extinde apoi timp de mai bine de un an în Înãbuºirea în faºã a “Primãverii de la
mai toate universitãþile europene ºi ameri- Praga” în august 1968 de tancurile sovietice
cane importante. Ambele evenimente vor au salvat aceastã utopie generoasã de la
influenþa profund evoluþiile societãþii eºec politic, dar ea va avea ulterior
europene (atât din Vest cât ºi din Est), iar în numeroºi adepþi ºi imitatori printre liderii
Statele Unite vor diviza societatea ameri- comunismului european (Berlinguer, San-
canã ºi vor declanºa o puternicã crizã de tiago Carillo ºi, în final, chiar M. Gorbaciov
încredere în administraþia prezidenþialã, care au încercat sã ia distanþã faþã de comu-
care va dura mai bine de un deceniu. nismul de sorginte leninistã. Sfârºitul tragic
87
Viorel Barbu
«America,
America»
De ce am ales aceste trei texte pentru un victime, fiecare dupã felul ºi talentul sãu, al
spectacol al cãrui titlu este, socot, grãitor unei meserii distrugãtoare.
prin sine: «America, America!» era strigãtul Monologul lui O’Neil era din plecare
emigranþilor care zãreau, în sfârºit, þãrmul miezul unui proiect menit sã ofere un astfel
fãgãduinþei? de trapez unei actriþe al cãrei talent merita o
Odatã mai mult, nu ca sã fiu intermediar instalaþie excepþionalã, la o înãlþime vertigi-
între autor ºi public. noasã. Piesele într-un act ale lui Tenessee
Mai degrabã ca sã mã supun unei încer- Williams, în schimb, mi-au cãzut în mânã
cãri, ca atunci când zgândãri cu unghia din întâmplare. Dar existã cu adevãrat o
muchia unui pahar ca sã auzi cum sunã; întâmplare? Nu semãnam mai degrabã cu
sau, dacã preferaþi, ca atunci când, prunc, unul din acei colecþionari maniaci care acu-
mã azvârleam în Dunãrea mea natalã ca muleazã stupid frânturi de oase, duºi de un
sã-mi descopãr spaimele ºi sã le gãsesc fel de intuiþie, de nebunia lor, spun alþii,
leacuri, ceea ce mi-a îngãduit mai târziu, în pânã în ziua în care se vãdeºte cã, ascultând
alte circumstanþe, înfruntând alte vârtejuri, de semne indiscernabile, cu o certitudine de
sã fiu liber ºi sã-mi duc viaþa de parcã n-aº dincolo de inteligenþa noastrã pentru cã
fi fost împrejmuit de primejdiile care îi sãvârºeºte excluderi ºi alegeri pe care nimic
strâmbau pe atâþia. nu le justificã…! Pânã în ziua în care se
E ºi acesta rostul Dunãrii. E ºi acesta ros- vãdeºte cã aceste cioburi de os sunt, de fapt,
tul teatrului. E ºi acesta rostul literaturii. resturile coerente ale unui corp gigantic care
Spectacolul care fascineazã publicul de se reconstituie aproape de la sine ca sã ne
bunã credinþã (cel care vine la teatru nu ca destãinuie lucruri stupefiante, sã ne insufle
sã «înþeleagã» ºi sã «se cultive», ºi cu atât puteri magice, cu mult dincolo de ce poate
mai puþin ca sã «se distreze», ci ca sã «se concepe sau imagina un prãpãdit ca mine
punã la încercare») este fãrã doar ºi poate o sau ca dumneavoastrã, care înþelegem o
experienþã similarã: te urci într-un tren care boabã prea târziu, poate, cã eram instru-
nu e al tãu, ci al unui personaj nãscocit; mentul unor forþe oculte, misterioase, de
cobori, în numele lui, într-o localitate pri- natura celor care fac sã se roteascã stele din
mejdioasã; te molipseºti de boala care-l cer…
rãpune; ºi-þi rãmâne în gurã un gust amar De ce Tennessee Williams mai degrabã
când cortina te desparte de-un cadavru care decât Miller, Saroyan, Sherwood Andersen,
e de-acum ºi-al tãu, lepãdat pe peronul unei Wilder sau alþi câþiva ca ei? Aidoma tripletei
gãri misterioase, dintr-o altã lume, de unde de romancieri Faulkner-Steinbeck-Heming-
unii se întorc atât de turburaþi încât ajung way, O’Neil ºi Tennessee Williams, ei doi
sã-ºi piardã minþile ºi chiar viaþa: slujbaºii împreunã, sunt, pentru scriitura dramaticã,
artei, dacã-mi este îngãduit sã-i numesc aºa, emblema unei epoci, a unui mit: cel al unei
îºi sãvârºesc acrobaþiile fãrã plasã ºi, într-un Americi unde, la lumina unui soare care n-a
fel sau altul, nu scapã niciodatã nevãtãmaþi, rãsãrit întru totul, lucrurile mai sunt pro-
90
America, America
priul lor vis, senine pentru cã, lipsite de isto- în pofida pesticidelor ºi a îngrãºãmintelor
rie, de forþa de inerþie care le îngreuiazã pe chimice, n-ajung niciodatã la maturitate, se
vechiul continent unde totul are un trecut, veºtejesc pe ram ºi nu sfârºesc pe tejgheaua
unde totul, adicã, vine de undeva ºi, cãreia îi erau destinate.
datoritã acestui al doilea punct care suntem O ultimã întrebare. De fapt, un ultim
noi, prezentul, se naºte o linie dreaptã care rãspuns. De ce am transformat piesele în
trebuie sã ducã undeva. Pentru cã are un douã personaje ale lui Tennessee Williams
trecut, Europa e veºnic în cãutarea unui în monolog? La drept vorbind, am început
viitor, ceea ce nu face parte din preocupãrile prin a angaja doi actori, ca toatã lumea, un
celor de dincolo de ocean, lipsiþi de utopii, bãrbat ºi o femeie. Dupã primele repetiþii
lãsaþi pradã unui prezent nimicitor, mãci- însã, stânjenit, actorul a dat bir cu fugiþii.
