Dezvoltarea Personalitatii Carl Rogers
Dezvoltarea Personalitatii Carl Rogers
Dezvoltarea Personalitatii Carl Rogers
Teoria lui Rogers are la bază 19 propoziţii, care se regăsesc în „Client –centered
therapy: Its current practice, implications and theory”. Acestea sintetizează
viziunea lui asupra dezvoltării personalităţii:
14.Adaptarea psihologică există atunci când conceptul de self este în aşa fel
încât toate experienţele senzoriale şi viscerale ale organismului sunt, sau pot
fi, asimilate la un nivel simbolic, într-o relaţie consistentă cu conceptul de
self.
15.Adaptarea defectuoasă este atunc când organismul neagă conştientizarea
experienţe unor senzoriale şi viscerale semnificative, care, în consecinţă, nu
vor fi simbolizate şi organizate în gestalt-ul structurii self-ului. Într-o
asemenea situaţie există o bază sau un potenţial pentru o tensiune psihică.
Cei care se dezvoltă într-un mediu în care privirea pozitivă este condiţionată nu se
vor simţi valoroşi decât dacă vor corespunde condiţiilor de valoare (pe care Rogers
le numeşte „condiţii de valorizare”) care le-au fost transmise de alţii.
Dezvoltarea optimă, la care se face referire în propoziţia 14, se referă mai degrabă
la un proces decât la o stare. El descrie acest proces ca fiind „o viaţă bună”, în care
organismul tinde continuu să îşi atingă propriul potenţial.
„Acest proces al unei „vieţi bune” nu este, sunt convins de acest lucru, o viaţă
pentru cei fricoşi sau timizi. El implică încordare şi creştere pentru a deveni din ce
în ce mai aproape de propriile potenţialităţi. Implică curajul de a fi. Înseamnă a te
arunca în curentul vieţii” (Rogers, 1961, „On becoming a person”).
Self-ul, văzut deopotrivă din exterior şi din interior, a fost în multe rânduri în
centrul discuţiilor filozofice sau psihologice.