Apostrof 08-2022
Apostrof 08-2022
Apostrof 08-2022
MIRCEA MUTHU
Texte de
Dosar
MIRELA NAGÂŢ, SALAMON ANDRÁS,
VLADIMIR TISMĂNEANU,
NICOLAE TURCAN, ION BUZAŞI
DELIU PETROIU către I. NEGOIŢESCU (II)
Tezaurul României de la Moscova
şi relaţiile româno-ruse Prelipceanu, un mare poet de viziune
de CRISTIAN VASILE de ION BOGDAN LEFTER
2 lei
(387) cu bolile noastre cu tot
Poeme de de MARTA PETREU
RADU GĂVAN, FEKETE VINCE 2022
9 771220 312105 08
In memoriam
Simona Cioculescu
U NIUNEA SCRIITORILOR din România
anunþă cu profundă tristeþe încetarea
din viaþă a traducătoarei Simona Cioculescu
(17 aprilie 1944, Dobreni, Giurgiu – 7 iulie
2022, Bucureºti).
Simona Cioculescu a absolvit Faculta-
tea de Filologie a Universităþii Bucureşti în
1966. A fost cercetător ºtiinþific la Institutul
C de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu“
din Bucureşti (1966–1975) şi la Muzeul Literaturii Române
*
• Galeria de artă a Institutului Cultural Român din Madrid
găzduieºte o expoziþie de pictură a lui Flavius Lucăcel. De altfel,
este a doua expoziþie a pictorului deschisă în Spania în această
vară, ocazie cu care artistul clujean atît de atipic – aşa cum am mai
scris în revista noastră, el pictează peisaje săteşti filtrate prin nos-
talgie, şi anume: pe ţesături ţărăneşti, încadrîndu-şi tablourile în
rame de ferestre de lemn, de la vechi case ori clădiri – a fost desco-
perit de critici de artă spanioli, precum Calderón de Jesús, Carlos
d’Ors. Expoziþia este deschisă pînă în 12 august. (L.F.)
*
• Muzeul de Artă Cluj-Napoca a organizat în perioada 29 iunie-17
iulie 2022 expoziþia personală de pictură Lumea care trece – Múló
Világ (pictură) cu lucrări selectate din creaþia artistului Katona
György, in memoriam. Vernisajul expoziþiei a avut loc la 29 iunie
2022 în sălile de Expoziþii Temporare ale Muzeului de Artă
Cluj-Napoca, în prezenþa familiei artistului. Din partea muzeului, • Lucrare de Flavius Lucăcel.
au fost gazde domnii Lucian Nastasă-Kovacs, managerul instituþi-
ei ºi Florin Gherasim, muzeograf, curatorul expoziþiei.
2 • APOSTROF
Editorial
De-ale culturii,
cu bolile noastre cu tot
Marta Petreu
Ion Buzaşi
le pagini scris cu litere majuscule fraze ca
acestea:
«Petru Maior spune…»
«Fotino zice…»
«Din Constantin Căpitanul…»
«După logof. Radu Greceanu…»
Aceasta m-a mirat cu atât mai mult că
p-atunci nu se pomenea în şcoalele noastre
4 • APOSTROF
MIRCEA MUTHU
primul drum, am jos, iar tata nu m-a putut atinge. A urmat o
încărcat desagii, discuţie de douăzeci de minute, în timpul
dar, la un moment căreia am început să tuşesc. Aveam tuse
dat, măgarii nu măgărească, aşa cum i se spune în popor,
s-au mai mişcat sau tuse convulsivă. Mamei i-a fost groază
din loc. Mi-am să mă ducă iar cu autobuzul tuşind, dar a
amintit ce mi-a cunoscut o familie la Bicaz, care m-a ţinut
spus brigadierul să cam două luni. Acolo am văzut lucruri te-
fac în acest caz: pe ribile. Casa lor era pe un dâmb, iar eu mă
unul să-l scarpin uitam să-l văd pe tata. La ora cinci după
la urechea stângă, masa, venea un pătrat de oameni, legaţi
pe cel din frunte, strâns cu o funie lungă, ce-i obliga să pă-
A LICE VALERIA M ICU: Stimate domnule şi aşa am făcut. O şească toţi odată. Astăzi cred că era mai rău
Mircea Muthu, cariera dumneavoastră di- jumătate de an am trăit atât de bine acolo, ca-n iad. Era aprope imposibil. Veneau să
dactică universitară a început cu profesorul în inima pădurii, chiar dacă râzând mi-au mănânce după o zi de muncă istovitoare.
Ion Vlad. Cum aţi ajuns să fiţi asistentul lui? spus că nu-s în stare nici să tai bine o slă- Eu nu înţelesesem. De pe acelaşi dâmb, am
nină. văzut cum un mastodont Kirov a făcut praf
M IRCEA MUTHU: Atunci când am ter- şi pulbere un sat ce acum este pe fundul
minat facultatea, profesorul Vlad mi-a A.V.M.: O aventură cu uriaşii munţilor? lacului Bicaz. Poate că exagerez, dar cred
spus să mă prezint la concurs ca să ajung că fusese cu oameni cu tot. Refuzaseră să-şi
preparator, care era prima treaptă didactică M.M.: Da, epoca minunată a tinereţii. I-am părăsească locuinţele.
universitară. Pe vremea aceea, repartizările ajutat eu pe ei, m-au ajutat ei atunci şi acum
absolvenţilor se făceau la Bucureşti, aşa că îi ajut pe nepoţii lor, pe câţiva i-am ajutat A.V.M: Vi s-a părut vreodată că-l vedeţi pe
toată lumea mergea acolo şi venea cu re- cum am putut să ajungă la facultate. Dar tatăl dvs în grupul acela de oameni legaţi?
partiţia în mână. M-am pomenit cu Doru uriaşii mei erau extraordinari, găteau car-
Vartic amândoi că avem repartizarea la nea la groapă, miel, mistreţ, la groapă. I-am M.M.: Nu eram sigur.
Radio Cluj, însă directorul de atunci, un văzut cum vânau, am văzut acolo, noaptea,
evreu maghiar, ne-a informat că pe noi doi un cocoş de munte, lucru rarisim. Era viaţa A.V.M.: Eroismul neştiut al multor români.
nu ne ia la radio. I-am spus domnului Vlad, mea în codru. Nu făceam altceva pentru Are şi naşterea dumneavoastră o poveste?
care s-a înfuriat, dar m-a sfătuit să merg ei, doar drumul cu măgăruşii, pe cărări de
undeva şase luni, să mă pierd într-un loc munte, adesea periculoase, cu surprize din M.M.: M-am născut în 1943, în 25 decem-
de muncă oarecare, ca să nu fiu obligat să partea celor doi tovarăşi care se mai şicanau brie, iar tata, ca să nu fiu mai bătrân, m-a
ajung profesor într-un sat. Aşa era atunci, pe drum. Dar a trecut. După o jumătate de declarat în 1 ianuarie 1944.
trebuia obligatoriu să munceşti undeva, an, din vară până-n buza iernii, s-a organi-
deci am mers acasă, la Iernut şi tata, abia zat concursul de preparator. Dădea examen A.V.M.: Deci, sunteţi născut de Crăciun.
întors de la Canal, a vorbit cu un prieten odată cu mine pentru acelaşi post încă o
şi am muncit opt luni în secuime, pe lângă persoană, care era atunci la Tribuna, iar M.M.: Aşa este. De aceea, al doilea pre-
Miercurea Ciuc. Acolo a început cea mai tema concursului a fost Importanţa literară nume al meu este Cristel. M-am născut
frumoasă viaţă, la capătul unui drum de 12 a Istoriei literaturii române de G. Călinescu. în pădure, în timpul războiului. Iernutul
km pe jos, la un canton forestier, într-o zo- Comisia, condusă de doamna profesor Zoe a început să fie bombardat, românii erau
nă splendidă. M-a întâmpinat un brigadier Bugnariu, a decis să respingă contestaţia striviţi între nemţii de pe dealuri şi ruşii
falnic, cred că avea 2 metri, s-a uitat la mine celuilalt concurent şi să mă numească pe care trăgeau cu artileria de la Târnăveni.
