Structura Sociala
Structura Sociala
Structura Sociala
Statusul dobndit se contureaza si se obtine de catre individ n cadrul competitiei cu ceilalti membri
ai societatii care aspira la el (exemplu de statusuri dobndite: student, director, actor economist etc.).
Toate societatile distribuie un numar limitat de status-uri dobndite. Spre deosebire de statusurile
atribuite care sunt caracteristice pentru ntreaga populatie dintr-o comunitate (ex. barbati, femei,
copii, tineri, adulti, batrni etc.), statusurile dobndite fiinteaza ntr-un numar stabilit de societate, n
raport cu oportunitatile sale. Dobndirea unui status este rezultatul unei alegeri individuale si al unei
competitii. Statusul de barbat este ptrescris/atribuit, cel de sot este dobndit. Nu toti barbatii ajung
soti. Casatoria este rezultatul unei alegeri individuale. n societatile traditionale, majoritatea
statusurilor erau prescrise n raport cu conditiile sociale ale familiei din care se nastea copilul.
Societatile industriale au redus sfera statusurilor prescrise si ofera posibilitati mari de mobilitate a
statusului descendentilor fata de cel al parintilor si de dobndire de statusuri noi prin preformante.
Dobndirea unui status se face prin eforturi personale si este nsotit de anumite costuri personale,
ntruct obliga individul la alegeri multiple: cariera scolara, ocupationala, relatii cu prietenii, loc de
rezidenta etc. Dobndirea unui nou status este asociata cu schimbari n raport locuinta, grupul de
prieteni, relatiile sociale, raporturile cu rudele, inclusiv cu distantarea fata de parinti.
Un tip special de status este status-ul fundamental. Vrsta, sexul si, n anumite conditii - ocupatia,
sunt status-uri fundamentale. n virtutea acestui status, societatea, membrii acesteia, asteapta de la
noi un anumit comportament. ntr-un fel se manifesta cerintele legate de actiunile si abilitatile unui
copil (conformarea la regulile sociale, inocenta, puritate) si n cu totul alt mod este perceput adultul,
judecat, n principiu, prin asumarea responsabilitatilor sociale, competenta profesionala si sociala.
Fiecare individ detine o multitudine de statusuri care se asociaza ntre ele si formeaza un ansamblu
denumit status global. Statusul global poate fi unitar, coerent, daca statusurile care l compun sunt
congruente ntre ele. Tendinta generala a oricarui individ este de a asocia statusurile pe care le
detine, de a evita orice conflict ntre ele, de ale face congruente. Conflictele sau incongruenta de
status se manifesta ntre componentele profesionale, familiale, economice, politice, sociale etc. ale
statusului global. Absenta congruentei ntre diferitele statusuri provoaca la nivelul individului un
anumit sentiment de insecuritate sau de culpabilitate, care se poate compensa fie printr-un
conformism accentuat, fie prin revolta. Inconsistenta statusurilor pot crea confuzie. Sotul si sotia au ,
de regula, vrste apropiate. Statusul de sot batrn si de proaspat tata sunt considerate statusuri
incongruente.
Rolul social
Rolul social exprima totalitatea asteptarilor care definesc comportamentul oamenilor exprimate n
drepturi si responsabilitati ca fiind proprii sau improprii pentru ocuparea unui status. Statusul este o
pozitie ocupata de individ n societate iar rolul social reprezinta comportamentul asteptat de
societate de la cel care ocupa acel status.
Rolurile sociale sunt expresia comportamentului social directionate pentru ndeplinirea unui scop
bine definit. Rolurile pun n evidenta toate sarcinile ce-i revin sau pe care si le asuma un individ din
pozitia sociala ocupata. Rolul este comportamentul real al unei persoane care detine un status. Rolul
ndeplinit de fiecare este unic, el nu poate fi reprodus sau recreat de altcineva. n schimb societatea
dispune de un sistem de norme si de mijloace ce obliga pe membrii sai sa-si adapteze
comportamentul la rolurile derivate din status-ul dobndit sau atribuit. Rolurile sunt primele legaturi
ntre structurile institutionale si experientele personale ale membrilor unei societati. Rolurile sociale
por fi dobndite sau pot fi atribuite. Fiecare rol are, n societate sau n grup, semnificatia sa.
nvatarea rolului implica doua aspecte: dobndirea capacitatii de a exercita ndatoririle si de a
pretinde privilegiile rolului si dobndirea atitudinilor, sentimentelor asteptarilor pretinse de rol.
