UNIVERSITATEA ANDREI ȘAGUNA

FACULTATEA DE PSIHOSOCIOLOGIE
SPECIALIZAREA: PSIHOLOGIE CLINICĂ-EVALUARE ȘI
INTERVENȚIE TERAPEUTICĂ

PROIECT

PSIHOPATOLOGIE OCUPAṬIONALĂ

STUDENT
CIOARA CRISTINA OANA
MASTER : ANUL II, SEM II
 STRESUL OCUPAṬIONAL

I.Definiţii şi modele explicative ale stresului ocupaţional

1.Definiții

În zilele noastre, se pare că o nouă boală îşi face simţită prezenţa la nivel mondial şi anume
stresul. Stresul în general şi stresul organizaţional în particular, sunt într-o continuă transformare,
deoarece au încetat să mai fie fenomene care se manifestă personal, doar la unii oameni, ci au
devenit în societatea actuală probleme majore , omniprezente în viaţa socială şi în organizaţii. În
aceste condiţii, problematica stresului a constituit obiectul unor numeroase cercetări, articole,
studii, dezbateri ale unor oameni care doresc să găsească soluţii pertinente privind rezolvarea
acestei probleme. Agenţia Europeană pentru Siguranţă şi Sănătate la locul de muncă a raportat
peste 550 de milioane de zile de muncă pierdute anual în SUA din cauza absenteismului datorat
stresului. ,,Statisticile anilor 1990 demonstrează că aproape 9 americani din 10 suferă de stres cel
puţin de 2 ori pe săptămână. În fiecare an, economia Statelor Unite ale Americii consumă
miliarde de dolari pentru combaterea acestui fenomen negativ. De exemplu, anual, se pierd 60 de
miliarde de dolari numai pe asistenţa medicală acordată persoanelor afectate de stresul
ocupaţional. Şi în Europa, cheltuielile cauzate de stres sunt impresionante. 9,6 % din PIB-ul
Uniunii Europene este cheltuit pentru consecinţele stresului la locul de muncă” (Zlate, 2007a, p.
577). De asemenea, stresul organizaţional a devenit un subiect de mare actualitate, atât la nivel
internaţional, dar şi în studiile realizate în organizaţiile din România, datorita presiunilor
economice şi măsurilor sociale ce au derivat din traversarea crizei economice care a afectat
societatea şi viaţa socială în ultimii ani. Studiile arată că un mediu de lucru nepotrivit, neatractiv
poate reprezenta un factor de risc evident pentru sănătatea angajaţilor.
Stresul este privit ca un răspuns la o situaţie în care indivizii sunt incapabili să îndeplinească
cerinţele care li se solicit. Stresul ocupaţional nu trebuie privit în mod simplist - a fi sub presiune
la locul de muncă, el trebuie analizat ca un factor ce influenţează întreaga viaţă şi trebuie privit
din mai multe perspective: încărcarea muncii, relaţiile la locul de muncă, structura şi climatul
organizaţional, ambiguitatea de rol şi conflictul de rol, oportunităţi pentru dezvoltarea carierei,
relaţia muncă-familie.
Modalităţile de definire ale stresului sunt variate, deoarece nu se poate da deocamdată o
definiţie completă şi fixă din cauza multitudinilor de materiale apărute care încă analizează acest
subiect.
,,Stresul profesional reprezintă “arousalul” minte-corp ce rezultă din cerinţele de ordin fizic şi
psihologic asociate cu un anumit loc de muncă. Nivelul optim al stresului (eustresul) conduce la
creşterea performanţei profesionale, în timp ce o cantitate prea mare de stres (distresul)
determină apariţia unor probleme de ordin psihologic, fiziologic şi comportamental”

,,Stresul este o stare de tensiune, încordare şi discomfort determinate de agenţi afectogeni cu

semnificaţie negative, de frustrarea sau reprimarea unor stări de motivaţie (trebuinţe, dorinţe,
aspiraţii), de dificultatea rezolvării unei probleme.

Motivele stresului sunt generate de conceperea, organizarea și gestionarea precară a

activității, precum și de un context social necorespunzător la locul de muncă și pot avea efecte
negative pe plan psihologic, fizic sau social, precum stresul la locul de muncă, epuizarea sau
depresia. Printre condițiile de lucru care determină apariția stresului, se numără:
 volumul excesiv de muncă;
 cerințele contradictorii și lipsa de claritate privind rolul pe care îl are de îndeplinit
lucrătorul;
 lipsa de implicare în luarea deciziilor care afectează lucrătorul și lipsa de influență
asupra modului de desfășurare a activității;
 schimbările organizatorice gestionate necorespunzător, nesiguranța locului de muncă;
comunicarea ineficientă, lipsa de sprijin din partea conducerii sau a colegilor;
Un mediu psihosocial favorabil sporește performanțele și dezvoltarea personală, precum
și bunăstarea psihică și fizică a lucrătorilor. Când exigențele de la locul de muncă depășesc
capacitatea lucrătorilor de a le duce la îndeplinire, aceștia sunt afectați de stres.
Efectele în planul organizaţional sunt printre cele mai importante: în cazul în care un număr
semnificativ din personal suferă de stres şi afişează simptome ale stresului la muncă problema va
deveni o problemă generală a organizaţiei. Chiar dacă organizaţia ia toate măsurile necesare
pentru reducerea şi prevenirea stresului, succesul acţiunilor sale va fi limitat dacă angajați nu se
vor mobiliza, luând anumite măsuri. Acest tip de management se referă în primul rând la
cunoaşterea şi înţelegerea stării de stres, astfel că percepţia individului să se poate schimba.
Angajaţii care manifestă un angajament puternic faţă de organizaţie vor simţi mult mai puternic
efectul stresului, decât angajaţii care sunt mai puţin loiali organizaţiei.