naþi de o moarte continuã. Intuiþia sa nombrilistã nu se înºela: privite
Fireºte, flutur, în felul meu, drapelul unei mai îndeaproape, cele douã piese ale lui
armate defuncte: plecat sã descopãr Tennesse Williams (cum le-o fi spunând pe
America fantasmelor noastre, gãsesc o glo- româneºte? Pentru demolare, poate, ºi Vorbeº-
rie care s-a destrãmat ºi din ale cãrei zdrenþe te-mi ca ploaia…) ascund un monolog. Sub-
mucede nu mijesc decât oasele veºnicelor stanþa lor tragicã nu vine din eveniment –
noastre suferinþe, gunoaiele veºnicului nos- când suntem nedezminþit susþinuþi de o cât
tru rãzboi împotriva distrugerii, a otrãvu- de infimã nãdejde care subzistã atâta timp
rilor care ne mistuie. Vreau poate, de fapt, ca cât lucrurile nu s-au sfârºit…! Substanþa lor
spectatorul venit la teatru cu speranþa de-a tragicã e rezultatul faptului cã povestea e
gãsi o þarã unde diamantele sunt cât hotelul terminatã, cã, în ambele cazuri, femeia din
Ritz, sã plece, dupã spectacol, cu, între dinþi, piesã trãieºte un fapt încheiat ºi mort, pen-
iarba amarã de pe mormântul unui prã- tru care nu mai existã salvare.
pãdit de artist care ºi-a tãiat beregata în Carnea nisipoasã pe care aº vrea s-o
timp ce amãrâta de nevastã-sa îl bodogã- încropesc pe osul spectatorului e bolnavã de
neºte pregãtindu-i micul dejun; pe cel al iremediabil. ªi atunci mai bine merg pânã la
unei fete de ceferist moartã tânãrã ºi care capãt, ºi-n loc sã pun în scenã actualitatea,
n-a lãsat moºtenire surorii ei mai mici decât deplasez momentul spectacolului pânã
o rochie de bal ºi câþiva amorezi fãrã para acolo unde întâmplarea a devenit amintire,
chioarã. momentul insuportabil în care «les jeux sont
Acea Americã care ne-a pus pe oase o faits» ºi nu ne mai rãmâne decât sã con-
carne aparte, unicã, o carne de pulbere, de statãm pierderile, sã îngropãm morþii, sã
praf de pe stradã mãturat de vântul care curãþãm terenul.
bântuie niºte târguri unde locuiesc oameni Ca sã nu mai spun cã mã ispitesc expe-
fãrã rãdãcinã, care nu ºtiu de unde vin ºi diþiile, cãlãtoriile spre teritorii pe unde
care de aceea habar n-au unde se duc, mâ- nimeni niciodatã nu s-a aventurat. Cum sã
naþi doar de un fel de gravitaþie a morþii, nu profit de talentul actriþei mele ca sã simt
injectatã în toate celulele unor eterne baby- ce-nseamnã sã ai un tatã beþiv, pe care l-a
dolls… lãsat nevasta, sau un soþ bezmetic care scrie
Nu ºtiu! Cu acest spectacol care pune în versuri ºi primeºte scrisori dubioase de la o
rezonanþã textele lui O’Neil ºi Tenessee oarecare Elena, care aºteaptã un copil, al lui
Williams cu o actriþã în care-mi regãsesc probabil…
partea de inexistenþã sper, poate, sã-mi ofer, Nu mã îndoiesc cã preþul care va trebui
fie ºi numai pentru un ceas, o altã carne, cea plãtit va fi teribil, dar am de ales, oare?
care mucegãieºte pe creangã, cea a fructelor Altminteri cine poate fi atât de nebun, atât
pe care totul le predispune sã se coacã fru- de iresponsabil sau atât de vinovat faþã de
mos în livada triumfãtoare a unei istorii puterile care nu duc, încât sã se încumete a
sãnãtoase, ºi care, fãrã niciun motiv aparent, mai face, totuºi, teatru.
91
Întâlniri
de destin
Alexandru
ZUB
Figuri de clerici în
rezistenþa anticomunistã
În aºteptarea unui rãgaz când voi putea nalã, care nu poate fi decât limitatã ºi
spune mai mult despre experienþa mea subiectivã. Ea þine sã readucã în actualitate
carceralã sub regimul comunist, caut sã câteva figuri, unele deja adãugate ad patres,
evoc aici, sumar, câteva întâlniri cu slujitori iar prin ele sã fixeze o atmosferã de epocã.
ai Bisericii, iar dintre aceºtia mã voi opri În cei ºase ani ºi ceva de detenþie (1958-
îndeosebi la unul care a produs asuprã-mi o 1964), am avut ocazia sã întâlnesc destui
impresie aparte1. preoþi, pastori, predicatori ale cãror efigii
Era în 1958, când regimul condus de s-au estompat cu trecerea timpului. Câteva
Gheorghiu-Dej, înãsprit brusc dupã eveni- mi s-au întipãrit însã mai bine în memorie,
mentele din Ungaria (1956), a modificat cele cu care am avut atunci un dialog mai
codul penal pentru a-ºi presta încã ºi mai strâns ori s-a întâmplat sã le reîntâlnesc apoi
dur funcþia coercitivã. S-au umplut atunci în afara universului carceral.
din nou temniþele ºi lagãrele de muncã, Las la o parte pe cei cu care am petrecut,
degajate oarecum dupã reuniunea de la oarecum „din mers“, câteva ceasuri sau zile
Geneva (1955). Oameni de orice vârstã, pro- într-o celulã de tranzit, pentru a-i scoate la
fesie, credinþã etc. au fost aruncaþi dupã luminã din tainiþele memoriei pe unii care
gratii, în cadrul unei politici punitive ºi pre- mi-au lãsat în suflet urme mai persistente.
ventive totodatã. N-a fost instituþie, n-a fost Cel care a jucat un rol mai de seamã în
familie, n-a fost grup social care sã nu aibã raport cu fiinþa mea e ºi primul pe care l-am
un „reprezentant“, o victimã în acel con- întâlnit, în timpul detenþiei, pe linia invo-
glomerat compus în virtutea unei strategii catã. La penitenciarele din Iaºi ºi Jilava
greu de înþeles pentru cei mai mulþi. O ana- (1958-1959) nu se întâmplase, pe acest
lizã a corpurilor profesionale, sub acest tãrâm, nimic deosebit. Spre finele anului
unghi, ar fi demnã de tot interesul. În ce 1959, în noiembrie, am ajuns însã într-un
priveºte corpul clerical, dispunem deja de lagãr din Balta Brãilei, la Salcia, unde câteva
unele mãrturii ale celor trecuþi prin mii de condamnaþi lucrau la diguri, ºosele,
închisori ºi chiar de studii relativ ample, de desecãri, construcþii sau în agriculturã. Erau
statistici ºi note biografice care ne pot da o acolo ºi destui clerici, în diverse brigãzi,
idee despre rezistenþa clerului, câtã a fost, în „topiþi“ oarecum în uniformele cenuºii ale
raport cu sistemul comunist: Calvarul recluziunii. Prestaþia lor confesionalã în
României creºtine (Sergiu Grossu). Rãmân, acest cadru e greu de stabilit ºi a fost nu o
fireºte, încã multe de fãcut, de la publicarea datã subiect de controverse.
