CUPRINS

Argument
Capitolul 1. Receptarea critică a operei lui Sadoveanu
1.1 Mihail Sadoveanu în contextul literaturii române
1.2 Mihail Sadoveanu între contemporaneitate si posteritate
Capitolul 2. Receptarea lui Sadoveanu în școala românească
2.1 Prezența lui Sadoveanu în manualele școlare
2.2 Opera lui Mihail Sadoveanu
2.3 Universul mitic
2.4 Lumea creației sadoveniene
2.5 Originalitatea scrierilor
Capitolul 3 .Metodica și didactica predării operei lui Mihail
Sadoveanu în gimnaziu
3.1Rolul și importanța literaturii române în școală
3.2 Receptarea si specificacitatea textului epic
3.3 Competența de lectură-concept, structură și mediul de formare
3.4 Metode și tehnici de lucru pentru stimularea receptării textului
epic
3.5 Metode eficiente de abordare a textelor lui Sadoveanu în ciclul
gimnazial
3.6 Receptarea operei în contextul activităților extracurriculare
Capitolul 4. Auxiliar didactic pentru clasa a VIII a-modele de teste
pentru Evaluarea Națională
Concluzii
Anexe
Bibliografie

1
 Argument
Această lucrare este rezultatul preocupării mele de a stimula interesul pentru lectura
operelor lui Mihail Sadoveanu al elevilor de gimnaziu , întrucât textele acestui scriitor au un
rol fundamental în formarea personalității elevilor, în dezvoltarea lor emoțională.
Numeroasele abordări ale acestui scriitor aduc în prim plan viaţa şi opera în mod tradiţional,
nesesizând că, datorită elementelor rutinare predare-învăţare-evaluare tindem să pierdem din
vedere frumuseţea textului literar şi ne îndepărtăm de sensibilitate, prinşi în vâltoarea
modernităţii.
Literatura este un domeniu privilegiat, care poate permite profesorului să dezvolte abilităţi
empatice ale elevului, susţinând nevoia acestuia de a i se dezvolta nu numai cunoştinţele, ci şi
trăsăturile comportamentale și emoționale necesare pentru viitorul său profesional, graţie
trăsăturilor inteligenţei emoţionale de factură interpersonală pe care le actualizează.
Lucrarea își propune să evidențieze necesitatea dezvoltării inteligenței a elevilor în
cadrul orelor de literatură română și formarea competenței de înțelegere și interpretare a
textului liric deoarece, odată dezvoltate, acestea le va asigura utilizarea eficientă și creativă a
propriilor capacități în vederea rezolvării de probleme și în viața de zi cu zi, continuarea
procesului de învățare pe parcursul vieții, dezvoltarea gustului estetic și a simțului moral.
Lucrarea cuprinde patru capitole mari, fiecare capitol având câteva subcapitole în care este
prezentată succint tema aleasă.
În capitolul 1 este prezentată pe scurs receptarea operei lui Mihail Sadoveanu, din punctul
de vedere al criticilor literari.În cele 2 subcapitole este prezentată pe scurt importanța operei
lui Mihail Sadoveanu în literatura română cât și imaginea sa pentru contemporanitate și
posteritate.
Capitolul al 2-lea prezintă viața și opera sa vastă pe parcursul a câtorva subcapitole unde
sunt incluse marile teme ale operei,universul mitic ,lumea creației sadoveniene și
originalitatea și izvoarele scrierilor sale și nu în ultimul rând locul scriitorului în manualelor
școlare,
Începând cu capitolul al 3-lea, lucrarea continuă cu elemente de didactică și metodică de
predare al operei lui Sadoveanu în școală, mai ales în ciclul gimnazial.
Capitolul al 4-lea este gândit ca un miniauxiliar pentru predarea oprei sadoveniene în
gimnaziu, mai precis în clasa a VIII-a, având exemple de teste de evaluare la Evaluarea
Națională, iar la sfârșitul lucrării sunt prezentate câteva concluzii referitor la tema abordată,
anexele și bibliografia folosită.

2
 Capitolul 1: Receptarea critică a operei lui Mihail Sadoveanu
Scriitor cu o operă impresionantă prin vastitate, varietate şi adâncime, Mihail Sadoveanu se
impune prin originalitatea creaţiei sale, în care epicul se împleteşte cu liricul şi trecutul se
contopește cu prezentul. Înscris în tradiţia românescă a celei de-a doua jumătăţi a secolului al
XIX-lea, el dezvoltă, în prima jumatate a secolului al XX-lea, proza de tip monumental şi
etnografic.Intreaga sa creaţie este un adevărat ,,epos al mişcării poporului român prin timp, cu
obiceiurile, cu instituţiile şi credinţele sale fundamentale.”1
Mihail Sadoveanu cu cele peste 100 de volume ale sale, este considerat cel mai mare
romancier al literaturii noastre, unii dintre istoricii și criticii noştri literari aşezându-l în
descendenţa lui Neculce şi Creangă pentru darul său de povestitor.A avut o evoluţie sinuoasă
şi dramatică în acelaşi timp,în sensul că în perioada fascizării ţării opera sa a fost arsă în
pieţele publice, iar după preluarea puterii de către comunişti, autorul aderă la ideologia
proletară şi adoptă metoda realist-socialistă de creaţie, metoda artificială, impusă, care a
dăunat mult literaturii române.
George Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent analizându-i
opera, observa că Sadoveanu este un scriitor primitiv care evocă o colectivitate umană aflată
la un stadiu primitiv de dezvoltare materială şi spirituală. ,,Sadoveanu, remarca Calinescu
repetă la nesfârşit acelaşi element de natură în opera descriptivistă şi e lipsit de pricepere în
construirea de portrete şi în zugrăvirea de aspecte sociale, fie ele rurale sau citadine” 2. Cu
toate acestea, Sadoveanu a reuşit să construiască o lume extraordinară, ancorată în istorie şi
în mitologie, o lume populată de exponenţi ai tuturor claselor şi categoriilor socio-
profesionale,de la iobagi, răzeşi, pescari, haiduci, până la negustori, mici funcţionari, preoţi şi
călugari, slujbaşi şi domnitori.

1
Crohmălniceanu,H.Ov.,Literatura română între cele două războaie mondiale, Vol I-
III,București,Editura Minerva,1967,p.631
2
Călinescu,G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura
Semne,București,1988,p.274

3
 1.1.Mihail Sadoveanu în contextul literaturii române
Mihail Sadoveanu a parcurs peste o jumătate de veac de evoluție literară, cu opțiuni și
formule narative diferite, moderne. Opera vastă a scriitorului a prelungit, până la
contemporaneitatea noastră, direcția populară și națională, fixată în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea.
Prozatorul a continuat o tradiție, tranformându-i izvoarele, prin distincție monografică
și etnografică, în același timp. Cu opera lui Sadoveanu se încheie izvorul de inspirație
popular național și clasic început de I. Neculce, continuat de I. Creangă și extins, în poezie,
prin sămănătorism și poporanism, dincolo de Primul Război Mondial.
Împunător prin ceea ce a creat, prozatorul a rămas egal cu sine însuși și în perioada în
care centrul de greutate din literatura română s-a deplasat spre alte înțelegeri moderne,
revitalizând eposul popular, durabil prin specificul și umanismul lui.
Opera lui Mihail Sadoveanu reconstituie istoria socială a românilor, legând trecutul de
prezent, prin ceea ce rămâne constant în lume, în viață, în societate.
Trei elemente sunt definitorii în evocarea sadoveniană:
-descrierea naturii, ca peisaj autohton integrat în structura sufletească a țăranului;
- narațiunea populară, între mit, legendă și spirit de baladă cu influență folclorică ;
-înțelepciunea populară ce conduc atitudinea și înțelegerea vieții eroilor lui
Sadoveanu.
Opera lui Mihail Sadoveanu este construită pe tiparele devenirii istorice a poporului
nostru: păstoritul, vânătoarea, pescuitul ( din epoca culturii materiale); oșteanul, haiducul,
răzeșul( din epoca de stratificare a societății și de luptă pentru apărarea intereselor naționale).
5.Mișcarea timpului istoric, social românesc este surprinsă în epoci succesive :
-epoca lui Ștefan cel Mare- vigoare națională;
-zbuciumul istoric: pasiuni și patimi, suferințe și nădejdi, scepticism și sobrietate;
-vremea strângătorilor de bogății
Modelul istoriei este dat de virtuțile morale ale poporului: cinstea, generozitatea,
loialitatea, sacrificiul. Expresia lor umană este în chipul lui Ștefan ce Mare, pe care scriitorul
îl glorifică.
Eroii lui Sadoveanu trăiesc în spiritualitatea românească izvorâtă din însăși natura
vieții. Natura înseamnă pământ, țară, dragoste de pământ și țară, tradiție, comuniune
sufletească, limbă.
Principalul erou este țăranul. Marea originalitate a scriitorului rezultă din capacitatea
de a ridica la universalitate elementele experiențelor particular- istorice ale poporului nostru.

4
 Tiparul romanelor și povestirilor istorice se bazează pe informația istoriografică, pe
care prozatorul o transpune în legendă, iar legenda în istorie. Amestecul dintre cotidian și
mitic, între datele concrete ale vieții și proiecția lor în legendă este principalul element de
fabulație. Miturile, trecute în obișnuință, formează facultatea de adaptare a țăranului.
Corespondența om - natură domină viața sufletească a omului, nuanțele sufletești se
întruchipează în mișcarea peisajului. Aceasta este o relație afectivă ce are la bază cunoașterea
profundă a lumii, dintr-o experiență milenară. În aceasta constă forța istorică a poporului
nostru, sentimentul legăturii omului cu locurile sale de baștină.
1.2.Mihail Sadoveanu între contemporaneitate și posteritate
În cele mai reprezentative opere ale sale, Mihail Sadoveanu a realizat o prezentare
plastică inegalabilă a vieții din trecut a neamului nostru. Evocarea trecutului istoric istoric e
realizată pe baza unei sinteze a structurii epocii, psihologiei sociale și problemelor
caracteristice ale eternului uman.
Sinteza artistică-istorică a unei opere pentru care documentele sunt rare constituie o
încercare grea, Sadoveanu a reușit însă o sinteză atât de dificilă cunoscând momentele
trecutului evocat.
Folclorul, locurile cu trecut istoric-legendar, cetățile, mănăstirile, inscripțiile și
documentele, concepute ca o substanțială sursă de cunoaștere, l-au condus pe autor pe drumul
originalității,durabilității și specificității românești.Sadoveanu a dat acestui material receptat o
interpretare etică și estetică adecvată spiritualității noastre.Scriitorul a creat o rațiune proprie
spre a evita reconstituirea specifică istoriei; el realizează opere de artă literară, recreând
trecutul evocat, cu mijloace specifice literaturii.
El creează și o viziune a viitorului, văzând trecutul și viitorul din perspectiva
prezentului.Evocarea trecutului cu cele două ipostaze efemer și eternitate sau
contemporaneitate și posteritate cu oameni model sugerează o preocupare permanentă pentru
prezent și pentru viitor.
Autorul subliniază factorul constant din lume, viață și societate.Se observă că scriitorul
consideră pe oameni prea puțin schimbați față de strămoșii lor, ca și natura mereu
transformată în cadrul aceleași,,forme eterne”
Mihail Sadoveanu își construiește evocarea din trei elemente.Acestea sunt: descrierea
naturii (cadru și participant la viața personajelor), încadrarea în mediul folcloric (urmând
mitul,cu strălucirea calităților generațiilor precedente) și utilizarea înțelepciunii ca principiu
filosofic, în sensul participării la viață a cărei esență este înțelepciunea.

5
 Capitolul 2:Receptarea lui Sadoveanu în școala românească
2.1 Prezența lui Sadoveanu în manualele școlare
Disciplina limba si literatura română are un rol deosebit de important în formarea
personalității elevilor, în formarea unor deprinderi și abilități necesare „pentru a face față
cerințelor societății și economiei bazate pe cunoaștere și pentru a le facilita accesul post-școlar
la învațarea pe toată durata vieții”3
În perioada învățământului obligatoriu, elevii trebuie să-și formeze în primul rând
competențele de comunicare, indispensabile în lumea contemporană, pentru orice tip de
activitate profesională: să se exprime corect, clar și coerent în limba maternă, să asculte, să
înteleagă și să producă mesaje orale și scrise, în diverse situații de comunicare.
Studiul limbii și al literaturii române are, de asemenea, o contribuție esențială la
formarea unei personalități autonome a elevilor, capabili de discernământ și de spirit critic,
apte să-și argumenteze propriile opțiuni, dotate cu sensibilitate estetică, având conștiința
propriei identități culturale și manifestând interes pentru varietatea formelor de expresie
artistică.
Finalitățile disciplinei se reflectă nemijlocit în competențele generale și în setul de
valori și de atitudini enunțate în programă, din care derivă întreaga structură curriculară
(competențe specifice, conținuturi ale învățării, sugestii metodologice).
În mod concret, dezvoltarea competenţelor de comunicare, adică utilizarea corectă şi
adecvată a limbii române în producerea şi receptarea mesajelor orale şi scrise, se realizează
prin familiarizarea elevilor cu situaţii diverse de comunicare, cu texte literare şi nonliterare
adecvate vârstei şcolare
Autorii de manuale şi profesorii au libertatea să aleagă texte-suport în măsură să
evidenţieze noţiunile din programă Între acestea vor fi incluse în mod obligatoriu şi fragmente
din operele scriitorilor clasici ai literaturii române. Recomandările cu privire la libertatea
profesorilor de a-şi alege textele-suport adecvate pentru evidenţierea noţiunilor cuprinse în
domeniul Lectură relevă relaţia dintre programa şcolară – principalul document care ghidează
activitatea la clasă - şi manualul şcolar ca instrument de lucru flexibil şi adaptabil nevoilor
concrete ale grupului de elevi.
Făcând o trecere în revistă a manualelor pentru clasele gimnaziale am constatat o
reducere a textelor literare suport aparținând lui Mihail Sadoveanu. Fragmente din operele
scriitorului sunt propuse în manualele pentru clasa a V-a astfel: În Pădurea Petrișorului ,
pentru studiul descrierii literare, în manualul Editurii Humanitas, Dumbrava minunată,
3
Memorandumul asupra învățării permanente,2002 pentru

6
ilustrarea structurii operei literare în proză, în manualul Editurii Paralela 45, apărut în 2013. În
manualul pentru clasa a VII-a aparținând Editurii Humanitas este propus pentru studierea
structurilor narative un fragment din povestirea Iapa lui Vodă inclusă în volumul Hanu
Ancuței , iar în manualele pentru clasa a VIII-a se regăsesc fragmente din romanul Baltagul,
în manualul Editurii Humanitas și fragmente din povestirea Balaurul în manualul Editurii
All. Mihail Sadoveanu mai apare cu un fragment din Anii de ucenicie , ca lectură
suplimentară, la unitatea Cartea, obiect cultural în manualul pentru clasa a VII-a al Editurii
All, 2005, și se regăsește doar la recomandări de lectură cu Hanu Ancuței, Neamul
Șoimăreștilor și Baltagul în manualele Editurii Paralela 45 apărute în 2013.
În ceea ce privește manualele pentru ciclul liceal, am observat o prezență aproape
constantă a unor fragmente din opera scriitorului. Se regăsesc ca texte suport la unitatea
Aventură și călătorie, Călătoria-explorare și inițiere povestirile Negustor lipscan, Orb sărac,
fragmente din romanul Frații Jderi la unitățile Exemple, modele, personalități,
Aventură.Călătorie (manualele editurilor Univers, 2000, All, 1999, Art, 2004 pentru clasa a
IX-a). Povestirile Iapa lui Vodă, Haralambie, Balaurul, Fântâna dintre plopi, Negustor
lipsan se regăsesc la studierea acestei specii, iar romanele Baltagul, Frații Jderi, Zodia
Cancerului sunt texte suport pentru studierea unității Romanul în numeroase manuale pentru
clasa a X-a, fără a mai apărea decât secvențial în manualele claselor a XI-a și a XII-a
(Perioada modernă, secolul al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea; Literatura populară și
cultă: Baltagul, în manualul Editurii Art, 2006 și Dimensiuni istorice și sociale în proză și
dramaturgie- Frații Jderi, Nicoară Potcoavă în manualul Editurii Corint, 2002).
De asemenea, Mihail Sadoveanu este menționat în recomandările privind conținuturile
învățării adresate autorilor de manuale și profesorilor în programele școlare: „Cel puţin
jumătate dintre textele selectate vor aparţine autorilor canonici din următoarea listă: Mihai
Eminescu, Ion Creangă, I. L. Caragiale, Titu Maiorescu, Ioan Slavici, G. Bacovia, Lucian
Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, G.
Călinescu, E. Lovinescu, Marin Preda, Nichita Stănescu, Marin Sorescu” 4 și se regăsește în
lista autorilor canonici din programele examenului de bacalaureat.
2.2 Opera lui Mihail Sadoveanu
Mihail Sadoveanu,”Ştefan cel Mare al literaturii române” 5, cum i-a spus George
Călinescu are o operă monumentală a cărei măreţie constă în densitatea epică şi măreția
4
conform .Curriculum naţional pentru învăţământul obligatoriu. Cadru de
referinţă MEN-CNC, Editura Corint, București ,1998.
5
Călinescu,G.op.cit.,p.221

7
compoziţională.
Mihail Sadoveanu s-a născut la 5 noiembrie 1880, la Pașcani ca fiu al avocatului Alexandru
Sadoveanu și al Profirei Ursachi, fată de răzeși. Urmează gimnaziul din Fălticeni, apoi
cursurile Liceului Național din Iași.În această perioadă citește operele unor mari scriitori al
literaturii universale:Maupassant, Turgheniev,Tolstoi, Dovstoiesvki și alții.
După absolvirea liceului se înscrie la Facultatea de Drept din București,a cărei frecventare
a întrerupt-o în anul următor din cauza încorporării pentru stagiul militar.
Debutează în revista bucureșteană de satiră, Dracu, în 1897 cu nuvela Domnișoara M.din
Fălticeni.
În 1904 se stabilește la București, se căsătorește și va avea unsprezece copii.
Nicolae Iorga a denumit anul 1904 - Anul Sadoveanu, apreciindu-l pe autor ca fiind încă
de la debutul excepţional, după publicarea celor patru volume în acel an: Șoimii, Crâșma lui
Moș Precu,Dureri înâbușite și Povestiri scriitorul a ridicat la un nivel superior “tablourile de
viață şi vibraţiile de simţire românească adunate de pe tot cuprinsul fostei Dacii, scoase din
literatura populară şi din scrieri vechi” .6
Despre Mihail Sadoveanu sau despre felul său de a fi şi personalitatea lui complexă şi
controversată s-au scris multe pagini de critică literară, chiar și în timpul vieţii lui, nu numai
după trecerea sa în neființă.
Despre sine, Sadoveanu remarca cu ironie în volumul Anii de ucenicie:
,,Eram ca un D’Artagnan: aveam extrem de puţini bani în buzunar, dar n-aveam cal de
vânzare şi nici resursele gasconului. El avea spadă, eu eram complet dezarmat”. 7
Fiu al pământului glorios al Moldovei, Mihail Sadoveanu a fost un scriitor deosebit de
important , lăsând posterității o operă monumentală care se întinde pe o jumatate de secol.

6
Iorga,N, Pagini din tinerețe,vol.II
7
Sadoveanu,M., Anii de ucenicie, fragment, București, Editura Minerva,1970

Sadoveanu evocă istoria unui popor, dându-i dimensiuni mitice, individualizand-o. El

este în primul rând un povestitor (continuator al lui Neculce și a lui Creangă), iar povestirea
capătă rezonanțe de poem sau baladă, păstrând accente de revoltă și un profund sentiment de
nemulțumire, generat de nevoia de libertate. Astfel se observă tendința de retragere în trecut
și de rezistența în fața civilizației scoase în evidență în romanele Hanul Ancuței, Țara de
dincolo de negură etc.
Oamenii sunt constrânși istoric și social, supuși legii sau lipsei de lege, căreia i se substituie
,,legea baltagului”, nescrisă: fapta unuia devine fapta tuturor, sângele cere sânge și morții

8
poruncesc celor vii să se înfăptuiască răzbunarea și descoperirea făptașilor(cazul Bogza și
Cuțui ucigașii lui Nichifor Lipan în romanul Baltagul)
Eroii lui Sadoveanu sunt specifici ai unor categorii, tipuri sau arhetipuri, exemplare pentru
umanitate prin faptele lor: autorul a creat o lume prin Vitoria Lipan, Tudor Șoimaru, Ștefan
cel Mare, răzeși, boieri, militari, preoți, avocați, vânători, diplomați, curteni, funcționari,
negustori. Sadoveanu urmărește condiția socială și cea istorică a individului, descriind lumea
satului și a târgurilor de provincie, realitățile prezente, dar și cele care aparțin istoriei sau
unui trecut demult apus, pe care documentele nu-l descoperă cercetătorilor( romanul Creanga
de Aur)
Originalitatea operei o reprezintă felul în care scriitorul se contopește cu lumea pe care o
evocă, astfel încât un singur narator, autorul însuși, povestește viața din trecut și cea de
azi.Astfel se observă în mai toate scrierile sale tehnica personajului dublu sau în oglindă.
Ceea ce dă farmec povestirii este taina pe care o au unele personaje și care poate nici până
la sfârșitul zicerii nu este dezvaluită cititorului.
Alexandru Oprea spunea despre opera lui Sadoveanu următoarele:
,,Temerile unora că altfel ar fi prejudiciat prestigiul personalităților implicate constituie
o naivă prejudecată, deoarece, în realitate, înfățișarea procesului evolutiv, a eforturilor nu o
dată dramatice ,prin care scritorii se fac pe ei însuși ca oameni și creatori,îi
innobilează,dezvăluind luptele erorile și jertfele de sine zidite la temelia operelor. ” 8
8
Oprea,Al,Mihail Sadoveanu-Recurs documentar la procesul unui roman de tinerețe,în volumul Fața
nevăzută a literaturii,București,Ed.Eminescu,1980,p 107-126
A fost președintele Uniunii Scriitorilor din România și,a primit Premiul Lenin pentru Pace în
același an în care s-a stins din viață( 19 octombrie 1961). Este înmormântat în cimitirul Bellu
din București, pe Aleea Scriitorilor. A fost chiar un Mare Maestru al Marii Loji Naționale a
masoneriei din România unul, a devenit un scriitor realist și adept al curentului poporanist,
reprezentat de revista literară Viața Românească.

Temele fundamentale ale operei lui Sadoveanu sunt :

1. În primul rând scriitorul descrie amănunțit viața satului românesc având ca o deviză
ideea că:,,Țăranul a fost principalul meu erou ”.
După Ion Creangă și Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu a îmbogățit substanțial tradiția prozei
de inspirație rurală.

9
 În povestirile inspirate din lumea satului, țăranul păstrător al unei lumi vechi, arhaice și
patriarhale, este in conflict cu elementul civilizației moderne, cu autoritățile statului la nivel
local, Eroii sadovenieni sunt oameni cu o anumită structură sufletească, oameni blajini și
înțelepți, cu un aprig simț al dreptății și al libertății, apărători ai unor principii etice
statornicite din vremuri trecute.
Răbdători în suferință, țăranii lui Sadoveanu ascund în sufletul lor dureri nestinse și,
fie se retrag în mijlocul naturii, fugind de fortele ostile, pentru a-și păstra parcă puritatea și
întreaga umanitate cum se găsește în operele Nada florilor, Țara de dincolo de negură,
Dumbrava minunată etc, fie rabufnesc cu violență, împlinindu-și dreptatea și menținând
nealterat sentimentul demnității umane ca în Hanul Ancuței, Neamul Șoimăreștilor, Nopțile
de Sânziene.
Viața rurală este prezentă la Sadoveanu în romanele Dureri înăbușite, Crâșma lui moș
Precu, O istorie de demult, La noi în Viișoara, Bordeienii etc.
Lumea de altădată, din vechimea poporului român, cu așezările și sufletul ei, e
reconstituită din negura depărtărilor în volumul de povestiri Hanul Ancuței. Hanul, moara,
crâșma, iarmarocul sunt specifice literaturii sadoveniene. Aici, personajele lui Sadoveanu
retrâiesc întâmplări de demult, vocația lor adevărată fiind plăcerea vorbei, confesiunea.
Iubirea și admirația pentru țăranul român apar în Baltagul roman ce descrie un model
uman de neuitat, este întruchipat prin Vitoria Lipan, figura reprezentativă pentru oamenii de la
munte.
,,Baltagul este un exceptional poem al naturii si al sufletului omului simplu, o <Miorița > in
dimensiuni mari. ”9 Romanul aduce o lume arhaică în care satul românesc este păstrătorul
specificului nostru național, al unui mod propriu de a gândi, simți și reacționa în fața
problemelor cruciale ale existenței.

2. Imaginea sumbră și apăsătoare, desfășurată sub un cer cenușiu, este reflectată și în

schițele, nuvelele și romanele care abordează lumea provinciei. Între lumea satului și cea a
târgului nu este o mare deosebire, având în vedere ca târgul e un sat mai mare, cu oameni
gospodari în toată puterea cuvântului.
9
idem2
Sadoveanu este un creator
de atmosferă; universul
prozei sale cu subiect din viața târgurilor este închis, sufocant, în el se consumă destinele

10
tragice ale familiei burgheze înecată de prejudecăți. Evocarea provinciei implică și
prezentarea lăcomiei lumii burgheze ( Cazul Eugeniei Costea)
Mediul este sufocant, existența este ștearsă ( Floare ofilită, Însemnările lui Neculai
Manea).Dar spirile aspiră spre o altă lume ,ele nu rămân să se ofilească, încearcă să se
salveze, depășirea condiției rezolvându-se însă tragic (Balta liniștii, Apa morților, Locul unde
nu s-a întâmplat nimic, Haia Sanis)
3. Mihail Sadoveanu este creatorul romanului istoric românesc. Evocarea istorică
sadoveniană se întemeiază pe o largă informație, scriitorul a dus o susținută muncă de adunare
de material, de cercetare, documenare. El reconstituie astfel epic istoria Moldovei din timpul
lui Ștefan cel Mare până la Duca-Vodă, dezvoltată într-o temă unică, lupta pentru
independența națională și dreptatea socială.
Istoria Moldovei este prezentată în trei etape: secolul al XV-lea (Ștefan cel Mare), secolul
al XVI-lea (Ion-Vodă cel Viteaz), secolul al XVII-lea (Ștefan Tomșa, Vasile Lupu, Duca-
Vodă). Pe langa personajele cunoscute în romanele istorice, scriitorul creează prototipuri ,
modele exemplare care trăiesc într-o patrie eternă.
Sadoveanu percepe istoria ca pe o scenă imensă, în care se mișcă comandanti de oști și
mari voievozi, într-un spatiu epopeic, legendar și mitic. Personajele, deși desfășoară adevarate
energii, se supun destinului și dispar.
Cele mai cunoscute opere istorice sadoveniene sunt: Creanga de Aur, Frații Jderi, Șoimii,
Nicoară Potcoavă, Neamul Șoimăreștilor, Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă. Cele
mai importante procedee în crearea acestor opere autentice și originale sunt: introducerea
aspectelor mito-folclorice în conturarea personajelor, reliefarea existenței ca un fenomen
parcurs în etape, introducerea unor personaje cu statut de observatori ai vieții din Moldova și
alcătuirea narațiunilor într-o maniera propice conturării imaginii de fresca a societății.
Predominante sunt sentimentelor datoriei și al sacrificului pentru țară și neam (ca exemplu
Ștefan cel Mare și cei din familia Jderilor sau Tudor Șoimaru din Neamul Șoimăreștilor)
La Sadoveanu perceperea vieții ca un fenomen parcurs în etape apare în romanul-sagă
Frații Jderi care este structurat în trei volume și fiecare reprezintă o etapă existențială:
Ucenicia lui Ionuț reprezintă adolescența, Izvorul Alb înseamnă maturitatea și este cartea
iubirii matrimoniale, iar Oamenii Măriei Sale ar reprezenta bătrânețea și sacrificiul în lupta
pentru apărarea țării
În romanul Nicoară Potcoavă sunt reliefate personaje cu statut de simbol al etapelor
existențiale: Alexandru - tinerețea, Nicoară - maturitatea, Petrea, tatăl celor doi - bătrânețea.

11
 Sadoveanu introduce în multe din operele sale personaje care au rolul de observatori și
reflectori ai faptelor văzute în Moldova. De exemplu în Frații Jderi apar solii venețieni care
sunt impresionați de personalitatea lui Ștefan, observă că societatea moldoveană nu are un
stadiu prea înalt de dezvoltare, dar sunt încântați de ospitalitatea și căldura moldovenilor și de
felul lor de a fi și de a gândi. Aceleași lucruri le constată și ducele de Marrienne din romanul
Zodia Cancerului care observă viața, concepțiile oamenilor din popor din vremea lui Duca-
Vodă.
În romanele istorice, Sadoveanu schițează imagini reale ale societății de atunci. El aduce
numeroase date despre epoca reflectată, limbajul este adecvat. Imaginea de frescă a societății
apare în toate operele. Autorul prezintă în Frații Jderi modul de organizare a societății, care
este, după unii critici, acela bazat pe modelul familiei. Impresia aceasta este dată de faptul că
relațiile dintre conducător și popor sunt de tip familial. Domnitorul are grijă
părintească de supuși, el participă la evenimentele oamenilor: hramuri, cumetrii, botează
prunci sau inițiază în arta militară feciori ai oamenilor devotați.
Țara este descrisă pe timp de pace, dar și pe timp de război. Ștefan îi înfruntă pe turci la
Vaslui, prilej cu care își demonstrează talentul strategic excepțional învingându-i pe otomani.
Ștefan apare și în această carte ca un voievod ideal care și-a inchinat viața libertății
Moldovei.
În alte lucrări istorice, cum este Neamul Șoimăreștilor sunt prezentate și luptele sociale și
confruntările dintre răzeși și boierimea locală. Este cazul lui Tudor Șoimaru, devotat lui
Tomșa, dar, pentru că domnul a fost înlocuit de Ieremia Movilă, întră în conflict cu Stroe
Orheianu, la mijloc fiind pământurile răzeșilor lăsate ca răsplată de însuși Ștefan. Eroul face
dreptate, însă existența răzeșilor din ținutul Orheiului va fi multă vreme zbuciumată de
lacomia boierilor.
4. Sadoveanu, prin întreaga sa literatură dezvăluie frumusețea și armonia peisajului natural
românesc, comuniunea adâncă a omului cu natura.
Natura este prezentă în toate momentele însemnate ale evocării sadoveniene: în istorie; ea
vede, aude, simte, trăiește și înregistrează; însoțește omul în zbuciumul tinereții sale, sau mai
târziu, în amintirile lui, ea nu-l părăsește niciodată. Pădurea, muntele, balta sunt locuri de
liniște și meditație ,de ocrotire a sufletului omenesc de violența existenței, oaza a echilibrului
și a libertății depline. Orice simțire a inimii se proiectează în natură, natura devine stare
sufletească. Sadoveanu cantă toată materia: apa, aerul, pământul în metamorfozele lui.
Natura apare în romanele: Dumbrava minunată, Țara de dincolo de negură ,Împărăția
apelor, Măria-sa Puiul Pădurii, Nopțile de Sânziene, Valea Frumoasei, Ochi de urs, Ostrovul

12
lupilor, Nada florilor. Prin evocarea lirică a peisajului românesc, a continuității și a
permanenței noastre, a pulsației pământului și a marilor mișcări cosmice, Mihail Sadoveanu
este un mare poet al naturii, monumental și inconfundabil.
În ceea ce privește romanele lui Sadoveanu, G. Călinescu le clasifică astfel: ,,romane ale
regresiunii, cu intriga lirică ( Apa morților); romane patetice, cu intrigă instinctuală (Haia
Sanis); romanul mișcărilor milenare, cu intrigă antropologică ( Baltagul); romanul nemișcării
milenare, cu intrigă mitologică (Nopțile de Sânziene)ʺ10
Mihail Sadoveanu e considerat un realist liric pentru că în operele sale se pot intâlni atât
romantismul protestatar cât și realismul viguros.
Criticul literar, Tudor Vianu spunea că : ,,Sadoveanu are percepţia cosmică a universului,
fiind cel mai de seamă poet descriptiv al literaturii noastre.ʺ11

10
Călinescu,G.,op.cit,p.222 și urm
11
Vianu,T.Arta prozatorilor români,Vol I-II,București,Editura pentru literatură,1966

Mihail Sadoveanu rămâne în literatura română creatorul romanului istoric prin evocarea
personalităţilor istorice de la curtea Moldovei, precum şi inspiraţia sa mitică ce a șlefuit
limbajul arhaic, original, fără a-i atenua însă tăria de a scoate la iveală înțelepciunea și
unicitatea neamului român, umorul și tristețea deopotrivă alături de strigătul de răzbunare sau
de luptă mereu dreaptă, mereu folosită în căutarea adevărului pe cărări de iubire zugrăvite
realist într-un stil romantic, de parcă universal poveștilor din Dumbrava minunată nu ar fi
fost doar în visul micuței orfane oropsite de mama ei vitregă, ci au fost întâmplări reale,
povestite cu viu grai odată cu trecerea anotimpurilor, fiecare detaliu fiind atât de măiastru
ilustrat de condeiul sadovenian, încât pare ca totul numai ce a fost trăit aievea ori de câte ori
cititorul parcurge slovele sale meșteșugite.
Citind operele lui Mihail Sadoveanu se poate observa că vremurile de altădată sunt readuse
în actualitate de personaje a căror personalitate se confundă uneori cu cea a creatorului lor și
că biografia marelui prozator român poate fi și ea privită ca o biografie a neamului românesc,
a unității istorice a acestui neam, a vestigiilor și dovezilor civilizației și culturii populare
românești ce se perpetuează și se păstrează în timp conservate pe un fond relativ și inerent al
schimbării.
,,Capodoperele lui Sadoveanu, se nasc din semn şi ajung la cititor prin intermediul
simbolului. Purgatoriul acestor capodopere nu este drama, ci iniţierea, poezia. Iată de ce

13
elementele durabile ale operei sadoveniene sunt, redescoperirea fantasticului, miraculosului şi
a bizarului din viaţăʺ12 considera criticul literar Zaharia Sângeorzan.
Personalitatea prozatorului ce pare să fi altoit cu o ,,creangă de aurʺ literatura română este
conturată obiectiv de criticile și analizele literare ale operelor sale și de descoperirea gândirii
sale ca autor al acestora, nu doar de părerea cititorilor săi obișnuiți exprimată mai mult sau
mai puțin.
Astfel, Dumitru Micu îl caracteriza pe Sadoveanu, evidențiindu-i stilul creative literar după
cum urmează: “Geniul românesc în expresie moldavă s-a încarnat cel puţin în trei variante,
Eminescu, Creangă şi Sadoveanu. Opera lui Sadoveanu este o epopee a vieţii universale, un
poem al naturii. Pentru Sadoveanu, totul trăieşte, de la om la firul de iarbă. El te pune în faţa
marilor miracole ale existenţei.13
George Călinescu concluziona despre Mihail Sadoveanu că:
,,Prin gura sa vorbește un singur om, simbolizând o societate arhaică, dar, spre deosebire de
Eminescu, societatea aceasta este analizată în toate atribuțiile ei Mihail Sadoveanu a fost un
scriitor deosebit de prolific, lăsând posterioriității o operă monumental care se întinde pe
jumătate de secol…și că esenţa operei lui Sadoveanu stă în dimensionalitate, în granduare.” 14
Mihail Sadoveanu, deși s-a remarcat ca un scriitor realist, prezintă istoria Moldovei și
mărețele fapte și idealuri ale unității naționale românești adoptând o viziune absolut
romantică şi se transformă surprinzător într-un romantic ce folosește detalii ca un realist și
contemplativ al firii și existenței umane, al obiceiurilor și credințelor din viața românilor, al
părților bune și constructive, dar și al celor malefice și distructive, lupta lor fiind redată prin
trăirea lăuntrică și faptele bune sau rele, mărețe sau obișnuite ale personajelor sale.