Apelând la mai multe metode, organizațiile pot reuși să controleze stresul activității
profesionale, de exemplu: stabilirea și modul de repartizare a sarcinilor, acordarea unei
autonomii mai mari angajaților pentru îndeplinirea sarcinilor,acordarea de consultanță, fixarea
obiectivelor și standardelor de performanță, asigurarea unui echilibru între obligațiile de serviciu
și cele sociale. La acestea se adaugă: realizarea unui mediu de muncă adecvat din punct de
vedere al caracteristicilor muncii, al relațiilor de muncă, al structurii organizaționale, realizarea
unei culturi organizaționale sănătoase. Pentru a menține interesul angajatului, organizațiile
trebuie să se asigure că sarcinile nu sunt în contradicție cu interesele acestuia, să îi ofere
angajatului putere de decizie asupra propriei munci, spirit de cooperare în cadrul unui grup, să
ofere feedback asupra performanțelor obținute și, mai ales, să îi ofere suport social cu superiorul.
Cu toate acestea, trebuie menționat că strategiile antistres au , pe lângă aspecte pozitive și
aspecte negative: sunt laborioase, de lungă durată, ceea ce îngreunează aplicarea lor.

Așadar, managentul stresului ocupațional se referă la diminuarea stresului și are ca scop

menținerea unei bune sănătăți fizice, mentale, emoționale a individului, și stabilirea unor relații
pozitive cu cei din jur. “În România, programele de management al stresului nu cunosc un succes
deosebit, motivele ținând în special de mentalitate.

Cadrele didactice reprezintǎ categoria profesionalǎ care manifestǎ cel mai ridicat nivel de
stres profesional. Stresul profesional ȋn rȃndul cadrelor didactice genereazǎ efecte de lungǎ
duratǎ,care vor perturba pe termen lung echilibrul și sǎnǎtatea ȋntregii societǎţi.

Stresul profesional continuǎ sǎ fie primul motiv pentru care buna parte a cadrelor
didactice ȋși pǎrǎsesc locul de muncǎ(ȋn special ȋn primii ani de activitate).
 Stresul profesional la cadrele didactice are un efect direct asupra perfomanţei și este
produsul modului ȋn care cadrul didactic reacţioneazǎ și se adapteazǎ la solicitǎrile activitǎţii
profesionale și la ameninţǎrile ce intervin ȋn cadrul acestei activitǎţi.

Spre deosebire de alte activitǎţi profesionale ȋn care experienţa și complexitatea

executǎrii sarcinilor se dobȃndesc pe parcurs, cadrul didactic se confruntǎ din prima zi de muncǎ
cu situaţii la care este supus și un profesor cu experienţǎ, și ȋn egalǎ mǎsurǎ trebuie sa dea
randament crescut( ȋn predare , ȋndrumare, consiliere, evaluare, organizarea diverselor activitǎţi
educaţionale), deoarece un copil nu așteaptǎ pȃnǎ cȃnd un cadru didactic va crește profesional
datǎ cu el, ci are nevoie de un cadru didactic stǎpȃn pe propria meserie. Astfel, simptomele
stresului profesional sunt identificate la nivelul angajatului prin dificultatea de adaptare ce poate
duce chiar la trǎirea stǎrii de epuizare, nemaiputȃnd gestiona corespunzǎtor situaţiile dificile, dar
și la nivelul instituţiei educaţionale asupra cǎreia se rǎsfrȃnge existenţa unui mediu stresant, iar
consecinţele unui astfel de mediu implicǎ mult prea multe persoane.

Gradul crescut al stresului și epuizǎrii cadrelor didactice se repercuteazǎ direct asupra

elevilor și a celor din jur.Un cadru didactic sresat va determina efecte in lanţ ȋn mediul ȋn care
lucreazǎ.

Cadrele didactice puternic afectate de stres provoacǎ emoţii negative ȋn clasǎ și ȋn

colectivul didactic: vinovǎţie, frustrare, iritabilitate, disconfort, stima de sine scǎzutǎ, anxietate,
tristeţe, scǎderea motivaţiei pentru ȋnvǎţare.

Calitatea activitǎţii profesionale dar și educaţionale poate fi ȋmbunǎtǎţitǎ, dacǎ cadrele

didactice reușesc sǎ identifice situaţiile de stres și sǎ aplice strategii eficiente de antistres.

Prima modalitate pentru cadrele didactice de a-și controla nivelul de stres este
identificarea și monitorizarea factrilor de stres.