mãrturiilor directe pânã la întocmirea unei Fãrã a sugera o ierarhie axiologicã, în
„prosopografii“ sui generis ºi a unor studii lipsa unui criteriu cert de mãsurã, înclin sã
mai sistematice. Sã-mi fie permis a adãuga, cred cã dintre teologi cea mai mare influenþã
în acest scop, o modestã depoziþie perso- a avut-o, la Salcia, pãrintele Gheorghe
1 Text reprodus din revista Memoria, 15/1996, p. 8-11, unde a apãrut sub titlul Despre rezistenþa spiritualã
anticomunistã. Între timp, figura pãrintelui Gheorghe Chiriac a mai fost evocatã, memorabil, de Florin
Constantin Pavlovici într-o carte de referinþã: Tortura pe înþelesul tuturor, Ed. Cartier, 2001, p. 85, 108, 132-
135, 168-174, 195-197.
92
Figuri de clerici în rezistenþa anticomunistã
manifestãri erau, fireºte, interzise de admi- însã dimineaþa ºi seara, când se fãcea
nistraþie. Dar se întâmpla uneori ca supra- „apelul“, gãseam un moment bun pentru a
veghetorii de serviciu sã-ºi caute anume de întâlni pe câte unul din altã baracã. Aºa l-
lucru în altã parte, pentru a ocoli o con- am cunoscut pe pãrintele Vasilachi, al cãrui
fruntare inevitabilã. Altminteri consemnul frate, arhimandritul Haralambie, s-a ºi stins,
era ca în asemenea momente paza sã fie încã un an mai târziu, la Gherla. Cu preotul
mai severã. Cu pãrintele Augustin mi-am Vasile Vasilachi aveam ce vorbi, cãci îi
intersectat de mai multe ori paºii, acolo, iar cunoºteam monografia dedicatã lui
mai târziu l-am cãutat la Cluj, unde lucra ca Veniamin Costachi, pe care o ºi utilizasem
bibliotecar, erudiþia lui fiind îndrumatã într-un mic studiu privitor la niºte frãmân-
anume pe un fãgaº ce nu putea stânjeni prea tãri din anul 1819, în care fusese amestecat,
mult oficialitatea. Nu era singurul în aceastã fãrã voie, ºi Mitropolitul. M-a frapat vehe-
situaþie. „Colindul“ de la Grãdinã mi-a rã- menþa cu care eruditul monah condamna
mas însã în suflet pentru totdeauna, cãci încã secularizarea averilor mãnãstireºti, act
n-a fost o simplã noapte festivã, cum se în- plin de consecinþe pentru Bisericã. Opinia
tâmplã adesea, ci parcã evenimentul însuºi lui despre Kogãlniceanu, sub acest unghi,
al Naºterii Domnului, despovãrat de aluvi- era severã. Ea nu se mai regãseºte însã în
unile aduse, în timp, de felurite obiceiuri. lucrãrile de mai târziu, elaborate în exilul
,,La Vitleem colo jos/ Cerul arde luminos/ sãu de peste Ocean. Îi port, oricum, o caldã
Preacurata/ Naºte astãzi pe Hristos“. Ve- recunoºtinþã, pentru momentele de comuni-
chiul colind popular, cântat în surdinã, cu o une spiritualã pe care mi le-a dãruit, în
pietate ce ne înfiora, era completat cu altele condiþii imposibil de prezentat aici.
din repertoriul tradiþional, însã ºi cu unele
Voi menþiona numai – fapt cunoscut ºi
create în închisoare. „A venit ºi-aici Crãciu-
din Jurnalul fericirii – cã în acele condiþii, de
nul/ Sã ne mângâie surghiunul./ Cade albã
o vitregie greu de închipuit, preoþi ca Vasile
nea/ peste viaþa mea,/ peste suflet ninge/
Vasilachi, Mina Dobzeu, Augustin Prunduº,
cade albã nea/ peste viaþa mea,/ care-aici se
Gheorghe Chiriac s-au ocupat intens de
stinge“. Bucuria sãrbãtorii era obnubilatã
„enoriaºii“ lor aflaþi dupã gratii sau în
fireºte de lipsa elementelor ce compun, în
asemenea momente, normalitatea vieþii. lagãre de muncã, dându-le asistenþa spiri-
Lumina era ameninþatã de beznã, stelele de tualã de care aveau nevoie, sfaturi, încura-
lacrimi, rãnile cereau alinare. Asistenþã jãri. Nu pot încheia succinta evocare fãrã a
duhovniceascã, discretã însã continuã, acor- menþiona, lãsând detaliile pentru altã
da, oriunde, pãrintele Mina Dobzeu. Slujise ocazie, preoþi ºi predicatori de alte confesiu-
anterior undeva în Transilvania, ca paroh, ni, dintre care „bruderii“ de la Grãdina, mai
dar odatã ajuns în temniþã ºi-a continuat târziu risipiþi prin lume (Leinz, Raþã etc.),
lucrarea în forme pe care N. Steinhardt le-a constituiau repere luminoase pentru
evocat magistral în Jurnalul fericirii. Mi-a oricine. Gellert, Karczagy, Kertesz, din sfera
fost mie însumi de mare ajutor, în momente protestantismului transilvan, s-au impus de
grele pentru toþi cei închiºi, dar ºi în întâl- asemenea prin þinuta lor austerã, prin dem-
nirile de peste ani, la Huºi sau la Iaºi. O fig- nitatea impecabilã a conduitei, într-un timp
urã blândã, luminoasã, înþeleaptã, la care când cedãrile în faþa puterii, demisiile în
sper sã mã pot întoarce mai insistent. ordine deontologicã, abdicãrile de tot felul
Încã una se cuvine amintitã în scurtul nu erau tocmai rare, mai cu seamã la etajele
periplu de acum, aceea a pãrintelui Vasile de sus ale ierarhiei. De aceea am ºi þinut sã
Vasilachi de la Schitul Pocrov. L-am întâl- amintesc în aceste rânduri câteva nume
nit, fugitiv, la Stoeneºti, într-un lagãr ce despre care sper cã se va mai vorbi, fie ºi
reunea, la un moment dat, prin 1961, pe cei numai pentru a nuanþa judecata pe care lu-
bolnavi de febrã tifoidã sau de leptospirozã mea, de multe ori neprevenitã, o emite glo-
ºi pe inapþii de muncã. Eram izolaþi, pe cat- bal pe seama Bisericii sub dictatura comu-
egorii, constrânºi a trãi în barãci imunde, nistã.