şi aflând că am fost trimis pentru angajare mine preparator. Părinţii fugiseră în pădure, iar tata m-a
m-a întrebat ce înseamnă crucile colorate înregistrat după o săptămână.
diferit de pe trunchiurile tăiate şi pregătite A.V.M.: Povestea forestieră e o minunată sec-
pe sortimente. Tu nu ştii pe ce lume eşti, mi-a venţă cinematografică. Se pot citi acolo câteva A.V.M.: Spuneaţi că între Canal şi Bicaz
spus, ce cauţi aici? Erau nişte oameni uriaşi, metafore de pregătire a viitoarei cariere. au fost şi alte locuri ale groazei pentru tatăl
nişte români straşnici. Cum să te angajez, a dumneavoastră.
mai întrebat. N-ai niciun act. Ai nevoie de un M.M.: Hmm, îmi amintesc cu drag de
certifict că ai absolvit 7 clase. Tatăl meu era lunile petrecute, dar cele mai emoţionante M.M.: Da, unul a fost munca istovitoare
avocat, dar ajunsese la măsurat terenuri la amintiri ale copilăriei mele s-au petrecut la amplasarea spărgătoarelor de valuri pe
Agrosem. M-a trimis la centrul de raion, la prin 1956. Eram în Regiunea Autonomă nordul litoralului, la Capul Midia. Îmi po-
Luduş, la fostul meu profesor de la Iernut, Maghiară Mureş, tata, avocat, cu diploma vestea că se legau de macara, ca să nu-i ducă
domnul Sticlaru, care, la Sfatul Popular, se scrisă în limba latină şi semnată în perioada valurile în mare, când aranjau stabilopozii.
ocupa de învăţământ. Nici atunci, nici as- interbelică de rectorul de atunci, Iuliu Ha- La miezul zilei, când soarele pârjolea, li se
tăzi nu dă nimeni certificat de 7 clase unui ţieganu. O păstrez şi acum. Comuna Iernut dădea pauza de masă, iar aceasta consta
absolvent de facultate, însă domnul Sticlaru era centru de plasă, care ţinea de Tribuna- în arpacaş mucegăit, eventual cu coji de
mi-a dat unul destinat exclusiv cantonului lul Dumbrăveni. Tata nu făcuse parte din cartofi. Uneori, rămâneau întinşi, aşa cum
forestier. M-am întors acolo, unde alături vreun partid, era avocat, dar, la un moment erau legaţi de macara şi îi invadau şobolani
de şeful cel uriaş erau şi ceilalţi la pauza de dat, în 1950, a fost ridicat într-o noapte, şi flămânzi, atraşi de mirosul de arpacaş,
masă. Toţi băieţi zdraveni, mă priveau de dus la Canal, iar după un periplu pe la alte care le pişcau degetele picioarelor, celor cu
sus, neînţelegând ce caut eu acolo. După lagăre de muncă, a ajuns la Bicaz. Mama s-a bocanci scâlciaţi. La această scenă a asistat,
ce au verificat valabilitatea certificatului au îmbolnăvit de Parkinson. Ca să mergem la iarăşi, mama.
stabilit condiţiile şederii mele. Pentru dor- tata, m-a luat cu ea, într-un autobuz ceho-
mit mi-au oferit podul, dar aveam emoţii slovac, era ca o cutie de chibrituri şi aşa am A.V.M.: Am văzut la Memorialul Sighet
legate de ce voi avea de muncit. Nu existau parcurs drumul pe frumoasele serpentine obiecte ce aparţinuseră deţinuţilor politici.
atunci ferăstraie cu motor, totul se lucra pietruite şi pline de praf. La vorbitor ne- Tatăl a adus cu el o amintire materială a
manual. După ce s-au sfătuit, mi-au spus am văzut cu tata, o altă secvenţă epopeică. dureroaselor sale experienţe carcerale?
că le pot fi de folos la adus alimente. Până Era o masă lungă, de brad. De o parte a ei,
la Miercurea Ciuc erau în jur de 12 km, în veneau vizitatorii, puneau pachetul pentru M.M.: Mi-a adus de la Canal un singur
funcţie de traseu, iar ajutoarele primite au deţinuţi, iar miliţianul tăia cu foarfeca lucru, o crenguţă uscată, pe care a lăcuit-o,
fost doi măgari cu care trebuia să merg săp- să vadă ce e înăuntru. Mama m-a ridicat pe care am fotografiat-o şi o puteţi vedea
tămânal şi să aduc făină, slănină şi Mono- în braţe să mă sărute tata, dar miliţianul pe coperta cărţii mele, Estetica.
pol. Mi-au indicat şi prăvăliile; am parcurs a smuls-o de lângă masă, i-a spus să stea
6 • APOSTROF
Poeme de
MARCEL VIŞA TIMEEA IVAN
Veioza De-am fi fost luaţi de crivăţ
Când am ajuns la el, tata purta o pijama ponosită.
şi aduşi captivi în
Încovoiat pe marginea balustradei
timp cu gratii ca la temniţa cea mai mare din lume cu
ne aştepta.
un nume ciudat pe care îmi e
Am dat să-l îmbrăţişez, însă,
destul de greu să îl pronunţ cum
cu chipul schimonosit de groază,
dorothy gale a rămas captivă cu totto chiar cu
mi-a făcut semn să mă îndepărtez
totto chiar cu totto în
– îi era teamă să nu îmi transmită boala.
în tărâmul de basm ca în
Nu am vrut să îl ascult, dar mama s-a răstit la mine
albă-ca-zăpada sau nu
– ceea ce nu îi stătea în obicei –.
mai ştiu ce basm era nu
Chiar şi aşa, bucuroşi să ne revedem,
îmi mai aduc aminte şi chiar de
am coborât scara exterioară, în spirală,
mi-aş aduce nu aş mai putea să
spre curtea sanatoriului,
îi pronunţ numele căci m-a
unde ne-am aşezat pe o bancă.
oripilat de-a dreptul cu
Au început să discute de-ale lor
cu soarele care răsare de la vest la est cu
în timp ce eu am pornit ,,în explorare“,
oamenii de zăpadă care fac oameni cu
intrând în vorbă, de-a valma,
oasele de la dinozaurii care
cu asistente, doctori şi bolnavi.
cred că au murit şi dacă nu poate s-au
Mă fascina aparatura medicală învechită,
îmbrăcat în rochii şi smochinguri să
depozitată lângă peretele clădirii,
meargă la nuntă în paleolitc
aparatul Roentgen cu
şi şi
transformatorul uriaş
de am fi privit cu coada ochiului înţepat către
(o bobină cu spire groase de cupru
adulţii din noi sau adulţii din curtea inimii vecinului
şi tubul radiogen din sticlă
care stau într-un
în care se observa ţinta wolfram).
colţ şi se miră de
Mă teleportasem în lumea fascinantă a aparatului,
arterele care îi înconjoară sunt
devenisem minuscul şi păşeam prin labirinturile lui complicate,
oameni de afaceri şi se gândesc să
departe de lumea reală,
investească sau
la adăpost de durere, în adâncul plămânilor ei (totuşi).
sau chiar să
Nu am realizat când ceaţa s-a ridicat, iar soarele a răsărit.
dărâme ceva nu ştiu nici ei nu ştim nici noi nu ştiu nici ei
Se făcuse amiază şi urma să plecăm.
sau sunt
Important era faptul că se simţea mai bine
avocaţi şi caută oameni să îi apere sau
– sau cel puţin aşa ne-a spus el –.
sau sunt poliţişti şi caută oameni să îi aresteze
sau sunt medici şi verifică dacă sunt
Vecinul lui de pat, la plecare, ne-a dăruit o veioză
sănătoase arterele sau ce o mai avea inima
meşteşugită cu migală în zilele plicticoase de spital.
şi de-am mai fi copii să alergăm după îngheţată
Sub abajur avea un alt abajur de carton,
la colţul străzii la singura prăvălie
un carusel rudimentar
şi să privim spre adulţi oricum suntem
care începea să se rotească de îndată ce becul se încingea.
mai mici decât ei şi să ne minunăm cum
În el erau decupate cu foarfecele forme grosolane de peşti,
marea şi râul şi izvorul şi soarele şi luna
sirene şi alte fiinţe fantastice.
şi noi trecem nu rămânem nu
Am aşteptat cu înfrigurare seara, s-o aprind.
şi ne scufundăm în fum de ţigară pe
O lume magică a fost proiectată de îndată pe perete.
pe leagănul din spatele alunului din curtea din spate
şi ne descotorosim de scrumul de ţigară ca
A revenit acasă după mai mult de-o lună,
timpul de oameni
deşi nu părea a fi deloc bine.
A dus-o aşa până în treişpe noiembrie.
În fiecare seară de priveghi am aprins la căpătâiul lui veioza,
iar camera se transforma într-un acvariu de lumină
în care mortul plutea, supravegheat de fiinţe fantastice
care se derulau ameţitor pe cei patru pereţi, pe trupul lui.
Privind fix într-un punct,
aveai impresia că mortul lua, subtil, locul figurinelor,
şi încăperea se umplea cu morţi plutitori, veseli, care intrau,
tot intrau pe fereastră
şi ieşeau tot pe acolo în beznă şi viscol.
Clipeai, iar ferestra devenea iarăşi copca
cu peşti luminoşi ce invadau brutal încăperea,
mitraliau cu trupurile lor aerul îmbâcsit de moarte.
A fost singura dată când
concursul ,,cine clipeşte ultimul“
iniţiat de tovarăşii de joacă,
mi-a prins bine.
