Recenzie - Sinuciderea de Emile Durkheim
Recenzie - Sinuciderea de Emile Durkheim
Recenzie - Sinuciderea de Emile Durkheim
A absolvit
şcoală normal superioară şi şi-a dat două bacalaureate:unul în litere şi celălalt în ştiinţe.De asemenea,şi-
a dat doctoratul în filosofie cu teză “Despre diviziunea muncii sociale”.Câteva din realizariile sale
ştiinţifice,pe lângă numeroasele articole şi recenzii critice,sunt:”Regulile metodei
sociologice”,”Sinuciderea”,”Formele elementare ale vieţii religioase”.
Lucrarea de faţă publicată în 1897,are trei părţi,fiecare parte conţinând un număr diferit de
capitole,astfel:partea întâi,intitulată “Factori extra-social”,are patru capitole,după cum
urmează:Sinuciderea şi stările psihopatice,Sinuciderea şi stările psihologice
normale.Rasă.Ereditatea,Sinuciderea şi factorii cosmici şi Imitaţia,partea a doua”Cauze sociale şi tipuri
sociale”,cuprinde următoarele capitole:Sinuciderea egoistă,Sinuciderea egosita(continuare),Sinuciderea
altruistă,Sinuciderea anomică şi Formele individuale ale tipurilor de sinucidere şi ultima parte,care
poartă numele de “Sinuciderea ca fenomen social general “ descrie trei capitole denumite Elementul
social al sinuciderii,Raporturile sinuciderii cu alte fenomene sociale şi Consecinţe practice.
Durkhiem defineşte sinuciderea că fiind “orice caz de moarte care rezultă direct sau indirect dintr-un act
pozitiv sau negative săvârşit de victimă însăşi şi despre care această ştie ce rezultat va produce”.
Prima parte inaugurează capitolul despre sinucidere si stările psihopatice.Aici autorul evidenţiază
influenta pe factorii extra-sociali o au asupra sinuciderilor.Jousset Moreau de Tours identifica patru
tipuri de sinucidere si anume:sinuciderea maniaca,sinuciderea ,sinuciderea sinuciderea impulsivă
.Sinuciderea maniaca se datorează halucinaţiilor delirului,totul petrecându-se in mintea
bolnavului,imaginarul jucând rolul principal.Cum apare haluciniatia,imediat se naşte tentaţia de
suicid,iar daca in momentul următor încercarea a eşuat, sunt şanse ca bolnavul renunţe pentru
moment.Sinuciderea melancolica rezulta din starea de spirit a individului.Cu cat depresia si tristeţea
sapa mai adanc in suflet ,cu atat mai mult se naşte dorinta de a renunta la viata .Nimic nu are
sens,relaţiile cu cei din jur s-au slăbit considerabil,bolnavul creindu- propria lume a dezamăgirii, in care
bucuria si zambetul nu îşi au locul.Al treilea tip de sinucidere este sinuciderea obsesiva .In acest
caz,bolnavul nu îşi orientează scopul după ceva real imaginar,ci pur şi simplu îşi fixează în minte ideea
că trebuie să moară.Sinuciderea impulsivă,ultimul tip de sinucidere,este similară sinuciderii obsesive
,numai că în acest caz apare brusc şi bolnavul nu îi poate rezista.
Ceea ce încearcă Durkhiem să arate,este faptul că nu orice sinucigaş este şi nebun.Un om nebun
niciodată nu şi-ar lua zilele dintr-un motiv obiectiv,intenţiile lui neavând legătură cu factorii
exteriori.Astfel,sinuciderea nu este o prelungire a stărilor psihopatice,pentru că după cum e şi
studiat,ţările cu cei mai puţini nebuni au rata cea mai mare a sinuciderilor.E adevărat că un om bolnav
ajunge mai uşor la sinucidere dar acest lucru nu se datorează în exclusivitate stării sale.
Partea a două a acestei cărţi tratează cele trei tipuri de sinucidere:sinuciderea egoistă,sinuciderea
altruistă şi sinuciderea anomică.
Aşadar,sinuciderea egoista ,depinde foarte mult de locul pe care omul il ocupa într-o ierarhie,indiferent
daca este vorba de biserica ,familie sau societate.
Al doilea tip de sinucidere tratat este sinuciderea anomica.Aceasta este opusul sinuciderii egoiste,omul
ajungând sa fie dependent de societatea in care trăieşte,venerând-o la maximum.Nu omul este
important ,ci ceea ce este in exterior lui.
Ultimul tip de sinucidere este sinuciderea anomică. Premiza de la care se pleaca este aceea ca orice fel
de anomie(familiala,industriala,economica),favorizează rata creşterii sinuciderilor.Atunci când
societatea trece prin transformări radicale si puterea individului scade , sunt şanse sa existe riscul
sinuciderii.E de apreciat insa ca nu trebuie neapărat existe o diferenta de contrast intre ceea ce se
intampla ,pentru ca la fel de bine cum exista criza economica ,tot aşa se poate vorbi de echilibru
material bun,iar rezultatele cazul sinuciderii pot fi aceleasi .Deci,nu putem spune ca lipsa
banilor,sărăcia,sunt factori care determina aceste acte.
De asemenea,tot în această parte,Durkhiem tratează într-un alt capitol,formele individuale de
sinucidere.Aşa cum am menţionat mai sus,există mai multe tipuri de sinucidere,dar există şi metode
diferite prin care acestea au loc.Faptul că un om a decis să se sinucidă,duce la existenţa unor
motive,nefiind vorba în prim plan de modul în care acesta vrea să îşi ia viaţă.
În concluzie,ceea ce a vrut Durkhiem să arate este faptul că omul,că fiinţă umană,este influenţat de
diferiţi factori în luarea unei hotărâri aşa de dramatice cum este sinuciderea.De asemenea el a tratat în
mod analitic şi nu numai tipurile de sinucidere şi contrastele dintre acestea.
Ce pot spune din punct de vedere personal,este că lucrarea de faţă tratează într-un mod excepţional
acest subiect atât de răspândit şi în zilele noastre.Nu de multe ori am stat să mă gândesc de ce oamenii
ajung în această situaţie disperată în care îşi iau viaţă,fără a se mai gândi la consecinţe.Trist este faptul
că,dacă înainte sinuciderea era mai rar întâlnită la copiii sub 16 ani,astăzi se întâmplă exact contrariul.