95
Mass-media
Bogdan IVASCU
În vreme de rãzboi
O analizã a esteticii folositã
ca propagandã dirijatã
în media occidentalã
Abstract
The following article discusses several issues concerning the use of aesthetics as means of persua-
sion in the Western media. Emphasis is put on the media coverage in wartime, specifically on the
dimension of aesthetics used for influencing the audience. Since as early as World War Two, aes-
thetic and culturally-significant media products were created in order to inspire the war effort on
both sides. Leni Riefenstahl's Triumph des Willens was countered by Frank Capra's Why We
Fight documentary series, which received several Academy awards. Both were motion pictures of
great aesthetic significance. And both were propaganda films which covered the "nasty" bits of the
war and were designed as inspirational acts for those involved in it. The same tendency towards
the aesthetic presentation of war may be found in recent media coverage of conflicts such as the
Gulf war and the subsequent situation in post-2003 Iraq. An analysis of how the American and
British media "behaved" during these conflicts seems to point out that aestheticization is still an
efficient method of wartime reporting. The question remains if this technique is really working in
the benefit of the public or it's just plain and simple propaganda.
Cãtãlin Zamfir ºi Lazãr Vlãsceanu de- care, nu a fost dintotdeauna apanajul exclu-
finesc propaganda ca fiind o activitate sis- siv al sistemelor totalitare. Cel mai bun
tematicã de transmitere, promovare sau exemplu în acest sens este Why We Fight (De
rãspândire a unor doctrine, teze sau idei de ce luptãm), seria de documentare premiate
pe poziþiile anumitor grupãri sociale ºi ide- cu Oscar pentru cel mai bun documentar,
ologii, în scopul influenþãrii, schimbãrii, for- regizate de cineastul american Frank Capra
mãrii unor concepþii, atitudini, opinii, în perioada celui de-al doilea Rãzboi
convingeri sau comportamente. Mondial. Why We Fight s-a dorit a fi o reacþie
În sensul clasic, se constituie ca un sub- la poate cel mai celebru film de propagandã
sistem al sistemului politic al unui partid, al din toate timpurile, Triumph des Willens
unui grup social sau al unui regim de (Triumful celor hotãrâþi), documentarul
guvernare; în prezent, însã, se dezvoltã nu- despre Congresul de la Nurenberg al
meroase forme de propagandã (economicã, Partidului Nazist din 1934, regizat de Leni
tehnicã, medicalã, sportivã, culturalã), Riefenstahl. În opoziþie, Capra a încercat, cu
diferenþiate dupã conþinut ºi prin raportare Why We Fight, sã rãspundã unei provocãri
la profilul grupului social care o iniþiazã, dificile: aceea de a convinge o naþiune izo-
urmãrind realizarea unor scopuri persua- laþionistã asupra nevoii de a intra în rãzboi,
sive1. desegregarea rasialã a trupelor (folosind
De-a lungul istoriei, propaganda s-a anti-exemplul teoriei rasiale naziste), sau
dovedit a fi o metodã extrem de eficientã în explicarea necesitãþii alierii cu o þarã comu-
rãzboiul psihologic. Ca ºi mijloc de comuni- nistã (URSS)2.
1 Cãtãlin Zamfir, Lazãr Vlãsceanu (ed), Dicþionar de sociologie, Editura Babel, Bucureºti, 1993.
2 http://en.wikipedia.org/wiki/Why_We_Fight
96
Dualitatea Why We Fight - Triumph des mai profundã a situaþiei, ci inocularea unei
Willens demonstreazã cã, într-un conflict, înþelegeri convenabile, recurgându-se atât
ambele pãrþi, indiferent de forma de guver- la inducerea în eroare cu argumente falsifi-
nãmânt ºi de motivele pentru care luptã, cate, cât ºi la apelul la palierele non-
folosesc propaganda. Între propagandã ºi raþionale. Intenþiile reale ale celui care trans-
manipulare existã mai mult decât o simplã mite mesajul rãmân insesizabile primitoru-
diferenþã semanticã. Propaganda nu în- lui acestuia’’3. Manipularea permite dezin-
seamnã manipulare. Într-o exegezã relativ formarea, inducerea în eroare a receptoru-
recentã (ªtefan Buzãrnescu, Sociologia opiniei lui. Propaganda nu presupune neapãrat
publice) manipularea este definitã ca “acþi- dezinformarea, ci informarea parþialã a
une de a determina un actor social (per- receptorului, utilizându-se doar acele ele-
soanã, grup, colectivitate) sã gândeascã ºi sã mente ale informaþiei despre care se ºtie cã
acþioneze într-un mod compatibil cu intere- vor avea un impact pozitiv. Conform prin-
sele iniþiatorului, iar nu cu interesele sale, cipiului “ce nu ºtie, nu îi face rãu”, ele-
prin utilizarea unor tehnici de persuasiune mentele negative sunt opacizate, acoperite.
care distorsioneazã intenþionat adevãrul, Revenind la Triumph des Willens, capo-
lãsând însã impresia libertãþii de gândire ºi dopera lui Leni Riefenstahl reprezintã cel
de decizie. Spre deosebire de influenþa de mai cunoscut exemplu de film de propa-
tipul convingerii raþionale, prin manipulare gandã din istorie4. Procedeele ºi estetica uti-
nu se urmãreºte înþelegerea mai corectã ºi lizate aici se regãsesc în cinematografie,
3 ªtefan Buzãrnescu, Sociologia opiniei publice, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti.
4 http://en.wikipedia.org/wiki/Triumph_of_the_Will#_note-0.