A RHEOLOGIA SACRULUI
camuflat în profan
pare să fie marca volu-
atunci când revine dimineaţa, ceea ce o face
mai înspăimântătoare, mai unheimlich: „ca
şi cum ţara ar fi/ o noapte,/ iar noaptea ar fi
sentimentul apocaliptic, protestul sinelui
şi ideea consolatoare a unui post Self – sunt
prezente în această artă poetică. „Totul
mului Plăcuţele din Me- de fapt/ gura închisă a unui orb care a mu- dispare“, dar însăşi impresia evanescenţei
dio Monte. Cuvânt şi ima- rit demult/ şi n-a înţeles niciodată lumina./ lasă o urmă ca-n mandalele budiste scri-
gine (Apahida: Neuma, ci înăuntru suntem noi, captivi/ în gura în- jelite pe malul mării. „Viaţa e o scriere pe
2022), textul lui Gabriel cleştată a orbului/ mort de mult“ (Destin). apă,/ totul trece, totul dispare./ Făpturi,
Chifu fiind acompaniat Pe lângă disperarea prizonieratului, găsim întâmplări, locuri,/ bătăile inimii,/ durere,
de ilustraţiile lui Mircea aici şi un protest împotriva supliciului reverii, lupte,/ strălucirea lunii pe obrazul
Bochiş. Altfel spus, po- luminii (dying of the light) în maniera lui tău,/ toate se pierd, se şterg,/ ajung într-o
etul suferă de nostalgia sacrului pierdut: Dylan Thomas. „Hotarele“ nopţii ascund, colosală maşină de tocat abstractă/ care le
aidoma unui far dezafectat, divinitatea ab- kafkian, o noapte infinită: „aş cere îndu- mistuie,/ care le preschimbă în praf stelar,/
sentă ne-a lăsat singuri cu noi pe o mare rare şi n-am cui./ ajung la hotarele nopţii/ în nimic.// Trebuie, trebuie să poată fi sal-
neţărmurită. Însă trebuie să supravieţuim şi dincolo de ele nu e nimic./ noaptea s-a vate cumva/ toate acestea,/ trebuie să existe
aici şi acum, conform unui dictat biologic terminat, dar zorii nu vin“ (Imaginea mea un seif/ unde ele se depun, se imprimă, se
pentru care transcendenţa e irelevantă. În în oglinda din hol). păstrează.// Creierul lui Dumnezeu/ e sei-
Zeiţa din tren, Chifu foloseşte intenţionat Nu este de mirare că un artist plastic ful,/ iar poemul acesta e parte din el.“ Dacă
recuzita banal-cotidiană pentru a accentua precum Mircea Bochiş a fost inspirat de cineva îşi aruncă privirea peste cele nu mai
discrepanţa dintre zeitatea care ne-a aban- textele din Plăcuţele din Medio Monte, pen- puţin de 10 ilustraţii ale lui Mircea Bochiş
donat şi realitatea dezvrăjită, iar cheia po- tru că poemele sunt prin excelenţă vizuale, la Scriere pe apă – câteva dintre ele sunt
emului este foamea spirituală („Omul nu amintind, de pildă, de pânzele suprarealiş- memorabile –, dobândeşte acces intuitiv la
trăieşte numai cu pâine“ – Mt. 4:4), care tilor Giorgio de Chirico şi Paul Delvaux. sensul Plăcuţelor din Medio Monte: dincolo
nu poate fi satisfăcută cu obiectele acestei Dacă apocalipsa citadină mă trimite la de sentimentele de melancolie şi nostalgie,
lumi: „am întâlnit într-un tren o zeiţă îm- Muzele neliniştitoare (Chirico), dezagrega- care distorsionează şi dezorientează, spe-
bufnată./ în ochii ei: captive două furtuni. rea din Alt puzzle rezonează cu Peisaj cu ranţa recuperatoare îşi găseşte locul.
şi/ trupul: sub canadiana de fâş lumina evi- lanterne (Delvaux): „Cineva, noaptea, pe
dent/ ca Steaua Arctur./ altădată pe vânător tăcute,/ cu foarfece mari,/ a
l-ar fi prefăcut în cerb,/ altădată ar fi locuit început să taie cablurile invi-
trei luni/ în noaptea lui Hades/ şi nouă cu zibile/ care mă leagă de tot ce
Demetra-n lumină, altădată din literele în- e-n jur:/ câmpia şi fluviul cu
câlcite ale sufletului meu/ ar fi construit o murmure nedesluşite,/ cerul cu
propoziţie/ cu zece înţelesuri. acum// călă- stele, din care coboară răcoarea
torea într-un compartiment de cls. a II-a,/ şi bucuria.// Vine curând o
fuma ţigări fără filtru/ şi cobora la Roşiori întreagă echipă/ de tehnicieni
cu o valiză prea grea.// ah, cum să destup pricepuţi/ care se apucă să-mi
iar/ izvorul acelor zile vechi din care şi ea/ scoată din corp/ şuruburile de
a fost izgonită?“ Interesant că această diso- lumină./ Mă demontează buca-
luţie a transcendenţei afectează constituţia tă cu bucată...“
sacrului în sine, de parcă, la fel ca la Meister Din cauza pierderii acce-
Eckhart, omul este la fel de important pen- sului la sacru, sinele (stratul
tru Dumnezeu la fel cum este divinitatea profund al personalităţii)
pentru subiectul existenţial. ajunge un text într-o limbă
Şi în Zeiţa din tren, şi în Oraş în decem- necunoscută, pe care nu-l mai
brie. O viziune, numinosul este cuplat cu înţelegem, în pofida eforturilor
anima jungiană – de unde provine şi filonul noastre de traducători. „Ce am
erotic al explorării sacrului –. Dacă primul trăit seamănă cu o carte scrisă/
text sondează mitologia greacă, al doilea într-o limbă uitată./ Nimeni nu
pare să reactualizeze mitul zeiţei asiro-ba- o mai poate citi/ şi nu există
bilioniene Iştar, care îşi face simţită prezen- dicţionare/ cu care să poată fi
ţa în Apocalipsă: „Cer încuiat,/ cer secătuit tradusă.“ (O carte scrisă într-o
de raze,/ întunericul rămâne în oraş/ mult limbă uitată); „ei privesc ceea ce
timp după ce noaptea a trecut.// Toată ziua nu se vede,/ ei traduc ceea ce nu
rămâne în oraş întunericul/ ca o femeie tâ- înţeleg“ (Înecaţi în azur). Dacă
nără frumoasă goală/ care-şi întinde trupul în oraşul lui Chifu, noaptea nu
strălucitor vara, pe o plajă mediteraneeană/ se retrage niciodată, lumina
şi leneveşte faraonic, încântată, până uită fiind doar masca ei înşelătoare,
de ea –/ întunericul, ziua.“ Oraşul lui Chifu calendarul său pare blocat într-
aminteşte de cel al lui James Thomson, ca- un octombrie perpetuu (ca şi
re în The City of Dreadful Night descria ziua cum toate celelalte anotimpuri
ca materializare a stării de nigredo, lumina şi-ar dezvălui numai toamna
ca iremediabil pătată şi soarele ca irevocabil interioară), care nu-i permite
întunecat: „Oraşul e al nopţii; poate şi al eului liric să îşi continue călăto-
8 • APOSTROF
Aforisme
Imaginaţie
Ciprian Vălcan
Nicolae Prelipceanu
– un mare poet
de viziune, nu de stil!
Ion Bogdan Lefter
10 • APOSTROF
Aforisme
Gnoza
Ştefan Bolea
Mitologii antiliberale
Vladimir Tismăneanu
C ONFLICTUL DINTRE
Naphta si Settem-
brini din Muntele vrăjit
internaţionalist. A fost idolul tinerilor An-
tonio Gramsci şi Palmiro Togliatti. În ale
sale Caiete din inchisoare, Gramsci îşi amin-
Nietzsche a fost criticul cel mai virulent al
antisemitismului. L-a dispreţuit visceral. Îl
considera vulgar, resentimentar, abject. Nu
nu s-a încheiat. Aventu- tea de vremurile când peripatetiza în com- însă şi contemporanul său, Karl Marx, cel
ra ideilor, a angajamen- pania lui Mussolini… care echivala, asemeni lui Richard Wagner,
telor pe muchie de cuţit Ideologul fascist Nicola Bombacci a Banul cu Evreul, iudaismul cu capitalis-
şi a patimilor politice în fost iniţial comunist, dar a murit împuş- mul, cu moneda, cu dobânda, cu sistemul
veacul XX a fost ameţitoare. Se prelungeş- cat, în aprilie 1945, ca ideolog al odioasei bancar. Chiar şi în corespondenţa sa privată
te, iată, în secolul XXI. Mai ales când vine Republici de la Salò, socialistă, fascistă şi cu Friedrich Engels şi alţi camarazi de idei,
vorba de radicalisme, de pasiuni, iluzii şi exterministă, înfrăţit cu amicul său Benito, Marx nu ezita să utilizeze „argumente“ de
minciuni, spre a relua titlul cărţii postu- reîntors la fantasmele roşii ale juneţii sale, acest gen, dacă despre argumente vorbim.
me a lui François Furet. Hitler ar fi spus sub patronaj nazist. Chiar A.C. Cuza, an- Anticapitalismul, antiliberalismul şi an-
că dintr-un comunist poate face un bun tisemit epidermic, era, în juneţe, un fel de tisemitismul unesc cele două extreme (nu
nazist, niciodată însă dintr-un social-de- socialist. August Bebel a spus, şi nu greşea, doar ele, dar în primul rând ele). Crimele
mocrat (apud Hermann Rauschning). Tot că antisemitismul e socialismul proştilor. în masă ale secolului XX s-au produs în nu-
Hitler, îmbătat cu propriile obsesii, spu- Stalin l-a definit, în anii ’30, drept caniba- mele acestor trei „anti“. Exemplele abundă.
nea că îşi urmează destinul cu certitudi- lismul epocii noastre, doar că nu a ezitat Noile populisme (orbanismul, putinismul,
nea unui somnambul. Salturile mortale de să devină el însuşi un canibal. În ultimii lepenismul, partidele-mişcări gen AUR)
la o extremă la alta se explică tocmai prin ani de viaţă, dictatorul sociopat lansa acu- apelează la vechile clişee etnocentrice şi
similitudinea fanatismelor ce le motivea- zaţii delirante la adresa medicilor evrei şi xenofobe, nu pregetă să exploateze, cinic şi
ză. Jacques Doriot (1898-1945), fascistul pregătea deportarea în masă a evreilor, cei manipulativ, temeri, fobii şi resentimente
francez, lider al aşa-zisului „Partid Popu- pe care propaganda oficială îi stigmatiza individuale şi colective. Extremismul func-
lar Francez“, fusese membru al CC al PCF drept „cosmopoliţi fără rădăcini“, spre ţionează ca un alfabet: spui a, urmează b,
şi deputatul circumscriţiei roşii, St. Denis. viitoare lagăre de concentrare (în curs de şi c, şi d etc.
