Portal:Astronomie
Astronomia (greacă ἀστρονομία / ástronomía) este o știință naturală care studiază obiecte și fenomene cerești. Folosește matematica, fizica și chimia pentru a explica originea și evoluția lor. Printre obiectele de interes se numără: planete, sateliți naturali, stelele, nebuloasele, galaxii și comete. Fenomenele relevante includ explozii de supernove, explozii de raze gamma, quasari, blazari, pulsari, și radiații cosmice de fond. Mai general, astronomia studiază tot ceea ce își are originea în afara atmosferei Pământului. Cosmologia este o ramură a astronomiei și studiază Universul în ansamblu
Astronomia este una dintre cele mai vechi științe naturale. Civilizațiile timpurii din istoria înregistrată au făcut observații metodice despre cerul nopții. Acestea includ babilonienii, grecii, indienii, egiptenii, chinezii, Maya și multe popoare indigene antice din America. În trecut, astronomia includea discipline la fel de diverse precum astrometria, navigația cerească, astronomia observațională și întocmirea calendarelor. În zilele noastre, astronomia profesionistă este sinonimă cu astrofizica
Astronomia profesionistă este împărțită în două ramuri: observațională și teoretică. Astronomia observațională este concentrată pe achiziționarea de date din observațiile obiectelor astronomice. Aceste date sunt apoi analizate folosind principii de bază ale fizicii. Astronomia teoretică este orientată spre dezvoltarea de modele computerizate sau analitice pentru a descrie obiecte și fenomene astronomice. Aceste două câmpuri se completează reciproc. Astronomia teoretică încearcă să explice rezultatele observaționale, iar observațiile sunt folosite pentru a confirma rezultatele teoretice.
Universul este totalitatea spațiului și timpului, a tuturor formelor de materie și energie. În timp ce dimensiunea întregului Univers nu este cunoscută, universul observabil poate fi măsurat.
Cele mai vechi modele științifice ale Universului au fost dezvoltate de filosofi antici greci și indieni și au fost geocentrice, plasând Pământul în centrul Universului. De-a lungul secolelor, observațiile astronomice mai precise l-au determinat pe Nicolaus Copernicus să dezvolte modelul heliocentric cu Soarele în centrul Sistemului Solar. În elaborarea legii atracției universale, Isaac Newton s-a bazat pe lucrările lui Copernicus, precum și pe observațiile lui Tycho Brahe și legile mișcării planetare ale lui Johannes Kepler.
Îmbunătățirea observațiilor a dus la conștientizarea faptului că Soarele este una din sutele de miliarde de stele din Calea Lactee, care este una din sutele de miliarde de galaxii din Univers. Multe dintre stelele din galaxia noastră au planete. La scară mai mare, galaxiile sunt distribuite uniform și la fel în toate direcțiile, ceea ce înseamnă că Universul nu are nici margine nici centru. La scară mai mică, galaxiile sunt distribuite în roiuri și super-roiuri care formează filamente imense în spațiu, creând o structură vastă ca de spumă. Descoperirile de la începutul secolului XX au sugerat că Universul a avut un început și că de atunci spațiul s-a extins, iar în prezent rata de extindere este în creștere.
Teoria Big Bang este descrierea cosmologică predominantă a dezvoltării Universului. Sub această teorie, spațiul și timpul au apărut împreună cu 13,799 ± 0,021 miliarde de ani în urmă, cu o cantitate fixă de energie și materie care a devenit mai puțin densă pe măsură ce Universul s-a extins. După o expansiune inițială accelerată la aproximativ 10−32 secunde și separarea celor patru forțe fundamentale cunoscute, Universul s-a răcit treptat și a continuat să se extindă, permițând formarea primelor particule subatomice și a atomilor simpli. Materia întunecată s-a adunat treptat, formând o structură ca o spumă cu filamente și vid sub influența gravitației. Nori uriași de hidrogen și heliu s-au retras treptat în locurile în care materia întunecată era cea mai densă, formând primele galaxii și stelele. Este posibil să vedem astăzi obiecte care sunt acum la o depărtare de 13,799 miliarde de ani-lumină, deoarece spațiul însuși s-a extins și continuă să se extindă. Aceasta înseamnă că obiectele care se află acum la 46,5 miliarde de ani-lumină distanță pot fi văzute în trecutul lor îndepărtat, pentru că în trecut când lumina lor a fost emisă, ele erau mult mai aproape de Pământ.
Charles Messier (26 iunie 1730 – 12 aprilie 1817) a fost un astronom francez, „vânător” de comete, primul care a creat un catalog sistematic de obiecte astronomice precum nebuloase, roiuri de stele și galaxii care au devenit cunoscute drept „obiecte Messier”. În acea perioadă, toate sursele de lumină confuză de pe cer erau numite nebuloase.
Odată cu publicarea catalogului, el și-a propus să se ajute pe el însuși și pe alți astronomi și observatori în principala lor activitate astronomică, enumerând toate obiectele pe care le putea identifica și care ar putea fi ușor confundate cu cometele tranzitorii. Cu toate acestea, Messier a catalogat neintenționat unele dintre cele mai interesante stele pentru astronomia amatorilor de astăzi.
A devenit un observator al cerului în timp ce lucra pentru Joseph-Nicolas Delisle la observatorul din Paris, la vârsta de 21 de ani. A fost primul astronom care s-a dedicat aproape exclusiv căutării cometelor și, în așteptarea revenirii cometei Halley, a dat peste un fals pozitiv atunci când a confundat o nebuloasă cu cometa. Pentru a evita greșelile suplimentare, el a început să compileze obiecte fixate pe cer care ar putea fi confundate cu ușurință cu o cometă, un obiect difuz și slab luminat.
Victoria este un crater de impact pe Marte situat în câmpia extraterestră Meridiani Planum. Are o lățime de aproximativ 730 de metri și o adâncime de aproximativ 70 de metri. Craterul a fost numit în mod informal după Victoria - una dintre cele cinci nave spaniole ale lui Ferdinand Magellan și prima navă care a circumnavigat globul - și a fost numită în mod oficial după Victoria, Seychelles.
- ...că roiul de stele Messier 103 poate fi observat folosind binoclu?
- ...că muntele Olympus Mons de pe Marte este cel mai înalt vârf al Sistemului Solar?
- ...că telescopul de 40 de metri al lui William Herschel a fost cel mai mare telescop din lume timp de 50 de ani?
- ...că un jet de la una dintre stelele componente ale lui Z Canis Majoris are peste 11 ani-lumină?
- ...că temperatura medie la suprafața Soarelui este de 5.500 °C, iar în miezul său, 15.000.000 °C?
- ...că Luna se îndepărtează de Pământ cu 3,8 centimetri în fiecare an?
- ...că toate planetele Sistemului Solar se rotesc în sensul invers acelor de ceas cu excepția planetei Venus?
