Drama Postbelica Iona
Drama Postbelica Iona
Drama Postbelica Iona
Ilustrarea modalitatilor de constructie a unui text dramatic, Particularitati de constructie a unui personaj, Tema si viziunea despre lume Pornind de la personajul biblic, de la care eroul piesei se deosebeste insa, dramaturgul contureaza un personaj incadrat tipologiei vinovatului fara vina, fiind supus claustrarii, ca o etapa a fatumului personala, nicidecum ca pedeapsa. Iona reprezinta individul insingurat, idealist, dornic de a interactiona cu alti oameni, dependent de comunicare. Aventura sa initiatica este, de fapt, o perpetua cautare a sinelui, a identitatii pescarului ghinionist, care, desi isi accepta soarta nu o agreeaza, dorindu-si sa renasca intr-o maniera privilegiata. Prima ipostaza a personajului este aceea de pescar ghinionist. Pescuitul in acvariu, o simulare a vocatiei, denota o constiinta personala a ratarii, dar care nu afecteaza darzenia personajului de a pescui in continuare, de a cauta o iesire din impasul existential in care se afla. Fascinatia pe care o exercita marea asupra sa releva un individ sensibil, cu disponibilitate sufleteasca, iubitor de frumod, capabil de a gandi metaforic lumea, asemanata cu undele apei, pe care o priveste, avand nostalgia absolutului. Imaginatia personajului este evidenta, caci imaginea marii trezeste in constiinta sa asocieri referitoare la problematica existentei insasi. Imensitatea marii este comparata cu maretia vietii, iar pestii sunt ca oamenii, intr-o permanenta cautarea a sinelui si a idealului. A doua ipostaza a personajului este aceea de individ captiv, care isi pastreaza insa optimismul, concretizat in speranta unei eliberari. Aventura initiatica debuteaza prin instaurarea intunericului, prilej de luminare interioara, de luare in stapanire a sinelui, dar si de asociere sugestiva cu viata intrauterina a individului, aflat in stare de gratie a ocrotirii materne absolute. Iona porneste cu teama in aventura initiatica, iar logosul este cel care il insoteste pe tot parcursul calatoriei catre sine. Dorinta acerba de comunicare nu-l paraseste nicio clipa, fiind o modalitate de refulare a esecului existential. Personajul se autoiluzioneaza permanent, dorindu-si libertatea si anihilarea spaimei de singuratate prin sugestie: fac ce vreau, vorbesc. Sa vedem daca pot sa si tac. Sa-mi tin gura. Nu mi-e frica. Protagonistul devine increzator in capacitatea sa de a se elibera, spintecand curajos burtile pestilor, luptand pentru valoarea in care crede cu tarie. De aceasta data, gandurile sale sunt dublate de imboldul de a actiona, el spintecand burtile pestilor cu propria unghie. Captivitatea sa pare interminabila, dar Iona isi pastreaza jovialitatea, implorandu-si mama sa il nasca din nou, dovedind o dragoste puternica fata de viata. Cu toate ca in ultimul tablou reuseste sa se elibereze, personajul este nefericit pentru ca, spune el, fericirea nu vine niciodata atunci cand trebuie. De fapt, tristetea sa deriva din constiinta imposibilitatii de a se elibera, caci universul este o burta imensa de peste. Drama vietii oricarui individ se naste din limitarea sa, prin supunerea spiritului de catre limitele implacabile ale destinului. Iluminarea reprezinta descoperirea sinelui, Iona afirmand orgolios: Eu sunt Iona, ca rezultat al aventurii initiatice parcurse. Ultima ipostaza a eroului este reprezentata de personajul eliberat prin moarte, simbolica, de temnita propriului destin. Piesa se incheie cu o repliccca ce sugereaza fericirea regasirii sinelui si asumarii lui dincolo de granitele sortii. Retragerea personajului in forul interior este un act profund constient, care deriva din incapacitatea de a mai supravietui in singuratate si claustrare. O inovatie a teatrului modern este reprezentata de absenta altor personaje, Iona fiind nevoit sa se dedubleze pentru a comunica. Cei doi figuranti sunt incompatibili spiritual cu acesta si de aceea ei nu pot stabili o relatie. Singurul cu care personajul se afla in stransa legatura este sinele, cu care poate imagina dialogul. Piesa de teatru Iona este o opera literara moderna, care se incadreaza curentului neomodernism, pentru ca intruneste trasaturi definitorii ale acestei clasificari: este o drama cu textura ideatica adanca, se fundamenteaza pe un mit biblic, adaptat omului modern, o constiinta profunda, dilematica. Dezvolta tipologia insiguratului, inadaptat la realitatea careia ii apartine, prezentand framantarile launtrice ale constiintei, redate prin maniera inovatoare a solilocviului, imbinand motivul dublului, cu cel al sortii schimbatoare si al timpului; conflictul principal se petrece in planul constiintei. Drama soresciana se axeaza pe prezentarea unui personaj-prototip al umanitatii, care exemplifica, prindestinul personal, capacitatea de a se elibera spiritual de captivitate si singuratate, prin luarea in stapanire a sinelui.