12
Sângeorzan,Z., Mihail Sadoveanu.Teme fundamentale,București,Editura
Minerva,1986
13
Micu,Dumitru, Sensul etic al operei lui Sadoveanu, Editura Minerva,
București 1955, p11
14
Călinescu, G.. – Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura
Semne, București, 2003, p.615

14
Garabet Ibrăileanu observă, încă din 1923 că:
,,Literatura domului Sadoveanu are amploarea unei întregi literaturi, a literaturii întregi a
unui popor, ca și cea populară,, caracterizarea fiind una dintre cele care delimitează și
amplitudinile personalității acestuia.ʺ15În prologul lucrării sale, Fascinația Tiparelor
originare, Constantin Ciopraga spunea citându-l pe M. Ralea că: ,,Nu numai prin masivitate,
opera ciclopică a lui Sadoveanu e fără egal. [..]. Se vobește de o ” lume Sadoveanu”, de un “
univers Sadoveanu. Constant, unitar, Sadoveanu se desfășoară concentric, în arii tot mai largi
în jurul aceluiași punct fix-pământull.” 16
Constantin Ciopraga creează noțiunea de ,,mundus sadovenicusʺ, ce redă puterea și efortul
creatorului unor personaje ca Tudor Șoimarul sau Vitoria Lipan în planuri mioritice istorice,
pe fundalul aventurilor mitice, personaje ce grăiesc natural și dezinvolt derulându-și cântul
frământării lor sufletești și uneori al arșiței dorinței de răzbunare.
Mihail Sadoveanu se autocaracteriza, ca narator al secolului XX spunând: “O frază lirică
nu rămâne totuși decît o frază lirică. Pentru că, obișnuit nu trăiesc în singurătăți poetice, ci în
societate”.17
Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcții sau curente literare
dominante într-o anumită epocă: o primă etapă denumită sămănătoristă, după numele
curentului literar și al revistei representative a acestuia, o etapă de debut a creației
sadoveniene, a primelor încercări, nuvele și povestiri, ce a fost apoi urmată de o etapă
considerată mitică și simbolică în același timp, din perioada interbelică ilustrată în creațiile
sale precum Creanga de aur sau Divanul persian.
Titlul romanului e simbolic: „Creanga de aur reprezintă legătura imaterială, trandescentă
și eternă, prin care iubirea dintre Kesarion Breb și Maria e transfigurată și mântuită: rămâne în
veci ca un arc celest incoruptibil, peste pământ și mare, între muntele ascuns al Daciei și
insula Principilor”18
După părerea critică al cercetătoarei Doina Florea, ,,opera sadoveniană conţine
o cromatică foarte variată. Ceea ce nu înseamnă că sunetul reprezintă pentru autorul
Crengii de aur ceva secundar: “Ca şi Eminescu, Sadoveanu e Muzica".19
15
Ibrăileanu,Garabet,Studii literare, Editura Minerva,București,1979,p.9
16
Ciopraga,Constantin,Fascinația tiparelor originare,,p.3
17
Sadoveanu,Mihail,Povestiri,1994,p.17
18
Paleologu,Al., Treptele lumii sau calea spre sine a lui Mihail Sadoveanu , București, Editura Cartea
Românească,1978,p.86
19
Florea,Doina,Mihail Sadoveanu sau magia rostirii,București,Editura Cartea Românească,1986,p.6,

15
 De altfel, nu este singura situație când critica literară asociază numele celor doi aleși
reprezentanți ai literaturii române, remarcați unul în poezie și mai puțin în proză, celălalt într-
o proză ridicată la rang de artă poetică.
În opinia lui Vladimir Streinu virtutea cea mai originală este “intuiţia genială a domnului
Mihail Sadoveanu ce se îndreaptă neobosit (...) spre peisajul inalterabil, prin care simte a veni
în atingere cu recea statornicie a legilor Naturii. Această aspiraţie de a se depasi, de a sări
peste efemer, de a face corp cu acea unică realitate fără istorie, cu Natura veşnică, este
comună tuturor marilor artişti; şi sub oricât de felurite aparenţe s-ar afla disimulat, ea le
destăinuie clasicismul latent”20
Personalitatea marelui Sadoveanu poate fi cel mai bine reliefată prin criticile și
caracterizările făcute de contemporanii săi și de specialiștii din domeniul criticii literare,
aceștia fiind cei mai fini și îndreptățiți observatori ai felului său dde a fi transpus literar.
Nici unul din scriitorii noştri nu a transformat fiecare palmă de pământ străbătută în
chihlimbarul frazelor, aşa cum a făcut-o Sadoveanu”. 21Ţara întreagă se desfăşoară în paginile
inconfundabile unui întreag neam.
Imaginarul şi realul au fuzionat într-o expresie de o grandoare fără seamăn, de o sobrietate
clasică, de o trăinicie fără reproș.
Prin creaţia de maturitate a lui Sadoveanu, geografia şi istoria ţării au fost statornicite pe
coordonatele eternităţii.În scrierile din tinereţe, prozatorul făcea un anumit loc pitorescului.În
creaţia de maturitate, Mihail Sadoveanu, descriind şi istorisind, meditează.El este unul dintre
marii poeţi ai mişcării materiei,opera sa este o vastă simfonie.
Privind domeniul sadovenian în totalitate, câteva elemente revin simfonic
pământul, munţii, pădurea, apa, lumina.Sadoveanu îşi concepe opera ca o
construcţie de dimensiunile ţării întregi,descoperind cu încântare acordul dintre ambianţa
generală şi oameni.Relicve istorice, ziduri ruinate, mănăstiri, îl orientează, paralel cu munţii şi
pădurea, spre trecut. Ape precum Siretul,Moldova, Bistriţa, râuri transilvănene şi ţinutul de
basm al Deltei Dunării, poartă cu ele amintiri de un arhaism geologic.
,,Autenticitatea, pitorescul vorbirii neaoşe, poeticitatea aleasă a unui povestitor excepţional –
reprezintă caracteristicile fundamentale ale operei sadoveniene de ansamblu, elemente ce sunt
examinate multiaspectual, pe orizontală şi verticală ” 22
20
Streinu,Vladimir,Prefață în Mihail Sadoveanu la Ochi de urs ,Editura Eminescu, București, 1977,p.3
21
Manuca,Dan, Pe urmele lui Mihail Sadoveanu,Editura Sport-Turism,București,1982
22
Monica Spiridon, Sadoveanu-divanul înțeleptului cu lumea , Bucureşti, Editura Albatros, 1982, p. 34.

16
În structura ei interioară, opera sadoveniană este creaţia unui rapsod cu o exceptională
cunoaştere a pământului şi oamenilor,la care istoria are trăsături vii, plastice, încorporate în
oameni, iar prezentul se ,,istorizează prin distanţarea deliberată a prozatorului de evenimente
Scrisul lui Sadoveanu trebuie abordat în totalitatea lui ca un ansamblu organic,cu stilul şi
vibraţiile lui de neconfundat.
A vorbi de Sadoveanu înseamnă a reactualiza de fiecare dată ,,propria noastră biografie” 23
naţional de anvergură maximă, din punctul de vedere al poporului român un moment al
conştiinţei umane.
Scriitorul dovedește o extraordinară cunoaștere a pământului și a oamenilor, el este un
obsevator al legilor, sfidând vremurile.El surprinde trăsăturile ce definesc această
colectivitate, oamenii de la munte, fără lirism.
Nicolae Manolescu observă că,, Baltagul este un roman realist în sensul cel mai propriu.
(...) Nicăieri n-a pus Sadoveanu mai multă obiectivitate și mai puțin sentimentalism.ʺ 24
Mihail Sadoveanu este considerat un mare poet al naturii, prin întreaga sa literatură
dezvăluie frumusețea și armonia peisajului natural românesc, comuniunea adâncă a omului
cu natura.
Mihail Sadoveanu este consacrat în posteritatea sa ca un adevărat Povestitor, imagine care
simplifică totuși „tripla ipostază a scriitorului, aceea de romancier, nuvelist și povestitor” 25 și
acoperă pe parcursul creațiilor sale toate formele genului epic, de la proza scurtă până la proza
de mari dimensiuni.

În prima etapă a scrierilor sadoveniene, începând de la debutul său, cu cele patru volume
într-un an și premiate de Titu Maiorescu la Academia Română, și până la Primul Război
Mondial, dar nu numai atunci, autorul publică în mod special proză scurtă. Se observă acest
fapt încă din titlul numeroaselor volume, care au cu precădere denumirea de povestire
Povestiri (volumul cu care și debutează în anul 1904), Povestiri din război (1905, volum
premiat de Ministerul Instrucțiunii Publice), Povestiri de sărbători (1906), Povestiri de
seară 23
Călinescu, G Istoria literaturii române de la origini până în prezent,p.615
(1910),
24
Manolescu,N.,Mihail Sadoveanu sau utopia cărții,Editura Eminescu,București,1976
Povestiri de petrecere și folos (1911), Bordeenii și alte povestiri (1912) ș.a.; alte scrieri sunt
amintiri, însemnări, istorisiri sau priveliști:

17
Amintirile Căprarului Gheorghiță (1906), Însemnările lui Neculai Manea (1906), Cântecul
amintirii (1909), Priveliști dobrogene (1914) etc. Și traducerile pe care le face Sadoveanu în
acea perioadă sunt tot povestiri: Povestiri vânătorești de I. Turgheniev, Povestiri alese de
Guy de Maupassant.
Mihail Sadoveanu nu publică proză scurtă doar în perioada incipientă a creației sale, ci și
în perioada maturității sadoveniene; între cele două războaie, reîntâlnim așa-numitul gen scurt
în: Povestiri pentru moldoveni (1919), Țara de dincolo de negură (1926), Împărăția apelor
(1928) Hanu Ancuței (1928), Povestiri alese (1935), Povestiri pentru copii ( 1926, dar și în
1935), Istorisiri de vânătoare (1937), Valea Frumoasei (1938), Poveștile de la Bradu-
Strâmb (1943) ș.a.
Printre scrierile tinereții operei sadoveniene se numără și nuvelele, în care se folosește mai
mult obiectivitatea, descrierea ca mod de expunere, cu un caracter realist. Nuvelele sunt, de
fapt, o formă impersonală a povestirilor, adică ele au o construcție care se apropie de cea a
romanului. În unele dintre aceste lucrări se poate observa un prim tip de narațiune
sadoveniană, în care pare că nu este prezent naratorul, că nimic nu este povestit după
ceremonial, ci mai degrabă este reprezentat. Naratorul este lipsit de cuvinte, fiind mai degrabă
un narator mut. Acest tip este destul de răspândit printre primele publicații ale prozatorului:
Haia Sanis, Faceri de bine, O zi,ca altele , În Pădurea Petrișorului, Fântâna Hazului,
Bordeenii ș.a.
Un al doilea tip de narațiune sadoveniană este reprezentat chiar de povestirea la persoana
întâi, unde eroul întâmplărilor este și povestitor, însă diferit de autor; povestitorul nu este aici
ochiul din umbră, ci este o voce implicată în relatarea evenimentelor. În această categorie
putem încadra lucrări precum: Păcat boieresc, Hanul Boului, Cozma Răcoare etc. În alte
scrieri, ca un alt tip de narațiune, povestitorul este doar martorul întâmplărilor, dar tot diferit
de autor și de data aceasta nu este și eroul narațiunii; povestitorul este tot un personaj, care are
un rol secundar și nu principal cum am precizat anterior. Povestitorul se apropie, ca și în
cazul primului tip, de o voce impersonală, doar observă evenimentele, dar, în același timp, tot
el este cel care face povestirea mai fascinantă, deoarece privesțe cu alți ochi lucrurile; este atât
direct, cât și indirect implicat în cele petrecute. Acest tip este întâlnit în operele Codrul sau
O istorie de demult. În alte câteva publicații, reprezentând un ultim tip de narațiune, martorul
nu este doar un personaj secundar, ci și autorul povestirii în care sunt încadrate o bună parte a
volumelor de maturitate deja menționate. În acest tip se simte o anumită voce care și vorbește,
nu este neutră, având prezența sa în povestire, iar în locul reprezentărilor avem un limbaj
anume. Aceste tipuri de narațiune pe care le-am precizat și pe care Sadoveanu le mânuiește în

18
operele sale nu sunt folosite în lucrări concomitent și, mai degrabă, acestea ilustrează
progresul autorului de la începutul și până la sfârșitul creațiilor sale.
Chiar de la primele publicații, Mihail Sadoveanu își conturează temele fundamentale la
care nu avea să renunțe pe parcursul scrierilor sale. G. Călinescu susține că una dintre
particularitățile operei sadoveniene este „repetarea în variantă a temelor”, de unde reiese o
oarecare impresie încântătoare de „monotonie și hieratism de un efect inegalat, înrudit cu
caligrafia persană. El nu inventează tema cu fiece piesă, asta ar implica o risipire a forței
creatoare.”26
Volumul de povestiri, intitulat simplu Povestiri (1904), cu care autorul își va deschide
universul creațiilor sale, a fost apreciat de G. Călinescu, ceea ce nu înseamnă că nu se
recunoaşte deja că M. Sadoveanu are încă probleme în elaborarea narațiunii. Scrierile de
tinerețe cuprind, în mare parte, întâmplări din viața boierilor, haiducilor și nu numai,
ilustrându-le îndeosebi ocupațiile și conflictele sociale. Impresia de început a criticului
profesionist este că Mihail Sadoveanu revine asupra subiectelor sale, dar că nu se imită pe el
însuși, nu se copiază, ci de fiecare dată caută să descopere alte valori ale culorilor sociale, în
momente istorice noi. Operele sadoveniene de tinereţe rămân totuşi în ochii divinului critic
„ frați și surori” .
Tânărul Sadoveanu se dovedește, în anul 1904, un scriitor al temelor, urmând ca abia în
anii 1926 și 1928, prin apariția volumelor Țara de dincolo de negură, respectiv Hanu Ancuței
să devină un scriitor care creează o adevărată literatură. Productivitatea lui este însă una cu
totul deosebită, prozatorul intrând în terenul literaturii cu dreptul. Ceea ce în acele vremuri era
de condamnat cu asprime – violența conflictelor, abuzul de lirism, miticul – în zilele noastre
sunt considerate valori care nu pot fi înlocuite.
Marile temele nu duc singure la crearea unei literaturi, însă la Mihail Sadoveanu, odată
istorisite, temele se redau ca experiențe narative autentice și, în același timp, noi prin reluarea
acestora în timp.. Eroii operelor lui Sadoveanu se vindecă, se salvează de toate cele lumești,
cât și nelumești prin eres. Personajele autentice sadoveniene sunt, înainte de orice, povestitori.
Orice temă folosită, pentru a deveni autentic sadoveniană, trebuie să străbată mai multe
etape, ca să ajungă la o sinteză, iar mai târziu, într-un final o adevărată capodoperă
sadoveniană. Principalele caracteristice atât tematice, cât și stilistice pe care le întâlnim în
proza sadoveniană – și subliniate în majoritatea studiilor dedicate lui M. Sadoveanu – sunt
menținute și perfecționate pe parcurs: dexteritatea povestirii, caracter evocator, predominanța
timpului trecut, alternanța dintre viața la țară și viața în provincie, în micile orașe și accentul
pus pe 26
idem23

19
subiectivitate, confesiune. Trecutul la Sadoveanu pare o adevărată muză; astfel, trecând de
faptele actuale ale vieții, prozaorul dă formă, în scrierile sale, unor momente misterioase și
străvechi.
O primă temă a operelor sale este spiritualitatea satului românesc, în special viața
țăranului român. Aceasta se dovedește principala temă a scrierilor sadoveniene, scriitorul
însuși susținând acest lucru în cadrul unui discurs ținut de el la Academia Română că „țăranul
român a fost principalul meu erou”.27
Tipologia ţăranului creat de Sadoveanu este și ea cunoscută. Țăranul sadovenian are grijă
de lumea veche, de obiceiurile arhaice, dar are şi o uriaşă înclinație spre povestire, spre
confesiunea întâmplărilor de demult. În această categorie intră Povestirile cu care își începe
activitatea literară, ca de pildă: Păcat boieresc,În drum spre Hârlău, Bordeenii din volumul
Dureri înăbușite, precum și alte opere de scurtă întindere.
Multe povestiri din perioada tinereții sadoveniene au în centrul povestirii propriu-zise
hanul. Hanul, ca loc de petrecere a timpului, de întâlniri, ca un focar al amorului, revine în
capodoperele literaturii române, după o scurtă pauză de la celelalte scrieri din secolul al XIX-
lea în care este folosit hanul ca loc al desfășurării acțiunii: Moara cu noroc de Ioan Slavici și
La hanul lui Mânjoală de Ion Luca Caragiale. Hanul se transformă la Sadoveanu într-o temă
cu numeroase semnificaţii şi de cea mai largă vizibilitate.
Descoperirea cârciumei, a hanului, a iarmarocului reprezintă, una dintre revelaţiile
specificului literaturii sadoveniene. Hanul apare în scrierile autorului încă de înainte de a
apărea ca motiv principal în volumul de povestiri Hanu Ancuței . Motivul hanului este pus în
legătură strânsă cu motivul călătorului, deoarece fiecare călător se oprește în drumul său la un
han. Tot ce se întâmplă la han are legături și cu ceea ce se petrece și cu opera scriitorului:
dintr-un simplu loc iese și devine un univers propriu, în jurul căruia se învârt acțiunea,
personajele. Cu toate acestea, hanul nu are aceeași semnificație peste tot, cum și scrierile de la
începutul sadovenian, scrierile de tinerețe diferă de scrierile de la maturitate. La Sadoveanu
diferențele de la o operă la alta sunt considerate evoluții, progres spre așteptarea adevăratei
capodopere Hanu Boului, o povestire publicată în 1904, deschide tema naratorului care nu
izbutește să termine niciodată ce are de împărtășit lumii. Acțiunea are loc la o cârciumă
pustie, unde povestitorul, boierul Dumitrache și prietenul lor Cristache fac un popas în drumul
lor spre Topila. Dumitrache propune un popas la hanul boului și le povestește comesenilor o
întâmplare de demult, de când acesta a mai trecut pe la han, după o partidă de vânătoare. În
mod semnificativ, acel han a ars, iar în locul lui a rămas doar un dâmb de iarbă.

27
Sadoveanu,M., Opere alese,vol 1-III, ,1996

20
 O altă povestire este Crâșma lui Moș Precu, publicată tot în anul 1904. Această scriere
stabilește din nou spațiul realității hanului, oferindu-i acestui motiv un loc mai larg de
desfășurare, astfel existența satului pare echivalată cu cea a hanului însuși. Cârciuma este un
loc de alinare, un loc unde destinul este eliminat prin vraja splendidă a cântecului. Totul se
pierde prin moarte, doar cântecul este cel care rămâne. Odată cu acest volum, prozatorul
insistă în scrierile sale pe explicațiile multiple ale relațiilor sociale dintre personaje, opera
sadoveniană ajungând să reprezinte un veritabil studiu social, moral, precum și psihologic.
Emblematic este din această perspectivă Moș Gherasim. Personajul este un vânător, un
solomonar care îmblânzește păsările cerului. Acesta oprește la crâșma lui moș Precu pentru a-
și nara povestirile, actul reprezentând un mod de viață pentru el: „dacă nu-i mai trăi din pilde,
din ce să trăiești?”28Atât seara, cât și noaptea, la crâșmă se înregistrează numeroase alte
conversații. Zaharia lui Zadonia este vrăjit de Calul-dracului, iar întâmplarea lui este subiectul
povestit într-o seară de moș Gherasim, dar și alte întâmplări auzite sau trăite devin subiecte
ale unor povestiri.
Crâșma lui moș Precu adună tot felul de oameni. Când ea nu devine subiect de eresuri,
devine popa Tărăboi motiv de poveste, de aceea viața crâșmei nu încetează niciodată. Nimeni
nu poate trece pe acolo fără a consuma o ulcică de vin sau fără a spune o poveste, o vorbă de
duh, așa încât buna dispoziție și băutura par că se țin lanț. Puterea vorbelor este mult mai mare
decât cea a faptelor. Prin toate acestea, Mihail Sadoveanu se pregătește să dea viață miturilor
naționale care vor contura epopeea românească, despre care am precizat mai devreme.
Povestirea Într-un sat, odată este publicată în volumul Povestiri, în anul 1904. Și în
această scriere, autorul fixează acțiunea la o cârciumă. Povestea vorbește despre un călăreț,
„un om voinic, bine legat, în puterea vârstei, cu mustăți stufoase și cu ochi pătrunzători;
umbla îmbrăcat cu straie cenușii de șiac și în cap avea o pălărie neagră, lată în boruri”, care
ajunge în „amurgul unui început de toamnă” 29 la o cârciumă. Acesta se prăbușește și moare
brusc după ce bea jumătate dintr-un pahar de vin. Necunoscutul este îngropat cu banii luați de
pe vânzarea calului său, cumpărat chiar de cârciumar, iar după o bună perioadă de timp îi este
făcută și o cruce pentru mormânt, deși identitatea lui rămase necunoscută.
Petrea Străinul este o altă povestire, având subiectul asemănător ca povestirea Într-un sat,
odată; încă din titlul povestirii putem observa că personajul în jurul căruia se conturează textul
este tot un străin.
28
Sadoveanu,M,Crâșma lui Moș
Precu
29
Sadoveanu,M.,Povestiri

21
Această povestire, în schimb, oferă o variantă completă a evenimentelor puse pe seama unui
asemenea străin, care, la fel ca și mortul din cealaltă povestire, domină scrierile din perioada
Sadoveanu, de început a lui Sadoveanu – ca un reflex al realităţilor socio-etnice de la
începutul secolului al XX-lea.. Petrea se ceartă din cauza băuturii și a desfrâului cu cei din
oaste și din oraș, într-un final ajunge să fie la ocnă pentru crimă, ceea ce dovedeşte că nici
străinii nu scapă de spiritul justiţiar autohton.
Până să-și facă apariția în literatura noastră celebrul han al Ancuței, hanul sadovenian își
trasează cadrele, temele și personajele care îl înlocuiesc temporar în Povestea cu Petrișor.
Aceasta este o povestire care reia mai exact tema din povestirea Hanul Boului, și în care
atmosfera de secret erotic câștigă în autenticitate prin umor. Hanul este renumit ca un
epicentru al magiei, al fascinației pe care tânăra Anița o strârnește. Drumeții nu poposesc la
acel han pentru a auzi ce au alții de istorisit, ci pentru neobișnuita frumusețe a hangiței, pentru
farmecele făcute de hangiul ungur, soțul acestei fete și pentru legenda țesută în jurul Aniței.
Astfel tema povestirii este frumuseţea şi tinereţea Aniței. Ele devin oricum motivul
important al poveștilor din acel loc. Hanul din această povestire anunță astfel celebrul han
despre care avea să scrie câțiva ani mai târziu Mihail Sadoveanu – Hanu Ancuței – și foarte
bine cunoscuții povestori; la fel, Anița este Ancuța în așteptarea drumeților și a poveștilor.
30
Sadoveanu,M.,Cocostârcul albastru,,fragmente din vol de povestiri
31
idem31

Povestirile de tinerețe ale lui Mihail Sadoveanu care au ca temă hanul, au parte de unul
sau chiar mai mulți povestitori. Hanul sadovenian cunoaște, pe lângă toate acele istorisiri, și
acte de violență. Este vorba despre hanul din Cocostârcul albastru: La hanul lui Coțun trăia
un om cu ochii amărâți... – volum incluzând o serie întreagă de povestiri publicat în 1921. În
această scriere, hanul nu mai este la fel de liniștit ca în celelate povestiri publicate până la acel
moment. Hanul este acum un „... loc al hoților și dramelor necunoscute de odinioară...” 30 .
Hanul este amplasat într-un loc periculos, iar hangiul este un om tăcut, căruia „îi țintuia în
31
urechi singurătatea și-l împresurau în amurg ca niște prietini amintirile” . Ca un element de
noutate, în această povestire, hanul se dovedeşte un loc al pierzaniei, unde nu mai sunt spuse
povești; ca un element de continuitate, aici apare o literatură de natură orală odată cu fiecare
hangiu schimbat din cauza hoților.
Un alt motiv regăsit în operele de început ale lui Mihail Sadoveanu este motivul citadin,
adică spațiul închis al orașului de provincie, al târgului care distruge sufletului omului. Orașul

22
este la prozator un spațiu mohorât, unde se petrec drame tocmai cauzate de lipsa de viață, de
monotonia vieții de provincie. Personajele sadoveniene care locuiesc în târguri sunt lucrători
nesemnificativi, meșteșugari care își duc traiul într-o lume care sugerează banalitatea
spirituală.
Oamenii din oraș sunt victime ale acestei monotonii, ale izolării și chinului creat de
nereușita spirituală. Se poate aici încadra nuvela Haia Sanis una dintre cele mai cunoscute
lucrări ale prozatorului cu subiect erotic din etapa de început a autorului; o proză puternică și
originală apărută în anul 1909. Prin această scriere, Mihail Sadoveanu utilizează în același
timp cu succes tehnica balzaciană. Este o nuvelă care debutează cu un tablou al mahalalei
evreiești, descris de departe spre aproape, prin restrângerea unghiului de vedere. Întregul prim
capitol poate fi considerat o pictură sociologică prin care povestitorul încadrează primele
cadre ale unei drame. Acțiunea se desfășoară de la târg spre ulițele mărginașe și înspre
locuințele sordide, primitive, cu tavene joase și ferestre cu puțin deasupra „noroiului din
drum”, unde își duc traiul zilnic la un loc mai multe familii. Din acele locuințe sordide, în
fiecare dimineață ies câte două sau chiar trei familii, reprezentative pentru o lume care trăiește
într-un spațiu închis, dur, o lume imposibilă în fond pentru aspirații, pentru o evadare
autentică.
Toate personajele nuvelei sunt prizoniere ale unui spațiu social și moral chinuitor, din care nu
reușesc să iasă. Și Haia încearcă să scape, fără succes, de această lume primitivă prin iubire –
o iubire pură, dar totodată nefericită, dramatică.
Alexandru Paleologu scria despre evoluția operei lui Sadoveanu, astfel:
„Abia după un sfert de secol de la debut Sadoveanu a devenit Sadoveanu. Dacă mai vrem
să admitem asta, nu mai înţelegem nimic din lenta şlefuire a pietrei săvârşită de Sadoveanu şi
nu înţelegem sensul lungii sale căi către sine. ”32
În publicațiile scriitorului, tema dragostei este transmisă în diferite forme. Nu există
scriere în perioada de început a autorului din care să lipsească o frumoasă poveste de
dragoste, un „cântec de dragoste”, de foarte multe ori de o vizibilă influență romantică, sau
una cruntă, violentă, de un extraordinar realism dramatic. Această temă cunoaște o varietate
impresionantă de ipostaze şi semnificaţii sugerate printr-un limbaj poetic.
Povestirile de dragoste, încărcate adesea de un fel de lirism al regretelor, sunt mai puțin
supuse banalului, eșecului. Sinceritatea acestor povestiri pare a reflecta, dincolo de temă, și
sinceritatea naratorului. Spre exemplu Moarta, povestire publicată în perioada de tinerețe,
32
Paleologu,Al.,Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu,Iași,2007
prezintă mai
mult decât o întâmplare obișnuită, sentimentală, de o dragoste ținută secret: se poate observa

23
în structura acestei povestiri începutul miraculos al poeziei sadoveniene. Inclusiv cadrul
natural – codrul, mai exact – varsă lacrimi pentru sufletul moartei, în limbajul metaforic
sadovenian pe care începem să îl recunoaştem. . La fel se întâmplă și în poveștile
Zâna lacului, Cozma Răcoare, Haia Sanis, Bulboana lui Vălinaș, Păcat boieresc.
În Zâna lacului (1904), Mihail Sadoveanu descrie frumusețea nelumească celor doi
îndrăgostiți. Tânăra de la moară nu așteaptă pe nimeni sub un salcâm, dar naște surprinzător
de repede o pasiune înflăcărată, a cărei urmare nu este cunoscută de nici o parte. Cuplul
„plutește tot timpul în apele unui primejdioase periculoase boli nedeclarate. Orgoliul este
difuz”33 . Jocul dintre dintre personajele îndrăgostite este însă şi o reacție a tinereții, a unui
amalgam de sentimente specific vârstei. Mihail Sadoveanu a creat și înainte de povestea Zâna
lacului, povești despre diferite iubiri, dar, cu toate acestea, anunţă în acest poem importanţa
vitală a arhetipului. Fata Zavului este din acest motiv portretizată simplu, ca o icoană de
mănăstire: „Chiar în clipa aceea, nepoata morarului intră. O fată ciudată de șaisprezece ani:
mijlocie, subțirică, dar cu mușchi foarte puternici; cu obrajii arși de soare și cu doi ochi
cenușii, așa de frumoși, așa de strălucitori, de neliniștiți ți de ciudați cum n-am mai văzut
niciodată de atunci. ...părul castanu era pieptănat lins peste tîmple și o coadă groasă se înnoda
la ceafă; [...]” .34
Povestirea Bulboana lui Vălinaș, publicată în anul 1921, nu este doar o poveste tristă de
dragoste; prin această narațiune, Sadoveanu începe să ofere, să definească, să utilizeze o nouă
temă a operei sale, și anume: „muntele arhaic amenințat de progresele civilizației, de altă
formă de existență, aproape cu totul indiferentă față de datini, față de morală inflexibilă”.
Liniștea muntelui este perturbată de venirea străinilor, a târgoveților care au ca scop să pună
stăpânire pe existența lui. Pădurea este fără scrupule defrișată, însă cu toate acestea
îndeletnicirile oamenilor rămân neschimbate. Cei care emigrează în spațiul muntelui sunt
numiți „surtucari”, „ștronți”. Opoziția dintre oamenii din târg și cei stabiliți în munți este una
irevocabilă și orice apropiere lasă impresia că este sortită eșecului. Mădălina îl respinge pe
notar, deoarece „el cu surtucarii și cu ștronți care au umplut muntele își face veacul” 35 .
33
Sadoveanu,M., Zâna lacului
34
idem33
35
Sadoveanu,M, Povestiri

24
Raportul dintre oamenii din munți și oamenii din târguri este, de fapt, raportul dintre o lume
civilizată și o lume simplă, fantastică. Existența muntelui este mișcată de sentimentul iubirii,
al procreării.
Cuplul din această povestire se regăsește sub cupola pădurii, a naturii provocatoare. Luna
este un simbol pentru tărâmul iubirii necondiționate și sincere, pure. În finalul acestei scrieri,
notarul moare printre plutele Bistriței, dar şi de această dată vorbim despre o moarte care nu
alarmează pe nimeni, ca și cum toți locuitorii din munte se așteaptă la acest final tragic.
O creație epică memorabilă este și nuvela Păcat boieresc, publicată în 1906 în volumul
Mormântul unui copil. Spre deosebire de alte bucăţi din volum, aceasta este o nuvelă cu
înfruntări foarte violente, chiar sălbatice, cu dezlănțuiri erotice neprevăzute. Pe fundalul
peisajului misterios al bălților, se desfăşoară o dramă a unei iubiri nevinovate.
Nuvela reia o întâmplare deja cunoscută: soția lui Marin cade în păcat cu boierul cel
bătrân Leonida care nu a avut o viață morală: „își făcuse de cap o viață întreagă”.
Femeia moare, iar fiica lor suferă și ea la rândul ei de o iubire neîmplinită. Nuvela poate fi
așadar citită ca o confesiune a unui personaj plictisit. Acțiunea nu mai are loc într-o mahala
închisă, ci se petrece în câmpia Bărăganului, unde peisajele sunt uniforme și accentuează
starea de plictiseală, de moleșeală.
Referitor la această nuvelă, fiica sa, scriitoarea Profira Sadoveanu a scris următoarele:
,,[...] Puterea de a îmbina peisagii, oameni, întâmplări auzite, prin darul minunat al
imaginației afective, se vădește mai ales în nuvela Păcat boieresc.”36
O temă pe care Mihail Sadoveanu o tratează și îl preocupă dintotdeaună, în mod deosebit, în
scrierile sale este natura. În operele sale, Mihail Sadoveanu ilustrează armonia și frumusețea
peisajelor naturii românești, natura ca loc de reflecție și de liniște a omului, natura - stare de
suflet, totul fiind proiectat în natură, natura ca loc ocrotitor. În cadrul acestei teme putem
include în mod expres: Priveliști dobrogene, Țara de dincolo de negură, Împărăția
apelor ,Valea Frumoasei, Ochi de urs, Poveștile de la Bradu-Strâmb și multe alte scrieri
sadoveniene, cum bine observă Constantin Ciopraga „originalitatea operelor sadoveniene se
datorează combinației incomparabile de lirism și reflecție, fiecare secundă părând a se înscrie
pe o curbă a eternității”37 .