Mussolini a pornit ca socialist radical, chiar pregătire). Denigrat de stânga, Friedrich
sfârşitul sunt refuzate de omul tânăr: „tot- Desigur, dintr-o poezie ritualică nu puteau
Poezie deauna mi-am zis că eu voi fi altfel“. Poemul lipsi alegoria, reiterări pentru creşterea expresi-
este iniţiatic, menit să înlesnească înţelegerea vităţii, incantaţia, bocetul de sine: „şi neputin-
neînţelesului, să facă acceptabilă trecerea, ex- cios mă zbat/ în cămaşa de forţă a gândului/ ca
O elegie a despărţirii, primând o solidarizare afectivă, existenţială a orice bufniţă singură/ ce se-ncovoaie sub greu-
fiului cu tatăl: „eu îl ascult speriat şi înţeleg/ tatea pustiului“. Steiniger este strada pe care şi-a
un imn al salvării în această noapte trebuie să trecem/ împreu- dus viaţa tatăl, locul care nu poate fi părăsit
nă prin roua fierbinte/ cum trec strigoii prin decât o singură dată: „am simţit tot mai des că
bezna de cărămidă/ atât de vie atât de prezen- Steinigerul/ nu e decât un povârniş alunecos/ şi
Paul Aretzu tă/ încât dintr-o dată frunzele mele cad par- toată pădurea lui de pin/ prăvale maşteră peste
că/ din chiar pomul cunoaşterii“. noi/ atâţia ani risipiţi/ într-o vizuină cu o singu-
12 • APOSTROF
Ieşit din tipar
Fotografiile memoriei
Mirela Nagâţ
C UM AM SCRIS
altă ocazie, zona
şi cu
culturală istoriografică
a surprins chestiunea tezaurului evacuat
aşa cum a fost reflectată în special în isto-
riografia sovietică şi rusă (pp. 148-166);
istoria relaţiilor bilaterale spune sau suge-
rează că tezaurul este de negăsit, s-ar putea
să aibă dreptate (p. 161). De altfel, în 2004,
a fost extrem de afecta- Emanuel Plopeanu a insistat asupra opinii- cercetătoarea L.V. Sapogovskaia, socotită
tă de pandemia care a lor politice şi de presă privitoare la frontiera de unii drept cea mai bună specialistă rusă
lovit şi România înce- româno-sovietică în perioada 1941-1943 în domeniul istoriei economice sovietice, a
pând, mai ales, din luna (pp. 167-206); în fine, Mioara Anton s-a lansat varianta că aurul românesc ar fi fost
martie 2020. În primul focalizat asupra temei tezaurului în dina- topit şi turnat în lingouri de către bolşevici
rând, cele mai multe ar- mica relaţiilor româno-sovietice şi, mai cu scopul de a fi vândut în străinătate (p.
hive (centrale, judeţene) ales, la momentul septembrie 1965, atunci 165). O perdea de fum istoriografică, cu
şi biblioteci publice au fost închise pentru când avem de-a face cu „re-evaluarea unui scopuri politice (de ascundere a adevărului)
cercetători, iar atunci când au fost redes- diferend istoric“ (pp. 207-227). sau o ipoteză plauzibilă? Deocamdată nu
chise – pentru scurte perioade de timp – După cum se poate observa, lucrarea ne putem pronunţa.
capacitatea de primire a publicului studios conţine multe contribuţii dedicate ches- Să amintim, în final, şi perspectiva
a fost sensibil redusă, la fel ca şi orarul de tiunii Tezaurului Băncii Naţionale sau cumva oficială rusă din postcomunism,
funcţionare. S-a adăugat compromiterea adiacente acestei problematici. Proiectul de vădită din scrierile cu caracter istoric şi
mai multor stagii de documentare/cerce- cercetare din care s-a născut şi cartea a avut politic. După cum remarcă şi coordonato-
tare, precum şi a unor mobilităţi acade- în centrul său chiar această tematică a teza- rul volumului (Radu Tudorancea), şi alţi
mice în străinătate. Schimburile culturale urului, propunându-şi să exploreze subiec- autori, parcă pe urmele lui Lenin, istorio-
cu Rusia erau oricum compromise de mai tul prin prisma noilor evoluţii şi abordări grafia şi publicistica rusă au făcut în mod
mult timp, iar momentul 24 februarie istoriografice româneşti şi ruse. De altfel, constant legătura dintre chestiunea tezau-
2022 doar a pecetluit încetarea cooperării chiar la începutul anului 2021, au apărut rului românesc de la Moscova, problema
ştiinţifice (implicit posibilitatea de docu- două volume relevante pentru subiect, unul Basarabiei şi participarea militară rusă în
mentare în arhivele Federaţiei Ruse). Dacă datorat cercetătoarei ruse Tatiana Pokivai- sprijinul României din timpul Marelui
ar fi să identific cu tot dinadinsul şi o parte lova (Soarta „aurului românesc“ în Rusia, Război. Partea rusă a socotit că bunurile
pozitivă în toată această tragedie pande- 1916-2020. eseuri de istorie, în rusă) şi altul militare ruseşti „confiscate“ de autorităţile
mică, însoţită de o criză economică, adică semnat de Ilie Schipor, Destinul tezaurului române şi datoriile pentru livrările militare
o aşa-zisă jumătate plină a paharului, aş românesc la Moscova. Argumente din arhivele din anii 1916-1917 compensează şi chiar
vorbi despre o perioadă de acumulare, un ruseşti, care a introdus în circuitul istorio- depăşesc contravaloarea tezaurului. Prin
interval – cuprins între martie 2020 şi sfâr- grafic surse extrem de importante, inedite, urmare, România ar fi rămas datoare Ru-
şitul lui 2021 – care a permis, totuşi, unor depistate în mai multe arhive din Rusia. siei, nu invers!
cercetători din institute academice şi unor Autorii au dreptate atunci când sugerea- Ca o concluzie pe marginea acestui
profesori de la catedre universitare să lucre- ză că problema litigioasă ar trebui soluţio- volum extrem de necesar: nu este realist
ze mult timp de acasă, la propriul birou, şi nată (într-un fel sau altul): „Veche de peste să credem că Rusia lui Putin (sau a unui
să se aplece mult mai aprofundat atât asu- un secol, chestiunea tezaurului României succesor cu aceeaşi mentalitate imperială)
pra surselor, a documentelor deja colectate, evacuat la Moscova, în decembrie 1916 ar dori vreodată să reglementeze problema
strânse, fotografiate sau consultate online, şi iulie 1917, rămâne în istoria relaţiilor tezaurului.
cât şi a literaturii de specialitate (incluzând româno-sovietice/ruse un litigiu care îşi
aici şi studiile istoriografice). aşteaptă rezolvarea“ (p. 148). Dar mai exis-
Uneori, au fost constrânşi chiar de obli- tă oare obiectul litigiului (în special aurul)
gaţii contractuale în cadrul unor proiecte în starea iniţială, aşa cum a fost predat de
de cercetare sau granturi aflate în deru- autorităţile româneşti în timpul Primului
lare, programe ce nu se puteau împiedica Război Mondial? Unul dintre contributorii
din cauza pandemiei. În 2019, pe această volumului (Simion Gheorghiu), pe urmele
„piaţă a cercetării“, alături de Unitatea istoricului Florin Constantiniu, înclină să
de finanţare a învăţământului superior creadă că nu. Această ipoteză a fost întărită
(UEFISCDI), care lansează periodic com- după momentul 2006 de mai multe do-
petiţii, a apărut şi cel mai înalt for cultural, cumente publicate la Moscova, în primul
14 • APOSTROF
Deliu Petroiu
către I. Negoiţescu (II)
[9] streche. Ceea ce, să fim drepţi, constituie farmecul insolit al litera-
turii tale manuscrise.
Vad, 14 februarie 1947 Şi acum...
Ia-mi-o, dacă vrei, în nume de rău, dar eliptica acelor rânduri
Dragul meu, pe care mi le încredinţezi, cu destulă suspiciune, nu mi-a trezit
nici zâmbetul, nici nedumerirea, ci de-a dreptul jalea. Cu adevă-
Nu-ţi poţi imagina, fără un salt necesar din singurătatea eroică rat, m-am întristat mult citindu-te! Poate pentru că, mai lămurit
în care te-a scufundat mizantropia şi geniul tău, cu câtă emoţie decât pe vremea când eram împreună, am priceput că prietenul
ţi-am parcurs mesagiul de două-ori-datat. Acest ultim epitet nu e meu este o vietate ciudată, care se turbură prea mult (în deşert,
un bobârnac stilistic, ci corespunde impresiei nete de întreg divizat fireşte, ca tot pământeanul) şi prea amarnic se lasă chinuit de
ce se degajă din cele trei foi copioase cu care ai binevoit să-mi măruntele lumii – cărora le împrumută inutil nimbul irealităţii.
cinsteşti apetitul epistolar. Ai avut, de altfel, se pare, tu însuţi Declaraţia ta de trăire în nimicuri transfigurate nu-i a bună.