97
televiziune ºi în packaging-ul emisiunilor de aceastã eufemisticizare a limbajului se
ºtiri ºi al campaniilor de comunicare poli- adaugã procedeele de cosmetizare vizualã
ticã. Riefenstahl este prima care a definit propuse pentru prima datã de Riefenstahl.
relaþia vizual-muzicã-discurs, ajutând la de- În planul literaturii de ficþiune, metoda a
finirea tehnicilor moderne de comunicare fost dusã la extrem de George Orwell, în al
politicã ºi electoralã. Procedee precum sãu “O mie nouã sute optzeci ºi patru”, prin
panoramarea camerelor, folosirea teleobiec- inventarea conceptului de „nouãvorbã”: un
tivelor pentru a crea o perspectivã distor- limbaj simplificat, care reduce raþionalitatea
sionatã, filmarea din aer (procedeu preluat evenimentelor curente prin paradigmele
de publicitate ºi televiziune, anglicizat ca „dublugânditului” ºi „binegânditului”.
bird’s eye view) ºi abordarea revoluþionarã a Acestea au rolul de a persuada receptorul cã
utilizãrii muzicii ca stimulent în concor- anumite acþiuni, într-un context particular,
danþã cu imaginile prezentate (în cazul fil- nu sunt doar necesare, ci corecte.
mului lui Riefenstahl, Götterdämmerung de
Wagner). Estetica în Primul Rãzboi
din Golf
Estetica ºi propaganda
Rãzboiul din Golf (1991) reprezintã
Esteticizarea ca formã de propagandã exemplul perfect al acestui trend de cosmeti-
presupune prezentarea oricãrei forme de zare a realitãþii. A fost primul rãzboi din
comportament, aflatã în opoziþie sau con- istorie care a beneficiat de o acoperire cvasi-
flict cu valorile morale ale unui sistem, ca pe continuã din partea marilor companii de
un mijloc acceptabil de a promova un obiec- televiziune. În premierã, publicul din toatã
tiv politic, militar, economic. În aceastã cate- lumea a putut vedea imagini în direct cu
gorie pot intra formele de violenþã armatã rachete ghidate prin laser care îºi loveau þin-
ce pot duce la vãtãmarea unor persoane. tele ºi cu avioane de vânãtoare decolând de
Fiecare culturã în parte formuleazã pro- pe portavioane. Forþele aliate, cu precãdere
priile mecanisme în raport cu acceptabili- Statele Unite, ºi-au demonstrat eficienþa
tatea acestor factori, fie cã vorbim de uti- arsenalului propriu. Proiecte militare anteri-
lizarea de eufemisme sau cosmetizarea or secrete, precum celebrul „avion invizi-
informaþiilor. bil”, au fost prezentate publicului.
Teoria comunicãrii defineºte ca influenþã Canalul CNN ºi-a câºtigat popularitatea
controlatã (framing) procesul prin care de care se bucurã în prezent în urma
cuvintele sau imaginile selectate sunt am- acoperirii în direct a loviturilor aeriene din
balate în aºa fel încât prezintã o anume Bagdad. Imaginea Bagdadului sub asediu,
interpretare a evenimentelor unei audienþe transmisã prin camere cu vedere de noapte,
specifice5. Dacã influenþa controlatã are suc- au fãcut înconjurul lumii ºi au adus notori-
ces, paradigmele utilizate se vor extinde etate corespondenþilor CNN John Holliman
pentru a admite faptele propuse în catego- ºi Peter Arnett, aflaþi în Hotelul Al-Rahid6.
ria de evenimente considerate acceptabile Imaginile avioanelor americane lovind
(sau, în unele cazuri, dezirabile). þintele irakiene au devenit, inevitabil, port-
Aºadar, procesul de esteticizare al reali- drapelul politicii de esteticizare a guvernu-
tãþii politice se foloseºte în cazurile în care lui american. La fel cum Frank Capra sur-
este necesarã interpretarea direcþionatã a prinsese esenþa spiritului american în Why
evenimentelor de cãtre audienþã. Procesul We Fight, cu o jumãtate de secol mai
este realizabil prin modificarea valorilor devreme, transmisiunile CNN au devenit
cuvintelor din lexic, pentrua a minimiza sinonime cu efortul american de cosmeti-
costurilor morale, etice, sau de alt fel. La zare a rãzboiului.
5 http://en.wikipedia.org/wiki/Framing_%28social_sciences%29
6 http://en.wikipedia.org/wiki/Gulf_War
98
Motivaþia acestei direcþii predominante
în media se regãseºte într-un document al
Pentagonului numit Annex Foxtrot. Aceastã
anexã de 10 pagini, redactatã de Pentagon,
sublinia o politicã vizavi de media, neîntâl-
nitã anterior într-un conflict ce implica
Statele Unite. “Reprezentanþii media vor fi
escortaþi în continuu. Repetãm, în conti-
nuu”. Anexa stabilea cã majoritatea infor-
maþiei prezentate publicului provenea din
briefing-urile organizate de armatã. Doar
jurnaliºtii selectaþi de armatã puteau vorbi
cu trupele. Conþinutul interviurilor era
supus controlului ºi aprobãrii armatei, sta-
bilindu-se practic un sistem ad-hoc de cen-
zurã. Materialele informative considerate
periculoase pentru securitatea naþionalã
puteau fi confiscate pe loc. Aceastã politicã
a cosmetizãrii prin omisiune a fost influ-
enþatã semnificativ de experienþa rãzboiului
din Vietnam. O bunã parte a deznodãmân-
tului respectivului conflict s-a datorat opoz-
iþiei publice interne8.
Scopul esteticizãrii primului conflict din
Golf a fost transmiterea ideii unui rãzboi
antiseptic, nesângeros, în contrast evident
cu percepþia generalã a publicului faþã de
rãzboiul din Vietnam. S-a pus accentul pe
tehnologie, pe precizie ºi eficienþã ºi, ca
mesaj secundar, pe reînvierea spiritului
Comparativ, imaginile conþinând victime
patriotic american, uºor ºtirbit de amintirea
ºi distrugeri au fost în procent de 18,8% în
momentului Vietnam.
timpul rãzboiului din Vietnam, respectiv
3,0% în timpul rãzboiului din Coreea. Studiu de caz
Imagini surprinzând persoane în împre- “ªoc ºi copleºire” – analizã semioticã a
jurãri periculoase au atins un procent de unui concept estetizat aplicat
17,4% în Vietnam ºi 3,6% în Coreea. În con- într-un conflict armat
trast, acest tip de imagini au un procentaj În ianuarie 2003, Statele Unite au imple-
extrem de redus în timpul acoperirii medi- mentat un plan de luptã bazat pe un con-
atice a conflictului din Golful Persic. Ima- cept dezvoltat de Universitatea Naþionalã
ginile de rãzboi publicate de Newsweek, de Apãrare. Botezat “ªoc ºi copleºire”
Time, U.S. News ºi World Report în cursul a (“Shock and Awe” – impropriu denumit în
21 de apariþii publicate pe perioada conflic- media româneascã “ªoc ºi groazã”), concep-
tului, au atins un total de 583. Dintre aces- tul avea ca scop declarat distrugerea psiho-
tea, doar 6 ilustrau moarte ºi distrugere. logicã a voinþei inamicului de a lupta, în
35% din imagini înfãþiºau echipamentul ºi detrimentul distrugerii fizice a forþei sale
tehnologia forþelor americane angajate în militare. Alegerea numelui este explicitã,
conflict7. chiar ºi la nivel denotativ.