36
Sadoveanu,Profira, Note la Viața lui Mihail Sadoveanu,București,1976
37
Ciopraga,C., Mihail Sadoveanu sau Fascinația tiparelor originare, București, Eminescu,1981

25
 Natura autohtonă este prezentă aproape peste tot în evocărilor sadoveniene. Creațiile
prozatorului ne poartă într-un univers geografic uimitor, părând a fi rupte dintr-o arhivă a unui
popor, pentru care iubirea față de natură se înregistrează pe coordonatele de lungă durată ale
specificului național.
Sadoveanu urmează o filozofie a naturii, așezând in centrul acesteia omul, care trebuie să
fie stăpân, adică liber. Încătușarea libertății devine o ofensă, de aceea autorul durerilor
înăbușite cultivă o morală a revoltei: „Cu masca lui de filozof liniștit, Sadoveanu e unul din
marii revoltați ai literaturii noastre”38, dupa părerea lui Constantin Ciopraga
Iar G. Călinescu face observația că, Sadoveanu este „un mare poet al naturii. Îl așez alături
și chiar mai presus de Chateaubriand, îl socotesc ca pe unul dintre cei mai grandioși
contemplatori ai frumuseților universului din literatura de pretutindeni”. 39
Mihail Sadoveanu aduce în literatura noastră, după Mihai Eminescu, o contribuție
fundamentală la particularizarea peisajului național. Acesta evocă în lucrările sale natura
noastră, viața noatră, a poporului – viața care nu se schimbă sau foarte puțin, traiul oamenilor
de zi cu zi legați de pământ, de obiceiuri. Vegetația, flora și fauna, fenomenele naturii sunt
evocate cu un simț artistic ridicat față de predecesori care, în același timp, se îndepărtează de
contemporani.
Prozatorul percepe natura, au afirmat si alţi critici, ca pe o categorie filosofică, o expresie
obiectivă a materiei deja existente. Relieful, tot ceea ce ţine de rețeaua hidrografică și
geologia pământului par că păstrează aspectul din trecut, arhaic. Astfel ne explicăm utilizarea
frecventă a comparațiilor cu epocile vechi, aşa cum se întâmplă de exemplu într-una dintre
povestirii, Ploaie, în păduri depărtate, unde povestitorul își croiește drum prin „noroaie,
ciomârle și mlaștini care nu s-au schimbat de pe vremea lui Burebista”.
Scriitorul folosește descrierea ca un element component al narațiunii, ca o modalitate
adiacentă cu care structurează materialul epic. Seducția naturii sadoveniene pornește din
reactualizarea descrierii prin intermediul amintirilor.
Autorul percepe realitatea diferit, o purifică prin propria sa cunoștință și se pune pe sine în
secvențele pe care le evocă. Se mai întâmplă ca în anumite lucrări să lipsească persoana sa, iar
atunci scriitorul îi determină pe cititori, prin particularitatea compozițională, să recepționeze
scenele afectiv. În lucrările sale, Sadoveanu transformă descrierea artistică a naturii în
suportul delicat, grațios al unei mărturisiri, reamintite din întâmplare sau recreate.

38
idem 16
39
idem14
26
 Natura l-a atras pe scriitorul de la o vârstă foarte fragedă. Acesta își petrecea vacanțele
școlare în Verșeni, satul natal al mamei sale, Profira Ursachi. Timpul petrecut în lumea rurală
au adus numeroase consecințe. Pentru început, adolescentul de atunci a fost instruit în codul
permanențelor etice ale civilizației străvechi autohtone. Efectele acestora vor fi vizibile:
scriitor va avea pentru totdeauna o puternică simpatie pentru lumea celor „necăjiți”.
Totodată tânărul va încerca să pătrundă în tainele unor ancestrale obiceiuri ale ființelor
umane, cu un ecou puternic în memoria globală: pescuitul și vânătoarea. Aceste îndeletniciri
nu pot fi stăpânite fără o precedentă inițiere, fără cunoașterea secretelor nu doar a activității în
sine, dar și a existenței animalelor din păduri, din văzduh cât și a viețuitoarelor acvatice.
Sadoveanu oferă în cărțile sale o adevărată bogăție și o diversitate zoo-vegetativă. În
literatura română, nimeni nu a mai abordat în detaliu specii de plante și animale, de la cele
mai cunoscute, cele mai obișnuite, cele mai domestice, până la cele mai rare, pe cale de
dispariție, cele mai exotice, cele mai sălbatice. Scriitorul nostru pare să dețină o cantitate
imensă de informații despre natură.
După cum afirmă și G. Călinescu ,,pădurile, munții, bălțile reprezintă locuri liniștite,
potrivite pentru meditație, locuri ferite de violența existenței omenești, înfățișând adăposturi
ale unui echilibru și libertăți depline. ”40
În opera scriitorului, elementele vizuale se amestecă cu valorile auditive, într-o asociere de
o splendidă cromatică. G. Ibrăileanu afimă că prozatorul nostru „ne dă imagini picturale de
natură, dar mai cu seamă își exprimă sensibilitatea, senzațiile ce i le dă natura”; autorul este
„un pictor și un poet al naturii. Și amândouă în același timp” 41 .
Descrierile de natură sadoveniene au un caracter istoric, ele se situează într-o anumită
perioadă a literaturii române, dar prin îmbinările cromatice și muzicale, prin tensiunea
răspândită textului, descrierile își păstrează eternă expresivitatea, în ciuda vechimii spaţiilor şi
epocilor descrise. Dovadă în plus că, la acest uriaş prozator, natura aude, vede și absoarbe
suflete.
Pentru scriitorul Sadoveanu, natura prevestește în fiecare clipă o nouă metamorfoză, astfel
încât niciodată nu se poate vorbi despre o singură și repetabilă imagine a naturii. Atât flora,
cât și fauna trec prin sufletul autorului, trăiesc în el o viață infinită. Aidoma istoriei, natura nu
își reia imaginile, ci de fapt acestea se dezvăluie fără întrerupere.
40
idem10
41
idem15

27
 În plus, în universul sadovenian, natura este un personaj liric, analizat cu multă atenție și
curiozitate, iar într-o altă ordine de idei, natura devine în lucrările autorului o temă a
literaturii. Natura este acel loc în care omul intră în contact cu lumea mitului, lumea basmului,
lumea poveștilor. Aceasta ilustrează locul în care moartea și viața se împletesc; este martorul
principal al acțiunilor, a întâmplărilor la care iau parte personajele sadoveniene.
Natura este prezentată de către autor în relație cu omul, niciodată singură, fără urmă de om:
„Între natură și vietate e o continuă comunicare” . Omul este cel care învie natura. În întreaga
sa operă, corespondența dintre om-natură este considerată un laitmotiv din care scriitorul a
desprins frumusețile rare: „De atunci, de la Malul Moldovei și al Siretului, ființa mea întreagă
se armoniza cu cerul, cu apele, cu toate personagiile. Învățătura mea era că lăsam să pătrundă
în mine taina tuturor acestor lucruri nouă. Poposeam la un izvor, mă odihneam pe o brazdă de
fân, intra în mine puterea vieții nemuritoare, eram fericit și inconștient ca însăși creația” 42
42
Sadoveanu,M, Țara de dincolo de negură,
43
Băileșteanu,F, Introducere în opera lui Mihail Sadoveanu, 1977

Dacă poveștile par că se conturează din memoriile lumii, poezia sadoveniană pare că prinde
viață din memoria naturii și se orientează către sensibilitățile oamenilor. Mihail Sadoveanu
recreează și în operele sale de început simbolurile și limbajul universului, începând cu poezia
Deltei și întinzându-se până la poezia Carpaților. Odată cu ele, apa, focul, aerul, lumina,
pământul, pădurea, animalele devin simboluri sadoveniene, precum teiul, lacul, codrul, luna,
izvorul, seara, plopii au ajuns, la timpul lor, simboluri eminesciene.
Pe fundalul naturii eroii îşi pot desfăşura diferite aventuri modelatoare, precum expediţia
cinegetică. Vânătoarea a fost „marea și statornica patimă, și numai după aceea a urmat pentru
Mihail Sadoveanu, cea de a doua tiranică pasiune: literatura” 43 . Pescarii, vânătorii și păstorii
din scrierile prozatorului își duc traiul de zi cu zi într-o lume neschimbată de civilizație, unde
elogiul naturii este unul al unei lumi învechite, tipice, săracă în manifestare, dar bogată în
trăiri. Relația care se stabilește între om și natură este una eternă, care nu ține cont de nimic,
nici de bătrânețe și nici de boală. În scrierile lui Sadoveanu, oamenii iubesc natura, cunosc
speciile de plante și de animale, iubesc pădurile și bălțile, și tot ei, transmit de la o generația la
alta secretele naturii, ale mediului în care trăiesc. Locuind în mediul rural, aproape de natură –
„omul natural trăiește la un loc cu fiarele, cu păsările” – oamenii învață toate tainele acesteia,
ocupându-se și de îndeletnicirile milenare (vânat, pescuit, păstorit): „locuitorii [...] trăiesc din
pescuit; au instrumente primitive, disprețuindu-le pe acelea moderne: refac existența de la
zero, reinventând mijloacele materiale înseși”44 .

28
 La rândul lor, personajele din scrierile sadoveniene ocupă un loc esențial în literatura
română. Mihail Sadoveanu le atribuie acestora trăsături importante, care, în același timp,
asigură și autenticitatea operelor sale. Eroii din aceste publicații ale autorului sunt oameni cu
o anumită construcție sufletească, oameni prietenoși și înțelepți, cu simț de răspundere și cu
demnitate, apărându-și propriile principii etice esențiale. În acelaşi timp, personajele sunt de
cele mai multe ori oameni ai satului, țărani obișnuiți, care se ocupă de obiceiurile specifice
zonelor în care locuiesc, dar nu exclusiv. Eroii din lucrările autorului sunt legați de locul unde
își duc traiul de zi cu zi, își au rădăcinile înfipte în pământul natal, astfel viețile lor se
împletesc cu viața florei și faunei care îi înconjoară, devenind ocrotitori ai naturii din jurul lor.
Eroii se ocupă de păscut animalele, de pescuit, de vânătoare etc., fiind în acelaşi timp buni
cunoscători ai tainelor naturii, taine rămase moștenire de la o generație la alta, prin viu grai,
încă din cele mai vechi timpuri. De aceea, un număr semnificativ de personaje sadoveniene
sunt bătrâni, au o vârstă înaintată, deoarece ei trebuie să transmită îndeletnicirile, secretele din
natura și celor tineri și printre ei și cititorilor. Zaharia Sângiorzan susține că „cea mai bună și
mai exactă recunoaștere a personajului sadovenian se face în spațiul închis: satul, curtea
domnească, mănăstirea, familia, clanul, hramul, moara, stâna, muntele, înmormântarea,
botezul, fântâna, vânătoarea, războiul etc.” ; astfel, aceste focare literare determină tipologia
unor personaje complexe și remarcabile, spații „în care personajele se sadoveniază.” 45
Această trăsătură este una importantă pentru scrierile sale clasate din acest punct de vedere
de către mulți critici care i-au analizat opera printre cei mai valoroși povestitori ai literaturii
românești: „Luat în totalitate, Mihail Sadoveanu e un mare povestitor cu o capacitate de a
vorbi enormă, asemănător lui Creangă și lui Caragiale.”
Dragostea prozatorului „pentru fenomenul popular” își are rădăcinile încă de când mama
acestuia „povestea frumos și tainic lucruri de la noi, de la Moldova”, urmând apoi
„entuziasmul pentru arta subțire a lui Creangă, apoi pentru limba cu mireasmă veche a
cronicarilor moldoveni”46 .
Spre a realiza un univers liniștitor pentru ochiul său, ce suferă de aglomerarea umană,
scriitorul se slujește mereu de mișcări regresive. „Sadoveanu are simțul trecutului, un simț cu
totul special care te face a povesti lucrurile de atunci într-o surdină misterioasă” 47.
44
idem41
45 Zaharia, Sângeorzan, Op.cit., p. 231
46
2.3.
Vlad,I , Cărțile lui Mihail Sadoveanu, Editura Dacia,Cluj Napoca, 1981
47 Fănuș, Băileșteanu, Mihail Sadoveanu, Ed. Eminescu, București, 1973, ediția a doua, 1977, p.17

Universul mitic

29
 Tema spiritualității satului românesc este una din principalele teme ale operei sadoveniene,
iar prima schițare a universului țărănesc ideal o descoperim în scrierile debutului ( Crâșma lui
Moș Precu). Crâșma e locul unde se răspândesc știrile din viața satului: dragostea dintre
Zaharia și Anica, certurile dintre crâșmar și morar. Nu lipsesc nici claca, obiceiurile de
sărbători și celelalte, pentru ca tabloul satului să fie complet. Această operă este considerată
ca fiind întâiul roman țărănesc al lui Sadoveanu. Satul descris de el aici e „cel liber, răzeșesc,
bazat pe o economie închisă și apărându-se de agresivitatea marii proprietăți feudale și apoi
de pătrunderea elementului capitalist”48 .
Niciun scriitor n-a mai descris țăranul în ipostaze variate, așa cum a făcut-o Sadoveanu. În
opera lui Sadoveanu, țăranii apar într-un tablou complet, apărând, fie retrospectiv, în peisajele
unei istorii frământate, fie ca martori ai unui trecut mai apropiat, ori ai epocii contemporane.
Ca într-o fresca amplă, se adună laolaltă pădurarul și pescarul, păstorul, pribeagul, omul
bălților și singuraticul înălțimilor.
Sub aparența liniștii, în mediul rural pot fi descifrate drame felurite. Relațiile cu latifundiarii
sau cu exponenții burgheziei generează dureri nenumărate. Nuvela Bordeenii e reprezentativă
în acest context.
Departe de civilizație, oamenii de pe moșia boierului Avrămeanu, din pustietățile bălților
Jijiei, trăiesc in bordeie sub pământ, în condiții inumane. Fugari, înfrânți, pribegi, bordeienii
resemnați se mișcă lent, aflându-se într-o stare de lâncezeală aproape continuă. Boierul e un
vechi dușman al satului, stăpânirea boierească e tiranică.
Țăranul lui Sadoveanu e într-o luptă permanentă cu administrația și boierii. Sunt urmărite
diferite forme de protest. Astfel, ura înverșunată a țăranilor izbucnește la momentul potrivit,
printr-o revoltă spontană și violentă ( O umbră, Petrea Străinul). Uneori, ei iau calea codrilor,
devin haiduci ( Cozma Răcoare, Liță Florea din Nopțile de Sânziene). Tabloul este tulburător
prin mizerie, arșiță și izolarea de civilizație ( Bordeenii,În drum spre Hârlău). Din cauza
pătrunderii relațiilor capitaliste la sate, țăranul e silit să migreze către oraș, în căutarea altei
existențe, producându-se dezrădăcinarea.
Începând cu volumul Crâșma lui Moș Precu, Sadoveanu insistă asupra explicării relațiilor
sociale dintre personaje, opera devenind un adevărat studiu social, moral și psihologic.

.
48
idem42
Țăranii
sadovenieni ai acestei etape reacționează diferit în fața realităților sociale. Două atitudini sunt

30
tipice: la unii domină conduita enigmatică, împietrirea în durere și tristețe, la alții, deziluzia,
durabilă și chinuitoare, se rezolvă în izbucniri individuale, mergând până la omor.
În Baltagul, Sadoveanu zugrăvește oameni hotărâți, de o mare demnitate etică. Nu
numai Vitoria Lipan și soțul ei, ci mai toți locuitorii munților au trăsături impunătoare, ce
sugerează dârzenia, tăria de caracter, mândria. Vitoria Lipan constituie in creația sadoveniană
tipul reprezentativ al țărăncii dintotdeauna. Acest tip, selectat din mediul montan, cumulează
virtuți variate: frumusețe, demnitate, statornicie morală, înălțime de caracter, inteligență vie și
perseverență in atingerea scopurilor.
Romanul ilustrează în același timp viața arhaică, aspră a țăranilor de la munte, sufletul
țăranului moldovean, ca păstrător al tradițiilor și al specificului național. Povestea Vitoriei
Lipan se desfășoară pe fundalul unei existențe pastorale, într-un spațiu asemănător celui din
balada Miorița. Vitoria și Nechifor sunt țărani de sub munte, cu așezări sociale, economiceși
deprinderi de viață caracteristice oierilor. Structura lor sufletească este rezultatul unui
îndelung proces formativ de viață, în care comportamentul își trage seva din obiceiuri și
tradiții străvechi. Rânduielile gospodărești sunt după datină: bărbatul, cu oile, femeia cu
treburile casei, și copiii ce învață, la rândul lor, din experiența de viață a părinților. Romanul
reconstituie aceste rânduieli care, în spiritul tradiției, dau demnitate omului și îi justifică
existența, într-un circuit al vieții, pe același făgaș, cu drumuri care pornesc și se întorc, prin
transhumanță, în aceleași locuri, după vechi obiceiuri și ritualuri, între evenimentele cruciale
pentru destinul omului: nașterea, botezul, nunta, înmormântarea.
Țăranii lui Sadoveanu sunt „oameni tari”, așa cum observase G. Ibraileanu, însă în relațiile
cu societatea feudala sau cu cea burgheză, numai unii din ei sunt cu adevărat tari. Înfrânții
sadovenieni sunt cu mult mai numeroși 49 .
Sadoveanu urmează o filozofie a naturii, așezând in centrul acesteia omul, care
trebuie să fie stăpân, adică liber. Încătușarea libertății devine o ofensă, de aceea autorul
durerilor înăbușite cultivă o morală a revoltei: „Cu masca lui de filozof liniștit, Sadoveanu e
unul din marii revoltați ai literaturii noastre”,50 după părerea lui Constantin Ciopraga.

49
Ibrăileanu, G.,op.cit
50
Ciopraga, C,op.cit,p.75

Haiducii săi sunt

niște justițiari. Vitoria Lipan nu urmărește răzbunarea, ci restabilirea dreptății, acționând
dintr-un sentiment al justiției. Imaginii sămănătoriste despre sat, Sadoveanu îi opune o viziune

31
realistă, autentică și prin această critică, în locul ciocnirii dintre medii, dintre sat și oraș, se
concretizează conflictele între clase. Moșierii, arendașii sunt cauza pauperizării țărănimii. De
aici ura, disprețul, revolta.
Țăranul reprezintă la Sadoveanu tipul omului nefalsificat de civilizație, simplu și curat la
suflet ca natura care îi seamănă. Este profund și sincer în dragoste. Chiar când trece dragostea,
focul pasiunii mocnește încă, lăsând urme adânci.
O altă trăsătură caracteristică a țăranului sadovenian este înclinația către povestire, către
confesiune, plăcerea de a evoca întâmplări din trecut, petrecute în locuri specific sadoveniene:
hanul, moara, crâșma. (Hanu Ancuței).
Ion Vlad, unul dintre specialiştii în interpretarea acestei specii literare: ,,Independent de
procedeu, comportări sau reacţii, povestirile se corelează, iar conexiunea lor are un firesc
discurs romanesc.O umanitate ascultă, transportată, veselă sau întunecată;aceeaşi umanitate
îşi asumă riscul istorisirilor, realizând simbolurile generale ale lumii: înţeleptul,
războinicul ,umilul, călătorul, bătrânul, cunoscătorul naturii şi al legilor firii, frumuseţea şi
ofilirea vârstelor, revoltatul etc.”51
Concluzia este că, lumea satului românesc și-a găsit în Sadoveanu un observator
pătrunzător, realist.
2.4.Lumea creației sadoveniene
Opera lui Sadoveanu configurează un timp şi un spaţiu de recunoscut în elementele lor
specifice. Dacă Amintirile… lui Creangă sunt ancorate într-un timp real, concret, scrierile lui
Sadoveanu îl introduc, cel mai adesea, pe cititor într-un timp mitic. Prozatorul opune unei
realităţi imediate, reflectată în opera lui Slavici, unei lumi de tip permanent ca în Amintirile
lui Creangă, un sat arhaic, stabilind contacte cu o civilizaţie primară, convins de superioritatea
ei structurală.
Specificul universului sadovenian este un cadru arhaic-moldovenesc, mediind între două
lumi: cea a trecutului, ce justifică,, puternicul temperament liric” 52 (Eugen Lovinescu) al
scriitorului, definindu-l ca romantic, şi lumea prezentului, învestită cu atribute specifice.
Pompiliu Marcea nota: „scriitorul român este cel mai mare poet al ochilor din literatura
europeană. Dacă la Maeterlinck, să spunem, indiciul frumuseții și individualității feminine era
părul 51
Vlad I, Cărțile lui Mihail Sadoveanu, Editura Dacia,Cluj Napoca, 1981 (blond
52
Lovinescu,E, Mihail Sadoveanu, Bucureşti, Editura Eminescu, 1973

abundent, răsfirat) la Sadoveanu sunt ochii, ceea ce ni se pare mai expresiv și mai poetic” 53
Principalele teme ale operei sale sunt: viața satului și a târgului,natura și istoria. Universul
sadovenian este coerent şi armonios, iar părţile lui componente alcătuiesc o creație proprie.

32
 Satul este o proiecţie în miniatură a Moldovei, surprins în momente diferite -
are o umanitate specifică (ciobani - Baltagul, pădurari - Venea o moară pe Siret,
vânători - Ţara de dincolo de negură, pescari - Nada Florilor şi Împărăţia apelor,
plutaşi, prisăcari ş.a.).
Lumea satului este în general izolată de civilizaţia modernă, ocupaţiile exprimând şi
atitudinea de retragere a omului în mijlocul naturii ca urmare a impactului cu realităţile
sociale ale începutului de secol XX-lea. Fixată în tipare străvechi, dominată de respectul
pentru lege, pentru datină, această lume este prezentată în momente esenţiale ale vieţii
(naștere, nuntă, înmormântare ); are obsesia adevărului (drumul Vitoriei şi scena praznicului,
povestirile scriitorului, romanul Nicoară Potcoavă), are plăcerea povestirii, care reflectă, care
se reflectă în ceremonialul limbajului (Baltagul, Hanu Ancuţei, Fraţii Jderi etc.); în fine, se
află în strânsă legătură cu natura, pe care o cunoaşte. Acumularea de povestiri, precum cele
din Hanu Ancuţei (1928), operă de maturitate a scriitorului, dezvăluie întreaga bogăţie
sufletească a acestei lumi. În ,,vremea petrecerilor” de la han (temă frecvent întâlnită în
creaţia lui Sadoveanu), când ,,conteneau câte un răstimp viersul lăutarilor și porneau
poveștile”54drumeţii îşi mărturisesc zbuciumul, gândurile.
Personajele au nume care indică îndeletnicirea şi categoria socială căreia îi aparţin.
Personajele rămân vii prin autenticul simţirii şi al faptelor, prin trăsăturile lor definitorii,
cinstiţi, curajoşi, solidari în faţa nedreptăţilor, legaţi de pământul Moldovei, ospitalieri, cu
sufletul deschis, impresionând prin trăirile lor puternice.
Nu numai exprimarea, uneori stilizată, aminteşte de influenţa populară. Impresia e
sporită de straiul înflorit al haiducului Haralambie, de zicerea cântecului de voinicie şi ,,al
zicerii” din fluier sau din cimpoi, de ritualul petrecerii şi al povestirii.
Toate aceste povestiri, unice în felul lor, condensate şi pline de mister, se topesc
într-o unitate compoziţională desăvârşită (tehnica povestirii în ramă), care face din Mihail
Sadoveanu un urmaş demn al lui Ion Neculce şi Ion Creangă.
53
Marcea, P., Lumea operei lui Mihail Sadoveanu, Ed. Eminescu,
București, 1976, pag.27
54
Sadoveanu,M., Hanu Ancuței Târgul
este spaţiul mohorât, lipsit de vitalitate, unde se petrec drame: monotonia şi lipsa de
perspectivă sunt ucigătoare. Ca şi Balzac sau realiştii ruşi (Turgheniev, N. Tolstoi, A. P.
Cehov), M. Sadoveanu fixează în tablouri triste şi apăsătoare aspecte ale vieţii şi neîmplinirii
îmbogăţeşte geografia scriitorului moldovean (Apa morţilor, Locul unde nu s-a întâmplat
nimic, Haia Sanis, Floare ofilită, Însemnările lui Neculai Manea). Destrămarea sufletească

33
este lentă, dar sigură. Deşi evocă mai ales drame, tonul liniştit înscrie în ordinea obişnuitului
fapte narate, destrămarea vechii lumi, patriarhale, fiind inevitabilă. Slujbaşi mărunţi,
meşteşugari, boieri fără vitalitate se mişcă într-o lume a cărei atmosferă sugerează platitudine,
cenuşiul strivitor al existenţei. Spaţiul este închis, lipsit de lumină şi speranţă, paralizant şi
ucigător, iar omul cade pradă tristeţii, însingurării, suferinţei.
Natura cuprinde teritoriul românesc în diversitatea lui (muntele, văile, codrii, ostroavele,
Delta etc.). M. Sadoveanu are percepţia cosmică a universului, fiind considerat,,cel mai de
seamă poet descriptiv al literaturii noastre”55
Permanenţă a operei sadoveniene, coordonată definitorie a unui univers literar, ea
este percepută în esenţa ei, în aspectele eterne şi nu accidentale, scriitorul fiind fascinat de
unitatea în diversitate a acestei lumi surprinse în variate ipostaze.
Scriitorul este un cunoscător al naturii văzute şi redate dinlăuntrul spaţiului unde
viaţa se plămădeşte continuu, stând sub semnul permanenţei. ,,Este o corespondenţă armonică
între toată alcătuirea mea sufletească şi minunile vii şi etern schimbătoare care mi se arată”, 56
mărturisea scriitorul. Pescuitul şi vânătoarea îl apropie pe om de natură, dându-i satisfacţia
regăsirii de sine şi a descoperirii altei vieţi.
O taină fără sfârşit, la care omul ia parte, îndeamnă la întoarcerea la o
civilizaţie de tip arhaic, dând fiinţei sentimentul participării la o ordine sacră.
2.5.Originalitatea scrierilor.
Universul artistic al operei sadoveniene este atât de profund şi de olivalent, încât
argumentele invocate de către cercetător rareori clarifică ceva din complexitatea lui. Atunci
când se încearcă să se descifreze spiritul unei opere, pornim de la premisa investigării atât a
elementului vizual, cât şi a celui emotiv.
Eugen Lovinescu, Vladimir Streinu, de exemplu, accentuau în creaţia sadoveniană latura
plastică, vizuală, pe când George Călinescu şi, mai ales, Tudor Vianu constatau ,,supremaţia”
laturii auditive.
55
Vianu,Tudor Arta prozatorilor români, Editura Eminescu, 1966
56
Sadoveanu,M,idem 3

Traseul spre universul artistic interior al operei sadoveniene presupune multe impedimente.
Ceea ce facilitează ,,pătrunderea” este limbajul, mai ales ansamblul realităţilor gramaticale şi
unduitoarele şi infinitele orizonturi ale sugestiei.

34
 O componentă definitorie a operei sadoveniene o constituie omogenitatea caracterelor şi a
faptelor. Opera scrisă în tinereţe are o continuitate directă şi se regăseşte în volumele
maturităţii. Se observă cu claritate o descendenţă a aspiraţiilor eroilor sadovenieni.
Prozatorul s-a întruchipat în ei cu multă abilitate, punându-și propriile vibraţii sufleteşti,
sensul intim al vieţii sale.
Mihail Sadoveanu este creatorul unei viziuni filosofice particulare asupra umanităţii şi a
rostului dăinuirii. Fericirile oamenilor îl bucură, “durerile înăbuşite” îl mâhnesc incurabil.
Destinul indivizilor “sadovenieni” se compune din mici bucurii. Pentru ei, noţiunea de a fi
echivalează cu noţiunea de a izbândi, cu încercarea de a domina timpul, prin perpetuarea
speciei umane, cu toate componentele indisolubile ale specificului naţional. Profundul
vizionarism artistic sadovenian are la bază credinţa ţărănească.
Unul din cele mai importante momente ale operei sadoveniene este şi depăşirea condiţiei
de instabilitate , valorificată prin dorinţa omului de a se realiza cu adevărat, prin voinţa de a se
determina cu precizie ce vrea. Prin intermediul eroilor săi, autorul îşi identifică prietenii,
sfidând vrăjmaşii, pe care, la rându-i, îi cunoaşte şi îi “deconspiră”. Mihail Sadoveanu
înzestrează destinul eroilor literari cu calităţi ieşite din comun, uneori chiar oraculare, aceştia
posedând harul de a deosebi binele de rău şi de a conştientiza rosturile vieţii patriarhale.
Scriitor complex, total, Sadoveanu este revendicat de clasici pentru echilibrul, perfecțiunea și
masivitatea arhitectonicii operei, de romantici pentru viziunea lirică și proiecția fabuloasă a
trecutului, de moderniți pentru barocul personajelor și memoria afectivă care pare să genereze
de multe ori narațiunea.