Modul in care cadrele didactice gestioneazǎ stresul, este un aspect important atȃt pentru
ajustarea psihologicǎ a acestora, cȃt și ȋn privinţa prevenirii apariţiei unor consecinţe indezirabile
pentru viaţa școlarǎ.

Pentru a face faţǎ stresului profesional, cadrele didactice trebuie sǎ poatǎ organiza un
management corect, adecvat al stresului.
 Un management adecvat al stresului, respectiv gestinarea și controlul emoţilor, reacţiilor
ȋn situaţii percepute ca dificile, generatoare de stres, ar presupune cateva aspecte esenţiale:

- informarea cu privire la situaţii, surse care pot deveni factori stresori, facilitȃnd
anticiparea unor posibile strategii de ȋnfruntare a situaţiilor dificile;
- dezvoltarea, consolidarea stimei de sine, prin stabilirea unor scopuri realiste, posibil
de atins, credinţa autosuficienţei, motivaţia pentru implicarea ȋn rezolvarea sarcinilor;
- dobȃndirea (ȋnvǎţarea unor abilitǎţi), metode și tehnici de luare a deciziilor optime și
de rezolvare a problemelor, dobȃndirea unor tehnici de rezolvare a conflictelor, de
colaborare pozitivǎ cu ceilalţi menite sǎ asigure succesul ȋn activitate;
- suport social adecvat, prin gestionarea unor relaţii de parteneriat profesional cu
persoane competente ce pot oferi sprijin, ajutor, consultanţǎ;
- dezvoltarea unui stil de viaţǎ sǎnǎtos, adoptarea unor comportamente alimentare
sǎnǎtoase, practicarea regulatǎ a exerciţiilor fizice, practicarea unor exerciţii de
relaxare,consum responsabil de cafea sau alte excitante pentru sistemul nervos,
cultivarea unor pasiuni, hobby-uri.
Consecintele stresului profesional pot fi diverse. Ca rezultat, de cele mai multe ori
cadrul didactic are tulburǎri de sǎnǎtate și de comportament cum ar fi:
-creșterea tensiunii arteriale
-apariţia insomniilor
-dureri de cap
-obosealǎ cronicǎ
-afecţiuni psihologice, cardiace și ale aparatului digestiv
-scǎderea capacitǎţii memoriei
-scǎderea puterii de concentrare și de decizie
-reducerea ȋncrederii ȋn forţele proprii
-apariţia apatiei, a sentimentului de vinovǎţie și de inulitate.
Pentru a preveni stresul profesinal la cadrele didactice e nevoie sǎ apelǎm la unele
mǎsuri cum ar fi: menţinerea echilibrului emoţinal, dezvoltarea unei relaţii
satisfǎcǎtoare cu cei din jur, stabilirea și menţinerea unui suport social adecvat,
menţnerea unei imagini de sine pzitive, dezvoltarea stimei de sine, valorizarea
performanţelor, gȃndire pozitivǎ.
 In concluzie suprasolicitarea cadrelor didactice , conștiinciozitatea lor excesivǎ, grija
faţǎ de alţii, contribuie la consumarea prematura și ineficientǎ. Acest lucru este
dǎunǎtor nu doar pentru cadrele didactice , dar și pentru cei din jur, creȃnd situaţii
neplǎcute și un climat de lucru nefavorabil. Alternativa o reprezintǎ utilizarea
echilibratǎ a propriei a forţelor proprii ȋn scopul rezolvǎrii ȋn grup a problemelor, ȋntr-
un termen rezonabil, astfel ȋncȃt sǎ se poatǎ menţne performanţele instituţiei
educaţionale la nivel ridicat și pe termen lung.

Instrumente utilizate:
Pentru identificarea principiilor organizatoare ale reprezentării muncii s-a utilizat un
chestionar compus din 23 de itemi desemnând o serie de afirmaţii privitoare la conceptul de
muncă. Subiecţii au avut ca sarcină să-şi declare gradul de acord cu aceste judecăţi pe scalele
ataşate (scale în patru trepte, de la acord total la dezacord total.
. Instrumentul a fost construit anterior, cu ocazia derulării unui grant de cercetare-intervenţie.
Pentru identificarea strategiilor de gestionare a stresului şi a surselor de stress s-au construit
două chestionare pornind de la datele culese în etapa exploratorie a acestei cercetări.
Cel vizând strategiile de gestionare a stresului a cuprins 24 de itemi. Subiecţii erau rugaţi să
evalueze, pe o scală în 5 trepte ( niciodată, întotdeauna) în ce măsură recurg la fiecare dintre
modalităţile specificate, de gestionare a stresului. În sfârşit, instrumentul de identificare a
surselor de stres solicita subiecţilor să aprecieze pe o scală în 4 trepte în ce măsură
fiecare dintre elementele menţionate sunt stresante la locul său de muncă.
BIBLIOGRAFIE

http://scritub.com/profesor-scoala/stresul-profesional-la-cadre-D31312.php

Cocoara M.(2005),Stresul.Definire, manifestare,prevenire,Editura Crisserv,,Medias.