7 http://www.echeat.com/essay_psychological_warfare
8 http://en.wikipedia.org/wiki/Annex_Foxtrot
99
“ªoc” se referã la surpriza ºi stresul psi- care sunt puse în miºcare de respectiva cam-
hologic provocate de evenimentele celui de- panie. Copleºirea nu se aplicã doar celor
al doilea conflict din Irak ºi, în asociere cu direct vizaþi de campanie (soldaþii inamici ºi
luptele propriu-zise, presupune interacþi- civilii necombatanþi). Toþi observatorii
unea violentã a indivizilor sau a grupurilor externi pot fi impresionaþi de aceastã de-
de combatanþi. “Copleºire” descrie senzaþia monstraþie de putere.
de teamã asociatã cu posibilitatea confrun- Conotaþia cuvântului “copleºire” tinde
tãrii cu o forþã armatã mai bine pregãtitã sã se refere la relaþii de putere inegale, spre
(armata americanã, în acest caz). exemplu un începãtor poate fi copleºit de
La un nivel conotativ, utilizarea acestor abilitãþile unui profesionist, un credincios
cuvinte are scopul de a îndeplini mai multe poate fi copleºit de adoraþie pentru zeul sãu.
obiective. Armata americanã are posibili- Acestã relaþie este în conformitate cu cea
tatea realã de a ucide un numãr semnificativ de-a cincea axiomã a comunicãrii enunþatã
de persoane, fie combatante, fie necomba- de ªcoala de la Palo Alto: „Orice proces de
tante. Conceptul campaniei “ªoc ºi coleºire” comunicare este simetric sau complementar,
reprezintã aceastã posibilitate la un nivel dacã el se întemeiazã, respectiv, pe egalitate
simbolic. sau diferenþã.”
Analizând cuvintele, se poate observa cã În comportamentul comunicaþional se
ele pot fi incluse în paradigma lexicului pot distinge sisteme simetrice în care
semnificant pentru rãspunsurile emoþionale partenerii adoptã un „comportament în
la stimuli externi. Implicaþia intenþionatã
oglindã”, (întemeiat pe egalitate) ºi sisteme
este aceea cã soldaþii inamici ºi civili vor fi
complementare, centrate pe diferenþã (de
atât de dezorientaþi de impresionanta
exemplu, doctor-pacient, profesor-stu-
desfãºurare de forþe, încât se vor preda pur
dent)9. În cazul nostru specific, distingem
ºi simplu, preferând aceastã variantã alter-
un comportament comunicaþional inten-
nativei de a înfrunta forþa armatã mai bine
þionat de tip diferenþial, între forþele armate
pregãtitã. Premisa urmãrea ca rezultat
numãrul redus de victime. Ca o a doua con- ale Statelor Unite, respectiv armata ºi civilii
secinþã, victoria rapidã oferã o justificare irakieni.
din punct de vedere moral ºi etic a cam- Implicaþia este aceea cã rãzboiul respec-
paniei. tiv reprezintã o copetiþie atât de asimetricã
Aplicând testul comutaþiei, sinonimele încât inamicul ar trebui sã renunþe înainte
pentru “ºoc” ar putea fi uimire, impact ºi de a intra în luptã cu o forþã copleºitor de
surprizã, opuse termenilor: teamã, traumã superioarã.
ºi neplãcere. Substitutele pentru “copleºire” Folosirea figurativã a cuvintelor oferã
sunt: admiraþie, reverenþã ºi surprindere, ceea ce Roland Barthes a numit “o plãcere a
opuse fricii sau terorii. Ambele cuvinte pot textului” (1970), respectiv o reacþie pozitivã
semnifica atribute mai puþin atractive luate produsã de un aranjament inteligent al sem-
separat dar, alãturându-le într-o relaþie nelor într-o frazã sau sintagmã10.
cauzalã, capãtã valori similare. În acest fel, cuvintele folosite în sens fi-
Astfel, cuvântul “ºoc” capãtã o valoare gurativ sunt mai memorabile decât cuvin-
relativ neutrã. Deoarece preponderenþa tele folosite în sens propriu, mai ales atunci
conotativã pentru “copleºire/copleºitor/a când sunt utilizate în contexte neaºteptate.
copleºi” este pozitivã (înlocuitorii negativi Aºadar, utilizând aceastã sintagmã în con-
nefiind sinonime directe), relaþia în aceastã textul propriu al declarãrii deschiderii osti-
frazã are intenþia de a invoca valori care litãþilor violente reprezintã un exemplu de
sugereazã un grad de mãreþie al forþelor propagandã esteticizatã.
9 Vasile Tran, Irina Stãnciugelu, Introducere în teoria comunicãrii, Editira Comunicare.ro, Bucureºti, 2001,
p. 60
10 http://en.wikipedia.org/wiki/Aestheticization_as_propaganda.
100
Culturã ºi
ecomomie
Maria
MOLDOVEANU
Starting from the different meanings the term "art" can comprise, considered in its alternative
definitions, the author summarizez some of the contemporary manifestations in order to describe
their acitvity, their value as works of art and their characteristic attributes. Case studies are pro-
duced, able to support and highlight the statements in the text.