Capitolul 3.Metodica și didactica predării operei lui Mihail Sadoveanu în

gimnaziu
3.1.Rolul și importanța literaturii române în școală

35
 Aria curriculară reprezintă un grupaj de discipline care au în comun anumite obiective
de formare. În cadrul noului curriculum atenţia este centrată pe învăţarea procedurală ce
vizează structurarea unor strategii şi proceduri proprii de rezolvare de probleme, de explorare
şi de investigare a conţinuturilor disciplinei limba şi literatura română. În acest sens, Alina
Pamfil afirmă: „Studiul limbii materne îşi propune să formeze [...] un tânăr capabil să
înţeleagă lumea, să comunice şi să interacţioneze cu semenii, să-şi utilizeze în mod eficient şi
creativ capacităţile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete din viaţa cotidiană,
astfel încât să poată continua în orice fază a existenţei sale procesul de învăţare şi să fie
sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om. Dezvoltarea capacităţii de înţelegere se
regăseşte ca obiectiv la nivelul fiecăreia dintre coordonatele care o compun: practica
funcţională a limbii şi elementele de construcţie a comunicării. ”57
Modelele specifice predării limbii şi literaturii române sunt:

Modelul cultural, ce vizează literatura percepută ca mijloc prin care este înţeleasă
cultura, dar şi ca formă de afirmare a identităţii culturale;
b) Modelul lingvistic, ce presupune utilizarea unui pachet de tehnici şi metode de studiere
a textelor literare având ca finalitate descifrarea sensului ascuns în urma analizei relaţiei dintre
forma lingvistică şi mesajul textului literar;
c) Modelul dezvoltării personale are o structură mai complexă, întrucât se bazează pe
complementaritatea autor-text-receptor, fapt ce oferă elevului posibilitatea de a participa la
realizarea operei.
Astfel, opera literară este reconfigurată prin apelul la experienţele proprii. Elevul
devine mult mai interesat şi îşi manifestă dorinţa de a corela realitatea textului cu cea
personală. Pornind de la această premisă, opera literară va trezi impresii şi reflecţii pe fondul
unei game variate de perspective din care poate fi abordată existenţa umană. Lectura oferă
elevilor posibilitatea de a-şi interioriza valorile spirituale prezente în operele literare. Din
acest considerent, metodele didactice selectate trebuie să vizeze în primul rând elevul.
57
Pamfil,Alina, Limba și literatura română în gimnaziu.Structuri didactice
deschise, Piteşti, Editura Paralela 45, 2008

Cele de tipul
interactiv şi cooperativ urmăresc cultivarea creativităţii, a capacităţii de reflecţie şi de analiză.
Astfel, profesorului îi revine sarcina secundă de îndrumător al elevului spre identificarea

36
sensului pe care o operă nu-l oferă niciodată în întregime în urma unei lecturi litarale.
Profesorul are sarcina de a dirija educabilul spre identificarea unor sensuri multiple.
Metodele active utilizate cu predilecţie sunt: jurnalul cu dublă intrare, lucrul în echipă,
scrierile reflexive, lectura predictivă, jocul de rol, dar şi metode şi tehnici ce ajută la
dezvoltarea gândirii critice, precum: explozia stelară, pălăriile gânditoare, brainstorming-ul,
metoda cadranelor, ciorchinele etc
De asemenea, transparenţa şi coerenţa constituie două imperative în activitatea zilnică a
elevilor, aspecte ce atrag realizarea unor secvenţe recapitulative. În cadrul lor, cunoştinţele
asimilate vor fi reunite pe domenii, evitându-se deruta pe care anularea frontierelor dintre
limbă şi literatură o poate genera. De exemplu, se poate recurge la constituirea unor secvenţe
ce reiau cunoştinţele despre situaţia de comunicare, despre un anume autor, gen sau specie
literară, imagini artistice, figuri de stil, elemente de versificaţie etc., realizarea unor portofolii
ce vizează stocarea noţiunilor de teorie literară, tipuri de texte, diverse reguli de ortografie
etc.
Lecţia de literatură română devine prin lectură o formă de dialog cu autorul, cu textul şi cu
sine însuşi, iar prin limbă, o manieră fundamentală de comunicare între indivizi.
În ceea ce priveşte programa de limba şi literatura română, aceasta este concepută de aşa
manieră încât procesul de predare-învăţare-evaluare să se poată realiza în toate mediile,
indiferent de statutul social al elevilor sau de coeficientul de inteligenţă al fiecăruia. Acestea
sunt datorate faptului că obiectivele-cadru şi conţinuturile sunt concepute ca fiecare educabil
să poată înţelege şi prelucra informaţiile în sens constructiv, în funcţie de propiul univers
afectiv sau de circumstanţă.
Printre punctele tari ale programei de limba şi literatura română, se numără:
- Utilizarea unui model de proiectare curriculară centrată pe competenţe şi pe dezvoltarea
unei strategii didactice pornind de la obiective didactice la care se raportează, în ordine,
conţinutul, metodele şi evaluarea
- Propunerea realizării procesului de predare-învăţare-evaluare din perspectiva modelului
comunicativ-funcţional, ce presupune studiul integrat al limbii, al comunicării şi al literaturii;
-Introducerea studiului textelor nonliterare pentru familiarizarea elevilor cu diverse contexte
de comunicare ce se pot ivi în afara cadrului educaţional de-a lungul existenţei;
-Realizarea unui echilibru între comunicarea scrisă şi cea orală;
- Compartimentarea conţinuturilor, astfel încât profesorul să aibă libertatea de a-şi
alege textele de studiat, precum şi proiectarea parcursului didactic;

37
 -Libertatea profesorului de a selecta metodele în funcţie de particularităţile grupului de
elevi;
-Libertatea profesorului în proiectarea didactică de lungă durată (pe an, pe semestre);
-Existenţa unor recomandări pentru folosirea unor practici didactice de tip interactiv;
-Asigurarea continuităţii şi progresiei de la o clasă la alta, permiţând cumularea
progresului;
În ceea ce priveşte punctele slabe ale programei de limba şi literatura română, sunt de
menţionat:
-Absenţa unor obiective taxonomice datorită faptului că noile programe curriculare
propun obiective-cadru şi de referinţă ignorând taxonomia obiectivelor educaţionale
(cognitive, afective, psihomotorii), motiv pentru care se pot naşte confuzii în proiectarea şi
evaluarea didactică;
-Lipsa unui număr mare de activităţi cu rol aplicativ;
- Absenţa unor surse bibliografice care să poată fi adaptată la nivelul disciplinei;
- Absenţa sugestiilor privind utilizarea instrumentelor pentru evaluarea continuă şi pentru
evaluarea în vederea certificării competenţelor;
-Absenţa recomandărilor cu privire la abordarea interdisciplinară a unor conţinuturi;
Ceea ce reprezintă un aspect cu totul remarcabil este faptul că noile programe aşează
comunicarea în rolul său de competenţă umană fundamentală, ce include receptarea şi
exprimarea mesajelor atât pe cale orală, cât şi scrisă.
Curriculum-ul de limba și literatura română pentru clasele V-VIII propune o mutație
fundamentală la nivelul studierii limbii și literaturii. În locul compartimentării artificiale a
disciplinei „Limbă și Literatură", se propune modelul „comunicativ-funcțional”. În mod
concret, acest model presupune dezvoltarea integrată a capacităților de receptare și exprimare
orală, respectiv de receptare a mesajului scris și de exprimare scrisă. De altfel, comunicarea se
constituie prin fuziunea celor patru capacități menționate.
În mod concret dezvoltarea competențelor de comunicare menționate se realizează prin
familiarizarea elevilor cu situații diverse de comunicare orală și scrisă cu textele literare și
nonliterare adecvate vârstei școlare. În scoală, prepararea-învățarea va urmări ,,limba în
funcțiune”, în variantele ei orală și scrisă, normată și literară, iar nu ,,limba ca sistem
abstract”.
În cadrul abordării comunicativ-funcționale, limbajul este văzut ca un instrument prin care
ființele umane intra în relatie unele cu altele. Scopul acestor interrelații variază de la intenția
de a transmite informație, la cea de a influența comportamentul celuilalt sau de a exprima

38
sentimente și opinii proprii. Studiul variază deci înțelegerea modului în care limbajul
funcționează în întregul său, precum și formarea unor capacități de a-l transforma în
instrument eficient de comunicare.
Punerea în practică a modelului comunicațional și a principiilor lui este un demers dificil și
incitant în același timp. Și asta pentru că, spre deosebire de varianta traditională ce separa
școala de realitate, învățătura de rosturile ei concrete, noua adaptare încearcă să creeze o zona
de confluență a știintei de carte cu viața.
3.2 Receptarea și specificitatea textului epic
Genul epic este o categorie estetică dinamică pentru că are la bază o întâmplare sau o
povestire şi un personaj, un actant.
Textul epic se distinge ca formă de discurs caracterizat printr-un mod specific de
organizare, constând în înglobarea mai multor elemente:58
a. Acţiunea – Ce se întâmplă? Unde? Când?
Înţelegerea acestei componente este punctul de plecare în receptarea oricărui text
narativ. Esenţial este şi faptul că nu există naraţiune fără o succesiune, o ordonare cauzală şi
temporală a întâmplărilor. ,,O acţiune presupune în mod esenţial o transformare: trebuie să
existe o situaţie iniţială, o schimbare care implică o răsturnare şi un deznodământ. ”
b. Instanţele comunicării narative – Cine vorbeşte? Cui? Cine participă la acţiune? De
ce? Cu ce scop?
Este vorba aici de autor, narator (tipuri de naratori), naratar, de personaje (clasificate
după diferite criterii), de construcţia discursului narativ (subiectul operei literare, tema
operei), tehnici narative (inversiuni, inserţii, anticipări, evocări, retrospective, etc.), moduri de
expunere (naraţiune, dialod, monlog, descriere).
c. Viziunea despre lume. Sistemul de valori.
Opera epică, prin acţiunile, sentimentele şi atitudinile prezentate, redă un punct de
vedere asupra lumii, iar
lectura ei se constituie într-o invitaţie la reflecţie. Astfel, pot fi puse serie de
întrebări:
57
Pamfil Alina,op.cit.
- Ce tip
de final oferă textul?
- Ce semnificaţie are prezenţa unui moto, epilog, prolog, dedicaţie?
- Are vreo semnificaţie apartenenţa socioprofesională a personajului?
- Care sunt valorile pe care le aprobă / dezaprobă autorul?

39
 -Care este mesajul general transmis?
După cum se observă, funcţionarea spaţiului narativ şi modul în care textul îşi pune în
valoare artificiile
pentru producerea sensului, depind de “reperarea unităţilor pertinene”
În studiul textului epic, profesorul poate să-şi structureze orele în trei paşi: înainte de
lectură, în timpul lecturii, după lectură
3.3 Competența de lectură-concept,structură și mediu de formare
Adecvarea didacticii la exigența modelului funcțional presupune depășirea variantei
tradiționale ce aborda modular limba și literatura, restituind, astfel o imagine discontinuă
asupra disciplinei. Acest fapt presupune corelarea în cadrul acelorași unități de învatare, a
lecțiilor de limba, literatură și comunicare, precum și alternarea, în cadrul aceleiași lecții, a
activităților de asimilare de cunoștiinte cu cele de comunicare globală. În acelasi timp, însă,
noua didactică presupune prezența unor trasee de învatare explicite, transparente, prin care
profesorul face vizibili pașii învățării și care permite elevului să înteleagă cum învață și să
învețe cum să învețe.
Imperativele transparenței și coerenței impun, de asemenea, realizarea unor secvențe
și/sau suporturi recapitulative; in cadrul lor, cunoștiintele asimilate vor fi reunite pe domenii,
evitându-se astfel durata pe care ștergerea frontierelor dintre limbă si literatură o poate
conduce de exemplu : realizarea unor secvențe ce reiau cunoștintele despre situatia de
comunicare, despre un anume gen, o anume categorie gramaticală, despre carte-obiect
cultural, etc., realizarea unor dosare ce reunesc noțiuni de teorie literară, tipuri de texte,
diverse reguli ortografice, etc.
Medierea unei întâmplări adevarate cu literatura impune parcurgerea unor etape succesive
cum ar fi aceea concentrată spre lecturi inocente și preocupată de valorizarea reacției
emoționale față de text; urmatoarele, de relectură și orientate înspre instruirea unei perspective
critice, a unei “vederi de deasupra”. În felul acesta lectura poate deveni o experiență personală
sporită, o experiență ce poate fi prelungită prin reflexia asupra aspectelor lingvistice și
textuale care au făcut-o cu putință. Astfel lecția de limba română devine prin lectura o formă
de dialog cu autorul, cu textul și cu sine însuși, iar prin limbă o modalitate fundamentală de
comunicare interumană.
La nivel european, conceptul de competenţă a fost definit drept „o combinaţie
particulară de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini adecvate contextului de care are nevoie fiecare
individ pentru împlinirea şi dezvoltarea personală şi profesională, pentru cetăţenia activă,
pentru incluziunea socială şi pentru angajare pe piaţa muncii” 58, iar în 2006 a fost elaborat un

40
Cadru de referinţe pentru competenţele-cheie, prin care sunt stabilite 8 domenii de
competenţe-cheie de format în perioada şcolarităţii: comunicarea în limba maternă,
comunicarea într-o limbă
străină, competenţe de bază în matematică, ştiinţe şi tehnologie, competenţa digitală, a
învăţa să înveţi, competenţe interpersonale şi civice, competenţe antreprenoriale şi
competenţe culturale / interculturale.
Competenţa de lectură reprezintă un ansamblu integrat de cunoştinţe literare,
capacităţi de lectură şi atitudini literar-estetice, exersate în mod spontan într-o activitate de
lectură.
Din punct de vedere structural, competenţa de lectură se constituie din următoarele
componente de bază:
• Cunoştinţe (din teoria literaturii, despre opera literară sau textul nonliterar, despre
elementele operei, despre mesajul operei, despre autor, cunoştinţe de vocabular, cunoştinţe
despre lume, despre sine etc.);
• Capacităţi / abilităţi de: ascultare / receptare (a textului), identificare (a tipului de
text, a ideilor principale, a noţiunilor literare, a personajelor etc.); analiză şi interpretare (a
unui cuvânt, a unei secvenţe de text, a unui fapt sau fenomen literar); caracterizare (a unui
personaj); rezumare (a unui text narativ); apreciere (a unui text lecturat, a unui personaj, a
stării personale postlecturale etc.);
• Atitudini, sentimente, reacţii provocate de opera literară, trăiri formulate de cititor în
legătură cu problematica textului lecturat, opinii şi aprecieri ale fenomenelor literare
(personaj, autor, mijloace de expresie etc.)
. Structura şi mediul de formare a competenţei de lectură. Conceptul de competenţă
şcolară, în baza căruia a fost modernizat curriculumul şcolar pus actualmente la baza
activităţii de formare-dezvoltare a personalităţii elevului prin toate disciplinele şcolare,
inclusiv prin limba şi literatura română, este unul integrator, ce înglobează cunoştinţe,
capacităţi şi atitudini, respectiv, orice competenţă şcolară trebuie înţeleasă ca o noţiune

59
Memorandum privind învăţarea permanentă, 2001

integratoare, ce cuprinde ansambluri structurate de cunoştinţe, capacităţi şi atitudini dobândite

de elev, având o finalitate educaţională de bază la care trebuie să se ajungă pe parcursul
învăţării.
Din competenţa lecturii – fiind una generală, transversală şi complexă – derivă următoarele
competenţe specifice:

41
 – de lectură fluentă, expresivă a diverselor tipuri de texte;
– de receptare adecvată a mesajului global al textului citit;
– de înţelegere detaliată a universului ideatic descris în text;
– de analiză şi interpretare a unei tipologii variate de texte;
– de rezumare a textului citit (în cazul textului narativ);
– de percepere a construcţiei interioare a textului;
– de formulare a unor opinii în legătură cu textul citit etc.
Verificarea nivelului de receptare a unui text descriptiv este mult mai dificilă, întrucât
necesită proceduri de de-construcţie şi re-construcţie a descrierii: decuparea obiectului descris
în părţi, relaţionarea şi corelarea acestuia cu alte obiecte şi, în final, montarea descrierii, 60
observă cercetătoarea A. Pamfil
3.4.Metode și tehnici de lucru pentru stimularea receptării textului epic
Literatura ca ramură a artei reprezintă obiectul investigării didactico-metodice, o
viziune modernă pentru procesul restructurării însuşirii de către elev a specificului
literaturii.
Prin predare se înţelege, în general, emiterea de informaţii despre o anumită
realitate, proces în care emiţătorul deţine un rol activ, iar cel ce ascultă un rol pasiv.
O metodică modernă a însuşirii limbajului specific al literaturii trebuie să se ocupe de
procesul receptării artistice a operelor, de metodele, procedeele şi mijloacele specifice
ale acestui proces, de înlesnirea contactului direct al elevului cu opera literară.
Receptarea textului epic cere evidenţierea unor caracteristici ale operelor literare în
funcţie de specie, dar şi realizarea, în acelaşi timp, a unora dintre obiectivele cognitive
(a cunoaşte, a aplica, a analiza, a sintetiza) şi afective (a reacţiona, a recepta, a
valorifica, a interioriza valorile) ale educării şi instruirii în literatura română.
60
Pamfil,A,idem57

Metodologia didactică vizează ansamblul metodelor şi procedeelor didactice utilizate în

procesul de învăţământ. Ea descrie particularităţile operaţionale ale metodei în vederea
adecvării lor la situaţiile de învăţare. În consecinţă, sunt evidenţiate particularităţile de
utilizare diferenţiată a acestora în funcţie de potenţialul creativ al profesorului. Un rol
important revine cadrului didactic ce trebuie să selecteze metodele optime de predare-învăţare

42
în funcţie de coeficientul de inteligenţă, implicit de potenţialul de reţinere al elevilor şi ritmul
de învăţare. Acestea constituie aspecte fundamentale la care trebuie raportată stabilirea
volumului de informaţie ce trebuie transmis şi prelucrat. Selectarea corectă a metodelor
didactice se află într-o strânsă relaţie cu stabilirea competenţelor operaţionale, implicit
cu realizarea feed-back-ului.
Constantin Cucoş defineşte termenul de metodă astfel: termenul de metodă derivă
etimologic din două cuvinte greceşti: odos: cale; metha: spre, către- şi are înţelesul de drum
(către)...,cale (spre)... . În didactică metoda se referă la calea care e urmată, drumul ce
conduce la atingerea obiectivelor operaţionale[...]. Metoda didactică este o cale eficientă de
organizare şi desfăşurare a predării-învăţării şi se corelează cu celelalte componente ale
instruirii. 61
Din definiţie reiese funcţia de bază a metodelor, şi anume, instrumente de transmitere şi de
asimilare a cunoştinţelor, de dezvoltare şi de formare a unor calităţi intelectuale şi morale a
unor structuri instrumentale (priceperi, deprinderi, operaţii, aptitudini), afectiv motivaţionale,
dar şi de control şi apreciere a rezultatelor activităţii şcolare.
Aceeaşi idee este evidenţiată şi de Ioan Cerghit, autorul unei lucrări de referinţă în
literatura de specialitate, şi anume, faptul că metoda este un instrument de transmitere de
cunoştinţe care întruchipează anumite adevăruri; devine o cale de dezvăluire a adevărurilor în
faţa celor care învaţă; devine o modalitate de formare în mintea elevilor a unor reprezentări
despre lumea obiectelor şi fenomenelor realității62
În funcţie de obiectivul didactic stabilit la lecţie, se disting:
-Metode folosite în scopul dobândirii de noi cunoştinţe;
-Metode de fixare şi consolidare a cunoştinţelor;
-Metode de formare a priceperilor şi deprinderi
-Metode de evaluare a rezultatelor şcolare;

61
Cucoș,Constantin,Pedagogie, Polirom,Iași,2002,p.286
62
Cerghit Ioan, Metode de învățămât, Bucureşti, Polirom, 2006, p.17

Ioan Nicola63 identifică şi analizează trei categorii de strategii didactice (metode) de tip:
-expozitiv-euristic;
-de tip algoritmizat;
-de tip evaluativ- stimulativ;
În funcţie de criteriile enumerate anterior, Ioan Cerghit stabileşte următoarele categorii: 64

43
 I. Metode de comunicare verbală
A. Metode de comunicare orală:
a) metode expozitive (afirmative) din care fac parte: povestirea, explicaţia, descrierea,
prelegerea şcolară, instructajul oral, expunerea cu oponent, expunerea combinată cu
dezbaterea (prelegerea-dezbatere), informarea, micro-simpozionul etc.;
b) metode interogative (conversative, dialogate) de diverse tipuri: conversaţia clasică,
conversaţia euristică, conversaţia de consolidare şi sistematizare a cunoştinţelor, conversaţia
de verificare sau de control, discuţia, dezbaterea, consultaţia individuală, consultaţia în grup,
discuţia de tip seminar, discuţia sau dezbaterea de tipul mesei rotunde, seminarul-dezbatere,
dezbaterea de tip Phillips-66, discuţia dirijată, discuţia liberă, metoda asaltului de idei
(brainstorming-ul), colocviul;
c) metode de instruire prin problematizare (instruirea prin problematizare)
B. Metode de comunicare scrisă: instruirea prin lectură sau învăţarea după textul tipărit
(munca cu manualul sau cu cartea), analiza (investigaţia) de text, informarea şi documentarea
etc.
Metode tradiţionale
În sistemul de învăţământ de astăzi se vorbește tot mai mult despre metodele moderne
de predare-învăţare sau despre metodele active și interactive de învăţare. Dacă la început se
credea că aceste metode moderne ar fi doar un moft, trecerea timpului a confirmat că sunt
eficiente, menite să-i atragă pe elevi și să-i prindă în mrejele gândirii active, câștigând tot mai
mult teren în faţa celor tradiţionale.
63
Ioan Nicola, Tratat de pedagogie şcolară, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică RA, 2006, p.51.
64
idem 62

Însă nu tot ce este vechi trebuie să fie neapărat și demodat, așa cum nu tot ce este nou
este și modern. Deși metodele tradiţionale lasă impresia că nu ar mai fi în conformitate cu
noile principii ale participării conştiente și active a elevului, acestea pot totuși dobândi o
valoare deosebită în condiţiile unui auditoriu numeros, cu un nivel cultural care să-i asigure
accesul către mesajul informaţional transmis raportat la unitatea de timp.
Plecând de la o literatură în domeniu metodele de predare-asimilare se pot clasifica în:

44
 I. Metode de predare-asimilare tradiţionale (care au un lung istoric în instituţia şcolară
şi care pot fi păstrate doar cu condiţia reconsiderării şi adaptării lor la exigenţele
învăţământului modern):
a. expunerea didactică
b. conversaţia didactică
c. observarea
d. lucrul cu manualul
e. demonstraţia
f. exerciţiul
II. Metode de predare-asimilare moderne (care sunt determinate de progresele
înregistrate în ştiinţă şi tehnică și care-l pun pe elev în situaţia de a dobândi cunoştinţele
printr-un efort propriu de investigaţie experimentală):
a. algoritmizarea
b. problematizarea
c. modelarea
d. studiul de caz
e. metode de simulare (jocurile, învăţarea pe simulator)
f. instruirea programată
g. învăţarea prin descoperire
Metodele tradiţionale de lucru, folosite încă de cei mai mulţi profesori, cum ar fi
dictarea unor discursuri neîntrerupte, îi plictisesc pe elevi, dacă durează prea mult sau dacă nu
sunt pigmentate cu elemente ce rup ritmul şi incită la cercetare, la imaginaţie şi la creativitate.
Cercetările din domeniu arată că scenariile didactice bazate pe metode şi tehnici de lucru
active:
• oferă o bună memorare elevilor, care îşi dezvoltă aptitudini de gândire mai bune;
• sporesc participarea activă a elevilor;
• sunt apreciate de elevi, căci le permit acestora să-şi formeze propria lor perspectivă;
• creează o învăţare mai profundă şi o mai bună aplicare a cunoştinţelor;
• conferă lecţiilor un grad de atractivitate deosebită.
Este de datoria morală a fiecarui cadru didactic să găsească strategii didactice care să se
potrivească elevilor, pentru că alegerea celor mai potrivite determină atingerea scopurilor
propuse.
a) Conversația tradițională

45
 Este metoda tradiţională care vehiculează cunoştinţele prin intermediul dialogului
(întrebărilor şi răspunsurilor), discuţiilor sau dezbaterilor. Condusă cu măiestrie și competenţă
pedagogică, conversaţia stabileşte o relaţie şi o comunicare eficientă între cadrul didactic şi
școlar, permiţând o activitate intelectuală şi profesională elevată care poate asigura progresul
învăţării şi satisfacţia acesteia.
Ca structură specifică, elaborată, de predare-învăţare, metoda conversaţiei, bine
condusă, angajează un sistem determinat de interacţiuni verbale profesor-elev, fapt ce îi
conferă valoarea unui preţios instrument didactic în mâna profesorului.
După funcţia didactică pe care o poate îndeplini conversaţia, se disting următoarele
variante:
-conversaţia euristică - contribuie la aflarea informaţiilor prin efortul unit al celor doi
factori ai relaţiei profesor-elevi; întrebările se adresează judecăţii elevilor, stimulându-le şi
orientându-le gândirea şi se folosesc, dominant, în lecţiile de dobandire de noi cunoştinţe şi în
lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi.
-conversatia catihetică – formă ce are la bază învăţarea mecanică, adresându-se deci
preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea iniţială sau finală a lecţiilor, când se
realizează feed-back-ul sau retenţia cunoştinţelor dobândite pe parcursul studierii unei teme.
b) Lucrul cu manualul.
Manualul şcolar este unul din instrumentele de lucru pentru elevi, poate cel mai
important, care detaliază în mod sistemic temele recomandate de programele şcolare în
vigoare şi contribuie la organizarea procesului de învăţământ. Lucrul cu manualul înlocuieşte
momentele de expunere a profesorului. Este o metodă complexă, deoarece selectează,
combină şi dozează, în funcţie de temele tratate şi de obiective, diferite alte metode. Sarcina
cadrului didactic este de a antrena elevii în efectuarea operaţiilor cognitive şi
comportamentale în ordinea stabilită de programa şcolară şi în conformitate cu manualul.
Modul de folosire a manualului în învăţare începe cu practica lecturii individuale, prin
dirijare de către profesor, respectiv a lecturii explicative, a lecturii model, ajungându-se în
final la practica lecturii independente, inclusiv a lecturii critice, active.
c) Exercițiul
Metoda se referă la executarea unei acţiuni în mod repetat, conştient și sistematic, în
vederea realizării unor multiple scopuri instructiv-educativ-formative. În principal, prin
această metodă profesorul urmăreşte învăţarea unor deprinderi, dar mai pot fi atinse şi alte
obiective, printre care consolidarea cunoştinţelor sau stimularea unor capacităţi sau aptitudini.
Tipuri de exerciţii:

46
 ● După formă exerciţiile se pot grupa în : exerciţii orale, exerciţii scrise și exerciţii
practice.
● După scop și complexitate rezultă patru tipuri de exerciţii: exerciţii de introducere
într-un model dat, exerciţii de consolidare a modelului dat, exerciţii de legare a cunoștintelor
vechi cu cele noi și exerciţii de creaţie.
Eficienţa acestei metode este condiţionată de respectarea unor cerinţe:
-pregătirea elevilor, atât sub aspect teoretic cât şi motivaţional, pentru executarea
acţiunii;
-efectuarea repetată a acţiunii în situaţii cât mai variate;
-dozarea şi gradarea exerciţiilor;
-creşterea progresivă a gradului de independenţă a elevilor pe parcursul exersării;
-asigurarea unui control permanent, care să se transforme treptat în autocontrol.
Metoda exerciţiului are o sferă mare de aplicabilitate, gama acestora fiind extrem de
variată și de nuanţată, fapt pentru care poate fi folosită cu succes la toate clasele și la toate
tipurile de lecţie.
Având multiple valenţe formative, contribuind la dezvoltarea gândirii critice, punând
elevii să realizeze conexiuni logice și să emită idei proprii argumentate, metodele moderne
devin instrumentul necesar pentru atingerea obiectivelor. Metodele activ-participative pun
accent pe învăţarea prin cooperare, aflându-se în antiteză cu metodele tradiţionale de învăţare.
Metodele moderne ajută elevul să caute, să cerceteze, să afle soluţii la probleme, să prelucreze
informaţiile, să ajungă la reconstituiri şi resistematizări de cunoştinţe.
Principalul avantaj al metodelor activ-participative îl reprezintă implicarea elevilor în
actul didactic şi formarea capacităţii acestora de a emite opinii şi aprecieri asupra fenomenelor
studiate. În acest mod, elevilor le va fi dezvoltată o gândire circumscrisă abilităţilor cognitive
de tip superior, gândirea critică.
3.5.Metode eficiente de abordare a textelor lui Sadoveanu în ciclul gimnazial
Primul pas către descoperirea universului operei, a viziunii artistice a unui autor îl
constituie contactul nemijlocit cu textul, motiv pentru care Ioan Cerghit consideră lectura ca
fiind aptă a deveni „o tehnică indispensabilă de informare şi de documentare, operaţiuni
absolut utile în activarea omului modern, evoluţie de care pedagogia modernă nu poate să nu
ţină seama”65
Lectura este un proces complex ce presupune observare, precizie, nuanţare,
elaborare, identificare şi construire, confirmare şi infirmare de sens, reflecţii şi imaginaţie.
Lectura este un fenomen tot mai complex „constând în preluarea, perceperea, şi

47
înmagazinarea informaţiilor în maniere raţionale, cât mai eficient controlate şi deschise
educaţiei permanente”66
Lectura este principala metodă de formare a competenţei informaţionale. Acest proces
are următorul algoritm:
-Localizarea informaţiilor ce presupune: lucrul cu cartea, găsirea informaţiilor în
dicţionare, lectura cu discernământ a materialelor auxiliare, cunoaşterea modalităţilor de
regăsire a unor informaţii într-o bibliotecă;
-Organizarea informaţiilor;
- Evaluarea informaţiilor;
- Însuşirea informaţiilor prin lectură;
Se impun și câteva strategii şi metode folosite în postlectură, indispensabile însuşirii
de noi informaţii, precum şi aprofundării acestora în studiul operei unui prozator.

Jurnalul cu dublă intrare
65
Cerghit,I., Metode de învățămât,p.178
66
Neacșu Ioan, Metode și tehnici de învățare eficientă,p.202

Prin intermediul acestei metode elevii realizează o strânsă legătură între text şi
propria lor curiozitate şi experienţă. Jurnalul dublu reprezintă o tehnică de receptare şi
interiorizare a textului, cu o puternică implicare a elevului, fapt ce-l transformă din cititor în
colaborator al autorului. Jurnalul cuprinde două rubrici. Elevii notează în partea stângă
răspunsurile la sarcinile de lucru de la punctul (a), iar în partea dreaptă pe cele de la punctul
(b).

a)Lumea mea b) Lumea textului

48
 -Ce impresii ţi-au atras atenţia? - Prin ce mijloace a reuşit
-La ce te-ai gândit în timpul autorul să-ţi capteze atenţia?
lecturii? - Ce elemente au stat la
- Ce întrebări ţi-au venit în baza asociaţiilor
minte? pe care le-ai făcut?
-Rescrie un enunţ care ţi se pare - Îţi oferă textul răspuns la
reprezentativ pentru mesajul operei. întrebările ce- ţi-au venit în minte?
-Ce s-ar putea schimba în acest -De ce crezi că te-ai gândit
text? la acele
elemente şi nu la altele?


