Material Drept Civil
Material Drept Civil
Material Drept Civil
AFACERILOR
SPECIALIZAREA: ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ
DEPARTAMENTUL ID
REFERAT
COORDONATOR,
STUDENT,
2008
1
PERSOANA JURIDICĂ
CUPRINS
2
4. Capacitatea civilă a persoanelor juridice
5. Reorganizarea persoanei juridice
6. Incetarea persoanei juridice
7. Transformarea persoanei juridice
8. Identificarea persoanei juridice
PERSOANA JURIDICĂ
Pentru dreptul civil persoana juridică este un subiect colectiv de drept, adică un
colectiv de oameni care, întrunind condiţiile cerute de lege, este titular de drepturi
subiective şi obligaţii civile.
3
Cât despre terminologie, este de menţionat faptul că, noţiunea de persoană
juridică s-a născut în cadrul dreptului privat, în general al celui civil, dar ea este utilizată
şi în alte ramuri de drept. In prezent, denumirea de persoană juridică este legală în sensul
ca este utilizată de lege (Decret nr. 31/1954).
Pentru a explica această noţiune, fundamental ei, în doctrina juridică s-au
formulat două teorii: teoria ficţiunii şi teoria realităţii.
4
- agenţii economici de stat;
- cooperativele şi uniunile acestora;
- partidele politice şi organizaţiile obşteşti;
- societăţile comerciale;
- asociaţiile şi fundaţiile;
- cultele religioase.
5
II. Elemente constitutive ale persoanei juridice2
Din prevederile art. 26, lit. e din Decretul nr. 31/1954 rezultă ca sunt trei elemente
constitutive ale calităţii de persoană juridică:
1. O organizaţie de sine stătătoare (proprie);
2. Un patrimoniu propriu (distinct);
3. Un scop propriu, determinat, în acord cu interesul general obştesc.
Aceste trei elemente constitutive se caracterizează prin aceea că sunt în acelaşi timp:
Generale – caracteristica acestora de a fi aplicabile tuturor categoriilor de
persoane juridice;
Legale – ele sunt instituite prin lege;
Cumulative – pentru existenţa calităţii de persoană juridică, un colectiv de
oameni trebuie să le întrunească pe toate;
Exclusive – ele sunt nu numai necesare celor trei elemente, conţinut care,
comportă anumite particularităţi de la o persoană juridică la alta.
a) Organizarea de sine stătătoare - acel element constitutiv al
persoanei juridice care constă în alcătuirea ca un tot unitar ori
structurarea, compartimentarea colectivului de oameni. Această
organizare proprie presupune două aspecte esenţiale:
compartimentarea colectivului pe activităţi de desfăşurare şi
precizarea persoanei sau persoanelor care vor reprezenta
persoana juridică în raporturile cu terţii.
Reglementări legale: art.4, alin.2 din Legea nr.15/1990 şi Legea
Societăţilor Comerciale nr.31/1990.
b) Patrimoniul propriu – este element constitutiv care constă în
totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniului care au ca
titular pe însăşi persoana juridică.
Patrimoniul propriu este format din două laturi: una activă
(ce cuprinde drepturile patrimoniale reale sau de creanţă) şi cea
pasivă (ce cuprinde obligaţiile patrimoniale contractuale sau
2
Pentru aspectele din doctrină în această problemă, Ştefan Rauschi, Drept civil, Editura Fundaţia
Chemarea, Iaşi, p.36, 1992, înacelaşî sens, Ştefan Rauschi, op.cit., p.40
6
extracontractuale). Structura, conţinutul şi regimul juridic al
drepturilor şi obligaţiilor difer adesea la categoriile diferite de
persoane juridice.
c) Scopul propriu - obiectul de activitate al subiectului colectiv de
drept civil. Pentru a fi valabil, scopul persoanei juridice trebuie
să îndeplinească următoarele condiţii: să fie determinat şi să fie
în concordanţă cu interesul obştesc general.
7
2) prin actul de înfiinţare a celor care o constituie, recunoscut de organul competent;
3) prin actul de înfiinţare al celor care o constituie, cu prealabila autorizare a
organului competent;
4) printr-un alt mod reglementat de lege.
3
Nereferim le prevederile Decretului nr.31/1954, art.26,32
8
Prin actul de înfiinţare recunoscut. La adoptarea Decretului nr.31/1954. Acest
mod de înfiinţare a persoanelor juridice a fost rezervat pentru organizaţiile cooperatiste şi
unităţile lor anexe.