conştiinţa acestui ansamblu schismatic, pe cât mărturiseşte ezita- Bovaric! Cine dintre noi nu e? Sunt însă lucruri care nu pot fi
rea ta de a-mi trimite primul text – febril, intim, uneori duios – şi ridicate la demnitatea irealităţii. Ele se cer dezvelite până la sâm-
tonalitatea poate voit impersonală (obiectivă!) a celui de-al doilea, burele lor, perfect stăpânite – şi sordiditatea lor intimă e mai bine
rămas totuşi nemulcomit ca emisiune intelectuală şi fervoare a să fie pulverizată, cu toată odoarea ei abjectă, decât cocoloşită.
verbului. (Cu atât mai mult cu cât, într-o bună zi, prin inevitabila „trezire
Dar nu cu gândul de a te sublinia cu astfel de apreţuiri, de la realitate“, tot acolo se ajunge: dar până atunci, impuritatea
bună seamă superflue, am pornit să-ţi scriu astă-seară. Am luat-o progresiv solidificată nu va mai fi solubilă în simpla apă rece.) Nu
însă de departe ca omul care vrea să meargă departe (şi va ajunge, uita că înainte de a fi un romantic eşti un om inteligent. Judecă,
bietul, cine ştie abia unde...). Şi deoarece tot trebuie să mă opresc aşadar, stabileşte proporţii şi perspective pentru toate cele ce
deocamdată aici, pentru a curma această precuvântare care sunt ale realului, depăşindu-ţi tirania glandelor, a hormonilor şi
se-ntinde-ntr-una, fără să-şi dea seama că se subţiază, voi face o a literaturii. Există un coeficient de „realitate“ în orice fenomen
remarcă voioasă, în marginea evoluţiei „caligrafiei“ tale; dă-mi şi-n orice act de cuprindere a fenomenului, un minimum de
voie ca, iritat de abuzul semantic pe care, împreună cu alţi strică- „obiectivitate“ în orice prietenie, un soclu de piatră vulgară pen-
tori de limbă, îl vădeşti faţă de această nevinovată vorbă, să-i resta- tru orice plăsmuire de marmoră. Dincolo de aceasta, alpinismul
bilesc sensul primar şi să te asigur că scrierea ta stagnează, înfăţi- perpetuu în ireal e imposibil.
şându-se iremediabil ca un spaţiu compromis de un miriapod cu
• Cluj, Grădina Botanică, 1946. Eugen Todoran, Deliu Petroiu, Cornel Regman, I. Negoiţescu, Ion Regman, Radu Enescu, Ovidiu Cotruş, Ştefan Aug. Doinaş,
Dominic Stanca (arhiva Cornel Regman).
17 II. Scrisoarea aceasta trebuia să fie trimisă a doua zi după ce Electra nu i-am restituit-o tatălui tău fiindcă, dacă-mi aduc bi-
a fost scrisă, printr-un călător. El şi-a amânat cu o zi plecarea, apoi ne aminte, aveai de gând să mi-o dăruieşti.
s-a dus, fără scrisoare. Acum se duce ea, fără el – dar cu întârziere. Dacă nu m-ai uitat de tot, scrie-mi la Arad, pe adresa cunoscu-
tă.
Al tău,
Deliu Petroiu
[10]
Cluj, 17-V-[1]947.
[destinatar: Domnului / I. Negoiţescu, scriitor / Bucureşti, St. Lt.
Niculescu-Bazar 18 / Parcul Iancului]
16 • APOSTROF DOSAR
oricărei posibilităţi de reîntoarcere. De atunci însă am revenit la traducere am făcut adesea intenţionat, când am crezut de bine. În
bunul-simţ care, deşi nu infirmă eventualul adevăr al acestor cazul că le găseşti vrednice de reprezentat (ca suplimente sau,
gândiri rele, e de părere că problema însăşi nu trebue pusă nea- eventual, reunite într-un spectacol „Courteline“), fă te rog, dacă-ţi
părat şi în niciun caz nu astfel. Teoria, trăiristă, a împrejmuirii stă în putinţă, demersurile necesare pe lângă scena din Cluj – sau
ciclurilor de viaţă las să se facă târziu de tot, la vremea privirilor pe lângă oricare alta.
înapoi. Deocamdată, dacă e de înregistrat ceva, şi cu seninătate Uită, te rog, că te-am uitat atâta vreme şi nu mă uita.
deplină, e că forma „Cercului“ nu mai cuprinde ca mai-nainte o
realitate – şi atât. În ce mă priveşte am să comunic, ca de altfel Al tău, Deliu Petroiu
până acum, cu cine şi când îmi va cădea bine – sub rezerva unui
minimum de bun-căzut reciproc. De asemenea, o să scriu (când P.S. Eu mă gândisem – temerarul – şi la o eventuală publicare:
mă va-mpinge demonul şi nu mi-o sta în cale lenea), cum mă voi volumele Editurii de Stat popularizează celebrităţile străine. Ce
pricepe; dacă poveştile mele o să placă celor în a căror judecată crezi şi ce zici?
am încredere – bine. Iar dacă scripturile noastre ale tuturor se va
găsi, cu vremea sau la urmă, că oferă puncte ce se pot înscrie
într-un cerc – şi mai bine: va trăi „Cercul“. De nu, va fi trăind
fiecare după putinţă...
[13]
De când m-am întors de la Cluj mi-am ordonat traiul şi, aşa
12 august 1948, Arad
cum mi-e acum, e suportabil. Pentru „pâine“, vorba ceea, supli-
nesc o catedră de română la un liceu de fete (amuzant şi instructiv)
Dragă Nego,
şi dau meditaţii; obligat (printr-o minciună) să-l învăţ pe unul
nemţeşte, am început să învăţ eu însumi, temeinic şi cu spor, cu o
Programul meu de vară a fost atât de încărcat, încât cu greu aş fi
râvnă de care nu mă credeam în stare. Cu oamenii n-am decât re-
putut găsi un răgaz potrivit pentru scris. În iulie m-am pus pe dru-
laţii strict convenţionale; aş minţi dacă n-aş mărturisi că doresc
muri de munte. O tură prin Retezat, apoi Parângul, Mândra, Obâr-
mai mult – dar de unde nu-i, nici Dumnezeu nu ia. În timpul liber,
şia Lotrului, Cindrelul, Păltiniş, Sibiu. Fără ajutorul financiar al
citesc (cum de n-am întâlnit până acum Le grand Meaulnes?; e, în
unui amic („metalurgist“) din Bucureşti, pe care l-am găsit la caba-
nu ştiu ce fel, atât de aproape de iubitul meu Storm!2), îmi învăţ
na celebrei Maria Magdalena, femeia-bărbat4, regina Retezatului,
nepotul (isteţ nevoie mare) franţuzeşte şi scriu: alaltăieri am ispră-
n-aş fi ajuns desigur atât de departe. La Sibiu, întâlnire entuziastă şi
vit o povestire cu copii; nu cred să-ţi placă, totuşi am să ţi-o trimit
duioasă cu Radu. Proiecte „euphorice“ [sic], visuri, planuri pentru
prin cineva, îndată ce-mi vei da un semn din Cluj. Mă preocupă
Cluj. Şi o beţie catastrofală. De atunci, revenit, am fost prins în ro-
ideea unei şcoli, o sminteală asemănătoare cu cea a lui Noica, din
ţile şcolii, care de-altminteri macină mai mult în gol: cursuri cu co-
„Jurnal“, dar puţin altfel. Uneori mă terorizează, pur şi simplu:
rigenţii, supravegherea Cluburilor UAER. În orele libere, fug de
văd cadrul, desfăşurarea „lecţiei“, creşterea vizibilă apoi, de la an la
teroarea asfaltului torid, în Mureş. Seara, obosit.
an, şi chiar rodul rotund, un alt tip de român. Asta sună găunos
Prieteni: eterna Gui5, aparatul de radio, Diderot, Stendhal,
dar, – dacă n-aş fi convins că nu te interesează – ţi-aş demonstra
Flaubert şi acum în urmă Proust. Doinaş m-a chemat o dată la
legitimitatea şi consistenţa acestor reverii pedagogice. Până una
Caporalul lui pentru a-i întări echipa de football. I-am parcurs
alta colegiul meu va purta numele – dintr-o foarte suficientă şi
primele paragrafe din teza de licenţă – pare a fi treabă serioasă – şi
bună raţiune – „E. Lovinescu“.
i-am ascultat raportul lecturilor de peste an; ţi-am recunoscut
peste tot, pismuindu-l copios, mâna ta călăuzitoare, plină de har.
Plecăciune,
De mâne încep, pentru două săptămâni, CID-ul: Cursuri de
Al tău, Deliu Petroiu
îndrumare didactică... Reeducare, carevasăzică.
La toamnă nu ştiu ce voi face. Aş rămâne aici ca să-mi poftesc
P.S. Apropos – de titlul şcoalei... – pentru d-şoara Monique3
după putinţă familia, al cărui cap se pensionează. Dar slujba mea
mi-am amânat anume plecarea din Cluj. Ca să descopăr un taior
de la Liceu, în urma faimoasei reforme, e foarte problematică.
cărămiziu, am cercetat de multe ori, în acea sâmbătă seara, strada
Tânjesc însă după Cluj, după voi. Bănuiesc că Regman e acolo
Regina Maria; l-am căutat chiar şi la festivalul de la Colegiu – şi tot
acum, fiind, după câte ştiu, lector al CID-ului6. Smulge, te rog, de
degeaba. Promisese că la 7 va fi pe stradă.
la el un răspuns precis în legătură cu o eventuală catedră a mea
acolo şi comunică-mi-l cât se poate de repede. În ziarul de azi, ci-
tesc că cererile pentru supliniri se fac până la 22 aug. Aşadar,
[12] timpul e scurt. Aş putea funcţiona, cum am făcut-o de altfel şi aici,
la Română, având-o specialitate secundară la Seminarul Pedago-
[pe plic: Trimite: Deliu Petroiu / Arad, Bulev. Dragalina, 12, / prin gic – în cazul că n-ar exista nicio Filosofie liberă (!). Chiar dacă R.
bunăvoinţa d-lui M. Brătuianu] nu e în Cluj, răspunde-mi te rog urgent, pe o poştală, ca să ştiu,
vorba ceea, cum stau.