Jurnalul de lectură este o metodă foarte importantă ce vizează înţelegerea textului
literar, având ca obiectiv sporirea interesului elevilor şi modelarea atitudinii faţă de
lectura textelor literare, în vederea formării unui cititor adult. Fişele de lectură
semidirijată oferă elevului posibilitatea de a se exprima şi de a alege forma de
prezentare proprie.
Structura unei fişe de lectură pentru un text epic
Titlul operei............................................
Autorul.....................................................
Editura .....................................................
În urma precizării acestor informaţii generice, elevii au sarcina de a răspunde
obligatoriu la câteva întrebări:
1. Mi-a plăcut/Nu mi-a plăcut. De ce? Ai citit textul integral? Te-a dezamăgit?
Așteptai mai mult/altceva?
2. Personajele care mi-au plăcut/nu mi-au plăcut, care m-au impresionat/nu m-au
impresionat sunt... Cu cine ai vrea să semeni? Dar să nu semeni?
3. Consideri că există ceva comun între tine/una dintre cunoștințele tale și vreunul
dintre personaje? Dacă da, ce anume?
4. Dă exemplu de o situație în care tu ai fi procedat altfel. Motivează-ți o-ți opțiunea.
5. Relatează succint o întâmplare care te-a emoționat sau care ți-a amintit de ceva
cunoscut.
6. Sfârșitul te-a surprins? Dacă da, de ce? Te așteptai la altceva? Dacă nu, de ce?
În continuare se va cere rezolvarea a trei-patru sarcini, la alegere:
1. Scrie o scrisoare personajului preferat/detestat.
2. Realizează un scenariu pentru benzi desenate, reprezentând un episod sau mai
multe.

49
 3. Redactează un rezumat de zece rânduri care ar putea fi așezat pe coperta a IV-a a
cărții respective.
4. Redactează o listă cu întrebări adresate autorului, personajelor colegilor,
profesorilor, pe marginea celor citite.
5. Realizează caracterizarea unor personaje.
6. Realizează interviuri imaginare de cel puțin trei întrebări cu personajele, cu autorul.
7. Realizează o hartă a locurilor unde se desfășoară acțiunea.
8. Realizează un proiect de copertă și ilustrații pentru text.
9. Scrie, adaptând textul, scenariul posibil al unei piese pe care ai vrea s-o interpretezi.
10. Alege o scenă din text și rescrie-o, schimbând naratorul.
11. Alcătuiește un alt început sau final pentru opera respectivă.
12. Alcătuiește o listă de citate reprezentative pentru textul dat, însoțindu-le de scurte
comentarii.

Grila de lectură operațională pentru receptarea textului literar narativ este o altă
metodă specifică postlecturii, obligatorie în însuşirea unui pachet larg de cunoştinţe
referitoare la un anumit text. Chiar dacă rolul profesorului în a facilita apropierea
elevilor de text și înțelegerea acestuia este foarte important se recomandă să nu se
creeze o dependență de profesor, ci treptat, aceasta să-l sprijine, să-l ajute pe elev să se
comporte ca un lector avizat. Pentru accelerarea acestei autonomii, profesorul trebuie
să-i ofere elevului o grilă de lectură, cu grad mare de aplicabilitate, prin care elevul va
fi în posesia unor instrumente de lucru care îi permit accederea la înțelegerea textului.
De aceea, grile trebuie înțeleasă mai degrabă ca o propunere, ca un instrumentar de
strategii prin care elevul interoghează textul, dependent de personalitatea și cultura
cititorului, de momentul lecturii, de gradul de implicit conținut.
Marilena Pavelescu propune următorul ghid de lectură operaţională pentru receptarea
textului narativ :67

67
Pavelescu,Marilena, Metodica predării limbii și literaturii române,Editura
Corint,București,2010,p.182-188

I. Acțiunea
Ce se
întâmplă? Unde? Când? De la primele contacte cu textul epic, elevul trebuie să sesizeze

50
structura de bază a acestuia:acțiuni articulate în jurul unui personaj, care are o problemă pe
care trebuie să o rezolve, luptând pentru atingerea unui scop.
Se va puncta faptul că nu există narațiune fără o succesiune, o ordonare temporală și
cauzală a întâmplărilor, succesiune ce determină o organizare pe vertical a textului, ceea ce
permite diferențierea narațiunii de descrierea unor acțiuni
Pentru că ordinea întâmplărilor poate coincide sau nu cu cea a prezentării lor în text,
elevii trebuie să descopere schema narativă a textului (la nivelul discursului narativ). În ciclul
gimnazial, înțelegerea conceptului se va materializa prin operații de identificare a momentelor
subiectului, a particularităților acestora, prin redactarea unor texte scurte, pornind de la textul
de bază.Este important ca elevul să sesizeze coerența internă a textului, urmărind felul în care
episoadele se leagă între ele: alternanță, înlănțuire, inserție.
Circumstanțe spațiale și temporale
În ceea ce privește particularitățile referitoare la timp elevii, vor fi ghidați să
urmărească:
ordinea întâmplărilor, durata, gradarea ascendentă/descendentă a lor;
caracterul direct, indirect sau implicit al modului de construire a timpului;
corespondența/relația dintre timpul povestirii și cel al discursului;
rolul indicilor temporali.
Particularități referitoare la spațiu:
rolul indicilor spațiali: deplasare a în spațiu a personajelor, așezarea în spațiu a obiectelor;
tipul de spațiu:real, fictive, natural, cultural, închis/deschis etc.
mod de descriere:panoramic, orizontal, vertical, în ansamblu etc.
prezența conflictului -după natura conflictului(de valori/interese/sentimente etc )
-după ponderea în desfășurarea acțiunii (principal/secundar)
-după raportul eului cu lumea (interior, exterior)
II Instanțele comunicării narative
Cine vorbește? Cui? Cine participă la acțiune? De ce? Cu ce scop?
Pentru o înțelegere corectă trebuie făcută distincția dintre autor (persoana reală)-narator
(vocea delegată de autor pentru relatarea întâmplărilor)-naratar (entitate fictive, corespunzând
oarecum lectorului în perechea autor/cititor).
Tipuri de naratori
-După rolul în acțiunea relatată: omniscient, participant, martor, transmițător (colportor),
confident (reflector)
-După gradul de implicare în acțiune: obiectiv/subiectiv.

51
Perspectivă
Este foarte important ca elevul să sesizeze în orice text al cui punct de vedere este prezentat:
al naratorului sau al unuia sau mai multor personaje, puncte de vedere care în teoria literară
poartă numele de focalizare: zero, internă sau externă.
Personaje
Alături de categoria acțiunii, personajele constituie principalul centru de interes al literaturii
de ficțiune . În înțelegerea și interpretarea unui text epic/dramatic, un rol important îl are
sesizarea raporturilor diverse dintre personaje?: de opoziție, de ajutorare, de cooperare,
tensionate, de neutralitate, de interdependență etc.
Clasificarea personajelor se face după criterii diferite:
a) locul și importanța în operă: personaj principal, secundar, episodic, figurant,
simbolic;
b) raportul cu realitatea: personaj fictive, real, fabulos;
c) raportul dintre a fi și a părea: personaje care sunt ceea ce par și personaje care
disimulează;
- semnificație morală: personaj pozitiv/negative;
- modul de constituire: individual și colectiv;
-apartenența la un curent literar: clasic, romantic, realist, suprarealist etc.;
-gradul de complexitate: simple/complexe, plate/rotunde;
- rolul (funcția)în povestire: agentul, destinatarul, agresorul, donatorul,
adjuvantul, aliații, eroul, falsul erou;
- gradul de mobilitate: static, dinamic.
III Construcția discursului narativ. Tehnici narative
Elevii vor urmări:
-dacă este sau nu respectată ordinea logică a desfășurării momentelor acțiunii, dacă
apar inversiuni, intercalări temporale. La gimnaziu se poate evidenția prezența unor
inversiuni, anticipări, acronii, prolepse, fără a se folosi metalimbajul.
-modurile de expunere și tipurile de discurs:direct/indirect/indirect liber.Naraţiunea
este modul dominant, acesteia adăugându-i-se dialogul, monologul și descrierea cu funcţie de
vizualizare, de dilatare, dramatică sau explicativă.
-divizare în părți, capitol și fragmente mai mici.

Jocul de rol
Metoda jocului de rol se bazează pe ideea că se poate învăţa nu numai din experienţa
directă, ci şi din cea simulată. A simula este similar cu a mima, a te preface, a imita, a

52
reproduce în mod fictiv situaţii, acţiuni, fapte etc. Scopul este de a-i pune pe participanţi în
ipostaze care nu le sunt familiare tocmai pentru a-i ajuta să înţeleagă situaţiile respective şi
pentru alte persoane care au puncte de vedere, responsabilităţi, interese, preocupări şi
motivaţii diferite. De asemenea, de multe ori încremenirea în propriul proiect ne împiedică să
vedem posibile variaţii şi alternative ale propriilor roluri. Din această perspectivă, prin jocul
de rol elevii sunt dirijaţi să urmărească ce se comunică?, cu ce scop?, din perspectiva cui?,
care este statutul emiţătorului? Această metodă oferă elevilor posibilitatea de a corela mai
uşor noţiuni abstracte, teoretice de tipul idei, concepţii, convingeri, cu aspecte concrete.
Astfel, viziunea lui Sadoveanu asupra actului povestirii din Hanu Ancuței sau asupra
inteligenței Vitoriei în scena demascării făptașilor din Baltagul vor fi mult mai uşor şi mai
bine înţelese de către elevi în urma aplicării metodei jocului de rol. Elevii au oportunitatea de
a corela mai repede ceea ce învaţă cu o situaţie concretă, mai ales că se uzează de competenţe
ale comunicării verbale, de tipul: accentul de insistenţă, intonaţia, pauza, dar şi de competenţe
specifice comunicării nonverbale şi paraverbale: volum, debit, timbru, gesturi, mers, mimică,
vestimentaţie etc.
Simularea prin joc de rol duce la creşterea gradului de adaptabilitate şi la ameliorarea
relaţiilor dintre persoane, dezvoltând în acelaşi timp gândirea critică, capacitatea de exprimare
şi pe cea empatică.
Această metodă cunoaşte mai multe variante, dintre care menţionez:
-Jocul cu rol precis, dat prin scenariu – participanţii primesc cazul şi descrierea
rolurilor şi le interpretează ca atare;
-Jocul cu rol improvizat, creat de acela care interpretează – se porneşte de la o situaţie
dată şi fiecare participant trebuie să-şi dezvolte rolul.
Etapele metodei:
1. Se stabilesc obiectivele pe care le urmăreşte tema/problema pe care jocul de rol
trebuie să le ilustreze şi personajele de interpretat;
2. Se pregătesc fişele cu descrierile de rol;
3. Se decide împreună cu elevii câţi dintre ei vor juca rolul, câţi vor fi observatori,
dacă se interpretează simultan în grupuri mici sau cu toată clasa;
4. Se hotărăşte asupra modului în care se va desfăşura jocul de rol:
- Ca o povestire în care un narator povesteşte desfăşurarea acţiunii şi diferite personaje
o interpretează;
- Ca o scenetă în care personajele interacţionează, inventând dialogul odată cu
derularea acţiunii;

53
 - Ca un proces care respectă în mare măsură procedura oficială.
5. Intrarea în rol; interiorizarea acestuia;
6. Punerea în scenă;
7. În timpul interpretării uneori este util să întrerupem interpretarea într-un anumit

8. Comentarea. În final este important ca elevii să reflecteze la activitatea desfăşurată ca la o

experienţă de învăţare. Evaluăm activitatea împreună cu actorii şi spectatorii.

punct pentru a le cere elevilor să reflecteze la cele întâmplate moment exploziv în

interpretarea unui conflict este chiar necesar să le cerem să rezolve într-un mod nonviolent
Este foarte important ca la sfârşitul jocului de rol să urmeze analiza, reflecţia asupra
interpretării şi a comportamentului. De asemenea, elevii trebuie lăsaţi să îşi exprime
sentimentele şi impresiile dobândite în urma punerii în scenă a unui fragment din Iapa lui
vodă, de exemplu. La sfârşitul activităţii sunt de preferat întrebări de tipul: ce ai simţit în
timpul jocului?, la ce vă face să vă gândiţi? cu ce personalitate reală puteţi asocia personajul
literar pe care tocmai l-aţi interpretat?, ce aţi învăţat despre voi şi despre alţii în acest joc?
cum v-aţi comporta într-o situaţie similară?68

Turul galeriei
Turul galeriei reprezintă o tehnică de învăţare prin cooperare care stimulează gândirea,
creativitatea şi învăţarea eficientă şi are ca scop încurajarea elevilor în a-şi prezenta opiniile
cu privire la rezolvările pentru care au optat colegii lor. Această metodă o utilizez cu
precădere la predarea unei lecţii de literatură, de exemplu: romanul Baltagul de Mihail
Sadoveanu, la clasa a VIII-a. Este vizată însuşirea de informaţii cu privire la datini şi obiceiuri
practicate la nunţi (grupa I), la botez (grupa a II-a) şi la înmormântare (grupa a III-a).
Descrierea metodei:
-Se comunică sarcina de lucru ce permite mai multe perspective de abordare;
-Se formează grupuri de câte patru elevi;
66
Pavelescu,Marilena,po.cit,p.295-296

- Elevii rezolvă sarcina, de cele mai multe ori sub forma unei scheme şi a unor desene;
-Reprezentanţii grupurilor prezintă în faţa clasei afişul explicând semnificaţia şi
răspund întrebărilor puse;
-Colile pe care au lucrat echipele sunt expuse pe tablă sau pe pereţii sălii de clasă;

54
 -Lângă fiecare afiş se lipeşte câte o foaie goală;
-Se cere grupurilor sa facă un tur, cu oprire în faţa fiecărui afiş şi să noteze pe foaia
albă anexată comentariile, sugestiile şi întrebările lor;
Fiecare grup va citi comentariile făcute de celelalte grupe şi va răspunde la întrebările
scrise de acestea pe foile albe.
Avantaje:
-elevii oferă şi primesc feed-back referitor la munca lor;
-şansa de a-şi compara produsul muncii cu al altor echipe şi de a lucra în mod
organizat şi productiv.

Diagrama Venn a asemănărilor și deosebirilor
Este o metodă a gândirii critice şi se foloseşte pentru a delimita asemănările şi
deosebirile dintre două idei, personaje, ideologii, etc. Metoda reprezintă grafic intersectarea a
două sau mai multe cercuri, fiecare reprezentând:
- în primul cerc se notează particularităţile unui concept de tipul curent literar,
personaj, mod de expunere, specie literară, gen literar, etc.
- în cel de-al doilea, caracteristicile altui concept căruia i se poate identifica însă
cel puţin o trăsătură comună cu primul;
- partea comună se notează în spaţiul ce reprezintă intersecţia celor două cercuri.
Această metodă o folosesc în mod deosebit în cadrul lecţiilor de fixare şi sistematizare
a cunoştinţelor. De exemplu, stabilirea asemănărilor și deosebirilor dintre narațiunea încadrată
și cea încadrantă din povestirea Iapa lui Vodă la clasa a VII-a.
Avantajele utilizării diagramei Venn:
- Stimulează gândirea critică, analitică;
- Favorizează cunoaşterea directă a realităţii, prin stabilirea diferenţelor între
două concepte;
- Facilitează cunoaşterea, cercetarea proprie;
- Invită la sintetizare, asociere, analogie, realizarea de distincţii;
- Implică funcţiile superioare ale gândirii;
- Favorizează formularea de reflecţii, observaţii, constatări;
- Favorizează implicarea activă şi chiar interactivă.

55
 
Metoda Starbursting( Explozia solară)
Starbursting (eng. „star” = stea; eng. „burst” = a exploda), este o metodă nouă de
dezvoltare a creativităţii, similară brainstorming-ului. Începe din centrul conceptului şi
se împrăştie în afară, cu întrebări, asemenea exploziei stelare.
Metoda se aplică astfel: se scrie ideea sau problema pe o foaie de hârtie şi se înşiră
cât mai multe întrebări care au legătură cu ea. Un bun punct de plecare îl constituie cele de
tipul: Ce?, Cine?, Unde?, De ce?, Când? Lista de întrebări iniţiale poate genera altele,
neaşteptate.
Scopul metodei este de a obţine cât mai multe întrebări şi astfel cât mai multe
conexiuni între concepte. Este o modalitate de stimulare a creativităţii individuale şi de grup.
Organizată în grup, starbursting facilitează participarea întregului colectiv, stimulează crearea
de întrebări la întrebări, aşa cum brainstorming-ul dezvoltă construcţia de idei pe idei.
Etape:
1.Propunerea unei probleme: de exemplu, identificarea particularităţilor genului epic
în povestire sau roman. Se pun astfel întrebări care să evidenţieze prezenţa personajelor, a
indicilor de timp şi de spaţiu, a naraţiunii;
2. Colectivul se poate organiza în grupuri preferenţiale. La nivelul grupului se pot
stabili rolurile: de lider, de secretar (ce are sarcina de a consemna datele).
3. Grupurile lucrează pentru a elabora o listă cu cât mai multe întrebări şi cât mai
diverse.
4. Comunicarea rezultatelor, ideilor de către liderul grupului, discuţii, completări,
comentarii.

56
 5. Evidenţierea celor mai interesante întrebări şi aprecierea muncii în echipă.
Aprecierea muncii în grup, a modului de organizare a muncii de către lider şi a valorii ideilor
emise.
CE ? CINE ? UNDE ? CÂND ? DE CE

g U C

Cine? nde? ând?

CINE?

CE? DE CE?
D
Ce?
CINE?
e ce?

UNDE? CÂND?
Facultativ, se poate proceda şi la elaborarea de răspunsuri la unele dintre întrebări.
Metoda starbursting este uşor de aplicat oricărei vârste. Nu este costisitoare şi nici nu
necesită explicaţii amănunţite. Participanţii se prind repede în joc, acesta fiind pe de o parte o
modalitate de relaxare şi, pe de altă parte, o sursă de noi descoperiri .69

Brainstorming-ul (asaltul de idei sau furtună în creier)
Experimentată şi sistematizată de profesorul Alexander Osborn de la Universitatea
Buffalo (SUA) 1961, tehnica brainstorming-ului (engl. „brain”= „creier”, „storm”= „furtună”)
semnifică o efervescenţă de idei spontane, un asalt de idei.
Este o metodă prin intermediul căreia participanţii expun, cât mai puţin critic, toate
ideile inspirate de subiectul supus dezbaterii. De aceea nu este de mirare că aceeaşi tehnică

69
poate fi
Pâinișoară,Ion Ovidiu, Comunicarea eficientă.Metode de interacțiune educațională,
regăsită
Iași,Polirom,2003,p.14.
în
literatura de specialitate şi sub numele de:
- Asalt de idei sau cascada ideilor – apelativ datorat numărului mare de idei
emise;
- Furtună în creier – ceea ce semnalează o intensă activitate imaginativă,
creativă;
Filozofia marelui Da, The Big Yes, datorită faptului că sunt acceptate toate ideile
emise fără a face judecăţi de valoare;

57
 - Evaluarea este amânată pentru că emisia şi valorizarea ideilor constituie două
momente bine diferenţiate, procesul evaluării fiind ulterior;
- Metoda Osborn – după numele celui care a promovat-o şi sistematizat-o.
Brainstorming-ul presupune consemnarea de către elevi a tuturor informaţiilor pe care
le au despre un anumit subiect înainte de a avea la dispoziţie un material documentar despre
el. În condiţiile unei activităţi de grup, brainstorming-ul este cea mai răspândită metodă de
stimulare a creativităţii, căci cu cât emit mai multe idei asupra a ceva, cu atât există mai multe
şanse de a se descoperi idei valoroase.
Ca obiective operaţionale ale acestei metode pot fi amintite:
-Să analizeze o problemă din mai multe perspective;
-Să realizeze asocieri/ deosebiri între idei, concepte, atitudini;
Din punct de vedere al numărului de participanţi, se poate vorbi de brainstorming de grup şi
individual dar, indiferent de forma de organizare, această metodă impune respectarea
anumitor condiţii, şi anume:
- Timpul alocat trebuie să fie generos, tocmai pentru ca elevii să-şi poată prezenta toate ideile
directe sau adiacente temei date spre rezolvare;
-Îndepărtarea cenzurii, a tiparelor clasice conform cărora elevii ar trebui să realizeze o sarcină
de lucru;
Două principii stau la baza fundamentării activităţilor de brainstorming:
a) Excesul cantitativ al ideaţiei determină, ocazionează evidenţierea /reliefarea calităţii;
b) Evaluarea amânată a producţiei ideatice;
Unul din marile atuuri ale acestei metode este faptul că permite participarea la ore şi a celor
introvertiţi sau complexaţi, cu emotivitate exacerbată pozitivă sau negativă, deoarece este
interzis orice tip de critică, persiflare, negare, ironizare a ideilor emise. În felul acesta elevii
sunt feriţi de situaţii ce le-ar putea crea un disconfort psihic, potenţându-le însă capacitatea de
comunicare.
În vederea studiului povestirii și romanului, uzez cu succes de această metodă atât în cadrul
lecţiilor de însuşire de noi cunoştinţe, cât şi în cele de fixare şi sistematizare. De exemplu,
subiectul poate fi formulat:
- Sub formă de cerinţă imperativă: Găsiţi cât mai multe caracteristici ale
povestirii în fragmentul dat.
- Prin asociere spontană de idei : Scrieţi tot ce vă vine în minte în legătură cu
elementele specifice unei opere epice…

58
 - Prin asociere raţională de idei: Arătaţi elementele de similitudine existente între
narațiunea încadrantă și cea încadrată din povestirea dată.
- Prin întrebări problematizante, deschise: Care consideraţi că sunt elementele
comune ale romanului Baltagul cu balada Miorița?
- Prin observaţie: Ce aţi observat atunci când aţi citit referinţe critice cu privire
la caracterul mitic al romanului Baltagul?
- Prin formularea judecăţilor de valoare: Precizați ce tipuri de personaje
ilustrează Vitoria și Gheorghiță.
După comunicarea sarcinilor de lucru pe care le impun, activitatea se realizează mai
întâi individual, apoi în perechi şi în grup, timp de trei minute de fiecare dată. Se repetă apoi
subiectul asupra căruia se emit idei/întrebări şi se solicită răspunsurile care vor fi consemnate
pe tablă sau pe flip-chart. Economia bugetului de timp impune a fi oferite discuţiei doar ideile
inedite şi de importanţă majoră. Evaluarea ideilor emise se poate face foarte democratic
făcându-se câte un comentariu fiecăreia dintre ele. Votul fiecărui elev va fi important pentru
stabilirea ierarhiei ideilor/ soluţiilor optime conform anumitor criterii. Ea nu este obligatorie –
toate ideile putând fi considerate pertinente sau evaluarea poate fi amânată pentru alte
momente ale activităţii.
Avantajele utilizării acestei tehnici sunt:
- Elevii sunt puşi în contact cu o avalanşă de idei deosebite într-un timp relativ scurt;
- Se exersează comportamente adecvate de ascultare activă, comunicare relaxată,
intervenţie curajoasă, colaborare, respect reciproc;
- Se exersează comportamente cognitive de analiză, comparare, decizie argumentare şi
contraargumentare, valorizare;
- Se oferă un mediu propice creativităţii;
Dezavantajele se referă la faptul că brainstorming-ul nu reprezintă decât o etapă, o
ipostază a procesului de rezolvare de probleme fără a se putea ocoli modalitatea tradiţională
de investigare.

Metoda cadranelor
Această metodă reprezintă o manieră de sintetizare şi rezumare a unui conţinut
informaţional. Este o metodă ce solicită participarea şi implicarea elevilor în înţelegerea
adecvată a acestuia, întrucât permite implicarea mai profundă în actul învăţării prin apelul la
experienţa lor de viaţă. Această metodă presupune atât implicarea afectivă a acestora în
realizarea înţelegerii textului, cât şi exprimarea unor puncte de vedere referitoarea la subiectul
în discuţie. Metoda cadranelor poate fi redată grafic şi aplicată în cadrul unei lecţii de fixare şi

59
 sistematizare a cunoştinţelor la opera Baltagul, elevii având de identificat aspecte
monografice (cadranul I), mitice (cadranul II), ale romanului inițiatic (cadranul III), respective
ale romanului poliţist (cadranul IV).

Metoda Ciorchinelui
Această metodă îi ajută pe elevi să sistematizeze informaţiile acumulate pe
parcursul mai multor lecţii pe o anumită tematică. În consecinţă, metoda este uzitată în lecţiile
de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor, dar şi în cadrul orelor de evaluare. Întocmirea unei
astfel de hărţi conceptuale reclamă din partea elevilor competenţe de nivel superior, întrucât le
sunt solicitate conexiuni posibile între idei. În cadrul lecţiilor de literatură română metoda
poate fi aplicată pentru a pune în evidenţă structura unei specii, a unui gen sau a unui curent
literar, dar şi pentru a prezenta elementele constituente ale unei teme literare;
Etapele realizării acestei metode sunt următoarele:
- Se scrie în mijlocul tablei numele temei;
- Elevii prezintă toate cunoştinţele în legătură cu tema respectivă;
- Pe măsură ce sunt precizate ideile, vor fi structurate în funcţie de aspectele
comune pe care le conţin. Fiecare informaţie se înscrie într-un cerc, pe sistemul ideilor-satelit;
- Realizarea grafică a ideilor menționate.

O femeie aspră, dar şi o

pricepută gospodină
Bun

pedagog

Vitoria este o femeie

Bbbbbbb

credincioasă , care Vitoria Lipan

,,Eu te cetesc pe tine , respectă obiceiurile

măcar că nu ştiu carte “ , “ Ea este tolerantă cu

60
Cine nu cearcă nu
Femeia comunică Gheorghiță și cu

cu natura , care dublează starea Minodora este aspră.

 
Harta povestirii și harta literară
Hărțile conceptuale, numite si hărți cognitive sunt oglinzi ale modului de gândire,
simțire și înțelegere ale celui care le elaborează, ele constând într-o reprezentare vizuală a
unor structuri de cunoaștere. Esențialul metodei se referă la felul în care se rearanjează pe
baza unor relații stabilite între ele, noțiunile deja acumulate.
Modul de realizare a hărții conceptuale poate să fie strict dirijat de profesor sau lăsat
la latitudinea elevului. Importanța majoră a metodei este dată de crearea de legături între
conceptele teoretice, dar și aplicarea lor practică, facilitată prin reprezentarea vizuală, cu
ajutorul căreia se rețin mult mai ușor.
Hărțile oferă perspectiva unui proces de învățare conștient și activ, facilitează și
procesul evaluării performanțelor, dezavantajele derivând doar din intervalul prea mare de
timp solicitat de metodă.
Harta literară este o schiţă a unei hărţi cu importanţă deosebită pentru autorul studiat şi
pentru opera literară în dezbatere. Harta este însoţită de întrebări şi cerinţe la care elevii
răspund.

61
 1.Scrie numele operei în care vei găsi elementele de pe hartă.
2.Arată în câteva rânduri care este semnificaţia titlului operei respective.
3.Marchează pe hartă numele localităţii care este punctul central al acţiunii şi prezintă
câteva elemente constitutive.
4.Povesteşte o întâmplare cu efecte dramatice pentru personajul central, dar prezentată
de autor pe un ton hazliu, întâmplare legată de una din localităţile de pe hartă.
5.Enumeraţi câteva dintre călătoriile personajului central.
6.Precizează numele a cel puţin cinci personaje din operă
Harta povestirii- metodă ce poate fi aplicată la toate clasele, indiferent de opera
studiată

Metoda FRISCO
Este o metodă ce propune elevilor să joace diverse atitudini faţă de o problemă, față de
finalul unui text narativ, faţă de atitudinea unui personaj, plecând de la textul suport, elevii
comportându-se în conformitate cu rolul pe care îl au de interpretat. Ea seamană cu
metoda ,,pălăriilor gânditoare”, întrucât presupune, ca și aceasta, interpretarea unor roluri, de
data aceasta în număr de patru.

62
 OPTIMISTUL –încurajează grupul să vadă totul într-o lumină și o perspectivă
reală/realizabilă, găsind soluții realiste sau stimulând participanții să gândească pozitiv. Este
cel care îi va lua apararea lui Nică și va încerca să găsescă scuză pentru toate năzdrăvăniile
făcute.
REALISTUL - caută argumente pro şi contra și soluţii pentru problemele ivite.
EXUBERANTUL - este foarte încântat de situaţie, asigură grupului imaginație și
creativitate, privind mereu spre viitor și propunând soluții aparent imposibile.
PESIMISTUL - vede lucrurile în negru, cenzurând ideile celorlați și amendăând chiar
și sugestiile de ameliorare.

Dezbaterea academică
Este cea mai des folosită dintre formele dezbaterii și presupune formarea a două
echipe, fiecare echipă având un purtător de cuvânt, care exprimă opinia grupului. Echipele
sunt anunțate din timp, care este tema propusă pentru dezbatere, pentru ca echipele să aibă
timp necesar documentării, de preferat se alege o temă asupra căreia există două sau mai
multe puncte de vedere, chiar contradictorii.
Putem aplica metoda în cadrul unei discuții despre literatură la clasa a VIII-a. Se alege
o temă asupra căreia există două sau mai multe puncte de vedere, contradictorii, iar
controversa poate fi minoră sau chiar o schismă importantă, spre exemplu: ,,Este utilă
studierea operei lui Mihail Sadoveanu în societatea modernă ? ” Metoda se aplică în
combinaţie cu abordarea împăciuitoare. Elevii se aranjează în două tabere, fiecare tabără
având un purtător de cuvânt, ce explică şi exprimă opinia grupului, într-o manieră cât mai
argumentativă.

Metoda Pălăriilor gânditoare (Thinking Hats)

Propusă de Edward de Bono, metoda ,,six thinking hats” este o metodă interactivă, de
gândire critică, ce presupune interpretarea de roluri de către participanții care își aleg una
dintre cele șase pălării-figurine decupate sau simple simboluri- de culoare diferită, cărora le
corespund semnificații și, implicit modalități diferite de interpretare. 70

63
 Colectivul de elevi este împărțit în șase grupe, membrii fiecărui grup alegându-și câte
o pălărie, profesorul oferind cazul supus discuției. Participanții trebuie să cunoască bine
semnificația fiecărei culori și să își asume rolul sugerat de aceasta. Liderul va prezenta poziția
grupului din care face parte. Rolurile se pot inversa, Pălăriile gânditoare putând fi purtate pe
rând de toți participanţii.

Pălăria albă → semnifică gândireobiectivă, neutră, cei ce poartă

această pălărie trebuie să ofere informaţii şi imagini atunci când acestea li se cer. Gânditorul
pălăriei albe este disciplinat şi direct si nu oferă interpretări și opinii.

Pălăria roşie → este cea care oferă o perspectivă emoțională asupra

faptelor abordate. Această pălărie semnifică gândirea influențată de afect, permițând
gânditorului să-și dezvăluie intuiţiile, sentimentele şi emoţiile, dar și să exploreze
sentimentele celorlalţi participanţi la discuţie, întrebându-i care este părerea lor “din
perspectiva pălăriei roşii”.

71
Oprea ,Crenguța –Lăcrimioara Strategii didactice interactive,București,E.D.P.2008,p.215

64
 Pălăria galbenă → este cea care oferă o perspectivă pozitivă asupra situației, semnifică
gândirea pozitivă și are în vedere doar beneficiile faptelor date. Gânditorul acestei pălării
luptă pentru a găsi suporturi logice şi practice pentru aceste beneficii, oferind sugestii,
propuneri concrete şi clare.

Pălăria neagră →este cea care oferă o perspectivă sumbră, identificând greşelile și
judecând faptele. Este pălăria avertisment, concentrată în special pe gândirea critică,
negativistă. Gânditorul pălăriei negre punctează ce este rău, incorect, care sunt riscurile și
greşelile demersurilor propuse.

Pălăria verde → este cea care exprimă idei noi și oferă o perspectivă productivă
asupra situației. Semnifică gândirea creativă, căutarea alternativelor fiind aspectul
fundamental. Este folosită pentru a ajunge la noi concepte şi noi percepţii, posibilităţi și
variante noi.

