Aci sosi pe vremuri Ion Pillat - traditionalism Introducere: Unanim recunoscuta drept capodopera lui Ion Pillat, poet

t apartinand literaturii romane interbelice, poezia Aci sosi pe vremuri (1923) se inscrie ca aproape intreaga sa opera in orientarea estetica a traditionalismului, mai precis in varianta gandirismului. R1: Traditionalismul este o orientare poetica din perioada interbelica, manifestata in opozitie cu modernismul, a carei ideologie se cristalizeaza mai ales in jurul revistei Gandirea, publicata la Cluj in 1921. Principalele trasaturi ale acestei orientari literare sunt orientarea tematicii spre lumea satului romanesc si religia crestin-ortodoxa care individualizeaza spiritul realitatii romanesti, valorificarea specificului national (istoria si folclorul), a miturilor autohtone si a nostalgiei, evitand idilizarea excesiva a trecutului sau a universului rural. Traditionalismul lui Ion Pillat se manifesta mai mult sub semnul tematicii literare, in sensul ca el cultiva o lirica a pamantului natal, a atmosferei patriarhale, a linistii si a incadrarii existentei in ritmurile eterne ale naturii, fara a uita legatura cu trecutul si relatia cu stramosii. Preferinta pentru universul rural (evidentiata de campia si lanurile de secara), tonul elegiac al discursului liric dat de meditatia asupra trecerii timpului, motivul clopotului ca simbol al religiosului si nu in ultimul rand, prozodia clasica sunt tot trasaturi ale traditionalismului. R2: In opinia mea, tema esentiala a poemului este trecerea ireversibila a timpului, completata de cea a iubirii si de cea a naturii. In jurul acestora se structureaza si cateva motive literare: comuniunea om-natura, soarta schimbatoare, amintirea, noaptea si luna care ocrotesc povestea de dragoste, clopotul care simbolizeaza credinta ortodoxa, plopii reprezentand melancolia si asteptarea. Viziunea despre lume a autorului este data de nostalgia cu care este privit universul rural ca decor al povestii de iubire, fara a fi idealizat pentru ca este un loc special cu parfum romantic de recuperare a unei traditii. Evidentiata si prin referinte la creatiile unor poeti reprezentand curentele literare la moda ale vremurilor respective (romantismul si simbolismul), iubirea inseamna retrairea aceluiasi sentiment de catre fiecare generatie: iubirea din prezent repeta iubirea din trecut , ambele oglindind povesti de dragoste din carti. R3: O prima imagine poetica relevanta pentru tema si viziunea despre lume a autorului o reprezinta inceputul poeziei in care se fixeaza cadrul rustic al povestii de iubire. Casa amintirii, o casa traditionala cu obloane, pridvor si poarta cu zavor a devenit un spatiu inchis, un spatiu al nemiscarii. Panzele de pianjen care zabrelira poarta si hornul care nu mai scoate fum simbolizand trecerea ireversibila a timpului si moartea lucrurilor care pareau eterne. O a doua imagine semnificativa o reprezinta scenariul celor doua povesti de iubire. Prima pereche de indragostiti bunicul si bunica se afla intr-un decor nocturn, luminat de luna, decor propice impartasirii de impresii si emotii, ca in poeziile romatice pe care le citeste bunicul. Al doilea cuplu de indragostiti de data aceasta fiind vorba de nepot retraieste simbolic experienta trecutului, cu aceleasi gesturi si miscari, in acelasi cadru rustic, cu aceeasi delicatete a feminitatii. Modificarea apare in ceea ce priveste gustul estetic, de aceasta data simbolist, daca bunicul a fost romantic, nepotul poate parea romatic si poate simbolist. Finalul fiecarei secvente sta sub semnul batailor clopotului care anunta trecerea implacabila a timpului in stransa legatura cu destinul efemer al omului prin dubla prevestire a nuntii sau a mortii. R4: Titlul este construi sub forma unei propozitii afirmative aducand in prim-plan un spatiu si un timp neprecizate, marcand totodata suprapunerea prezent-trecut prin antiteza adverbului de factura populara aci si a locutiunii adverbiale pe vremuri fixand un eveniment (sosi) intre doua repere spatial si temporal apartinand mitului. In acelasi timp, titlul este o sugestie a repetabilitatii existentei umane de catre fiecare generatie care traieste aceleasi momente si aceleasi sentimente ca si cele din-naintea ei. Incipitul poeziei este reprezentat de primele 4 versuri avand in centru motivul casei amintirii care semnifica un spatiu al trecutului, casa fiind un simbol pentru un spatiu mitic aflat in afara timpului inaccesibil celor neinitiati, fiind ascuns de obloane, poarta si zavor, zabrelit de paienjeni simbolul incremenirii intr-un prezent inert. Finalul surprinde si el inevitabila trecere a vremii (De nunta sau de moarte in turnul vechi din sat) si transmite ideea ca fiinta umana este supusa acestei treceri in timp ce lumea materiala ilsutrata prin simbolul turnului si al controlului isi traieste vesnic existenta. Prozodia poemului pastreaza structura clasica, ritmata. Poezia este structurata in 18 distihuri si 3 versuri libere cu rol de laitmotiv, care sugereaza si indepartarea de modelul clasic. Alcatuita dupa rigoarea versificatiei traditionale, poezia este structurata dupa modelul elegiei cu o masura constanta de 13 silabe asociata ritmului iambic si rimei imperecheate. Incheiere: In concluzie, poezia lui Ion Pillat apartine traditionalismului si nu numai prin compozitie si prozodie de natura clasica, ci si prin tematica specifica acestei orientari: universul rural, nostalgia trecutului, trecerea ireversibila a timpului, iubirea si natura in spatiul rustic, toate abordate din perspectiva unei constiinte moderne si dintr-o viziune strict personala.