Primul aspect se realizeaza mai usor, al doilea presupune reorientari mentale si atitudinale necesare
pentru exercitarea eficienta a rolului. Personalitatea influenteaza alegerea rolurilor, modul de
exercitare al acestora. n acelasi timp, dobndirea unui rol produce modificari ale eului, ale
personalitatii. O fata si schimba personalitatea dupa casatorie, iar o sotie dupa ce naste. Fata e
fiecare rol exista asteptari din partea celorlalti. Se deosebesc trei tipuri de asteptari: necesare,
obligatorii si facultative. Asteptarile necesare se impun cu forta maxima, iar detinatorul unui rol nu
se poate sustrage lor. Daca individul nu satisface aceste asteptari, el este sanctionat n mod sever. Un
politist care fura este sanctionat mai sever dect alte persoane care fura. n mod asemanator sunt
sanctionati: un judecator care ia mita, un preot imoral, un contabil care fraudeaza etc. Asteptarile
obligatorii se manifesta la nivelul grupurilor sociale, care impun anumite reguli de conduita, iar
gradul de conformare la ele este variabil. Asteptarile facultative exprima libertatea individului de a
le respecta mai mult sau mai putin.
Un rol nu fiinteaza autonom. Fiecare persoana ndeplineste mai multe roluri. Fiecare status este
determinat de mai multe roluri. Totalitatea rolurilor asociate unui status formeaza un set de roluri.
Statusul unui individ este determinat de contextul social si de numarul de roluri jucate. De exemplu
statusului de student i revin mai multe roluri: rolul de membru al comunitatii universitare; rol de
nvatare si pregatire; rolul de coleg; rolul de membru al familiei; rolul de prieten; rolul de cititor al
bibliotecii universitare; rolul de membru al societatilor stiintifice; rolul de membru al consiliului
facultatii etc. Rolurile jucate de o persoana se pot combina ntr-un ansamblu omogen, persoanele
exercitnd fara dificultati ntregul set de roluri. Persoanele care realizeaza aceste performante sunt
putine. n foarte multe cazuri stresurile de rol care desemneaza dificultatile pe care le au oamenii n
exercitarea cerintelor de rol. Stresul de rol se datoreaza pregatiri inadecvate pentru rol, dificultatilor
n tranzitiile de rol, conflictelor de rol si esecurilor de rol.
Orice rol are cel putin un rol reciproc atasat lui. Drepturile legate de un rol sunt ndatoriri legate de
un alt rol. De aceea exista situatii cnd individul este obligat sa joace simultan mai multe roluri si
atunci apare conflictul interroluri. De exemplu un individ care medic fiind trebuie sa-si opereze
propriul copil.
Relatii sociale
Fiinta umana intra n relatie cu ceilalti membri ai societatii din nevoia intrinseca de celalalt.
Oamenii intra n contact unii cu altii dintr-o necesitate. Orice societate sau grup social nu este o
simpla suma de indivizi, ci consta ntr-o retea de legaturi ntre acestia, n mijloacele materiale si
simbolice pe care ei le folosesc n interactiunile si activitatea lor, precum si n rezultatele sau
produsele materiale si spirituale ale activitatii lor sociale. Relatiile interindividuale pot fi
ntmplatoare, efemere sau spontane, avnd n aceasta situatie, din punctul de vedere al vietii sociale
un rol derivat, secundar. n toate colectivitatile, grupurile si unitatile sociale exista nsa relatii
fundamentale, ce se caracterizeaza prin durata si stabilitate, se desfasoara dupa norme si reguli
stabilite, sunt consfintite n legi, coduri, reguli, obiceiuri sau traditii. Nu toate relatiile dintre indivizi
sunt relatii sociale. Relatiile interumane prezinta mai multe forme: contactul spatial, contactul
psihic, contactul social, interactiunile sociale Contactul spatial are n vedere diversele mprejurari n
care indivizii intra n contact (locul de munca, locul de studiu, locuinte, adunari publice etc.).