Pălăria albastră → este cea care exprimă controlul procesului de

gândire, supraveghind și dirijând bunul mers al lucrurilor. Pălăria albastră este dirijorul
orchestrei şi cere ajutorul celorlalte pălării. Gânditorul pălăriei albastre defineşte problema şi
conduce întrebările, asigură respectarea regulilor, rezolvă conflictele, formulând ideile
principale şi concluziile.
Această metodă interactivă poate fi aplicată la clasa a VIII-a la o lecţie de dobândire
de noi cunoştinţe, de formare a priceperilor şi a deprinderilor în receptarea textului literar, în
cadrul studierii unui fragment din romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu . Colectivul de
elevi a fost împărţit în 6 grupe și li s-au dat următoarele sarcini:
Grupa I - Pălăria albă – INFORMEAZĂ

65
 1. Prezentați pe scurt date despre viaţa şi activitatea literară a Mihail Sadoveanu;
2. Realizați o scurtă prezentare a subiectului fragmentului dat;
Grupa a II-a –Pălăria albastră – CLARIFICĂ
1. Prezentați în cel mult șapte rânduri trăsăturile Vitoriei Lipan
2. Identificați trăsăturile operei epice (narator, moduri de expunere, personaje, locul şi
timpul acţiunii).
Grupa a III-a – Pălăria galbenă – ADUCE BENEFICII
1. Realizați planul simplu de idei al naraţiunii studiate.
2. Realizați o scurtă prezentare a personajului principal.
Grupa a IV-a – Pălăria verde – GENEREAZĂ IDEILE NOI
1. Imaginați-vă un dialog cu personajul Vitoria;
2. Realizați o poezie sau un desen pornind de la naraţiunea studiată.
Grupa a V-a – Pălăria neagră – IDENTIFICĂ GREŞELILE
1. Ce nu v-a plăcut sau ce fapte dezaprobați din fragmentul citit?
2. Punctați aspectele negative ale unuia dintre personaje.
Grupa a VI-a – Pălăria roșie – SPUNE CE SIMTE DESPRE ...
1. Prezentați o întâmplare din viața voastră din care ați avut de învăţat.
2. Extrageți citate din romanul Baltagul în care să fie prezentat personajul principal şi
mediul în care trăiește
Această metodă stimulează creativitatea, capacitatea de interrelaționare, gândirea
colectivă şi individuală a elevilor, activitatea și metoda critică, încurajează capacitatea de
comunicare și puterea de a lua decizii a fiecărui elev. Prezintă însă și unele dezavantaje,
existând posibilitatea ca această metodă să nu fie luată în serios și să fie percepută ca o simplă
activitate recreativă, în special în cazul în care participanților nu li se explică foarte bine
regulile jocului și conotațiile cromaticii.

Experimentul Gândului
Este o metodă care stimulează imaginaţia elevilor şi-i determină la creativitate şi
productivitate literară. Poate fi aplicată cu succes la toate clasele gimnaziale în cadrul orelor
de literatură. Elevilor li se cere să se imagineze într-o anumită situaţie şi apoi li se oferă o listă
de întrebări despre starea sufletească avută, despre felul cum s-ar comporta, etc.
Metoda poate fi utilizată la clasa a-V-a, în cadrul discuției despre joacă și copilărie și
să solicităm elevilor să-și imagineze cum s-ar descurca într-o anumită situaţie dată: ,,Sunteți
în mijlocul pădurii ca și Lizuca și cățelul său,Patrocle.Relataţi ceea ce aţi face, păstrând
nuanţele.

66
 
Metoda Cubului

3. ASOCIAZĂ
6. A
R
5. A G
4. ANALIZEAZĂ U
P M
L E
I N
2. COMPARĂ T
C E
Ă A
Z
Ă
1. DESCRIE

Metoda cubului presupune analiza unui subiect din mai multe perspective. Se
realizează un cub pe feţele căruia se notează cuvintele: DESCRIE, COMPARĂ,
ANALIZEAZĂ, ASOCIAZĂ, APLICĂ, ARGUMENTEAZĂ. Colectivul de elevi se împarte
în șase grupuri, fiecare grup primind câte o fișă de lucru cu cerințe specifice cuvântului ales.
Această metodă se poate aplica la clasa a V-a după parcurgerea fragmentului din
Dumbrava minunată, membrii fiecărei echipe primind fişe de lucru astfel:
FIŞA 1 : DESCRIE
Imaginaţi-vă că vă aflaţi în pădurea Poveștilor. Ce personaje vedeţi? Ce culori vedeţi?
Ce sunete auziţi?
FIŞA 2: COMPARĂ
Compară-ți comportamentul tău cu cel al lui Lizucăi.Ce ai fi făcut într-o asemenea
situaţie?
FIŞA 3: ASOCIAZĂ
Asociați cuvintele următoare:.
Asociați cuvintelor următoare cuvinte cu sens asemănător: văratic, chelfăneală,
stricăciune, a îndesa. Alcătuiţi enunţuri cu ajutorul cuvintelor găsite.
FIŞA 4: APLICĂ
Dramatizați textul Dumbrava minunată.
FIŞA 5: ANALIZEAZĂ
Analizaţi pericolele situaţiilor în care este pus Lizuca. Ce ar fi putut păţi fetița?
FIŞA 6: ARGUMENTEAZĂ
Ce s-ar fi întâmplat cu fetița dacă mama sa vitregă nu ar fi fost alungată? Ce viață ar fi
avut dacă bunicii materni nu ar fi luat-o?

67
 ,,Literatura ca toate artele este chemată să exprime frumosul, spre deosebire de știinţă, care
se ocupă de adevăr. Cea dintâi și cea mai mare diferenţă dintre adevăr și frumos este aceea că
adevărul cuprinde numai idei, în timp ce frumosul le cuprinde manifestate în materie
sensibilă” 72.
3.6.Receptarea operei în contextul activităților extracurriculare
,,Opera literară își formează un subiect capabil să recepteze, care se lasă influențat de ea,
contribuie la formarea cunoștințelor, convingerilor, la dezvoltarea sensibilității, a gustului
estetic”.73
Activitatea extracurriculară e o componentă educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice
cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare,
atât în modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii, asigurând astfel o atmosferă
relaxantă care să permită stimularea creativă a elevilor. Diversitatea activităţilor extraşcolare
oferite creşte interesul copiilor pentru şcoală şi pentru oferta educaţională.
.Educația prin activitățile extracurriculare are în vedere stabilirea unei corelații între talentul
elevilor, aptitudinile acestora și dezvoltarea comportamentului artistic, creativ, etic și estetic,
eficiența actului educativ fiind asigurată pentru că: „disciplinaritatea, pluridisciplinaritatea,
interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea sunt cele patru săgeți ale unuia și aceluiași arc: al
cunoașterii.” .74

Exemple de activităţi extraşcolare

Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale oferă elevilor
prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, procesul de producţie în
desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local, naţional,
de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii universale şi naţionale,
relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de
învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor.
72Ioan Andrău, Elemente de teorie literară pentru elevi, Editura Dacia, Cluj-Napoca ,1986, p. 11.

73 .Parfene, Constantin, Literatura în școală, Editura Universității ”Al. I. Cuza”, Iași, 1997,p.18

74
Nicolescu,Basarab,Transdisciplinaritatea.Manifest, Editura Polirom,Iași,p.24

Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive,

stimulează şi orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică, sport, poezie, pictură.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre

68
frumuseţile ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură.
Prin excursii, copiii pot cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au
creat opere de artă.
În lucrarea Literatura pentru copii, Hristu Cândroveanu delimitează clar cele două
categorii de literatură susţinând că ,,literatura pentru copii este, în fapt, literatură pur si
simplu, literatură pentru toată lumea, literatură frumoasă”, în timp ce ,,literatura despre copii,
fiind inspirată din universul acestor vârste, este o literatură formativă, care construiește în plan
moral și estetic” .75
Pentru a fi incluse în literatura pentru copii, operele literare trebuie să îndeplinească
anumite criterii:
• să aibă valoare artistică şi estetică;
• să fie accesibile pentru diferite categorii de vârstă ;
• să aibă valoare educativă, caracter didactic moralizator;
• să exploreze universul infantil . 76
De la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştințe punându-i in
contact direct cu obiectele şi fenomenele din natură. Activităţile de acest gen au o deosebită
influenţă formativă, au la bază toate formele de acţiuni turistice: plimbări, excursii, tabere. În
cadrul activităţilor organizate în mijlocul naturii, al vieţii sociale, copiii se confruntă cu
realitatea şi percep activ, prin acţiuni directe obiectele , fenomenele, anumite locuri istorice.
Fiind axate în principal pe viaţa în aer liber, în cadrul acţiunilor turistice, elevii îşi pot forma
sentimentul de respect şi dragoste faţă de natură, faţă de om şi realizările sale.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă creativitate şi
sensibilitate, imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen şi modelaj, iar materialele pe
care le culeg ,sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie.

75Hristu Cândroveanu, Literatura română pentru copii, Scriitorii contemporani, Bucureşti,1988, p.18.

76Gherghina Dumitru, Ion Buzaşi, Literatura pentru copii cu noţiuni de teorie literară, Editura Didactica Nova, Craiova, 2007, p.34

La vârsta şcolară, copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se arată sau li se spune în
legătură cu mediul , fiind dispuşi să acţioneze în acest sens.
Excursia ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a copilului, la educarea lui
cetăţenească şi patriotică. Ea este cea care îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea
unei experienţe sociale importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific. Prin

69
excursii elevii îşi suplimentează şi consolidează instrucţia şcolară dobândind însuşirea a noi
cunoştinţe.
Opționalul, cercurile literar-artistice, concursurile literare, excursiile literare, serile
literare, publicațiile literare, etc sunt,de asemenea, momente deosebit de atractive pentru cei
mici.
Acestea oferă copiilor posibilitatea să demonstreze practic ce au învăţat la şcoală,
acasă, să deseneze diferite aspecte, să confecţioneze modele variate. Același efect îl pot avea
concursurile organizate de către cadrele didactice în clasa. Dacă sunt organizate într-o
atmosferă plăcută vor stimula spiritul de iniţiativă al copilului, îi va oferi ocazia să se
integreze în diferite grupuri pentru a duce la bun sfârşit exerciţiile şi va asimila mult mai uşor
toate cunoştinţele.
Opționalul
Reprezintă o formă de organizare foarte des utilizată și foarte eficientă pentru
identificarea potențialului elevilor și fructificarea acestuia.
Pornind de la clasificarea realizată de Constantin Cucoș 77 opționalele pot fi:
a) Opțional la nivelul disciplinei – activități, module, proiecte care nu fac parte din
programa școlară; o disciplină care nu este prevăzută în planul-cadru;
b) Opțional la nivelul ariei curriculare - implică alegerea unei teme care vizează cel
puțin două discipline din aceeași arie; obiectivele de referință se vor face plecând de la
obiectivele-cadru ale celor două discipline, în funcție de tema propusă;
77
Cucoș C.,op,cit.p.227

c) Opțional la nivelul mai multor arii curriculare – implică cel puțin două discipline
din arii curriculare diferite.
Totodată, optionalele pot fi: de extindere, aprofundare, opțional la nivelul disciplinei
sau opțional integrat la nivelul ariei sau opțional cross-curricular, ultimele două tipuri de
opțional funcționând cu rubrică distinctă în catalog. Ca demers didactic, optionalul nu
reprezintă o activitate care să răspundă doar exigențelor disciplinei, ci și nevoilor și
așteptărilor școlarilor.
Opționalul este, atât pentru profesor, cât și pentru elevi, o oportunitate de a ilustra
preferința pentru anumite aspecte ale literaturii sau ale limbii române, intenția de a corela
literatura cu alte arte (teatrul, muzica sau pictura). Atitudinea ludică adoptată facilitează
depășirea formalității din cadrul lectiilor obișnuite și construiește un context plăcut, în cadrul
unor actvități corespunzătoare obiectivelor stabilite. Pentru clasa a-VIII-a profesorul de limba

70
și literatura română poate propune un opţional integrat Literatura şi celelalte arte, opţional
care poate dezvolta atât gustul pentru lectură, cât și capacitatea de a identifica și aprecia
frumosul din artă prin valorificarea legăturilor interdisciplinare: creație literară, muzică,
teatru, desen. În cadrul unor unităţi de învăţare se pot integra cu succes și unele opere ale lui
Mihail Sadoveanu, orele din cadrul acestor conţinuturi putând fi transformate în adevărate
ateliere de creaţie.
Activităţile propuse în cadrul opţionalului vor avea în vedere şi latura kinetică a
elevilor, nevoia lor de exprimare prin mişcare fiind întâmpinată de activităţi teatrale, puneri în
scenă ale textelor literare propuse şi chiar activităţi coregrafice. Se pot organiza concursuri
pentru cel mai bun povestitor, cel mai bun actor. Opţionalul vizează dezvoltarea
capacităţii de comunicare expresivă a elevilor, capacitatea acestora de a-și exprima într-o
manieră argumentată opiniile personale cu privire la diverse producţii artistice (literare,
cinematografice) si cultivarea unei atitudini pozitive faţă de artă, indiferent de formele ei de
manifestare.
Cercurile literar-artistice
Indiferent de natura lor, cercurile literar-artistice au o contribuție deosebită în vedera
extinderii, aprofundării și însușirii cunoștințelor asimilate în timpul orelor, lărgesc orizontul
științific și cultural al elevilor, dezvoltă imaginaţia creatoare și sensibilitatea artistică și,
totodată, dezvoltă interesul și dragostea pentru limba și literatura română.
Eficienţa cercurilor literar-artistice depinde foarte mult de contribuția profesorului,
care trebuie să dea dovadă de talent și aptitudini de creator, dar și de a elevilor, care sunt
aleșiselectiv, în funcție de intersele, de preocupările și preferințele lor, dar mai ales de
aptitudini, înclinații și capacitățile lor reale de creație, interpretare.
Tematica este stabilită de la începutul anului scoalar, când are loc o ședință în care se
organizează activitățile, sunt planificate temele și sunt împărțite sarcinile la nivelul
colectivelor, în funcție de obiectivele prestabilite, capacitățile și aptitudinile elevilor și de
dorințele acestora.
Este foarte important ca activitatea cercului să nu devină o anexă a orelor, în care se
lămuresc anumite noțiuni neabordate sau neînțelese în timpul lecțiilor. Se impune ca
activitatea să fie independentă și să valorifice cunoștințele asimilate anterior. În cadrul
cercului, întreaga activitate, de la concepţie la realizare, trebuie să fie opera elevilor.
Organizarea acestor activități se face în cadrul: cercului de literatură, cercului de creație
( cenaclul literar) și cercului dramatic.

71
 Cercurile de literatură se organizează în funcție de vârsta elevilor și poate avea
forme diverse. Cercul de citire expresivă și de povestire artistică- include activități deosebite
prin care se dezvoltă imaginația elevilor, gândirea plastică a acestora si capacitatea de
comunicare.
Cercurile de citire expresivă aplică principiile de realizare a unei lecturi conștiente.
Exercițiul de lectură expresivă se realizează gradat, de la texte facile, mici, la texte mai lungi
și mai complexe. Citirea expresivă alternează cu povestirile artistice și, deși fiecare are
specificul său, au în comun caracterul practic și aplicativ.
Scopul general al cercului este educaţia estetică, prin orientarea lecturii şi cultivarea
dragostei pentru literatură, toate activitățile fiind corelate cu materiale didactice care vin să
le completeze: materiale video, audio, înregistrări cu diverși actori care interpretează texte
literare etc.
Cercul de creație
Studiul literaturii stimulează creația personală și, de aceea, între cercul de literatură și
cel de creație există o interdependență. Un elev care este interesat de creația literară va
percepe mai ușor semnificațiile acesteia și o va aprecia, devenind capabil să creeze, la rândul
său.
Cercul dramatic
Organizarea unui cerc dramatic vizează în prima etapă identificarea elevilor înzestrați
cu talent în arta interpretării dramatice și, totodată, dezvoltarea unor deprinderi de bază,
pentru punerea în scenă a unui spectacol. Constantin Parfene identifică trei modalități de a
organiza acest tip de cerc, în funcție de obiectivele vizate, conținutul activităților și
modalitățile de lucru.
O primă variantă este cea comună, prin care sunt identificate și create condițiile pentru
dezvoltarea aptitudinilor elevilor de a interpreta scenic. Activitățile constau în pregătirea unor
anumite genuri de spectacol: recitări de poezie, montaje, spectacole de teatru etc., principala
modalitate de lucru fiind instruirea prin repetiție.
A doua variantă este reprezentată de cercul dramaturgiei creatoare care are ca scop o
dezvoltare mai amplă a aptitudinilor elevilor de a crea personaje și de a interpreta.
Elevii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească: o gândire independentă,
nedeterminată de grup, toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi
de a găsi modul de rezolvare a lor şi posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este
însă important ca profesorul însăşi să fie creativ. Elevii sunt atraşi de activităţile artistice,
recreative, distractive, care ajută la dezvoltarea creativităţii, gândirii critice şi stimulează

72
implicarea în actul decizional privind respectarea drepturilor omului, conştientizarea
urmărilor poluării, educaţia rutieră, educaţia pentru păstrarea valorilor, etc.
Participarea la diverse campanii de conștientizare - elevii trebuie să participe de
asemenea la diferite activități care militează pentru sănătate, protejarea mediului etc., astfel
încât ei să devină activi în problemele societații actuale.
Participarea la diverse campanii de conștientizare - elevii trebuie să participe de
asemenea la diferite activități care militează pentru sănătate, protejarea mediului etc., astfel
încât ei să devină activi în problemele societații actuale.
Participarea la evenimente comunitare - elevii trebuie de asemenea să fie pregătiți
pentru situații limită. Astfel, ei ar trebui să știe cum să ofere primul ajutor și cum să-l
primească, în diferite cazuri (cutremur, incendiu, accident etc), întregul proces și tehnicile
folosite.
Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc
interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort
suplimentar. Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând
posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin
faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi.
Dascălul are, prin acest tip de activitate posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i
dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal
- pregătirea copilului pentru viaţă. Realizarea acestor obiective depinde în primul rând de
educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare a
temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de elevi.

Capitolul 4.Auxiliar didactic pentru clasa a VIII-a-modele de texte pentru

Evaluarea Națională
Ca și manualele școlare,auxiliarele didactice sunt materiale educaționale folosite de către
profesor pentru buna desfășurare a actului didactic.
Ministerul Educației Naționale avizează și asigură în mod gratuit, pentru desfășurarea
învățământului de stat, o serie de mijloace auxiliare cum ar fi manuale școlare, hărți

73
planșe, CD/DVD-uri cu materiale în format electronic, etc. De asemenea sunt avizate pentru
folosirea la clasă și alte tipuri de materiale auxiliare cum ar fi: culegeri de probleme și
exercișii, atlase, îndrumătoare pentru aplicatiile practice, ghiduri etc.
Mai toate disciplinele au pe lângă manuale și diferite auxiliare care ajută cadrele didactice și
elevii în vederea realizării în bune condiții a procesului predării-învățării-evaluării.
Auxiliarul cuprinde conţinuturile învăţării pe două nivele, titluri principale şi subtitluri;
competenţe generale şi competenţe specifice pe care elevul este capabil să le dobândească pe
parcursul acestei unităţi de învăţare; fişe de documentare în care sunt structurate informaţiile
ştiinţifice; fişele de lucru care asigură autonomia de învăţare privind receptarea mesajului
scris/unui text literar, recunoaşterea elementelor de construcţie a comunicării şi exprimarea
scrisă, fişe de recapitulare şi evaluare ce conţin activităţi de învăţare sugerate prin cerinţe şi
imagini; un glosar al cuvintelor cheie utilizate în cadrul modulului şi bibliografia.
COMPETENŢE GENERALE, SOCIALE ŞI CIVICE
1. Receptarea mesajului oral în diferite situaţii de comunicare
Competențe specifice
1.1.înţelegerea semnificaţiei generale a mesajului oral, sesizând progresia şi coerenţa
ideilor exprimate
1.2.sesizarea semnificaţiei îmbinării elementelor verbale cu cele nonverbale (gest,
mimică etc.) într-un text oral
1.3 sesizarea particularităţilor lexicogramaticale ale unui mesaj ascultat
1.4 aplicarea principiilor ascultării active în manifestarea unui comportament
comunicativ adecvat
1.5 aplicarea principiilor ascultării active în manifestarea unui comportament
comunicativ adecvat
2. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situaţii de
comunicare monologată şi dialogată
Competențe specifice
2.1 construirea unui discurs oral pe o temă dată
2.2 utilizarea în mod nuanţat a categoriilor lexicale într-un mesaj oral
2.3 utilizarea corectă a relaţiilor sintactice în textele orale proprii
2.4 îmbinarea corectă a elementelor verbale cu cele nonverbale în cadrul mesajului oral
2.5 captarea şi menţinerea atenţiei interlocutorului prin modul de prezentare a mesajului
3. Receptarea mesajului scris, din texte literare şi nonliterare, în scopuri diverse
Competențe specifice

74
 3.1 dovedirea înţelegerii unui text literar sau nonliterar, pornind de la cerinţe date
3.2 sesizarea valorii expresive a categoriilor morfosintactice, a mijloacelor de îmbogăţire a
vocabularului şi a categoriilor semantice studiate
3.3 identificarea valorilor etice şi culturale într-un text, exprimânduşi impresiile şi preferinţele
4. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite
contexte de realizare, cu scopuri diverse
4.1 redactarea diverselor texte, adaptându-le la situaţia de comunicare concretă
4.2 utilizarea în redactarea unui text propriu a cunoştinţelor de morfosintaxă, folosind adecvat
semnele ortografice şi de punctuaţie
4.3 redactarea unui text argumentativ78
Pentru evidențierea acestor competențe generale și specifice voi atașa câteva fișe de lucru dar
și câteva modele de teste pentru Evaluarea Națională

78
Curriculum naţional pentru învăţământul obligatoriu. Cadru de referinţă MEN-CNC, Editura
Corint, București ,1998

EXEMPLE :
Fișă de lucru I(clasa a VIII-a)
1. Identifică diftongii, triftongii și vocalele în hiat din cuvintele următoare: remediere,
geamantan, chiar, fiecare, parteneriat, vreau, dovadă, voiau, vișiniu, oacheșă, studiu, vioară,
lăcrămioară, plăpumioară, vestea, cheamă, cioplit, ursoaică, întreit, teancuri, paie, sanie,

75
traistă, tău, încovoiat, amândouă, haine, omăt, oară, repezit, vrabia, aceasta, ai, dorul, ridicai,
lăutar, păun.
2. Precizează cazul și funcția sintactică pentru fiecare substantiv din enunțurile date:
a) Râul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur/ Ce în raza dimineții mișcă solzii lui
de aur. (Vasile Alecsandri, Malul Siretului)
b) Aurian se încruntă o clipă, luă catalogul, își scoase din buzunarul de la vestă o radieră
pentru cerneală, șterse puțin, suflă, netezi locul cu unghia degetului arătător și scrise ceva.
(Grigore Băjenaru, Bună dimineața, băieți!)
c) Leul se înfurie, îl mâncă pe măgar și porunci vulpii să facă o nouă împărțeală.
(Lev Tolstoi, Leul, măgarul și vulpea)
d) Marcu își ridică necăjit de pe carte ochii bulbucați. Se interesează de lecția din ziua
aceea. (Mircea Eliade, Romanul adolescentului miop)
3. Precizează ce sunt ca părți de propoziție cuvintele subliniate, apoi realizează
expansiunea lor:
a) Fata primește poruncă.
b) Peisajul de poveste îți oprea firul gândirii.
c) Am ajuns cu emoție în acel loc pierdut în creierii munților.
d) În noaptea lină de vară, un susur slab trece prin codrul adormit, numai pnumai poiana
veghează cu ochiul ei de foc. (Mihail Sadoveanu, Cântecul de dragoste)
e) Cei dornici de sfaturi au adresat mai multe întrebări înțeleptului.
4. Alcătuiește câte un enunț în care substantivul munte să îndeplinească următoarele funcții
sintactice: subiect, nume predicativ, complement direct, complement prepozițional,
complement indirect, atribut substantival prepozițional, atribut substantival genitival.
5. Realizează contragerea propozițiilor subordonate din frazele de mai jos:
a) Am înțeles ce ai spus depre căprioare.
b) Nu s-a gândit nici măcar o secundă că i-a deranjat pe toți cei prezenți.
c) Este Jiul, copilul zburdalnic al munților, care-și gonește undele limpezi peste șesurile
Olteniei [...].(Alexandru Vlahuță, România pitorească)
d) Stați una în fața alteia îmbrăcate cu rochii lungi pe care mama nu le mai poartă de
mult. (Simona Popescu, Exuvii)
Fișa de lucru 2
CLASA A VII-A
Fișă de lucru-povestirea Iapa lui Vodă

76
 Cine este autorul povestirii Iapa lui Vodă?
Prezentați câteva date despre activitatea scriitorului Mihail Sadoveanu!
Care sunt cele mai cunoscute romane ale lui Mihail Sadoveanu?
Cum se numește volumul din care face parte povestirea Iapa lui Vodă?
În ce an a fost publicat volumul Hanu Ancuței?
Ce fel de text este Iapa lui Vodă?
Ce este textul epic?
Care sunt caracteristicile ce se întalnesc într-un text epic?
Prezentati care sunt momentele subiectului ce apar în textul epic!
Care sunt modurile de expunere studiate?
De cate feluri poate fi narațiunea? Exemplificați!
Dar naratorul?
Unde se petrece acțiunea din povestirea Iapa lui Vodă?
Indicati un reper ce sugerează când se petrece acțiunea din textul studiat!
Câte planuri narative există în opera menționată?
Ce tehnică se regăsește în textul studiat?
Ce presupune tehnica povestirea în ramă? Ce se întamplă în cadrul acestei tehnici?
În ce opere mai apare tehnica,, povestirea în ramă’’?
Prezentati acțiunea din primul plan narativ!
Care sunt personajele care apart în primul plan narativ?
Prezentati acțiunea din al doilea plan narativ!
Care sunt personajele care apar în al doilea plan narativ?
De ce iapa comisului Ioniță este denumită ,, iapa lui Vodă’’?
Ce fel de conflict este întalnit în text? Intre cine are loc?
Realizați o scurtă descriere a personajului Ancuța( cea tânără)!
Realizați o scurtă descriere a personajului Ioniță!
Cum arăta Vodă Sturza?
De ce crezi că Vodă a rămas la fereastră , uitându-se zâmbind după comisul Ioniță?
Cum era văzut,, hanul’’?
Poate fi considerat hanul ca fiind un ,, loc al intersectării destinelor umane? Justifică
răspunsul!
Câte povestiri cuprinde opera Hanu Ancuței?
Dați exemple de câteva povestiri ce se găsesc în această operă!
Prezentați, pe scurt, acțiunea povestirii Haralambie !

77
 Prezentați, pe scurt, acțiunea povestirii Balaurul!
Ce fel de limbaj folosește Mihail Sadoveanu în opera sa?
Ce sunt arhaismele?
Definiți regionalismele!
Ce te-a impresionat la personajul Ioniță?
Dacă ai putea schimba finalul, cum l-ai vedea?
PREGĂTIRE PENTRU EVALUARE NAȚIONALĂ CLASA A VIII-A
FIȘĂ DE LUCRU 3
1.Alcătuiește un enunț interogativ în care substantivul ”toamna,, să aibă funcția sintactică de
circumstanțial de timp și un enunț exclamativ în care adverbul ”bine,, să îndeplinească funcția
sintactică de nume predicativ.
2.Scrie două enunțuri pentru a demonstra polisemia cuvântului ”casă,,.
3.Transcrie din fragmentul de mai jos trei verbe predicative la moduri diferite,pe care le vei
preciza: ”- Închipuiește-ți, zice mama emoționată. Să-l persecute pe băiat!,,
4.Transcrie propoziția subordonată din fraza următoare și precizează felul ei: ”Tabloul poate
fi legat de o scrisoare pe care artistul i-a scris-o fratelui său în septembrie,,.
5.Încercuiește diftongul din cuvintele ,”avea,, și ”tulburătoare,,.
6.Rescrie enunțul următor,eliminând pleonasmele:,”Simona Halep a ținut o scurtă alocuțiune
după cel mai extraordinar joc al ei,,.
7.Transcrie din fragmentul de mai jos trei substantive cu funcții sintactice diferite,pe care le
vei preciza:,
”Închise ochii și încercă să suspende în el orice gând,ca în acea tulburătoare senzație de
plutire,de zbor,de cădere. Ce era de neimaginat ,de neregăsit,era tăcerea adâncă ce se făcea în
el în acel moment,,.
8.Alcătuiește un enunț asertiv în care substantivul ”zăpadă,, să aibă funcție sintactică de
atribut substantival genitival și un enunț interogativ în care pronumele interogativ ,”ce,, să
aibă funcția sintactică de complement direct.
9.Încercuiește semivocalele din cuvintele ”urmează,, și ,”aleargă,,.
10.Alcătuiește un enunț asertiv în care numeralul cardinal ”zece,, să aibă funcția sintactică de
subiect și un enunț exclamativ în care pronumele nehotărât ,”toți,, să îndeplinească funcția
sintactică de complement indirect.
11.Alcătuiește un enunț imperativ în care substantivul ”vară,, să îndeplinească funcția
sintactică de atribut substantival prepozițional și un enunț interogativ în care pronumele
nehotărât ”altceva,, să aibă funcția sintactică de nume predicativ.

78
12.Transcrie din fragmentul de mai jos trei adverbe diferite ,precizând felul lor.
,,Așa cum altădată încet s-a așternut/Când odihneam aicea sub albul așternut.,,.
13.Încercuiește silaba accentuată din cuvintele ”melodie,, și ”pușca,,.
14.Transcrie din fragmentul de mai jos trei conjuncții,precizând felul lor: ”Sultanul Dănuț era
așa de înspăimântător,încât Dănuț deschise ochii și se răsuci pe-o coastă(ceea ce ne spune că
el nu dormea,pentru ca toate aceste să fi fost un vis ,ci avea fantezii cu el însuși,ca mare
erou...),,.
15.Transcrie din fragmentul de mai jos trei adjective diferite ,precizând felul lor.
”În amintirile mele,timpul acela se desfășoară,în plin soare ,între Dunăre și dealurile
cărămizii calcinate,pe care creșteau măceși și flori mărunte ,cu petale palide,uscate...,,.
16.Alcătuiește un enunț interogativ în care numeralul cardinal ”doi,, să aibă valoare
substantivală și un enunț asertiv în care numeralul ordinal ”a doua,, să aibă valoare
pronominală.
17.Alcătuiește un enunț asertiv în care adjectivul propriu-zis ”blândă,, să îndeplinească
funcția sintactică de nume predicativ și un enunț interogativ în care pronumele interogativ
”care,, să îndeplinească funcția sintactică de complement prepozițional.
18.Încercuiește silaba accentuată din cuvintele ”planetă,, și ”constelație,,.
19.Alcătuiește un enunț exclamativ în care substantivul ”stea,, să fie în cazul genitiv și un
enunț asertiv în care adjectivul ”trist,, să fie în cazul nominativ.
20.Alcătuiește un enunț interogativ în care pronumele interogativ ”ce,, să aibă funcție
sintactică de nume predicativ și un enunț asertiv în care pronumele demonstrativ ”ceilalți,, să
aibă funcția de atribut pronominal prepozițional.
21.Rescrie enunțul ,,Caută în buzunărelul de sus al șorțului și scoate un petec de
stofă.,, ,înlocuind un verb și un adverb cu antonimele lor.
22.Precizează funcția sintactică a cuvântului ”fragede,, din versul ,,cu degetele sale fragede de
ram,, ,apoi realizează expansiunea acestui cuvânt în propoziție corespunzătoare.