17 ianuarie 1948, Arad Tu cum stai? Nu te-ai hotărât să te faci belfer? Mă-ntreb cum
rezişti! „Destinul tău“, singur, face minunea? N-ar fi de mirat: aud
Negoiţescule dragă, că ţi-l slujeşti, fără nicio umbră de trădare.
Te fericesc şi te îmbrăţisez,
Viaţa e o porcărie. Plagiez, ştiu, dar zicerea asta îmi place. Mă Deliu Petroiu
serveşte lapidar. Înlocuieşte motivările faptului că nu ţi-am scris
de atât amar de vreme şi ieremiadele existenţei mele actuale.
Să trecem.
Alăturat îţi trimit aceste „Scene după Courteline“ – cum mi-a
[14]
plăcut să le intitulez provizoriu – precum şi textul francez după
10 septembrie 1948, Arad
care le-am zămislit. Sunt, câteva, localizări, cele mai multe însă
[printr-un mesager]
simple traduceri. Dacă mi le-am aparentat totuşi, am făcut-o nu ca
să fur gloria franţuzului, ci pentru a lua asupra numelui meu gre-
Dragă Nego,
şelile şi precarităţile românului. Ele nu reprezintă altceva decât
provizoratul muncii mele literare. Pe măsură însă ce exerciţiul meu
Marxistul Trutzer, coleg de liceu, pe vremuri, şi actual amic
înainta, mă cucerea o intenţie: de a face să fie jucate, ca un fel de
al fostului nostru amic, mi-a comunicat „deja“ îndoielile tov. in-
completări vesele, aceste nimicuri cărora nu le lipseşte (cel puţin în
spector în legătură cu mutarea mea la Cluj. Cu modestele mele
înfăţişarea originală) nici hazul, nici un coeficient îndestulător de
virtuţi dramatice.
Rugămintea mea faţă de tine este să le citeşti, împreună cu D-l 4 Autorul se referă probabil la personajul volumaşului Povestea tristă a lui Ramon
Jacquier, şi să-mi semnalezi erorile sau lipsurile mai grave; erori de Ocg, semnat Ioan Negoiţescu.
5 Viorica Gui, regina de caro în tabloul cerchist pe bază de cărţi de joc. Cu nume-
2 În sumarul proiectatului, în mai 1946, „nou organ cerchist“ (un „caiet indepen- le de Viorica Guy Marica va deveni ulterior un cunoscut istoric de artă clujean.
dent“), Negoiţescu îl include pe Deliu Petroiu cu articolele „Th.[eodor] Storm 6 Ca profesor de liceu, după intrarea în P.C.R., Cornel Regman a fost şi activist
şi arta nuvelei“ şi „Un nou domeniu estetic“. sindical şi responsabil al Comisiei de învăţământ public de pe lângă Comitetul
3 Monica Lovinescu – prietenă a mai multor cerchişti – se afla atunci la Cluj ca de Partid Judeţean Cluj. Victimă a unei „demascări“, va fi exclus din partid în
delegată a Facultăţii de Litere din Bucureşti la Congresul studenţesc pe ţară. mai 1950.
Al tău, [16]
Deliu Petroiu
26 septembrie 1948, Arad
[carte poştală]
Dragă Nego,
• Lângă Sibiu, 1975. Deliu Petroiu, I. Negoiţescu, Eta Boeriu, Zorina şi Cornel Regman, Ovidiu Cotruş, Mircea Tomuş şi soţia (arhiva C. Regman).
18 • APOSTROF DOSAR
acceptasem un post la şcoala elementară din cartierul meu pe care [19]
mi-l propusese (propunere care nu înseamnă deloc, deocamdată,
posesiune) „socrul“ meu (tatăl Ciutei, cu care în ultima vreme re- 27 decembrie 1949, Giurgiu
înnoisem o intimitate pe cât de asiduă, pe atât de efemeră). Acum, [carte poştală militară]
ce-i de făcut? 1 octombrie, data „sigură“ (?) a începerii cursurilor
e foarte aproape; să mă prezint la şcoala la care voi fi numit aici, în Dragul meu,
aşteptarea chemării de la Cluj? Voi mai putea oare pleca după ace-
ea? Sau să nu mă prezint şi să aştept cu încredere decizia de la Cluj? Nu vreau să te privez de preţioasa informaţie că de la data de
O încredere pe care aş putea s-o plătesc, cred, scump, în cazul 13 decembrie am fost luat la oaste. Aici e bine. Activăm cu avânt
când, din cine ştie ce motive posibile, decizia aceea n-ar mai veni. într-o mulţime de domenii: ne instruim, ne educăm, dăm progra-
Consultă-l, deci, te rog, pe Regman (căruia îi mulţumesc cu căldu- me artistice, ne distrăm la „ora ostaşului“, jucăm ţintar şi ne cură-
ră şi îl asigur că, pentru înzdrăvenirea stilului meu odios, îl citesc ţim cu grijă ostăşească armele. Într-un cuvânt, urmăm îndemnul
actualmente pe Balzac...) şi comunică-mi de urgenţă eventualele tovarăşului sergent care bine ne spune adesea: „Toţi care stai de-
lui sugestii şi veşti noui. geaba, nu mai sta!“
Mi-ar face multă plăcere dacă mi-ai scrie, cât de puţin, în orele
Al tău de răgaz.
D.P. Anul nou cu bine şi noroc!
[17] Al tău,
Deliu Petroiu
16 octombrie 1948, Arad
[carte poştală]
[20]
Dragă Nego,
22 mai 1951, Arad
Am aşteptat (de câte ori!) o şoaptă de răspuns... Dacă nu ţi-am [carte poştală]
mai dat ghies prin poştă a fost dintr-o legitimă consideraţie pentru
timpul tău – şi al meu. Sunt însă deznădăjduit. Nu ştiu dacă ţi-am Dragă Nego,
scris că intervenţiile mele pentru a fi mutat din Păuliş au avut
succes deplin: am fost mutat la... Curtici! Din lac în puţ. Ieri s-a Sîrbii10 îţi vor fi spus probabil că mi-am găsit un provizoriu
făcut – în urma schimbării domnilor de la Inspectorat – o nouă rost, la liceul de aici, graţie concediului medical al unui coleg lovit
încadrare; dar bucuria nebunilor a fost proastă. Nebunii au rămas de oftică. Sunt, deocamdată, robul unei trudnice activităţi didac-
unde au fost; doar câţiva proşti au fost readuşi în oraş. tice (planificări, teze, conferinţe, consilii, cercuri de meditaţie
Mizerie, mizerie. Fac naveta zilnic – satul e la 18 km de Arad: etc.). Totuşi, procesul meu de regenerare a început. Pentru mo-
cheltuieli, oboseală, nervi (elevii cretini), noroi, umilinţe. E mai ment citesc pe apucate, crăcănându-mă din Camil Petrescu în
rău decât în cele mai sceptice previziuni ale mele. Pessime!9 Salariul Confucius şi-mi fac de lucru prin scripturile mai vechi. Nu trebuie
nu l-am primit de două luni! să fiu şi să fii îngrijorat; asta se numeşte, în termeni sportivi, „în-
Scrie-mi urgent şi trimite-mi veşti. călzire“.
Al tău, Pe curând, mai locvace,
Deliu Petroiu Al tău Deliu
poate spune3 şi, totodată, pentru fiinţa şi deplină a naturii divine. Dar, nici într-un
devenirea noastră umană. caz, nici în celălalt nu s-a căzut în agnos-
Discursul absolut dezvăluie, aşadar, ticism: concomitent cu necunoaşterea a
mai multe forme ale misterului: misterul fost exprimată posibilitatea cunoaşterii lui
care suntem noi înşine (redus uneori la un Dumnezeu pe baza revelaţiei Sale – chiar
mister al inconştientului), misterul lumii dacă pentru această cunoaştere insuficienţa
în care ne aflăm şi, nu mai puţin, misterul condiţiilor de posibilitate transcendentale
20 • APOSTROF
alităţile reprezentate nu articulează impo- prin chiar această închidere?7 Ce garanţii de ordinul excesului şi limitei – este o
sibilitatea de a reinterpreta aceste concepte avem că numele lui Dumnezeu – precum filosofie non-religioasă. Chiar gândită
în afara metafizicii prezenţei şi a violenţei cel de causa sui ori cel de fiinţă – nu devin doar în termenii orizontalităţii, chiar fără
sale. O asemenea hermeneutică mizează pe zei conceptuali, prin care Dumnezeu însuşi un referent transcendent, absolutizarea e
un limbaj non-obiectualizant, iconic6, care este pierdut, în măsura în care este redus prezentă în logica lumii. Iar absolutizarea
nu are pretenţia de a rosti absolutul fără la un concept al raţiunii? Cum ar putea este forma falsă a absolutului, cea care şi-a
rest şi de a-l închide în concepte, ci doar de evita discursul absolut – fie el metafizic, pierdut raporturile cu Dumnezeu; ea este
a-l indica. Pretenţia de a deţine adevărul şi fie religios – acest pericol al identificării lui un alt idol, în fond, care trimite la cel care-l
de a-l impune celorlalţi este legitimă doar Dumnezeu cu marile concepte ale tradiţiei construieşte, uneori, paradoxal, tocmai
în interiorul marilor sisteme metafizice, metafizice? În măsura în care onto-teologia prin deconstrucţie. Dumnezeu este mister,
doar acolo unde ontologia trasează liniile s-ar rezuma la concepte pentru a demon- taină incomprehensibilă, fără ca misterul să
totalităţii, adică în absenţa eticii – pe care stra existenţa lui Dumnezeu, după cum o devină nici idol, nici o formă a nimicului.
