Nothing Special   »   [go: up one dir, main page]

Figuri de Stil

Descărcați ca ppt, pdf sau txt
Descărcați ca ppt, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 21

FIGURI DE STIL

PREZENTARE GENERALĂ

Prof. VANCEA ADRIANA COSMINA


A. Figuri de sunet/ de
repetiţie
• ANAFORA = repetarea unui cuvânt / sintagme la
începutul unei fraze / al unui vers

„Când viforul se scoală, când cerul se mânie


Când negura se-ntinde, când norii se-mpletesc,
Când focul sărpuieşte d-a lungul în tărie
Cu fulgerul, atuncea cu groază te privesc.”

Gr. Alexandrescu

EPIFORA = repetarea unui cuvânt / sintagme la sfârşitul


unei fraze / al unui vers
ASONANŢA = repetarea unei vocale accentuate
într-o secvenţă verbală.
„Când torsul s-aude l-al vrăjilor caer
Argint e pe ape şi aur în aer”

ALITERAŢIA = repetarea unor consoane


„Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de
ploaie... „
M. Eminescu

de sunete şi zgomote din


natură cu scopul creării de imagini auditive dinamice
„ A popoarelor de muşte sărbători murmuitoare”
M. Eminescu
B. Figuri de construcţie
TAUTOLOGIA = repetarea prin derivare din aceeaşi familie lexicală
„ Ce e val ca valul trece...”
„ Vom visa un vis ferice...” – M. Eminescu

INVERSIUNEA= schimbarea ordinii obişnuite a cuvintelor într-un vers /


propoziţie
„ A ierbii / Molatece lanuri le treieră cerbii”

ENUMERAŢIA = înşiruirea unor termeni de acelaşi fel


pentru a amplifica ideea exprimată
„ Eram aşa de obosit
de primăveri
de trandafiri
de tinereţe
şi de râs”- L. Blaga
PARALELISMUL= alăturarea a două aspecte / idei / sentimente cu efect de
intensificare
paralelism sinonimic: ideea e redată de cuvinte din aceeaşi sferă semantică
paralelism antitetic: imagini contrastante
paralelism sintetic: dispunerea ideilor în ritm simetric

HIPERBAT( DISLOCAREA) = procedeu retoric constând în introducerea în


topica obişnuită a unui cuvânt / sintagme în topică inversă
„ Eşti ca vioara, singură, ce cântă...” – T. Arghezi
C. Figuri de gândire
ANTITEZA = prezentarea în opoziţie a unor caracteristici,
personaje, idei, cu scopul de a evidenţia o categorie dintre
ele
„ Voi, pierduţi în gânduri sânte, convorbeaţi cu idealuri
Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri...” –
M. Eminescu
HIPERBOLA = exagerarea voită a trăsăturilor şi staturii unui
personaj, a dimensiunilor unui obiect cu scopul de a reliefa
importanţa sa, măreţia
„ Sălbaticul Vodă e-n zale şi fier
Şi zalele-i zuruie crunte
Gigantică poart-o cupolă pe frunte
Şi vorba-i e tunet, răsufletul - ger
Şi barda din stânga-i ajunge la cer
Şi Vodă-i un munte! ” – G. Coşbuc
D. Figuri de semnificaţie
EPITETUL = constă în reliefarea unor însuşiri deosebite
ale obiectelor, fiinţelor, ideilor, fenomenelor şi stărilor
sufleteşti.

„ Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară.”

”Frumos odor e Fulga! Şi naltă-i e făptura.”

„ Mii de fluturi mici albaştri” „ Curg în râuri sclipitoare.”

„El are glas puternic ... /Şi mers cu legănare de gingaşă


fecioară.”

„ Şi părul său de aur în creţuri lungi se lasă / Ca pe


strujanul verde un caier de mătasă. „

„ Şi zalele-i zuruie crunte, / Gigantică poart-o cupolă pe


frunte…”
SINECDOCA = înlocuirea unui nume prin altul pe baza relaţiei cantitative
„ E cerul plin de stele
Şi câmpul încă plin de roze.” - Macedonski

METONIMIA = numele unui obiect este înlocuit cu un altul prin


corespondenţă directă
a cauzei / a efectului: „ Voiam să-mi sparg veninul, să uit cele
trecute”
– I.H.Rădulescu
a instrumentului „Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier” –
Eminescu
a posesorului:
a întregului prin parte: „ Braţul lui prin taberi mii de morţi împarte” –
Bolintineanu
a conţinătorului prin conţinut: „ Fiarbă vinu-n cupe, spumege
pocalul! ” - Eminescu
SINESTEZIA = varietate metaforică constând într-un complex de
senzaţii transpuse prin îmbinare de imagini vizuale, auditive, tactile,
olfactive, gustative:
„ Primăvara... o pictură parfumată cu vibrări de violet!” –
Bacovia
„ Cântecul tău a umplut clădirea toată [...] ca o lavandă sonoră”
- Arghezi

SIMBOLUL = semn concret ce reprezintă un alt


obiect, o persoană,o situaţie etc.
ontologic / de natură: crucea pentru Creştinism
analogic / de formă: porumbeii pentru iubire/Pace
convenţional / de înţelegere: drapelele satelor
E. Figuri de analogie
PERSONIFICAREA = atribuirea unor
însuşiri umane unor obiecte, lucruri,
abstracţiuni
„ Printre gratii luna moale, sfiicioasă şi
smerită/ şi-au vărsat razele ei” – Eminescu

COMPARAŢIA = punerea în paralel a


doi termeni pentru a evidenţia
caracteristicile unuia
„ În pâlnia muntelui iezerul netulburat,
ca un ochi al lumii, s-a deschis” –
Blaga
METAFORA = transfer de sens între între obiecte ( presupune o
comparaţie neexprimată)
Realizare: - in presentia/explicită: „ Noaptea-i o regină lunatecă
şi brună” - Eminescu
- in absentia/implicită: „ Nevinovatul, noul ou – palat de
nuntă şi cavou” - Barbu
Tipuri: concret-concret: „Spune, tu, Noapte, martor de smarald”

Arghezi
abstract-concret: „ Tăcerea gândului şi-a orei” – Arghezi
concret- abstract: „ Şi gândirea-i arătură
Peste care boi de zgură plutesc”
abstract-abstract: „ Din vecinicia ta nu sunt măcar un ceas” -
Arghezi
F. Figuri sintactico-semantice
OXIMORONUL = asociere paradoxală a
doi termeni contradictorii
„ Suferinţă, tu, dureros de dulce...”

Eminescu
“ Culorile le iau din apă,
Din dulci otrăvuri şi din vânt..” – Blaga

DIAFORA = utilizarea succesivă a unui


cuvânt cu înţelesuri diferite în acelaşi
context
„ Pâinea fierul o rodeşte,
Tot cu fierul o păstrăm” – Bolliac
G. Figuri de insistenţă /
de adresare
INTEROGAŢIA RETORICĂ = formularea une întrebări
la care poetul nu aşteaptă un răspuns, întrebarea
având valoare emfatică
„ Şi te slujesc, dar, Doamne, până când?” - Arghezi

INVOCAŢIA POETICĂ = interpelare adresată unei


muze, divinităţii etc. cu scopul de a formula o
rugăminte, o cerere, un îndemn
„Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş!” – Arghezi
„ Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne...!?” - Eminescu

S-ar putea să vă placă și