Fișă de lucru 4:
Romanul Baltagul de M. Sadoveanu
Romanul este o creație epică de mare întindere, cu o acțiune amplă, la care iau parte multe
personaje.
Puneți în ordine ideile principale din fragmentele din manual:

79
Când a ajuns la Cruci, Vitoria s-a întâlnit cu un alai de nuntași și a trebuit să îi facă o urare
miresei.
Vitoria sugerează că baltagul lui Calistrat Bogza este murdar cu sânge și îl acuză că l-a
omorât pe Nechifor.
Vitoria a visat că soțul ei trecea călare peste o apă neagră, cu spatele și considera că acesta e
un semn rău.
Femeia lui Lipan îl întreabă pe mos Pricop dacă nu cumva l-a văzut pe soțul ei. Acesta îi
spune că a trecut pe la atelierul lui omul pe care i l-a descris.
Calistrat Bogza, aproape de moarte, recunoaște că l-a ucis pe Nechifor.
Moș Pricop era îngrijorat pentru că Nechifor a plecat de la el seara, nu a rămas acolo peste
noapte.
De la parintele Vasile, Vitoria află că prin acele părți au ajuns trei bărbați cu o turmă de oi.
Gheorghiță eliberează câinele, iar acesta il atacă pe Bogza.
Vitoria face pregătirile necesare pentru înmormântarea lui Nechifor, apoi se pregătește să se
reîntoarcă acasă.
Lângă satul Suha, la crâșma lui Iorgu Vasiliu, Vitoria află că Nechifor nu era împreună cu
Bogza și Cuțui când acestia au făcut popas acolo. Atunci își dă seama Vitoria că soțul ei a
pățit ceva rău înainte de satul Suha.
Vitoria Lipan îi spune parintelui Daniil că soțul ei nu a întârziat acasă așa mult ca acum și este
îngrijorată.
Caracterizarea Vitoriei Lipan
Alegeți varianta corectă:
1. Vitoria Lipan este o femeie :
a. inteligentă și hotărâtă
b. tânără și naivă
c. hotărâtă, dar fricoasă.
2. Vitoriei Lipan are o personalitate puternică și:
a. îi place să respecte tradițiile și obiceiurile vieții de la sat
b. îi place să respecte numai obiceiul de nuntă
c. nu respectă tradițiile
3. Vitoria Lipan este o soție:
a. devotată, își iubește soțul
b. nu își iubește soțul, dar vrea să fie cu el pentru averea lui
c. devotată, dar numai pentru că are doi copii

80
Completați spațiile punctate :
Cel mai mult m-a impresionat la Vitoria Lipan faptul că ..........................................................
.......................................................................................................................................................
.....deoarece m-a făcut să mă gandesc
la ............................................................................................
.......................................................................................................................................................
....
pentru că .......................................................................................................................................
Găsiți în textul din manual câte un fragment sau enunț din care să reisă cel puțin o trăsătură a
următoarelor personaje :
Vitoria Lipan ....................................................................................................................
............................................................................................................................................
Nechifor Lipan ................................................................................................................
...........................................................................................................................................
Calistrat Bogza ................................................................................................................
..........................................................................................................................................
Ce credeți că semnifică titlul acestui roman?
.......................................................................................................................................................
...
Lucrați cu colegul de bancă. Dați câte un subtitlu fiecărui fragment din opera Baltagul din
manualul vostru:
Cap. III ......................................................................
Cap. IX ........................................................................
Cap. X ..........................................................................
Cap. XI .......................................................................
Cap. XVI ......................................................................

• Lucrați în grupe. Ce obiceiuri din viața oamenilor sunt descrise în Baltagul (în
fragmentele din manual)? Obiceiurile din ziua de azi sunt la fel ca cele descrise în text sau se
deosebesc? Descrieți un obicei de la țară, actual.
...........................................................................................................................................
............................................................................................................................................
..............................................................................................................................................
..............................................................................................................................................

81
.............................................................................................................................................
............................................................................................................................................
...............................................................................................................................................
• Dacă ai fi un personaj de roman, cine ți-ar plăcea să fii? De ce?

................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
• Lucrați în grupe. Ce calități ar trebui să ai bă un erou? Alcătuiți o listă de calități
necesare unui erou.

• În perechi, scrieți începutul unui roman de aventuri. Precizați locul și timpul în care se
desfășoară acțiunea, perioada în care se află, numele personajului principal și descrierea lui.

.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
MODELE DE TESTE PENTRU EVALUAREA NAȚIONALĂ
MODEL1 DE TEST PENTRU EVALUARE NAȚIONALĂ

• Timp de lucru – 90 de minute.

• Se acordă 10 puncte din oficiu.

,, Ierte-l Dumnezeu pe dascălul Pintilie! Era cântăreţ vestit. Era dascăl în

Butucani, bun sat şi mare, oameni cu stare şi cu socoteală, pomeni şi ospeţe de bogat. Iară

82
copii n-avea dasălul Pintilie decât doi: o fată, pe care a măritat-o după Petrea Ţapului, şi pe
Trandafir, popa din Sărăceni.
Pe părintele Trandafir, să-l ţină Dumnezeu! Este om bun: a învăţat multă carte şi
cântă mai frumos decât chiar tatăl său, Dumnezeu să-l ierte! şi totdeauna vorbeşte drept şi
cumpănit, ca şi când ar citi din carte. Şi harnic şi grijitor om este părintele Trandafir. Adună
din multe şi face din nimica ceva. Strânge, drege şi culege, ca să aibă pentru sine şi pentru alţi
săteni.
Mult s-a ostenit părintele Trandafir în tinereţea lui. Dar toate s-au făcut şi nici n-au rămas
lucru zadarnic. Trandafirică a ajuns popă în satul tătâne-său, în Butucani, bun sat şi mare,
oameni cu stare şi cu socoteală, dar la pomeni şi la ospeţe părintele Trandafir nu mergea
bucuros.
Minunat om ar fi părintele Trandafir, dacă nu l-ar strica un lucru. Este cam greu la
vorbă, cam aspru la judecată: prea de-a dreptul, prea verde-făţis. El nu mai suceşte vorba, ci
spune drept în faţă, dacă i s-a pus ceva la inimă. Nu e bine să fie omul aşa. Oamenii se prea
supără când le luăm căciula din cap. Şi e bine să trăim bine cu lumea. Aceasta s-a văzut şi cu
alde părintele Trandafir. Un om ca el nici doi ani n-a putut să stea în Butucani. Când una,
când alta: o dată cu vorba-n săteni, altă dată-n protopop. Cu mult, cu puţin, părintele Trandafir
fu trimis de la Butucani la Sărăceni! Dar aşa-i trebuie părintelui Trandafir! Cine vrea să sară
peste groapă, arunce-şi mai-nainte desagii peste ea. Părintele Trandafir n-avea decât o nevastă
şi doi copii: desagii îi erau deşerţi. Pentru aceea îi era atât de greu să sară de la Butucani la
Sărăceni.
( I. Slavici – Popa Tanda )

Subiectul I (Lecturez, înțeleg, explic) _ 30 de puncte

1. Identifică în textul suport două trăsături specifice genului epic
5 puncte
2. Selectează două cuvinte/sintagme care indică spațiul de desfășurare a acțiunii.
5 puncte
3. Numește două moduri de expunere diferite identificate în textul de mai sus. Exemplifică.
5 puncte
4. Formulează două idei principale/secundare din textul dat.
5. Averea părintelui Trandafir cuprindea ____________________ și
¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬ ______________ 5 puncte

83
 6. Era cântăreţ vestit a) oamenii
Cântă mai frumos decât chiar tatăl său b) Butucani
Preotul se mută din c) dascălul Pintilie
Pe preot se supără d) Sărăceni
Trandafir va deveni preot în localitatea e) părintele Trandafir

Subiectul al II-lea (Comunic eficient) - 8 puncte

1. Explică, în maximum 5 rânduri, sensul structurii: şi totdeauna vorbeşte drept şi
cumpănit, ca şi când ar citi din carte.
2. Descrie într-un enunţ un obicei/o tradiţie bisericească, folosind și informațiile
din următorul fragment:
.................................................................................................................................

Subiectul al III-lea (Folosesc limba română în mod corect)

32 de puncte

1. În secvența: Iară copii n-avea dasălul Pintilie decât doi: o fată, pe care a măritat-o
după Petrea Ţapului, şi pe Trandafir, popa din Sărăceni, există
a. 6 cuvinte cu diftong și unul cu vocale în hiat
b. 5 cuvinte cu diftong și două cu vocale în hiat
c. 7 cuvinte cu diftong 4 puncte

2.Asociază cuvântul cu modul de formare corespunzător răspunsului corect:

frumos a) compunere
Trandafirică b) schimbarea valorii gramaticale
totdeauna c) schimbarea valorii gramaticale
alţi d) derivare
e) compunere 4 puncte
.
3. Scrie sinonime contextuale pentru cuvintele subliniate în text.
4 puncte
4. Încercuiește A, dacă afirmația este adevărată sau G, dacă afirmația este greșită:

84
 A/G În secvența Strânge, drege şi culege, ca să aibă pentru sine şi pentru alţi săteni:
există trei cuvinte în care numărul de litere este diferit de numărul de sunete.
4 puncte
5. Explică folosirea cratimei și a semnului exclamării, în structura: Dar aşa-i trebuie
părintelui Trandafir! 4 puncte
6. Precizează valorile morfologice ale cuvintelor subliniate în următorul context.
Aceasta s-a văzut şi cu alde părintele Trandafir. Un om ca el nici doi ani n-a putut să stea în
Butucani. 4 puncte
7. Scrie funcția sintactică şi cazul cuvintelor subliniate în fragmentul: Cine vrea să sară
peste groapă, arunce-şi mai-nainte desagii peste ea.... Şi e bine să trăim bine cu lumea.
4 puncte
8. Stabilește felul propozițiilor din următoarea secvență, precizând raportul sintactic
care se stabilește între ele: a A învăţat multă carte şi cântă mai frumos decât chiar tatăl său.
4 puncte
Subiectul al IV-lea (Reflectez, redactez) 20
de puncte
Redactează o narațiune de 150 – 300 de cuvinte, în care să prezinți o întâmplare reală/
imaginară petrecută într-o localiate rurală.
În compunerea ta, trebuie:
– să precizezi două elemente ale contextului spaţio-temporal; 4 puncte
– să relatezi o întâmplare, respectând succesiunea logică a faptelor; 6 puncte
- să respecți structura tipului de text, claritatea exprimării și coerența ideilor;
6 puncte
- să respecți normele de redactare a compunerii (punctuație, ortografie, încadrare în
numărul de rânduri, folosirea alineatului, stil și vocabular folosit).
4 puncte
MODELUL 2
Test de evaluare
Clasa a VIII-a Nume și
prenume………………
I. (42p.) Citeşte cu atenţie textul:
,,Locuitorii aceştia de sub brad sunt nişte făpturi de mirare. Iuţi şi nestatornici ca
vremea; răbdători în suferinţi ca şi-n ierni cumplite, fără griji în bucurii ca şi-n arşitele lor de
cuptor, plăcându-le dragostea şi beţia şi datinile lor de la începutul lumii, ferindu-se de alte

85
neamuri şi de oamenii de la câmpie şi venind la bârlogul lor ca fiara de codru –mai cu samă
stau ei în faţa soarelui c-o inimă ca din el ruptă: cel mai adesea se desmiardă şi luceşte – de
cântec, de prietinie.” ( Baltagul Mihail Sadoveanu)
Cerinţe:
A. (18p.) Înţelegerea textului:
1. Rescrie doua arhaisme fonetice2p..
2. Identifică doua funcţii ale descrierii realizate în textul dat.2p
3.Marchează figura de stil dominantă in text.2p
4. Delimitează două comparaţii.2p.
5.Rescrie două epitete.2p..
6. Prezintă portretul muntenilor aşa cum reiese el din fragment.4p..
7. Comentează, în 4-5 rânduri, enunţul: ,,mai cu samă stau ei în faţa soarelui c-o inimă
ca din el ruptă:
cel mai adesea se desmiardă şi luceşte – de cântec, de prietini’’.4p. .
B. (24p.) Limba română:
8. Identifică un pronume în dativ şi unul în genitiv, menţionând şi funcţia sintactică a
acestora. 4p.
9. Delimitează, în fragment, un verb copulativ şi unul predicativ. 4p.
10.Marchează două locuţiuni adverbiale. 4p.
11. Rescrie din text un atribut adjectival şi unul substantival4p..
12. Identifică un complement direct şi unul indirect. 4p.
13. Analizează morfo-sintactic cuvintele subliniate. 4p.
II. (10p.) Imaginează-ţi urmatoarea situaţie: te numeşti Ion/Ioana Popa şi te afli într-
o excursie la munte unde eşti impresionat/ă de peisaj şi de oamenii pe care îi întâlneşti.
Redactează, pe o pagină distinctă, o scrisoare de 10 – 20 de rânduri, în care să-i împărtăşeşti
prietenei tale, Daniela, impresiile tale. În scrisoare trebuie:
• să utilizezi conventiile stabilite pentru acest tip de compunere.; 3p
• să folosesti un stil si un continut adecvate situatiei imaginate.; 4p
•să respecţi normele de ortografie, de punctuaţie şi de exprimare corectă. 3p.
Atenţie ! Nu folosi alte nume decât cele din cerinţă !Data redactării scrisorii este
12.07.2021
III. (38p.) Alege un roman studiat de tine la clasă. Motivează, într-o compunere de
1-2 pagini, că această operă literară este un roman
În redactarea compunerii vei avea în vedere:

86
 • precizarea a patru caracteristici ale romanului, ca specie literară;
• exemplificarea acestor caracteristici pe baza operei alese/ a fragmentelor studiate;
• prezentarea, pe scurt, a subiectului (referire la momentele subiectului sau la
secvenţele reprezentative) ;
• prezentarea unui personaj, prin raportare la două întâmplări/la două situaţii
semnificative.
Nota ! Respectarea, în lucrare, a ordinii cerinţelor, nu este obligatorie.Vei primi 20
puncte pentru conţinut( câte 5 puncte pentru fiecare cerinţă rezolvată), şi 18 puncte pentru
redactare ( unitatea compoziţiei- 2 p. ; coerenţa textului- 3p. ; registrul de comunicare, stilul si
vocabularul adecvate conţinutului- 4p. ; ortografia- 4p. ; punctuaţia- 3p. ; aşezarea corectă a
textului în pagină, lizibilitatea- 2p.).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, compunerea trebuie să aiba cel puţin
o pagină.
Se acordă 10 puncte din oficiu.
MODEL 3
Clasa a VIII-a
Evaluare. ROMANUL

1. Aduceţi două argumente în sprijinul ideii că Baltagul de M. Sadoveanu este un roman.

1p
2. Explicaţi structura romanului Baltagul de M. Sadoveanu şi de ce este o monografie.
1p
3. Care sunt motivele preluate în Baltagul din balada Mioriţa şi ce modificări apar.
1p
4. Analizaţi fraza (subliniaţi predicatele, încercuiţi elementele de relaţie, delimitaţi
propoziţiile şi stabiliţi felul lor, alcătuiţi schema frazei):
Cui place să roşească, roşească…eu nu vreu
Nici pată pe-a mea armă, nici pe obrazul meu
(V. Alecsandri) 1p
5. Alcătuiţi fraze în care propoziţia subiectivă să fie introdusă prin pronumele relativ “care”
cu funcţia sintactică de:
a. atribut
b. complement 1p
6. Identificaţi felul propoziţiilor subordonate din frazele:
a. Rămâne să discutăm.
b. Ajunge cât ai scris până acum.
c. Ajunge ceea ce dorea.
d. A rămas cum l-am cunoscut. 1p
7. Construiţi fraze în care propoziţia subiectivă să aibă ca regent:
a. un verb pasiv impersonal
b. o expresie verbală impersonală 1p
8. Construiţi fraze în care să existe propoziţii principale insuficiente:
a. lexical

87
b. gramatical 1p
9. Construiţi propoziţii în care subiectul să fie:
a. multiplu
b. nedeterminat 1p

Din oficiu: 1p

MODEL 4
Variantă de subiecte pentru Evaluarea Națională

Subiectul I 70 de
puncte
Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde cerințelor formulate.

Textul 1
Venisem la școală încălțat cu ghetele mamei, cu un paltonaș prefăcut dintr-o scurtă a
bunicii, cu o rubașcă galbenă și cu niște pantaloni lungi cu manșete. Toate acestea au
dezlănțuit numaidecât batjocura tuturor copiilor, iar din pricina rubașcăi galbene m-au poreclit
”as de tobă”. Cu băieții m-am înțeles eu repede, însă cu învățătorul și cu popa am avut de
furcă.
Învățătorul era un om chel, galben la față, căruia îi curgea tot timpul sânge din nas, din
care pricină venea la școală cu nările înfundate cu vată. Se așeza la masa lui, ne întreba
fonfăind lecția și, deodată, se oprea în mijlocul vreunui cuvânt, își scotea șomoioagele de vată
din nas, se uita la ele și clătina din cap. Avea fața turtită ca o farfurie de aramă coclită ,
verzuie printre cutele ce o brăzdau și urâțită și mai tare de niște ochi plumburii, cu totul de
prisos; simțindu-i cum se lipesc parcă de obrazul meu, mi se făcea scârbă și-mi tot venea să
mă șterg cu palma.
Câteva zile am stat în clasa întâi și în banca întâi, care era aproape lipită de masa lui.
Faptul acesta era de nesuferit pentru mine, fiindcă tot timpul mi se părea că șade cu ochii
numai pe mine. Întruna îl auzeai fonfăind:
- Peșkov, schimbă rubașca-a! Peșkov, nu hârșcâi cu picioarele! Peșkov, iar ai
făcut cu cizmele tale o băltoacă!
La rândul meu îi plăteam toate acestea cu niște obrăznicii nemaipomenite: o dată am
făcut rost de undeva de o jumătate de harbuz înghețat, l-am scobit și l-am legat cu o ață de
scripetele ușii. În tindă era aproape întuneric. Când învățătorul a deschis ușa, harbuzul a fost
tras în sus, iar când a închis-o după el, harbuzul i s-a așezat , ca o căciulă , drept pe chelie. Am

88
fost trimis acasă cu paznicul școlii, cu un bilet din partea învățătorului și am plătit năzbâtia
asta pe pielea mea.
Altă dată i-am turnat în sertarul mesei tabac de tras pe nas. Învățătorul a început să
strănute așa de tare, încât a fost nevoit să plece din clasă. În locul lui ne-a trimis pe gineri-său,
un ofițer care ne-a pus să cântăm în cor ”Doamne, ocrotește-l pe țar” și ”Ah, libertate, scumpă
libertate”. Pe cei care cântau fals îi trăsnea în cap cu o riglă; se auzea un pocnet puternic și
caraghios, dar nu durea defel.
La religie, aveam un popă tânăr și frumos, cu o chică bogată; acesta a prins pică pe
mine din pricină că n-aveam ”Sfânta Scriptură a vechiului și noului testament” și că îl
maimuțăream cum vorbea. Când intra în clasă, cea dintâi grijă a lui era să mă întrebe:
- Peșkov, ai adus cartea, sau n-ai adus-o? Da. Cartea.
Îi răspundeam:
- Nu. N-am adus-o. Da.
- Ce da?
- Nu.
- Ei, dacă-i așa, du-te acasă. Da. Acasă. Pentru că n-am de gând să fac lecție cu
tine. Da. N-am de gând.
Treaba asta nu mă mâhnea prea tare; plecam de la școală și, până la vremea când se
isprăveau orele de clasă, hoinăream pe ulițe, urmărind viața zgomotoasă a mahalalei.
Popa avea o față ca a lui Hristos, ochi blajini ca de femeie și mâini mici cu care
mângâia cu blândețe tot ce apuca. Orice lucru lua în mână, fie că era o carte, o linie sau o
peniță, îl apuca cu o neasemuită gingășie, ca și când ar fi fost viu, plăpând și tare drag, și s-ar
fi temut ca nu cumva să-l vatăme dacă n-ar umbla cu el cu destulă băgare de seamă. Cu copiii
nu se purta tocmai blând, dar copiii țineau la el.
Cu toate că învățam destul de bine, mi s-a spus că aveam să fiu dat afară din școală din
pricina purtării mele proaste. Vestea asta m-a mâhnit, deoarece avea să-mi aducă necazuri
mari. Mama, tot mai nervoasă, mă bătea din ce în ce mai des.
Maxim Gorki, Copilăria
Textul 2
Matilda merse la școală mai târziu decât alți copii. Cei mai mulți copii încep să
meargă la grădiniță pe la cinci ani, sau chiar mai devreme, dar părinților Matildei puțin le păsa
de educația fetei, așa că se treziră prea târziu s-o dea la școală. Matilda păși pentru prima oară
într-o sală de clasă la vârsta de cinci ani și jumătate.

89
 Școala primară locală era o clădire urâtă de cărămidă și se numea Școala
Primară Crunchen Hall. Avea cam două sute cincizeci de elevi, cu vârste între cinci și
doisprezece ani. Directoarea școlii, șefa, comandantul suprem al acestei instituții, era o femeie
de vârstă mijlocie absolut uimitoare, pe nume domnișoara Trunchbull.
Firește că Matilda a fost repartizată în clasa celor mici, unde mai erau încă
optsprezece băieți și fete cam de vârsta ei. Învățătoarea lor se numea domnișoara Honey și nu
putea avea mai mult de douăzeci și patru de ani. Avea un chip frumos, palid, de formă ovală,
ochi albaștri de madonă și păr șaten-auriu. Avea un trup atât de subțire și de fragil, încât te
temeai că, dacă, ar cădea, s-ar sparge-n mii de bucățele, ca o figurină de porțelan.
Domnișoara Jennifer Honey era o făptură tăcută și blândă, care nu ridica
niciodată vocea și nu zâmbea decât rareori. În ciuda acestui fapt, avea, fără îndoială, darul de
a se face iubită de toți copiii din clasă. Părea să înțeleagă de minune uimirea și teama care-i
cuprinde pe micuții aduși pentru prima oară într-o sală de clasă și obligați să respecte ordine.
Pe chipul domnișoarei Honey se zugrăvea o căldură aproape materială atunci când vorbea cu
un elev nou-venit la ea în clasă, căruia încă îi era dor de casă.
Domnișoara Trunchball, directoarea, era cu totul alt fel de femeie. Semăna
teroare pe unde trecea, fiind un monstru gigantic, un tiran care-i băga în sperieți pe elevi și
profesori deopotrivă. Chiar și de la distanță se putea vedea o aură amenințătoare plutind în
jurul ei, iar când se apropia aproape că puteai simți fierbințeala furiei care radia din trupul ei
ca dintr-o vergea de metal încinsă. (...)
După ce făcu prezența, ca de obicei, strigând numele fiecărui copil, domnișoara
Honey le înmână pe rând un caiet nou-nouț de exerciții.
- Sper că v-ați adus creioanele, zise ea.
- Da, domnișoară Honey, răspunseră ei cântat.
- Bine. Aceasta e prima voastră zi de școală. E începutul a cel puțin unsprezece
ani lungi de școală, prin care va trebui să treceți cu toții. Șase dintre acești unsprezece îi veți
petrece chiar aici, la Crunchen Hall, unde, cum bine știți, domnișoara Trunchball este
directoare.(...) Dorința mea este să vă învăț cât mai mult acum cât sunteți elevii mei, continuă
domnișoara Honey , pentru că știu cât de bine o să vă prindă acest lucru în viitor. Până la
sfârșitul acestei săptămâni vreau ca fiecare dintre voi să știe pe dinafară tabla înmulțirii cu
doi. Într-un an de zile, trag nădejde că veți stăpâni cu toții toată tabla înmulțirii, până la
doisprezece. Acest lucru o să vă ajute enorm în viață. Ia să vedem, e cineva dintre voi care știe
deja tabla înmulțirii cu doi?
Matilda ridică mâna. Era singura care ridicase mâna.

90
 Domnișoara Honey se uită atentă la nodul de fetiță cu păr negru, fețișoara rotundă și
serioasă, care ședea în al doilea rând.
- Minunat, spuse ea. Ridică-te în picioare, te rog, și recită-ne cât știi tu...

Roald Dahl, Matilda

A. Scrie răspunsul pentru cerințele de mai jos cu privire la textele date.

1. Notează două trăsături fizice ale învățătorului lui Peșkov.
2 puncte
2. Băiatul i-a plătit cu niște obrăznicii nemaipomenite:
a) preotului
b) învățătorului
c) ginerelui învățătorului
d) paznicului școlii.
Scrie litera corespunzătoare răspunsului corect:
2 puncte
3. Domnișoara Honey voia să îi învețe pe copiii din clasa ei într-un an :
a) tabla înmulțirii cu doi
b) cum să coloreze
c) tabla înmulțirii până la doisprezece
d) cum să citească
Scrie litera corespunzătoare răspunsului corect:
2 puncte
4. În fragmentul extras din romanul Copilăria de Maxim Gorki se evidențiază:
a) bucuria de a merge la școală
b) primele zile de școală
c) relația elev- învățător
d) rolul școlii în viața copiilor
Scrie litera corespunzătoare răspunsului corect: 2 puncte
5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili corectitudinea sau
incorectitudinea acestuia, bazându-te pe informațiile din cele două texte. 6 PUNCTE
Enunțul Corect
Incorect
Băiatul nu s-a înțeles cu băieții din clasă pentru că aceștia își

91
 băteau joc de el.
Învățătorul îl aprecia și lăuda mereu pe Peșkov.
Băiatul i-a pus în sertarul mesei învățătorului tutun de tras pe
nas
Băiatul urma să fie dat afară din școală pentru ca nu învăța
deloc.
Domnișoara Honey înțelegea teama copiilor nou-veniți în clasa
ei
Matilda era singura care ridicase mâna să recite tabla înmulțirii.

6. Menționează, în câte un enunț, tiparul textual din fiecare dintre fragmentele de mai
jos:
a) ” - Sper că v-ați adus creioanele, zise ea.
- Da, domnișoară Honey, răspunseră ei cântat.
- Bine. Aceasta e prima voastră zi de școală. E începutul a cel puțin
unsprezece ani lungi de școală, prin care va trebui să treceți cu toții.”
b) „Popa avea o față ca a lui Hristos, ochi blajini ca de femeie și mâini mici cu care
mângâia cu blândețe tot ce apuca. Orice lucru lua în mână, fie că era o carte, o linie sau o
peniță, îl apuca cu o neasemuită gingășie, ca și când ar fi fost viu, plăpând și tare drag, și s-ar
fi temut ca nu cumva să-l vatăme dacă n-ar umbla cu el cu destulă băgare de seamă. Cu copiii
nu se purta tocmai blând, dar copiii țineau la el.”
6 puncte
7. Prezintă, în cel puţin 30 de cuvinte, o legătură care se poate stabili, la nivelul
conținutului, între fragmentul din romanul Copilăria de Cezar Petrescu și fragmentul extras
din romanul Matilda de Roald Dahl .
6 puncte
8. Crezi că prima impresie pe care o face învățătorul/învățătoarea are o influență în
viitorul școlar al unui copil? Justifică-ți răspunsul, în 50 – 80 de cuvinte, valorificând textul 1.
6 puncte
9. Asociază fragmentul din Copilăria de Maxim Gorki cu un alt text literar studiat sau
citit ca lectură suplimentară, în 50 – 80 de cuvinte, prezentând o asemănare și o deosebire
dintre ele. 6 puncte.

B. Scrie răspunsul pentru fiecare dintre cerințele de mai jos.

92
 1.Încercuiește silaba accentuată din cuvintele „galben” și „farfurie”.
2 puncte
2. Fac parte din același câmp lexical toate cuvintele din seria:
a) ghetele, o scurtă, rubașcă, pantaloni.
b) galben, plumburii, verzuie, chel.
c) uimirea, teama, căldura, dor.
d) carte, linie, peniță, masă.
Scrie litera corespunzătoare răspunsului corect: 2 puncte
3.Rescrie enunțul „se auzea un pocnet puternic și caraghios, dar nu durea defel. ”,
înlocuind cuvântul „puternic” cu un antonim și cuvântul „defel” cu un sinonim.
4 puncte
4. Transcrie din fragmentul de mai jos trei substantive aflate în cazuri diferite, pe
care le vei preciza.
6 puncte
”Chiar și de la distanță se putea vedea o aură amenințătoare plutind în jurul ei,
iar când se apropia aproape că puteai simți fierbințeala furiei care radia din trupul ei ca dintr-o
vergea de metal încinsă. ”
5. Transformă construcția pasivă din enunțul „Am fost trimis acasă cu paznicul
școlii.” într-o construcție activă. 6 puncte
6. Alcătuiește un enunț asertiv în care substantivul „clasă” să aibă funcția sintactică
de atribut și un enunț interogativ în care pronumele posesiv „ai mei ” să aibă funcția sintactică
de complement direct. 6 puncte
7. Completează spațiile libere din textul de mai jos, reprezentând comentariul unui
cititor pasionat de expedițiile polare, cu forma corectă a cuvintelor scrise între paranteze.
6 puncte
După-amiaza fetele ___________________(a cerceta, modul indicativ, timpul mai
mult ca perfect) plaja și ___________________(ochi, nr. plural, articulat, cazul acuzativ )de
apă din apropiere, _____________________( a căuta , modul gerunziu)
____________________(frumos, genul feminin, nr. plural, superlativ relativ de superioritate)
cochilii _________________(care, cazul acuzativ) le puteau găsi, iar apoi împodobiseră
castelul, fixând cochiliile la intervale bine calculate pe ziduri, acoperișuri și
_____________(parapet – nr. plural, nearticulat, caz acuzativ).
Subiectul al II-lea (20 de puncte)

93
 Imaginează-ți că te-ai mutat la o școală nouă. Redactează o pagină de jurnal, de cel
puțin 150 de cuvinte, care să cuprindă prezentarea unei emoții/a unui sentiment din timpul
primei zile de școală, o secvență narativă, una descriptivă și una explicativă. Data redactării
jurnalului este 15 martie 2022.
Punctajul pentru compunere se acordă astfel:
• conținutul compunerii – 12 puncte
• redactarea compunerii – 8 puncte (marcarea corectă a paragrafelor – 1 punct;
coerența textului –1 punct; proprietatea termenilor folosiți – 1 punct; corectitudine
gramaticală – 1 punct; claritatea exprimării ideilor – 1 punct; respectarea normelor de
ortografie – 1 punct; respectarea normelor de punctuație –1 punct; lizibilitate – 1 punct).
Notă! Punctajul pentru redactare se acordă doar în cazul în care compunerea are
minimum 150 de cuvinte și dezvoltă subiectul propus.
BAREM DE EVALUARE ȘI DE NOTARE
• Se punctează orice modalitate de rezolvare corectă a cerințelor.
• Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit în barem.
• Se acordă zece puncte din oficiu. Punctajul total este de 100 de puncte. Nota finală se
calculează prin împărțirea la zece a punctajului total acordat pentru lucrare.
Subiectul I 70 de puncte
A.
1. câte 1 punct pentru notarea oricăror două trăsături fizice ale învățătorului lui
Peșkov (de exemplu: „chel”, „galben la față”, „fața turtită”, „ochi plumburii”)
2 x 1 punct = 2 puncte
2. scrierea literei corespunzătoare răspunsului corect: b 2 puncte
3. scrierea literei corespunzătoare răspunsului corect: c 2 puncte
4. scrierea literei corespunzătoare răspunsului corect: b 2 puncte
5. câte 1 punct pentru stabilirea corectitudinii/incorectitudinii fiecăruia dintre enunțuri

94
 Enunțul Corect Incorect
6 x
2.Băiatul nu s-a înțeles cu X
1
băieții din clasă pentru că aceștia îl
batjocureau.
X
Învățătorul îl aprecia și lăuda
mereu pe Peșkov.

Băiatul i-a pus în sertarul

mesei învățătorului tutun de tras pe X
nas.
X
Băiatul urma să fie dat afară
din școală pentru ca nu învăța deloc.

Domnișoara Honey înțelegea teama

copiilor nou-veniți în clasa ei.
X

X
Băiatul urma să fie dat afară
din școală pentru ca nu învăța deloc.

Domnișoara Honey înțelegea teama

copiilor nou-veniți în clasa ei.
X

Matilda era singura care

ridicase mâna să recite tabla
înmulțirii.

punct = 6 puncte
6. – câte 2 puncte pentru menționarea fiecărui tipar textual din fiecare dintre
fragmentele date:
a) dialogat;
b) descriptiv
2 x 2 puncte = 4 puncte
– câte 1 punct pentru formularea fiecărui răspuns în câte un enunț
2 x 1 punct = 2 puncte
7. – precizarea unei legături, la nivelul conținutului, care se poate stabili între cele
două texte date (de exemplu: descrierea învățătorului/învățătoarei) 2 puncte

95
 – prezentarea legăturii precizate: prezentare adecvată și nuanțată – 3 puncte;
schematică – 2 puncte; încercare de prezentare – 1 punct
3 puncte
– respectarea numărului minim de cuvinte 1 punct
8. – menționarea răspunsului la întrebarea dată 1 punct
– motivarea răspunsului menționat, valorificând textul dat: nuanțat și adecvat, cu
valorificarea textului dat – 4 puncte; schematic, cu valorificarea textului dat – 2 puncte;
tendință de generalizare, încercare de motivare, lipsa de valorificare a textului – 1 punct
4 puncte
– respectarea normelor de ortografie și de punctuație (0-1 greșeli – 1 punct; 2 sau
mai multe greșeli –0 puncte)
1 punct
9. – precizarea unui alt text literar studiat sau citit ca lectură suplimentară asociat
fragmentului din Copilăria de Maxim Gorki 1 punct
– câte 2 puncte pentru prezentarea asemănării și a deosebirii: adecvat – 2 puncte;
simpla precizare a asemănării/a deosebirii – 1 punct
2 x 2 puncte = 4 puncte
– respectarea normelor de ortografie și de punctuație (0-1 greșeli – 1 punct; 2 sau mai
multe greșeli –0 puncte) 1 punct
B.
1. câte 1 punct pentru încercuirea silabei accentuate din cuvintele date (galben;
farfurie)
2 x 1 punct = 2 puncte
2. scrierea literei corespunzătoare răspunsului corect: a 2 puncte
3. câte 2 puncte pentru înlocuirea corectă a fiecărui cuvânt indicat (de exemplu: „se
auzea un pocnet slab și caraghios, dar nu durea deloc. ”
2 x 2 puncte = 4 puncte
4. – câte 1 punct pentru transcrierea oricăror trei substantive (de exemplu: o aură,
fierbințeala , furiei, din trupul, o vergea, de metal) 3 x 1 puncte = 3 puncte
– câte 1 punct pentru precizarea fiecărui caz (de exemplu: o aură – nominativ,
fierbințeală – acuzativ, furiei –genitiv, din trupul – acuzativ, o vergea – acuzativ, de metal -
acuzativ) 3 x 1 puncte = 3 puncte
5. transformarea enunțului, astfel încât să existe o construcție activă (M-au trimis
acasă cu paznicul școlii.)