Contactul psihic este o forma de relatie de lunga durata n care indivizii si observa reciproc
caracteristicile, aspectul, trasaturile de caracter, pregatirea intelectuala, preocuparile etc. Contactele
sociale se nasc prin intermediul relatiilor dintre cel putin doi oameni care manifesta un interes
comun pentru un obiect si actioneaza mpreuna.
Contractele sociale pot fi : trecatoare si durabile; particulare si publice; directe si indirecte;
personale si impersonale; materiale si personale. Indiferent de natura lor, contractele sociale stau la
baza relatiilor sociale. Absenta acestor contacte poate duce la marginalizare, nsingurare, la
consecinte negative asupra echilibrului psihic al indivizilor.
n situatia n care contactele sociale sunt durabile, ntre indivizi apare un fenomen nou, ei cauta sa se
influenteze reciproc. n acest mod se naste interactiunea sociala. Ea genereaza procesele de adaptare,
de acceptare, de socializare, de cooperare, de opozitie , de conflict etc. Interactiunile sociale se
realizeaza dupa anumite modele statornicite n practica vietii sociale. Intrnd ntr-un grup, individul
trebuie sa se conformeze modelelor de interactiune existente n grupul respectiv. Interactiunile pot fi
directe sau indirecte. Interactiunile sociale sunt mai durabile dect contactele sociale. Pe baza lor
apar relatiile sociale.
Relatiile sociale - reprezinta un sistem de legaturi ce cuprinde minimum doi parteneri (indivizi sau
grupuri), un contact, atitudini, interese si situatii, un sistem de drepturi si obligatii pe care partenerii
trebuie sa le realizeze. Relatiile sociale reprezinta elementul durabil al legaturilor sociale care unesc
oamenii n grupuri. Fara relatii sociale si interactiuni interioare un grup nu poate exista un anumit
timp, n mod organizat si coeziv. Relatiile sociale sunt raporturi ntre unitatile sociale (grupuri,
institutii, colectivitati)
Relatiile sociale prezinta o mare diversitate, fapt care face ca sa existe mai multe criterii de
clasificare.
Dupa natura lor relatiile sociale sunt: economice, politice, educationale, juridice etc.
Dupa tipul partenerilor relatiile sociale sunt:
- relatii interindividuale - reprezinta relatiile stabilite ntre doi indivizi. n acest caz relatiile pot fi: de
prietenie, de colaborare, de dusmanie, de conflict, de ntrajutorare, de indiferenta;
- relatii ntre individ si grup - n acest tip de relatii individul reprezinta o entitate si grupul cealalta
entitate n care sunt incluse valorile, interesele si normele grupului; de regula n cadrul grupurilor
mici relatiile sociale sunt relatii de cunoastere, afective, de comunicare, de mobilitate; o alta
clasificare a relatiilor sociale la nivelul grupului mic este data de Jean Piaget, conform caruia
relatiilor sociale se mpart n relatii intelectuale, afective si morale;
- relatii intergrupale sunt acele relatii care au ca parteneri grupurile luate ca totalitati.
