Portal:Norul lui Oort

Norul lui Hills, denumit și norul intern al lui Oort, norul intern al lui Öpik-Oort, norul intern sau norul lui Oort fosil, este o vastă mulțime sferică ipotetică de corpuri din norul lui Oort, care ar fi situat între 100 și 3.000 de unități astronomice (frontiera internă) și 2−3×10⁴ unități astronomice (frontiera externă) de la Soare. Acest disc s-ar afla, prin urmare, dincolo de orbita planetelor și de centura Kuiper. Cât despre Norul extern al lui Oort, acesta formează o structură sferoidală dincolo de norul lui Hills.

Norul lui Hills este una dintre teoriile astronomice cele mai verosimile, întrucât au fost reperate deja corpuri într-un număr mare. Este mult mai dens, dar mai puțin vast decât Norul lui Oort. Interacțiunile gravitaționale ale stelelor apropiate și efectele mareei galactice au dat cometelor din Norul lui Oort orbite circulare, ceea ce nu e cazul pentru cometele din Norul lui Hills.

citește mai mult...

C/2013 A1 este o cometă din norul lui Oort descoperită la 3 ianuarie 2013 de Robert H. McNaught la Observatorul Siding Spring, cu ajutorul unui telescop Schmidt-Casgrain de 0,50 m. Imagini ale predescoperirii, luate de Catalina Sky Survey datând din 8 decembrie 2012 au fost rapid găsite. De atunci, au fost găsite observații din 4 octombrie 2012. În momentul descoperirii, cometa se afla la 7,2 UA de Soare și avea magnitudinea de 18,6.

citește mai mult...

Jan Hendrik Oort (28 aprilie 1900, Franeker, Țările de Jos – 5 noiembrie 1992, Wassenaar, Țările de Jos) a fost un astronom neerlandez.

A fost director la Observatorul din Leyda din 1945 până în 1970, unde a condus numeroase cercetări asupra Galaxiei Noastre. După ce i-a pus în evidență rotația diferențială (1927), el s-a ocupat de determinarea masei sale, prin studiul mișcărilor stelelor și distribuției lor în spațiu (1932); a putut astfel să-i stabilească structura în spirală și durata revoluției.

A dezvoltat, începând din 1950, teoria potrivit căreia ar exista, la distanțe de Soare cuprinse între 40.000 și 100.000 de unități astronomice, o vastă concentrare de comete, cunoscută acum sub denumirea de norul lui Oort. Unele din aceste comete părăsesc uneori acest „nor” pentru a intra pe o orbită a cărei plan poate fi diferit de cel al eclipticii.

A devenit membru străin al Royal Society în 1959.

Personalitatea sa și importanța lucrărilor sale i-au permis să constituie în jurul său o echipă prestigioasă, în radioastronomie, cunoscută sub numele de „Școala de la Leyda”. A fost președinte al Uniunii Astronomice Internaționale (1958-1961) și a fost primit în 1953 în Academia Americană de Științe, ca membru asociat străin.

citește mai mult...

Poți ajuta la scrierea și completarea unor articole despre Norul lui Oort, precum și a articolelor despre comete ce provin din Norul lui Oort.