96
 6 puncte
6. – câte 2 puncte pentru alcătuirea unui enunț asertiv, în care substantivul „clasă” să
aibă funcția sintactică de atribut (de exemplu: Colegii de clasă l-au primit cu entuziasm.) și a
unui enunț interogativ în care pronumele posesiv „ai mei” să aibă funcția sintactică de
complement direct (de exemplu: I-ați văzut pe ai mei?)
2 x 2 puncte = 4 puncte
– câte 1 punct pentru corectitudinea enunțului (logică și gramaticală) 2x1
punct = 2 puncte
7. câte 2 puncte pentru completarea spațiilor libere din textul dat cu forma corectă a
cuvintelor scrise între paranteze (cercetaseră, ochiurile, căutând, cele mai frumoase, pe care,
parapete)
6x1
puncte = 6 puncte
Subiectul al II-lea
20 de puncte
Conținutul compuneri
12 puncte
− adecvarea conținutului la cerință, prin prezentarea unei călătorii la Polul Nord: în
totalitate –2 puncte; parțial, cu divagații – 1 punct
2 puncte
− notarea date
1 punct
− utilizarea persoanei I în redactarea notei de jurnal
1 punct
− prezentarea unei emoții/a unui sentiment, resimțită/resimțit în timpul călătoriei:
nuanțată – 2 puncte; schematică – 1 punct
2 puncte
− câte 2 puncte redactarea fiecăreia dintre secvențele solicitate (narativă, descriptivă,
explicativă) cu respectarea tiparului textual: în totalitate – 2 puncte; parțial – 1 punct
3 x 2 puncte = 6 puncte
Redactarea compunerii – 8 puncte
– marcarea corectă a paragrafelor: în totalitate – 1 punct; parțial – 0 puncte 1 punct
– coerența textului: în totalitate – 1 punct; parțial – 0 puncte 1 punct -
proprietatea termenilor folosiți: în totalitate – 1 punct; parțial – 0 puncte 1 punct

97
– corectitudinea gramaticală: în totalitate – 1 punct; parțial – 0 puncte 1 punct
– claritatea exprimării ideilor: în totalitate – 1 punct; parțial – 0 puncte 1 punct
– respectarea normelor de ortografie (0 – 1 greșeli – 1 punct; 2 sau mai multe greșeli – 0
puncte)

Concluzii
Educaţia modernă consideră elevul ca principal subiect al procesului de instruire-
educaţie, elevul nemaifiind, ca în vechea practică pedagogică, un obiect al instruirii.
Coordonatele de bază ale unui învăţământ formativ însumează spirit de receptivitate faţă de
nou, cultivarea motivaţiei cognitive şi a interesului pentru cunoaştere, dezvoltarea mobilităţii
şi a creativităţii, formarea unor temeinice deprinderi de muncă intelectuală.
Însuşirea tehnicilor de studiu cere stăpânirea metodelor de cercetare şi de
descoperire a informaţiilor, de organizare, de ordonare şi de codificare activă a cunoştinţelor,
de condensare a lor în concepte şi modele, transformându-le astfel în structuri logice.
Deprinderile de cercetare şi de studiu pe care elevii şi le formează în şcoală dezvoltă gândirea

98
şi imaginaţia lor, capacitatea de analiză şi de sinteză, de evaluare a cunoştinţelor. Ele pun
bazele stilului de muncă intelectuală, cu un pronunţat caracter activ.
Scriitorul Mihail Sadoveanu și opera sa complexă implică folosirea câtor mai multe metode,
procedee și mijloace de învățare pentru deslușirea mesajelor pe care le au textele .
Limba şi literatura română are un rol extrem de important în învăţarea şi formarea
elevului. Predarea şi evaluarea literaturii şi a limbii române, la nivel gimnazial reprezintă un
subiect care stârneşte interesul oricărui dascăl, pentru că obiectivele şi competenţele de
comunicare şi de exprimare sunt în vizor, din ce în ce mai mult.

ANEXE
Anexa 1
PROIECT DIDACTIC
UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: Şcoala Gimnazială Moţca-Structura Boureni
PROFESOR: Grigoroaia Elena Cristina
CLASA: a VIII-a
ARIA CURRICULARĂ: Limbă și comunicare
DISCIPLINA: Limba şi literatura română

99
 SUBIECTUL: M. SADOVEANU-„BALTAGUL-ROMANUL VITORIEI ŞI AL
VICTORIEI
TIPUL LECŢIEI: aprofundare şi sistematizare
DURATA: 50 minute
COMPETENŢE GENERALE, SOCIALE ŞI CIVICE:
1. Receptarea mesajului oral în diferite situaţii de comunicare;
2. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în
situaţii de comunicare monologată şi dialogată;
3. Receptarea mesajului scris, din texte literare şi nonliterare, în scopuri diverse;
4. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în
diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse.
COMPETENŢE SPECIFICE:
1.1 -înţelegerea semnificaţiei generale a mesajului oral, sesizând progresia şi coerenţa
ideilor exprimate;
1.5 aplicarea principiilor ascultării active în manifestarea unui comportament
comunicativ adecvat;
2.4 îmbinarea corectă a elementelor verbale cu cele nonverbale în cadrul mesajului
oral;
2.5 captarea şi menţinerea atenţiei interlocutorului prin modul de prezentare a
mesajului;
3.1 dovedirea înţelegerii unui text literar sau nonliterar, pornind de la cerinţe date;
4.1 -redactarea diverselor texte, adaptându-le la situaţia de comunicare concretă;
COMPETENŢE DERIVATE:
C1-cunoașterea activității literare a lui M. Sadoveanu;
C2-definirea romanului ca specie literară;
C3-recunoașterea trăsăturilor operei epice (acţiune, narator, personaje);
C4- explicarea semnificaţiei titlului şi a numelor personajelor;
C4- prezentarea succintă a subiectului romanului;
C5- caracterizarea personajului principal al romanului;
C6-cooperarea cu membrii echipei în rezolvarea sarcinilor.
Strategia didactică:
METODE ŞI PROCEDEE:conversaţia catehetică şi euristică,tehnica ciorchinelui
aprofundat explicatia,argumentarea, exercitiul, prezentare power- point

100
 RESURSE MATERIALE::, fişe de lucru, flipchart,markere,imagini pentru produsul
final,laptop
RESURSE UMANE:14 elevi
FORME DE ORGANIZARE: activitate individuală, frontală,pe grupe
MODALITATI DE EVALUARE: evaluare frontală, evaluare formativă, evaluare prin
calificative;
BIBLIOGRAFIE:
1.Programe şcolare pentru clasele I-VIII. Aria curriculară: limbă şi comunicare,
Bucureşti,2009
2 Limba română,manual pentru clasa a-VIII-a,Alexandru Crişan,Sofia Dobra,
Florentina Sâmihăian Editura Humanitas,Bucureşti,2005
3. Parfene, Constantin, Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală,Ghid
teoretico-aplicativ,Editura Polirom,Iaşi,1999
4. Pamfil, Alina ,Limba şi literatura română în gimnaziu. Structuri didactice
deschise, Editura Paralela 45,Bucureşti,2003
5. Sadoveanu , Mihai, Baltagul,Editura Ion Creangă,Bucureşti,1987
6. www.didactic.ro

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂȚII

Momentele lecţiei Activitatea profesorului Activitatea elevilor

MOMENT ORGANIZATORIC salutul -salută;

notarea absenţilor; -pregătesc cele
-pregătirea materialului necesar necesare pentru lecţie;
pentru desfășurarea lecţiei;

101
CAPTAREA ATENȚIEI - Profesorul direcţionează - răspund solicitărilor
secvenţa de întrebări şi
răspunsuri pentru a evidenţia
unele aspecte legate de
roman:anul apariţiei, sursa de
inspiraţie, tema romanului

VERIFICAREA ŞI Profesorul verifică - Elevii răspund

REACTUALIZAREA corectitudinea temei pe care au întrebărilor formulate
CUNOSTINŢELOR avut-o elevii pentru acasă de profesor.
(argumentarea pro sau contra a
interpretărilor aduse romanului
„Baltagul”-roman monografic,
iniţiatic, mitic, poliţist, de
dragoste.)
ANUNȚAREA TEMEI ȘI A Profesorul anuntă titlul lectiei - Ascultă cu atenţie.
OBIECTIVELOR URMĂRITE noi si obiectivele -Notează pe caiete
urmarite(prezentare power- titlul lecţiei.
point). M. Sadoveanu-Baltagul- -Se mobilizează.
romanul Vitoriei și al victoriei.
De asemenea, profesorul anunţă
că activitatea se va concretiza şi
într-un produs final: Cartea
romanului Baltagul
-

102
DIRIJAREA M.O: “Să-ţi spun, domnul Motivează explicarea
ĨNVĂŢĂRII Calistrat!”-explicarea cratimei cratimei
Profesorul împarte clasa de -Răspund solicitărilor
elevi în patru grupe şi fiecare -Rezolva fisele
grupă va primi o sarcina de primite
lucru,urmărindu-se verificarea si -Analizeaza,
sistematizarea cunostintelor -Comunica intre ei
elevilor(anexa 1), specificând că -Raporteaza
fiecare fişa lucrată constituie o rezultatele
filă a Cărţii romanului. -Descoperă definiţia
Sarcinile de lucru sunt: romanului şi o notează
Grupa I-să prezinte activitatea în caiete.
de scriitor a lui M.Sadoveanu; -Elevii explică
Grupa II- să precizeze sursa de -Raporteaza
inspiraţie,anul apariţiei , rezultatele
semnificaţia titlului şi tema - Analizează imaginile
romanului. şi găsesc
Grupa III:.să prezinte, pe scurt, corespondenţe.
subiectul romanului; -Imaginile vor fi lipite
Grupa IV-să prezinte pe rând în Cartea
caracterizarea personajului romanului Baltagul
principal, Vitoria Lipan; -Elevii identifică
imaginile.
La final,fiecare grupă va -Elevii vor lipi
prezenta rezolvarea sarcinii de postiturile pe ultima
lucru. filă a Carţii ce
In timpul prezentării se va reprezintă produsul
realiza la tablă un ciorchine final al activităţii.
aprofundat .
După completarea ciorchinelui
se va descoperi definiţia
romanului şi se va scrie la tablă
şi în caiete.
Profesorul solicită gruparea şi
lipirea fişelor în Carte.
De asemenea, profesorul
propune elevilor câteva ilustraţii
(tablouri) ce surprind secvenţe
din roman, iar
103 elevii vor

identifica momentul surprins.

În finalul etapei de înţelegere a
 ĨNCHEIEREA ACTIVITĂȚII - Argumentaţi în 25-35 de -elevii vor nota tema în
rânduri că romanul Baltagul caiete.
aparţine genului epic.

Anexa 2
Clasa a V-a
Fișă de lucru

– Domnu Trandafir
TIPUL DE
PORTRET FRAGMENTUL TRĂSĂTURA TIPUL DE
CARACTERIZARE

Era un om bine făcut, puţin chel în vârful

capului, cu ochii foarte blajini. Când zâmbea,
Portretul
se arătau sub mustaţa tunsă scurt nişte dinţi
fizic lungi, cu strungă mare la mijloc.
Când ne învăţa cum să spunem poeziile
eroice, vorbea tare şi înălţa în sus braţul drept.
Şi ne-o dat această învăţătură nu pentru că
trebuia şi pentru că i se plătea, dar pentru că
avea un prisos de bunătate în el şi pentru că în
acest suflet era ceva din credinţa şi curăţenia
Portretul unui apostol
moral Nu, Domnu nostru nu ne-a învăţat niciodată
din pricină că se temea de cei mari.Îi era drag
să ne înveţe şi parcă eram copiii lui, asta am
simţit-o totdeauna, cât am fost sub
privegherea lui.

Era foarte gospodăros şi-i plăcea să se facă

fiecare lucru cu rânduială.

- Cum nu, numai să isprăvesc cu fânul ista.

Marie! Ia vezi de ceva răcoreală! Dulceţi,
cafea! Ia şedeţi, vă rog, colea la umbră, în
cerdac, oleacă, de mai răsuflaţi.

104
 Se supăra rar şi nu spunea decât două vorbe.Asta-i era
mânia cea mai mare: „Măi domnule!” Nouă ne venea
să intrăm în pământ, când zicea:”Măi domnule!” şi se
uita urât la noi.

Când trebuia câteodată, sâmbăta după-amiază,

să ne cetească din poveştile lui Creangă, ne privea
întâi blând, cu un zâmbet liniştit, ţinând cartea la
piept, în dreptul inimii – şi în bănci se făcea o tăcere
adâncă.

Dar Domnu nu s-a dus nicăieri; a rămas acolo

pe pământul nostru; şi în pământul nostru l-au şi
îngropat.

Anexa 3

FIŞA DE ACTIVITATE:”Mihail Sadoveanu –un Ștefan cel Mare al Slovei

Românești”

I.TITLUL ACTIVITĂȚII:”Mihail Sadoveanu –un Ștefan cel Mare al Slovei

Românești”
II.DATA-05.XI.2020
III.PUBLICUL ȚINTĂ :
• Elevii claselor gimnaziale Structura Boureni-Școala Gimnazial
a Moțca
• Cadre didactice-profesorul de limba și literatura română,diriginții
claselor.

IV.REZUMATUL ACTIVITĂȚII:
• Elevilor li se va comunica tema activității.
• Elevilor participanți li se va prezenta o expozitie făcută de către
profesorul de limba și literatura română împreună cu bibliotecarul școlii cu cărțile
scrise de către Mihail Sadoveanu ,existente în Biblioteca școlară..

105
 • Elevilor li se va prezenta un film documentar ”Mihail Sadoveanu -50 de
ani de eternitate a unui titan”

V.COMPETENȚELE ACTIVITĂȚII: ( curriculare ,documentare)

• oferirea unor instrumente facile de acces la informație
• identificarea unei informaţii în diverse documente.
• încurajarea utilizării resurselor aflate in biblioteca școlii dar și in mediile
on-line;
• încurajarea lecturii.
• să formeze motivația optimă,intrinsecă pentru lectură.
VI.MODALITĂȚI DE REALIZARE :
• Expoziție.
• Vizionare film documentar.

VII.FINALITĂȚI: Fișă de activitate,poze.

106
 Anexa 4
Şcoala Gimnazială Moţca-Structura Boureni
Disciplina: Limba și literatura română
Clasa: a VII-a

Atelier de creație
Literatura...imaginație…creativitate!.
Citește cu atenție fragmentul de mai jos și alcătuiește un cvintet care să surprinda
esența lecturii.

Dumbrava minunată
după Mihail Sadoveanu

107
 Lizuca și Patrocle au plecat spre bunici.

Au ajuns într-o pădure, lângă o scorbură de răchită bătrână. Patrocle intră în

scorbură și se ghemui lângă fetiță.
- Patrocle, eu cred că nouă nu trebuie să ne fie teamă de mama pădurii! Știi de ce
mă tem eu?
- De ce te temi?
- De bursuc. Am auzit că e tare rău.
- N-are decât să vină. Am eu ac de cojocul lui! mormăi cățelul.

Anexa 5

PROIECT
EXCURSIE INTERDISCIPLINARĂ
Data și durata excursiei: 15.06.2021/ O zi
Tema excursiei: îmbinarea elementelor cultural-literare, istorice și geografice ale
județelor Iași/Suceava
Itinerar: Boureni-Moţca-Pașcani-Fălticeni și retur
Participanți: elevi ai clasei a VIII-a , a Şcolii Gimnaziale Moţca-Structura Boureni
Organizatori: profesorii de Limba și literatura română , de Istorie și de Geografie
Scopul excursiei: vizitarea obiectivelor culturale și istorice și identificarea formelor
de relief, a faunei și florei din zonă
Obiective informative:
- dobândirea unor cunoștințe despre elementele culturale secifice zonei, despre
evenimentele istorice reprezentative și despre cadrul natural al zonei judetelor Iași/ Suceava;
- sintetizarea cunoștințelor dobândite anterior în timpul orelor de Limba și literatura
română, Istorie și Geografie.
Obiective formative:
- formarea unui sistem de reprezentări despre literatura ce aparține acestei zone, fie
prin autori, fie prin creațiile acestora, despre istoria ce s-a scris pe acest teritoriu și despre
relief, ape, vegetație etc. din zonele Iași-Suceava.
Obiective educative:
- cultivarea sentimentelor de dragoste pentru latura estetică a literaturii, pentru istoria
poporului român și pentru frumusețile identificate în mediul înconjurător;

108
 - formarea unui comportament adecvat față de obiectivele vizitate, formarea unor
deprinderi de comportament civilizat, de integrare într-un grup, de relaționare etc.
Obiective operaționale:
- să realizeze lecturi literare despre elementele observate și identificate;
- să observe obiective culturale, istorice și aspecte geografice pe care să le descrie și
să argumenteze importanța acestora;
- să identifice elementele fizico-geografice și istorice ale zonei ( forme de relief, ape,
faună, vegetație, monumente istorice etc.);
- să stabilească analogii între aspectele literare, istorice și geografice observate;
- să manifeste interes pentru cunoașterea culturii, literaturii, istoriei și geografiei.
ETAPELE EXCURSIEI
1. Acțiuni preliminare:
- stabilirea traseului și a obiectivelor, stabilirea aspectelor administrative (mijloc de
transport, intrarea la obiectivele turistice);
- stabilirea grupului de excursioniști și a cadrelor didactice însoțitoare;
- prezentarea itinerariului, a explicațiilor corespunzătoare;
- stabilirea echipelor de elevi și distribuirea sarcinilor;
- prezentarea programului excursiei și a regulilor ce trebuie respectate;
- asigurarea echipamentelor corespunzătoare elevilor.
2. Desfășurarea excursiei:
- plecare ora 7.30 din fața Şcolii Gimnaziale Moţca-Structura Boureni
- verificarea tabelului cu elevii participanți și prelucrarea acestora
- sunt vizitate orașele Pașcani și Fălticeni, realizându-se prezentările acestora din punct
de vedere cultural și istoric;
- sunt vizitate Casa Memorială a lui Ion Creangă din Humulești și bojdeuca,
punctându-se valoarea spirituală a acestor locuri pentru scriitorul Ion Creangă și valoarea
literară pe care au dobândit-o;
- este viziată Cetatea de Scaun a Sucevei și este adusă în discuție importanța acestui
loc pentru istoria neamului românesc evocându-se imaginea domnitorului Ștefan cel Mare;
- în fiecare zonă parcursă sunt discutate aspecte de ordin geografic, despre flora și
fauna din zona de munte, râul Siret și vegetația specifică zonei Podișului Moldovei ,punctele
cardinale;
- activitatea este însoțită de momente artistice , elevii cântă, recită poezii, joacă

109
diverse jocuri cu un caracter interactiv și educativ etc.
- se adresează întrebări sub formă de concurs pentru verificarea cunoștințelor
dobândite în această excursie.
- încheierea excursiei-ora 19.30
3. Evaluarea excursiei:
La orele de Limba și literatura română, vor fi valorificate informațiile obținute în
cadrul discuțiilor despre opera vastă a lui Sadoveanu. Totodată, pot fi realizate compuneri
care să descrie cele vizitate, sau chiar creații proprii.
La orele de Istorie și Geografie, informațiile pot fi fructificate pentru înțelegerea mai
bună a evenimentelor istorice și a informațiilor de ordin geografic.

Anexa 6

Seară literară
MIHAIL SADOVEANU-
CEAHLĂUL LITERATURII ROMÂNE
PROGRAM
♪ Moment artistic susţinut de elevii Şcolii Gimnaziale Moţca-Structura Boureni
♪ Expoziție de carte din colecţiile bibliotecii Școlii Boureni

110
 ♪ ,,Dac-aș fi fost personaj sadovenian.....Dezbatere, gânduri ,idei (elevii joaca rolul
unui personaj din opera marelui Sadoveanua alegând același comportament sau unul diferit)
Organizatori: Profesorul de Limba și literatura română de la Structura Boureni și
bibliotecarul structurii.
Loc de desfășurare: Biblioteca Școlii Gimnaziale Moțca-Structura Boureni
Data 05 noiembrie 2019 Ora: 16.00

111
 Programa şcolară pentru diciplina opţională
Literatura şi celelalte arte
Denumirea opţionalului: Literatura şi celelalte arte
Tipul: opţional ca disciplină independentă
Clasa: a V-a
Durata: anul şcolar 2020-2021
Număr de ore pe săptămână: 1 oră
Autor: profesor Grigoroaia Elena Cristina
Instituţia de învăţământ: Şcoala Gimnazială Moţca-Structura Boureni
ARGUMENT
Studierea limbii și literaturii române a constituit dintotdeauna o prioritate a
sistemului de învăţământ românesc , având un rol deosebit în formarea personalităţii elevilor,
în formarea unor deprinderi şi abilităţi necesare pentru a le asigura acestora accesul postşcolar
la învăţare pe toată durata vieţii.
Pornind de la faptul că structurarea deprinderilor, abilităţilor şi cunoştinţelor de limbă
şi literatură română nu se obţin doar printr-o receptare pasivă ci prin acţiunea conştientă a
elevului, am ales pentru clasa a V-a activităţi de raportare a operelor literare la alte domenii
aristice. Am considerat că această formă de organizare a unor activităţi stimulează
creativitatea în rândul elevilor, îi familiarizează cu diferite genuri artistice, le prilejuieşte
confruntări de opinii pe marginea creaţiilor prezentate şi, prin aceasta, constituirea unor
criterii de judecată a creaţiei literare.
Opţionalul propus realizează o abordare incitantă, la nivel interdisciplinar, o provocare
perpetuă, încercând transformarea orei de limba şi literatura română într-un adevărat atelier de
creaţie.
Obiective cadru
1.Descoperirea, încurajarea şi afirmarea talentelor;
2.Dezvoltarea gustului artistic al elevilor, a capacităţii de a discerne şi aprecia
frumosul din artă, din natură, din societate;
3.Valorificarea legăturilor interdisciplinare: poezie, muzică, dans, coregrafie, desen.

1. Descoperirea, încurajarea şi afirmarea talentelor

112
 Obiective de referinţă Activităţi de realizare
- să-și dezvolte achiziţiile - exerciţii de construire a unor texte in
lingvistice, folosind proză sau versuri, după o tematică liberă
corect limba română în creaţii - exerciţii de redactare nuanţata in raport
proprii; cu structura si motivaţiile personale;
- să-și descopere propriile afinităţi, - exerciţii de descriere a unor
aspiraţii și modele reprezentative pentru vârsta
valori în scopul unei imagini de sine și opţiunile personale;
pozitive; - exerciţii de identificare a unor
- să-și formeze capacitatea de procedee artistice folosite;
analiza critică. -exerciţii de sesizare a unor construcţii
greşite si a inlocuirii lor cu cele corecte
-exerciţii de analiza critică a propriilor
lucrări;
-exerciţii de reperare a unor argumente
si a unor contraargumente;a celor fara
sens;
-exerciţii de exprimare libera a opiniilor;
-exerciţii de comunicare in grup;
-exerciţii de adaptarea
comportamentului verbal si nonverbal la
o situaţie de comunicare inedită (uneori
neplăcută);

2.Dezvoltarea gustului artistic al elevilor, a capacității de a discerne și aprecia

frumosul din artă, din natură și din societate.

Activități de realizare
Obiective de referință

113
- să se exprime clar, corect și concis; - exerciții de pronunțare corectă a sunetelor;
- exerciții de receptare corectă a structurii
fonetice a unui cuvânt;
- exerciții de discrimnare a formelor
lexicale incorecte.
- să sesizeze valoarea expresivă a cuvintelor - exerciții de identificare a figurilor de stil;
precum și procedeele artistice dintr-un text liric - exerciții orale de descriere a peisajelor;
- exerciții de argumentare a rolului descrierii,
dialogului în caracterizarea personajelor

-să fie capabili să descopere frumosul din - exerciții orale de descriere a peisajelor;
natură, societate, artă - exerciții de asociere între muzică și poezie;
.
- exerciții de interpretare a unor piese
muzicale pe versuri ale unor scriitori români
- exerciții de descriere a unor tablouri;
să înțeleagă frumusețea creației populare
- exerciții de prezentare a speciilor populare;
românești și a rolului acesteia
- exerciții de dramatizare a unor fragmente
din creații populare

3. Valorificarea legăturilor interdisciplinare: poezie, muzică, teatru, desen

Obiective de referință Activități de realizare

- să utilizeze în compoziții proprii cuvinte, - exercții de alcătuire a textelor lirice,

expresii, procedee artistice adecvate;
- să realizeze lucrări în versuri; - exerciții de realizare a textului dialogat
folosind achizițiile despre ritm, rimă și măsură ;
- să știe să interpreteze o creație muzicală; - exerciții de interpretare a unor piese
muzicale; exerciții de audiție muzicală;
- exerciții de îmbinare a textului recitat
- să dezvolte deprinderea de a reliefa prin desen
cu textul cântat;
- exerciții de observare a unor tablouri;
un personaj, o secvență dintr-o operă etc.
- să-și formeze deprinderea de a interpreta un
- exerciții de realizare a unor desene după opere

114
 rol, de a recita o poezie etc. literare;
- exerciții de memorizare a unor poezii;
- exerciții de recitare a unor texte lirice sau de
- să-și formeze deprinderea de a consulta un
interpretare dramatică a unor roluri;
dicționar,
de a studia biblioteca, de a cumpăra cărți, de a-și
alcătui o bibliotecă personală

CONȚINUTURI SPECIFICE

NR. OBIECTIVE DE UNITATE DE DETALIERI ACTIVITĂȚI

CRT REFERINȚĂ ÎNVĂȚARE DE CONȚINUT DE NR SĂPT OBS
ÎNVĂȚARE ORE

1 1.2 ,1.3, 2.3, 3.1, 3.3 Literatura și Dumbrava -lectura model

minunată de și lectura pe
4.1, 4.2 , 5.1 teatrul
Mihail roluri a
Sadoveanu textului;
- discuții
despre autor,
narator,
personaje,
Domnul -exprimarea
Trandafir de opiniei despre
Mihail mesajul
Sadoveanu textului;
-distribuirea
rolurilor și
încercarea de
dramatizare a
textului
2 1.1 ,3.4, 4.1, 4.2, 5.3 Literatura și Baltagul de -lectura model
Mihail și pe roluri a
cinematografia
Sadoveanu(adap textului;
tare după filmul - despre autor,
regizat de narator,person
Mircea aje;
Mureșan,1969) -vizionarea
filmului,

115
 -exprimarea
opiniei privind
raportul text-
ecranizare;

BIBLIOGRAFIE

OPERE LITERARE
Volume de opere literare-Mihail Sadoveanu
Sadoveanu,M., Anii de ucenicie , București, Editura Minerva,1970
Sadoveanu,Mihail,Povestiri ,1994
Sadoveanu,M., Opere alese,vol 1-III, ,1996,Editura Fundației Culturale
Române,București,1996
Sadoveanu,M., Cocostârcul albastru
Sadoveanu,M., Zâna lacului, București, Editura Eminescu,1983
Sadoveanu,M, Hanu Ancuței, Bucureşti, Editura Minerva, 1979.
Sadoveanu M. Crâșma lui Moș Precu
Sadoveanu,M., Baltagul, Bucureşti, Editura Minerva, 1979. Bucureşti,
Sadoveanu,M., Țara de dincolo de negură Editura pentru Literatură, 1969.
TEORIE,CRITICĂ SI ISTORIE LITERARĂ
Băileșteanu, Fănuș, Introducere în opera lui Mihail Sadoveanu Craiova, 2001

116
 Ciopraga, Constantin,Mihail Sadoveanu sau Fascinația tiparelor originare ,
București, 1963
Călinescu, George, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura
Semne, București, 2003
Crohmălniceanu,H.Ov., ,Literatura română între cele două războaie mondiale, Vol I-
III,București,Editura Minerva,1967
Florea,Doina, Mihail Sadoveanu sau magia rostirii, București, Editura Cartea
Românească,1986
Ibrăileanu,Garabet, Studii literare , Editura Minerva,București,1979
Iorga,N Pagini din tinerețe,vol.II
Manolescu, Nicolae ,Sadoveanu sau utopia cărții , București, 1976
Manuca,Dan, Pe urmele lui Mihail Sadoveanu ,Editura Sport-Turism,București,1982
Marcea, Pompiliu, Lumea operei lui Mihail Sadoveanu, București, 1976
Micu, Dumitru, Sensul etic al operei lui Sadoveanu, 1955
Paleologu, Alexandru, Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu,Iași,
2007
Sadoveanu Profira, Viața lui Mihail Sadoveanu.Copilăria și Adolescența, București,
1976
Sângeorzan,Z.,Mihail Sadoveanu.Teme fundamentale București,Editura Minerva,1986
Spiridon, Monica, Sadoveanu-divanul înțeleptului cu lumea, Albatros, 1982
Streinu,Vladimir,Prefață în Mihail Sadoveanu la Ochi de urs,Editura Eminescu,
București, 1977
Vianu,T. Arta prozatorilor români,Vol I-II,București,Editura pentru literatură,1966
Vlad, Ion, Cărțile lui Mihail Sadoveanu , Cluj, 1981
PSIHOLOGIE, PEDAGOGIE ŞI DIDACTICĂ:
1.Andrău, Ioan,Elemente de teorie literară pentru elevi,Editura Dacia, Cluj-
Napoca ,1986.
2.Cerghit, Ioan, Metode de învățământ, Editura Polirom, Iași, 2006.
3.Cucoș, Constantin, Pedagogie ,Editura Polirom, Iași, 2002.
4.Cândroveanu, Hristu Literatura română pentru copii, Scriitorii contemporani,
Bucureşti, 1988.
5.Curriculum naţional pentru învăţământul obligatoriu. Cadru de referinţă MEN-CNC,
Editura Corint, București ,1998.

117
 6.Crişan, Alexandru, Curriculum școlar.Ghid metodologic, MEI, ISE, Bucureşti,
1996.
7.Dumitru, Gherghina, Buzaşi, Ion , Literatua pentru copii cu noțiuni de teorie
literară, Editura Didactica Nova, Craiova, 2007.
8.Goia, Vistian, Drăgătoiu, Ion, Metodica predării limbii și literaturii române,, E.D.P.,
Bucureşti, 1995
9.Ilie, Emanuela, Didactica limbii și literaturii române,Ed. Polirom, Iași, 2014.
Memorandum asupra Învăţării permanente, 2001
10Ioan Neacşu, Metode și tehnici de învățare eficientă, Bucureşti, Militară, 1990,
11.Negreţ-Dobrişor, Ion, Pânişoară , Ion, Știința învățării, Editura Polirom, Iaşi, 2005
12.Nicolescu,Basarab,Transdisciplinaritatea.Manifest,Editura Polirom, Iași, 1999
13. Nicola, Ioan, Tratat de pedagogie școlară, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică RA, 2006, p.51.
14.Oprea, Crenguţa Lăcrămioara, Pedagogie.Alternative metodologice interactive,
Editura Universităţii din București, 2003,
15.Pamfil, Alina, Tămăian, Ioana, Studiul limbii și literaturii române în secolul
XX.Paradigme didactice. , Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2005.
16.Parfene, Constantin, Literatura în școală, Editura Universității ”Al. I. Cuza”, Iași,
1997.
17.Parfene, Constantin, Metodica studierii limbii și literaturii române în școală,
Editura Polirom, Iași, 1999.
18.Pavelescu, Mariana, Metodica predării limbii și literaturii române, Editura Corint,
București, 2010.

WEBOGRAFIE
www.didactic.ro
www.academia.edu.
www.scriitorii.nostri.com

118