Un alt criteriu de clasificarea a relatiilor sociale l constituie influenta exercitata de acestea asupra
coeziunii sociale. Conform acestui criteriu deosebim:
- relatia de cooperare, care poate fi personala sau impersonala, deliberata sau simbolica. n grupurile
mici cooperarea este directa si personala. n grupurile mari ea este impersonala si simbolica;
- relatii de subordonare si supraordonare; un grup sau un individ este dominat de un grup sau individ
sau domina, prin diferite mijloace un alt grup sau individ;
- relatii de compromis si toleranta; presupun existenta a doi indivizi sau grupuri cu interese si
scopuri diferite, pe care nu si le pot impune si se accepta reciproc;
- relatia de marginalitate apare cnd indivizii participa la grupuri cu modele valorice diferite fara a
se identifica n totalitate cu nici unul dintre ele;
- relatii de competitie; ele apar cnd resursele de putere, prestigiu, produse, afectiune, statusuri etc.
sunt limitate, percepute ca atare; aspectul competitiv reiese din obtinerea unui rezultat pe seama
celorlalti participanti n relatie;
- relatii conflictuale; apar cnd deosebirea de interese nu admite compromisul , iar partenerii
ncearca sa se reciproc unul pe celalalt.
Natura activitatii reprezinta un alt criteriu de clasificare a relatiilor sociale. Se deosebesc din
perspectiva acestui criteriu relatii de munca, relatii familiale, relatii de vecinatate, relatii de petrecere
a timpului liber. Investigarea acestor relatii este obiectul de studiu al unor ramuri ale sociologiei:
sociologia muncii, sociologia familiei, sociologia timpului liber etc
Clas social, grup numeros de oameni, istoricete constituit, crora le snt proprii anumite
caracteristici sociale comune, i anume: acelai loc n sistemul produciei sociale, acelai raport (de
cele mai multe ori consfinit prin legi) fa de mijloacele de producie; acelai rol n organizarea
social a muncii; acelai mod de obinere a prii de care dispun din bogia societii, precum i
aceeai mrime a acestei pri; contiina apartenenei la acest grup, anumite trsturi psihosociale
proprii.
Noiunea de clas social a fost introdus de gnditori pre-marxiti (n special de reprezentanii
economiei politice clasice engleze), dar Karl Marx i Friedrich Engels au mbogit i au dezvoltat
n chip esenial conceptul de clas i teoria claselor i luptei de clas ca motor al dezvoltrii istorice.
n cunoscuta scrisoare ctre J. Weydemeyer, Marx a sintetizat contribuia sa la teoria claselor n
urmtoarele teze: 1) existena claselor este legat de anumite faze istorice de dezvoltare a produciei;
2) lupta de clas duce n mod necesar la dictatura proletariatului; 3) aceasta constituie trecerea la
desfiinarea tuturor claselor n ornduirea comunist.
Scindarea societii n clase s-a produs pe o anumit treapt de dezvoltare istoric, n procesul
trecerii de la ornduirea comunei primitive la sclavagism. Baza economic a apariiei claselor a
constituit-o apariia diviziunii sociale a muncii i a proprietii private asupra mijloacelor de
producie. Datorit locului diferit ocupat ntr-o anumit ornduire economic a societii, o clas
social i poate nsui munca alteia. n ornduirile sclavagist, feudal i capitalist societatea este
scindat n clase sociale opuse antagonic: clase exploatate (sclavii, iobagii, proletariatul) i clase
exploatatoare (stpnii de sclavi, feudalii, capitalitii).
n orice ornduire, alturi de clasele sociale principale (ex. proletariatul i burghezia n capitalism)
exist clase neprincipale (clase pe cale de apariie sau de desfiinare, diverse clase i pturi
intermediare, de ex. mica burghezie n capitalism).
Clasele sociale i constituie un sistem de organizaii i inspir concepii, teorii sau doctrine care
exprim i apr cu mijloace instituionale i pe plan ideologic interesele clasei respective. Din
existena claselor cu interese opuse decurge lupta de clas, for motrice a dezvoltrii societii
mprite n clase antagonice. n urma revoluiilor sociale, care constituie forma cea mai nalt a
luptei de clas, un mod de producie este nlocuit cu altul, iar ca urmare a schimbrii modului de
producie se modific treptat i structura de clas a societii.
Categoria de clas social deine n concepia materialist a istoriei i o important funcie
metodologic, avnd o valoare operaional pentru definirea i analiza unor fenomene sociale
complexe ca suprastructura, statul (puterea politic), democraia, revoluiile, rzboaiele, contiina
social, cultura etc.