Lévinas o considera filosofia primă tocmai definea Kant şi o descria Heidegger, atunci Misterul nu ţine locul lui Dumnezeu, fi-
pentru a ieşi de sub dominaţia metafizicii. ar fi experienţa, înţeleasă ca experienţă su- indcă în experienţa mistică a creştinismului
A gândi însă metanaraţiunea iudeo-creşti- pra-conceptuală, o soluţie? se vorbeşte de manifestarea şi de întâlnirea
nă ca un sistem ontologic defectiv de etică În critica onto-teologică la adresa me- Dumnezeului personal, nu a misterului
este pur şi simplu o eroare. În al doilea tafizicii, se formulează deopotrivă critica fără divin, nici a nimicului, nici a negaţiei
rând, gândirea slabă, propusă de Gianni la adresa limbajului care consideră că poate ca negaţie.
Vattimo, nu este singura soluţie la violenţa lua locul experienţei, cu atât mai mult cu O a patra problemă este cea privitoare la
metafizicii şi nici cea mai adecvată, mai cât este vorba despre Dumnezeu. Tocmai ambiguitatea limbajului. Gândit ca neutru,
ales atunci când consideră relativismul re- prin metaforă şi paradox, limbajul îşi dez- limbajul are avantajul de a putea reda idei
ligios drept soluţie. De-a lungul timpului, văluie „dimensiunea intersubiectivă“8 şi foarte diferite, dar în contexte religioase şi
depăşirea violenţei metafizicii s-a făcut în scopul extra-lingvistic: acela de a chema şi etice are dezavantajul de a exprima orice po-
teologie în numele păcii şi iubirii, ca virtuţi de a conduce, până la un punct, către în- ziţie, teistă sau ateistă, etică sau nonetică.
cerute de Evanghelii. Iar dacă este vorba tâlnirea inter-personală. Desigur că nu este Or, această versatilitate devine problema-
despre violenţa religiei, aceasta aparţine de vorba numai despre o spunere şi o ascultare tică prin ambiguitatea pe care o propune:
fapt celor care, declarându-se oameni reli- a spunerii; ceea ce se întâmplă este o anga- aserţiunile pot exprima atât adevărul, cât şi
gioşi, trădează imposibila chemare creştină jare etică a omului care, în cazul dragostei, neadevărul, ele pot falsifica şi minţi. Ce ie-
a iubirii universale. A considera că soluţia ia forma renunţării la sine şi a sacrificiului. şire există din această duplicitate funciară,
ar fi lichidarea religiei înseşi ori a celor care Rolul discursului absolut al teologiei, în aşa fel încât să fie posibilă diferenţierea
îşi argumentează propria violenţă în mod ca gândire diacritică, este de a elibera ab- dintre adevăr şi neadevăr?
teologic este cel puţin o naivitate, cu atât solutul de idolatriile raţiunii. O filosofie Există criterii care pot garanta adevărul
mai vizibilă după ce sistemele totalitare care confundă Absolutul divin cu diferi- atunci când acesta este formulat şi cel mai
non-metafizice, care au însângerat secolul tele forme mundane ale sale – majoritatea cunoscut este cel al corespondenţei dintre
XX, au demonstrat că violenţa rămâne şi propoziţii şi realitate. Însă aceste criterii
după uciderea zeilor. 7 Pentru constituirea onto-teologică a metafizicii funcţionează doar pentru referenţi empirici
O a treia problemă, legată de cea anteri- occidentale, a se vedea Martin Heidegger, Identity sau, cum spunea Wittgenstein, doar pentru
and Difference, trad. Joan Stambaugh, University
oară, este cea onto-teologică, semnalată de of Chicago Press, Chicago, 2002, pp. 60 sqq. propoziţiile cu sens. Pentru propoziţiile
Martin Heidegger: nu cumva conceptele 8 Coşeriu distingea între dimensiunea obiectivă a „nonsens“ ale poeziei, artei, metafizicii şi
folosite de discursul absolut al metafizicii limbajului, aceea de a fi orientat către obiect, şi cea teologiei, care îşi au legitimitatea şi im-
închid în ele însele divinul, idolatrizându-l intersubiectivă. Eugeniu Coşeriu, Istoria filozofiei portanţa lor pentru fiinţa umană, aceste
limbajului: de la începuturi până la Rousseau, trad. criterii nu sunt valide. În climat teologic,
6 Este ceea ce propune James K. A. Smith, Speech Eugen Munteanu şi Mădălina Ungureanu, ed. nouă
and theology: language and the logic of Incarnation, de Jörn Albrecht; remarcă preliminară de Jürgen
rămâne un criteriu care ţine strict de cre-
Routledge, London; New York, 2002, p. 79. Trabant, Humanitas, Bucureşti, 2011, p. 43. dinţă, deci insuficient în afara ei: adevărul
se dă pornind de la provenienţa şi sursa tex-
tului; dacă este text revelat, adevărul este
optimist toată viaþa, acum am început revelat. Aşadar, acceptând că textul trebuie
să cred că sunt optimist doar pe termen citit deodată cu credinţa că Dumnezeu este
lung ºi foarte lung, pe termen scurt ºi autorul, adevărul cuvintelor se dezvăluie în
mediu nu mai sunt optimist, nu mai pot semnificaţia lor lingvistică şi, deopotrivă,
să fiu, pentru că sunt sigur că nu mai e în chemarea lor supralingvistică.
• „Dacă vrem nimic de făcut.“ Toate aceste răspunsuri au în comun o
să educăm tine- Întru-totul firesc, numărul pe iunie al anumită înţelegere a raportului dintre lim-
retul, studenþii, revistei ploieºteane acordă un spaþiu ge- baj şi experienţă: în fiecare caz, cuvintele
elevii, în spiri- neros aniversării/comemorării ilustrului trimit dincolo de ele, având o funcţie iconi-
tual valorilor său concetăþean. Sub genericul Caragiale că, înspre o experienţă inefabilă, de natură
naþionale ºi al va- 170/120, Dan Gulea publică o contribuþie poetică, intersubiectivă, mistică etc. În
lorilor europene consacrată unor autografe ale scriitorului, cazul teologiei, această experienţă poate fi
– va trebui mai prilej pentru noi precizări privind crono- exprimată chiar mai uşor decât în cazurile
întâi să le spunem logia operei sale, iar Magda Răduþă un mundane: conform tradiţiei teologiei mis-
care sunt acestea. interesant studiu Obiectivitatea mimată: tice, este evenimentul întâlnirii Celui im-
Deci, înainte de I.L.Caragiale pamfletar. Autoarea observă posibil de numit aşa cum numim lucrurile
educaþie, este în- cu pertinenþă că „Pamfletele sui-generis şi realităţile acestei lumi. În rest, a gândi şi
văþatul! Nu poþi ale lui Caragiale mimează fericit obiecti- a vorbi în absenţa realităţii poate însemna
să educi fără să înveþi – asta se cheamă vitatea, însumând toate elementele reco- un exerciţiu de transmitere a unei tradiţii
spălare a creierului ºi ne-am lovit de ea gnoscibile ale genului: situare, clasificări, sau chiar a unui adevăr, dar este insuficient.
în timpul comunismului, când eram caracteristici, detalii infime ale scenelor.“ Fenomenologic, s-ar putea spune chiar că
educaþi fără să fim instruiþi.“ Afirmaþia În context, Dan Gulea propune o schiþă discursul absolut se exprimă ca insuficienţă
tranºant-patetică aparþine Preºedintelui pentru un dicþionar literar al Ploieºtiului, ce se cere umplută de trăiri diferite decât
Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu evocând locuri care consună cu biografia cea a cuvintelor. Întrucât ne priveşte mai
ºi este formulată în interviul pe care aces- lui Nenea Iancu: biserica Sf. Gheorghe, mult decât orice alt limbaj, prin exprimarea
ta îl acordă revistei Atitudini. Criticul acolo unde dramaturgul ºi-a făcut „in- limitelor şi dorinţelor noastre, a abisurilor
pledează vehement pentru ca ºcolii să i se strucþiunea cu slovă popească“ sau Casa şi înălţimilor care ne locuiesc real sau ima-
redea rolul său esenþial, acela al formării Hagi Ilie Lumânărarul, descrisă de Ca- ginar, discursul absolut se cere dublat de o
intelectuale. „Cultura e baza, pentru nu- ragiale, lucru rar în opera sa!, cu uºoară experienţă pe măsura lui, sinonimă vieţii.
mele lui Dumnezeu, maºinăriile, tehno- nostalgie.. Care anume este această experienţă ţine de
logia sunt făcute de mintea omului, dacă Un număr interesant, incitant la lec- măsura şi alegerile fiecăruia, de locul unde
nu e mintea omului, nici ele nu sunt.“ ºi tură. (R.C.) se situează, între existenţă şi teosistenţă.