In legislaţia de după 22 Decembrie 1989 la acest mod de înfiinţare se referă
Decretul - Lege nr.66 şi 67/1990.
Infiinţarea unei persoane juridice cooperatiste prin modul enunţat, cu adoptarea
următoarelor acte:
- acte de constituire, adoptat de adunarea generală, conferinţa, congres;
- statutul organizaţie;
- actul recunoaşterii.
Prin actul de înfiinţare autorizat – acest mod de înfiinţare potrivit opticii din 1954 este
aplicabil următoarelor persoane juridice: organizaţii obşteşti (sindicate, uniuni de
scriitori, artişti sau compozitori; asociaţii cu scop nepatrimonial cum ar fi instituţii şi
întreprinderi anexe.
După 22 Decembrie 1989 acest mod de înfiinţare a suferit serioase modificări şi
anume:
- pentru partidele politice şi organizaţii obşteşti, autorizarea înfiinţării se dă de către
Tribunalul municipiului Bucureşti potrivit art.2 şi 3 din Decretul – Lege
nr.8/1989;
- pentru organizaţiile de scriitori, artişti, compozitori – Decretul nr.27/1990;
- pentru asociaţii şi fundaţii fără scop patrimonial – Legea nr.21/1924;
- pentru societăţi comerciale (exclusiv române) este necesară autorizarea instanţei
judecătoreşti;
- pentru societăţi comerciale cu participare străină este necesară autorizarea
instanţei judecătoreşti, după obţinerea prealabilă, a autorizării Agenţiei Naţionale
de Dezvoltare
- pentru societăţile agricole – autorizarea se dă de judecători.
9
- actul de constituire;
- statutul societăţii;
- autorizare.
Printr-un alt mod reglementat de lege sunt supuse înfiinţării printr-un alt mod de lege,
următoarele categorii de persoane juridice:
- statul roman;
- misiunile diplomatice şi oficiile consulare;
- asociaţiile de locatari;
- asociaţiile de cooperare pentru construcţia de locuinţe proprietate personală.
10
Inceputul capacităţii de folosinţă a persoanei juridice – art.32 şi 33 din Decretul
nr.31/1951
- art.32 – persoanele juridice sunt supuse înregistrării sau înscrierii, dacă legile care
le sunt aplicabile reglementează această înregistrare sau înscriere.
- art.33 – persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea
drepturi şi obligaţiile de la data înregistrării lor.
Celelalte persoane juridice (cele nesupuse înregistrării) a căror capacitate de
folosinţă începe, în funcţie de înfiinţarea care li se aplică de la:
1. data actului de dispoziţie care le înfiinţează;
2. data recunoaşterii actului de înfiinţare;
3. data autorizării înfiinţării;
4. data îndeplinirii altei cerinţe pe care legea o prevede după caz.
Există şi dispoziţii speciale privind începutul capacităţii de folosinţă a persoanei
juridice.
Determinarea începutului capacităţii de folosinţă pe categorii de persoane
Inceputul capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice este marcat de unul din
următoarele momente.
- data înregistrării;
- data actului de dispoziţie;
- data actului recunoaşterii actului de înfiinţare;
- data autorizării înfiinţării;
- data îndeplinirii altei cerinţe.
11
Capacitatea de folosinţă4 începe de la data înscrierii în registrul special destinat, ţinut
de instanţa judecătorească pentru următoarele persoane juridice:
- asociaţiile şi fundaţiile fără scop patrimonial;
- societăţile agricole.
Capacitatea de folosinţă începe de la data înmatriculării în registrul comerţului, pentru
următoarele persoane juridice:
- regii autonome:
- societăţi comerciale.
De la data actului de dispoziţie care le înfiinţează, începe capacitatea de folosinţă
a persoanelor juridice de stat: organele de stat ale puterii, instituţii de stat şi unităţi
administrativ-teritoriale.
De la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de admitere a înregistrării,
începe capacitatea de folosinţă a persoanelor juridice care sunt partide politice şi
organizaţii obşteşti.
De la data recunoaşterii, de către Guvern a înfiinţării începe capacitatea de
folosinţă a persoanelor juridice care sunt camere de comerţ şi industrie.
4
In problema capacităţii civile a persoanei juridice – subiect colectiv de drept civil, Maria Harbădă –
Drept civil, Editura Universităţii “Al.I.Cuza” Iaşî, 2003, p.44-47
12
Art.34 din Decret 31/1954 – „Persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi
care corespund scopului ei, stabili prin lege, actul de înfiinţare sau statut”.