Modelul
cã în Polonia ºocul post-
comunist n-a generat o crizã
majorã, ca la noi. Nici de
producþie, nici moralã. Iar
polonez
facã, vorba unuia dintre ei,
„filme pe banii statului îm-
potriva statului”. Cinema-
tograful polonez dinainte de
1989 a avut un apãsat carac-
Abstract ter politic ºi, chiar ºi atunci
The author tries to find the reasons why Polish Cinema is the când se recurgea la un lim-
most powerful and healthy among the cinemas of ex- commu- baj esopic, spectatorii erau
nist countries. A good cinema law, a dialogue between film- antrenaþi sã descifreze ime-
makers generations, a strong industrial structure, an excellent diat criticile la adresa totali-
cinema school and last, but not least, the support of the nation- tarismului comunist. Iar ci-
al audience are some of them. neaºtii care au semnat astfel
de filme ºi au câºtigat cu ele
un imens prestigiu inter-
Deºi resuscitarea specta- sã simt apariþia unor „goluri naþional (mai ales Wajda cu
culoasã a cinematografului de informaþie” în cultura Omul de marmurã ºi Omul de
românesc din ultimii doi ani mea cinematograficã. Mai fier, dar ºi reprezentanþii
ne-ar putea face sã ne ales pentru cã, înainte de acelui „cinema al neliniºtii
simþim cumva evadaþi din 1989, vedem, în sãlile obiº- morale”, în frunte cu Zanu-
„plutonul” fostelor þãri co- nuite ori „pe sub mânã”, ssi ºi Kieslowski) au avut un
muniste din Europa, bunul toate filmele unor regizori important cuvânt de spus ºi
simþ, dar ºi realitatea pro- polonezi precum Andrzej dupã cãderea Zidului Ber-
ducþiei de film din acest Wajda, Krzystof Kieslowski, linului. Prestigiul imens al
spaþiu, ar trebui sã ne Krzystof Zanussi sau Jerzy acestora i-a plasat în fruntea
îndemne mai adesea la com- Kawalerowicz, mituri cine- reconstrucþiei cinematogra-
pararea evoluþiei noastre în fului naþional care n-a avut
file pentru mulþi dintre noi.
contextul sãu. Iar în acest probleme dramatice de re-
Am avut ºansa de a-mi
peisaj cinematografic Polo- definire a identitãþii.
completa tabloul evoluþiei
Dificila gãsire a surselor
nia a rãmas, ca ºi înainte de cinematografului polonez de finanþare, care în celelalte
1989, un model de reuºitã. graþie invitaþiei Institutului þãri fost comuniste au dus la
Cu toate cã am avut ºansa, Polonez de la Bucureºti de a scãderea dramaticã a pro-
graþie participãrii la festiva- participa la o vizitã de docu- ducþiei, a fost aici privile-
luri internaþionale, sã vãd mentare pe agenda cãreia giatã la început de sprijinul
succese recente ale cinema- s-a aflat o vizitã la celebra guvernamental, apoi de o
tografului polonez, rarele ºcoalã de film de la Lodz ºi foarte bunã lege a cine-
apariþii ale peliculelor din urmãrirea programului din matografiei, din 2005. Co-
Polonia pe ecranele româ- ultimele trei zile ale Fes- lectarea banilor în fondul
neºti (cu excepþia Festiva- tivalului de la Gdynia (17-22 cinematografic funcþioneazã
lului Europan) m-au fãcut septembrie). acum aproape la fel de bine
108
Modelul cinematografic polonez
109
Dana Duma
vezi despre vinovãþia ar- Un cineast încã tânãr, mai aparþin ºi pelicule pre-
matei sovietice. Deºi bazat Andrzej Jakimovski a cãºti- cum Totul va fi bine de
pe o scrupuloasã documen- gat cu Trucuri Marele Pre- Tomasz Wiszniewski, Din
taþie, filmul nu este o „re- miu ºi al Premiul pentru pricina dragostei de Lesek
constituire” a evenimente- imagine. Comedie senti- Wosiewicz sau Miercuri, joi
lor, ci o meditaþie asupra mentalã ce ne aduce în me- dimineaþa de Grzegor Pacek.
dramei omului captiv în morie atmosfera din filmele S-a mai remarcat, în com-
mecanismele absurde ale ºcolii cehe, filmul cucereºte petiþie, Timp pentru a muri de
istoriei. Introducerea unor prin factura specialã a umo- Dorota Kedzierzawska, po-
dialoguri din Antigona lui rului sãu ºi prin pregnanþa vestea unei bãtrâne care îºi
Sofocle subliniazã legãturile portretelor. Povestea unui dezmoºteneºte fiul obsedat
subtile dintre dramele per- bãiat de 12 ani ºi a surorii lui de vânzarea vilei sale ºi
sonale ºi cea colectivã. Ele- de 17 care încearcã împre- care, într-un elan de altru-
mentele autobiografice dau unã sã punã în aplicare „tru- ism, lasã invidiata casã
accente personale acestei curi” pentru a-l readuce drept moºtenire unei ºcoli.
reflecþii pentru cã Wajda acasã pe tatãl lor impre- Cu o remarcabilã protago-
vorbeºte în acest film ºi sioneazã prin capacitatea nistã, actriþa Danuta Sza-
despre pierderea propriului autorului de a descoperi flarska (Premiul de inter-
tatã, unul dintre ofiþerii spectaculosul în spatele pretare femininã), în vârstã
uciºi la Katyn. unor destine aparent banale. de 90 de ani, pentru care s-a
Scenele din final, de o Foarte bine filmat ºi montat, scris special acest rol, ºi cu o
cruzime greu de suportat, Trucuri impresioneazã ºi abordare ironicã a temei
dau sentimentul unei prin sinceritatea tonului, rapacitãþii în vreme de
traume încã vii în conºtiinþa prin haloul afectuos care tranziþie, filmul este deo-
naþiunii poloneze. Tocmai înconjoarã personajele sale. potrivã un succes de criticã
de aceea filmul a avut un Criticul Mateusz Werner ºi de public.
mare succes de public, iar semnala cã acest tip de cine- Comedia pare un gen
polemicile generate de reac- ma, intimist ºi personal, este favorit important în pro-
þiile nervoase din partea o reacþie la „copleºitoarea ducþia polonezã actualã.
Rusiei au sporit curiozitatea importanþã a scandalului Printre filmele premiate la
publicului. mediatic ºi la istoria politi- Gdynia se numãrã Rezervat
zatã a cinematografului po- de Lukasz Palkowski (Pre-
Un cinema plural lonez”1. Aceastei categorii îi miul publicului) povestea
Faþã de cinematograful
românesc post-comunist,
unde existã o evidentã frac-
turã între generaþii, în cel
polonez mi s-a pãrut cã nu
se poate vorbi de aºa ceva ºi
cã cineaºtii de toate vârstele
lucreazã ºi coexistã relativ
paºnic. Cel puþin din peli-
culele prezentate la Gdynia,
se remarcã un echilibru
între regizorii mai vechi ºi
mai noi, dar ºi între cine-
matograful aºa-numit de
autor ºi cel de divertisment.