Definiţie: acea regulă de drept civil, potrivit căreia, prin acte juridice, persoana
juridică nu poate avea decât acele drepturi şi obligaţii civile care sunt în concordanţă
cu scopul ei.
Incetarea capacităţii de folosinţă restrânsă a persoanei juridice
5
In această problemă,Maria Harbădă, Capacitatea specială a persoani incapabile în unele acte juridice
civile, In Analale Universităţii “Al.I.Cuza” Iaşi, Ştiinţe Economice, 2003,p.309
13
Aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a dobândi şi exercită drepturi
subiective civile şi de a-şi asuma şi îndeplini obligaţiile civile, prin încheierea de acte
juridice civile, de către organele sale de conducere.
Pentru persoanele juridice reprezentarea sa legală este nu numai necesară ci şi
obligatorie; sau mai exact, este obligatorie pentru ca este organic necesară.
Reglementarea legală a capacităţii de exerciţiu a persoanei juridice
Art.35 din Decretul 31/1954 Persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi
îndeplineşte obligaţiile prin organele sale. Actele juridice făcute de organele
persoanei juridice sunt actele persoanei juridice însăşi.
Există o controversă în ceea ce priveşte acest aspect şi prin urmare s-a adoptat o
soluţie general acceptată.
Persoana juridică dobândeşte capacitatea de exerciţiu odată cu înfiinţarea sa, cu
precizarea ca, capacitatea de exerciţi nu poate fi dobândită nici de către persoanele
juridice înainte de dobândirea capacităţii de folosinţă.
Titulatura capacităţii de exerciţiu este însăşi persoana juridică, ca subiect de drept
civil distinct.
14
Principiile realizării conţinutului capacităţii de exerciţiu a persoanei juridice
Atrage sancţiunea nulităţii actului juridic civil; această nulitate este virtuală, relativă
Art.40 din Decret 31/1954 persoana juridică încetează a avea fiinţa prin comasare,
divizare sau dizolvare.
Reorganizarea cunoaşte două forme:
- comasarea
o absorbţie
o fuziune
- divizarea
o totală
o parţială.
15
Comasarea:
a) absorbţia - este forma a comasării ce constă în absorbirea unei persoane juridice
care-şi încetează existenţă de către o altă persoană juridică care-şi sporeşte astfel
fiinţa etc.
b) Fuziunea – este forma a comasării ce constă în unire, contopirea a două sau mai
multe persoane juridice, ce-şi încetează astfel existenţa, şi înfiinţarea astfel a altei
persoane juridice.
Divizarea:
a) divizarea totală – constă împărţirea întregului patrimoniu al unei persoane
juridice, care-şi încetează existenţa, către două sau mai multe persoane juridice
existente sau care iau, astfel, naştere.
b) Divizarea parţială – despărţirea unei părţi din patrimoniu unei persoane juridice,
care-şi menţine fiinţa şi transmiterea acestei părţi către una sau mai multe
persoane juridice care există sau care se înfiinţează în acest fel.
16
- în cazul absorbţiei – persoana juridică dobândeşte drepturile şi este ţinută de
obligaţiile persoanei juridice pe care o absoarbe;
- în cazul divizării operează o transmisiune cu titlu universal.
17
Definiţie: operaţiunea juridică intervenită în cazurile şi condiţiile special
reglementate de lege, prin care o persoană juridică îşi încetează fiinţa juridică
concomitent cu înfiinţarea, în locul ei, a altei persoane juridice.
Efectele transformării
Încetarea unei persoane juridice, ca o anumită persoană juridică;
Înfiinţarea în locul ei a altei persoane cu statut juridic diferit de acela al persoanei
juridice încetate.
18
BIBLIOGRAFIE
1. Drept civil – Maria Harbădă, Editura Universităţii „al.I.Cuza” Iaşi, 2005
2. Codul civil - "Drept civil roman" - Prof. univ. dr. Gheorghe Beleiu, Editura Sansa,
Bucuresti, 2002
3. Teoria generala a obligatiilor - Constantin Statescu, Corneliu Barsan, Editura AllBeck
4.Drepturile reale principale - Corneliu Barsan, Editura AllBeck
5.Contracte speciale - Prof. univ. dr. Francisc Deak, Editura Universul Juridic, 2001
6.Tratat de drept succesoral - Prof. univ. dr. Francisc Deak, Editura Universul Juridic,
2001
7.Drept civil, Partea generală, Editura BECK, Bucureşti, 1999
19