1. În „Young Polish Cinema”, Adam Mickiewicz Institute, 2006
110
Modelul cinematografic polonez
este însã interesant este fap- Perec continuã prin descri- bibliografice, apare, în final,
tul cã artistul a inclus, print- erea celor douã licitaþii orga- elementul-surprizã menit sã
re tablourile pictate, propri- nizate dupã moartea lui îl ºocheze pe cititor: la câþiva
ul sãu tablou, Un cabinet de Raffke de cãtre moºtenitorii ani dupã cea de-a doua lici-
amator, aºa încât „colecþio- acestuia, fãcându-se referiri taþie, toþi cumpãrãtorii au
narul aºezat în mijlocul pro- la tematica ºi compoziþia primit o scrisoare semnatã
priei colecþii vede pe pere- lucrãrilor, precum ºi la su- de cãtre nepotul colecþio-
tele din fund, în faþa ochilor, mele cu care au fost achizi- narului, pe nume Humbert
tabloul care îl reprezintã în þionate de cãtre colecþionari Raffke, care îi înºtiinþa cã
timp ce îºi priveºte colecþia sau de cãtre diverse insti- majoritatea operelor achiz-
ºi toate aceste pânze repro- tuþii. Dupã aceastã acumu- iþionate de ei erau false ºi cã
duse iarãºi ºi tot aºa...”, (ibi- lare de informaþii riguros el era autorul lor. Cabinetul
dem, pag. 38). Volumul lui sintetizate din diverse surse de amator, pictat de acelaºi
113
Corina Panaitopol
perspectiva celor douã per- rich Ktirz, care apare în prin faptul cã autorul ei acu-
sonaje secundare din textul tabloul Cabinet de amator pic- muleazã detalii realiste pen-
lui Shakespeare, etc. Pictura tând Cabinetul de Amator, îi tru a-l înºela pe cititor, con-
lui Kürz, ca ºi romanul lui corespunde astfel figura struind un pseudo-catalog
Perec, sunt, de asemenea, autorului, a cãrui prezenþã al unei pseudo-colecþii.
definite prin acest mit al se face resimþitã la finalul Enigmaticul Heinrich Kürz
eternei reîntoarceri, materi- cãrþii. Acesta din urmã aminteºte astfel de alþi ar-
alul prim fiind deformat ºi apare pentru a spulbera ori- tiºti fictivi celebri, cum ar fi
plasat într-un spaþiu al alte- zontul de aºteptãri al citi- Frenhofer (Capodopera necu-
ritãþii. Fãrã a fi vorba de o torului ºi pentru a demonta noscutã de Honore de Bal-
receptare pasivã a unei alte mecanismul iluziei diege- zac). Coriolis de Naz
subiectivitãþi artistice, for- tice, prin dezvãluirea con-
(Manette Salamon de fraþii
mele vechi sunt valorificate venþiilor literare care guver-
Goncourt), Claude Lantier
ºi transformate în creaþii neazã textul realist: „Ve-
(Opera de Emile Zola) sau
noi, într-un inefabil amestec rificãri sârguincioase n-au
întârziat sã demonstreze cã, celebrul Elstir (În cãutarea
de ludic ºi de serios, de
într-adevãr, cea mai mare timpului pierdut de Marcel
« ludicitate » ºi luciditate, de
parte a tablourilor din co- Proust).
divertisment ºi de maturi-
lecþia Raffke erau false atât Prin extrapolare, litera-
tate artisticã.
pe cât sunt de false detaliile tura ºi arta sunt, în genere,
O altã coordonatã a sime-
triei analizate constã în fap- acestei ficþiuni, conceputã falsificãri ale realitãþii,
tul cã atât opera literarã cât pentru unica plãcere ºi distrugerea iluziei referen-
ºi tabloul se caracterizeazã, unicul fior de a le face sã þiale confirmând capacitatea
aºa cum afirma Northrope parã adevãrate.” (p. 96). Co- de manipulare a artistul ui-
Frye (« Towards Defining an pleºit de vasta culturã a demiurg. În ambele cazuri,
Age of Sensibility »), prin autorului, cititorul aflã la accentul este pus pe desti-
dihotomia rezultat - proces. sfârºitul cãrþii cã ceea ce cre- natar: pe de o parte, colec-
Pictura sau cartea pot apã- dea a fi erudiþie este de fapt þionarul Raffke care îºi pri-
rea ca produse finite, arte- purã imaginaþie ºi cã opera veºte colecþia, iar pe de altã
facte care sã îl încânte pe pe care tocmai a terminat-o parte, cititorul care desci-
destinatar, sau, dimpotrivã, nu este altceva decât istoria freazã sensurile unei vaste
pot pune în evidenþã modul ludicã a unei înºelãtorii. reþele textuale. Aºa cum am
în care ele au fost create. La Aºadar, totul a fost un fals: vãzut, amândoi asistã la o
nivel pictural, este vorba de tabloul descris ca fiind au- înlãnþuire regressus ad infini-
apariþia artistului în tabloul tentic, cataloagele expoziþi- tum, evidenþiatã în omolo-
pe care îl realizeazã ºi care ilor, fragmentele de biogra- gia vizual-verbal. Prin para-
pare astfel cã prinde contur fii, aprecierile criticilor de lelismele instaurate între
sub ochii privitorului (Me- artã. douã limbaje diferite, dar
ninele lui Velasquez, Familia Atât tabloul Un cabinet caracterizate prin nume-
Arnolfini de Van Eyck), în d’amateur cât ºi textul literar roase similitudini, Perec ºi-a
timp ce literatura ca proces cu acelaºi titlu îºi cautã deci propus probabil sã ne
dezvãluie mecanismele tex- justificãri credibile care sã le demonstreze ideea cã orice
tuale în detrimentul naraþi- ateste autenticitatea. Tabloul operã artisticã, fie ea tablou
unii ºi echivaleazã cu ceea îºi justificã paternitatea prin sau text literar, nu este decât
ce criticii au numit metatex- cãrþile ºi materialele criti- un trompe l’ œil menit sã ne
tualitate, autoreferenþialita- cilor complici lui Hermann captiveze atenþia ºi sã ne
te, „povestire narcisistã” Rafflce, care redacteazã înºele simþurile, dar cã acest
(Linda Hutcheon) sau biografii despre un pictor artificiu, prin bucuria este-
„aventura scriiturii” (Jean inexistent, în timp ce cartea ticã oferitã, reprezintã un
Ricardou). Artistului Hein- îºi motiveazã credibilitatea veritabil temei existenþial.
117
Marin Tzigara-Samurcaº, Laura
Cocea, Florica ºi Marcela
STOIAN Cordescu, Aurelia Vasiliu-
Ghiþã ºi încã multe altele
ºi-ar fi meritat ºi ele locul în
Trecute vieþi de album. ªi-i fericesc pe cei
care deþin lucrãri ale artis-