conchide pe un ton dezolat: „Am fost
Z IUA A VI-A (duminică, 12 august). săturăm de chestiile astea all’italiana!“. şi câte o bisericuţă barocă. La Capranica
Dimineaţă alte bagaje, alte lucruri ca- În parcarea iarmarocului e o motocicletă ne zâmbeşte din fuga calului o băbuţă cu
re rămân pe afară după ce ai închis cutiile, BMW 1200LT cu „side car“ (nu-i mai zice puţinele fire de păr rămase la locul lor,
arunc primul tub de pastă de dinţi, mă bu- ataş, că n-are nimic de-a face cu savonierele albite şi electrizate parcă special pentru a-i
cur că s-au mai împuţinat supozitoarele cu cu o roată din filmele cu Louis de Funés). face o aură în jurul capului. Îmi plac com-
antiinflamator şi Bepanthenul şi ocupă mai Aflu că are greutate maximă autorizată cât plicităţile astea de o secundă cu oameni cu
puţin loc, ordine acasă la Mira... Pornim un Tico şi jumătate. Mă apropii de cuşcă şi care în viaţă ţi-e dat să te-ncrucişezi doar
către Viterbo pe Via Cassia, veche stradă văd că e capitonată cu piele, are difuzoare atât, secunda aia. Cu Adi vorbeam zilele
romană. În fiecare zi, primii 30 de km îmi şi loc cât pentru două persoane; nu ştiu trecute chiar despre asta, despre întâlnirile
e frică, semn că n-o să depăşesc nicioda- dacă are bar ca la limuzine, dar aşa arată. de o clipă cu oameni de pe partea cealaltă
tă condiţia de pasager pe motocicletă. Mă Lux, calm şi voluptate. Ce plictiseală! care a pământului; măcar şi pentru asta şi me-
crispez la curbe când Don Quijote culcă mai e aventura?! rită să călătoreşti.
motorul pe stânga sau pe dreapta, mi se pa- Ajungem la Viterbo, are un centru me- Motivul pentru care am ajuns în zona
re că accelerează prea tare pentru o porţiu- dieval cochet pe care îl vizităm din viteza asta e că eu îmi doresc de mult să văd
ne mică, nu mai ştiu cum mă ţineam ieri ca întâi. Oprim câteva minute la biserică şi grădina Bomarzo, un parc pe care contele
să stau comod, nu îndrăznesc să mă uit pes- facem poze cu vreo patru căţei vagabonzi, Orsini l-a înţesat în secolul al XVII-lea
te umărul lui, calculez kilometrii parcurşi pui. Suntem în zonă de vechi oraşe etrus- cu statui din piatră reprezentând zeităţi
de el pe V Strom să văd dacă are suficientă ce, de acum înainte între nordul Lazio- mitologice şi fiinţe fantastice, în aminti-
experienţă să prevadă tot, mă-ntreb dacă a ului, Umbria şi sudul Toscanei ne învâr- rea soţiei defuncte. Un fel de Tajmahal,
dormit ok şi dacă se simte bine cu mintea, tim printre vechi necropole ale singurei dacă vrem, redescoperit şi dezgropat abia
inima, şira spinării, încheieturile, ochii şi civilizaţii antice care lăsa femeile să poarte în primii ani ai secolului trecut. Casa
sufletul. Dacă cumva mă uit la drumul din arme şi să se exprime public pe probleme înclinată e nostimă şi-ţi dă vertij pentru
faţă, la ce vede el, îmi e greu să mă contro- politice. Tocmai de aceea, conservatorii că şi podeaua face unghi de vreo 60 de
lez şi să nu-l apuc de subsuori ca un pui de romani au făcut ca troia, femeie etruscă, grade cu solul, statuile au 4-5 metri, tem-
koala. Mă liniştesc încet, când îmi fixez pri- să fie asimilat ca sinonim pentru curvă. plul grecesc stă aproape de un elefant care
virea pe un peisaj îndepărtat, care se scurge Trecem prin sătucuri animate, fiecare poartă o tură în spate iar broasca ţestoasă
încet pe sub ochii mei. E bine, mi-am intrat dintre ele cu ziduri de apărare medievale stă aruncată într-o rână, pe fundul unei
în mână. După încă 50 văi. Parcul-pădure e
de km o să înceapă să înţesat cu familii de
mă apese casca pe pavi- turişti cu copii. O
lioanele urechilor. Asta mamă intelectuală îi
dacă nu e răcoare şi mi povesteşte plodului de
se strânge capul cât să trei ani despre Hercu-
se lăfăie înăuntru, ce- le şi muncile lui.
ea ce mi s-a întâmplat După Bomarzo o
doar o singură dată în pornim spre Orvieto.
zilele astea. Intrăm în Umbria,
E duminică dimi- pământ al sfinţilor.
neaţa, e august, puţină Multe dintre localită-
lume se-ncumetă pe ţile pe lângă care o să
străzi, mai mulţi bi- trecem astăzi şi mâine
ciclişti decât maşini. evocă o personalitate
Într-un sătuc e zi de cu aură: San Bonaven-
iarmaroc, dar e trist, tura da Bagnoreggio,
mai degrabă un talcioc San Francesco şi Santa
de vechituri decât un Chiara d’Assisi, San
târg de artizanat sau Benedetto da Norcia,
de antichităţi. Dar Gubbio de unde în
profităm să ne oprim Fioretti se spune că San
la bar pentru micul de- Francesco l-a alungat
jun, cu barmanul care pe lupul prădător prin-
comentează meciul tr-o predică cu har, San
de ieri: Juve-Napoli, Galgano da Chiusi,
a câştigat Juventus San Valentino da Terni
în prelungiri, aflăm etc. Drumurile sunt
că Napoli conducea aproape pustii, şerp-
dar arbitrul a scos un uim printre dealuri şi
jucător afară, pe urmă păduri, pe lângă lacul
l-a scos de pe teren pe Bolsena şi, mai târziu,
antrenorul din Sud şi, pe lângă Trasimeno.
în esenţă, „mai bine-i Geografia Italiei e
împuşcau în gură pe atât de uşor de învăţat
ăia de la Napoli, aşa când o parcurgi pe
erau siguri că bat, viu! O să începem cu
fir-ar a dracului să fie Smaranda cu geografia
de treabă, că nu ne mai • Roma. Vedere dinspre Rupe Tarpea către Santa Maria in Aracoeli. Foto: Oana Boşca-Mălin
22 • APOSTROF
Critică de artă
F LAVIUS LUCĂCEL e un
peisagist de spaþii ru-
rale, cu căsuþe ºi copă-
simbolice, atât de dragă culturaliºtilor ca
Blaga. Asistăm, de fapt, la o reconfigurare
topografică. Orizont cotidian timp de mi-
potenþează o anumită implozie printr-un
surplus de sinuozitate. În acelaºi timp,
exuberanþa naturală e trecută printr-un
cei. În acelaºi timp, e un lenii, această lume s-a mutat, mai nou, în anumit filtru, ceea ce subminează nu atât
abstracþionist care dezin- ghetoul interiorităþii. Ca într-un exil. Încă coerenþa formelor, cât ritmul lor. Rezultă o
tegrează formele realului supravieþuieºte, dar cu o consistenþă (meta- uºoară morbiditate, abia perceptibilă, ca un
în pete de culoare ºi li- fizică) în criză. bemol plastic.
nii sinuoase, cu apetenþă Prin reconversia unor obiecte textile Colajul, în cazul lui, implică ºi o tensiu-
pentru colaj ºi pentru cu o (cândva) circumscrisă funcþionalitate, ne a materialităþii. Nu e vorba doar de reli-
fetiºul plasticii postmoderne: instalaþia. ºi, lucrările lui Lucăcel capătă un statut în efuri eventual incoerente, ci ºi de inadecvări
într-un dialog (tensionat) cu stilizări folclo- preajma imprimeurilor ori tapetelor pe de nedepăºit. Trecutul coexistă cu prezentul
rice. bază fotografică – o altă formă, în fond, în chip mut. Nu au ce să-ºi mai spună ori,
El încă mai crede că veºnicia s-a născut de (pseudo)interiorizare. Ceea ce le con- cel puþin, nu reuºesc. Zac alăturate doar.
la sat, chiar dacă acest (rest de) paradis feră o discretă aură de pop art. El pictează Procedeul său de abstractizare nu exclude
apare depopulat ºi în prag de ambigue pe cămăºi ºi cuverturi, pe vestoane ºi o formă aparte (ºi discretă) de action pain-
metamorfoze. De fapt, ceea ce a rămas e cearºafuri, pe ºtergare ºi covoare de perete. ting. Uneori liniile lasă impresia că, într-o
mai degrabă ideea de sat – ºi nu doar fiindcă Această provocare decorativă se încru- anumită măsură, sunt rezultatul unei scurgeri
þăranii lipsesc cu desăvăºire. În această pa- ciºează cu tentaþia abstracþiei. Stilizările fol- (materiale), doar pe jumătate impuse. Ca ºi
noramă, mai mult fluidă, a locuirii rurale, clorice tind, în general, spre geometric, ceea cum ar conferi vopselelor o (mică) marjă de
lipsesc, deseori, chiar ºi ferestrele. O lume ce e departe de vâna plastică a lui Lucăcel, creativitate autonomă în configuraþia grafică.
fără ferestre care devine ea însăºi fereastră. mai apropiată de scurgere ºi abatere. Tocmai În acest sens, liniile se mai ºi scurg. Chiar ºi
O lume care se uită la noi pe fereastră. de aceea privilegiază motivele vegetale. Dar petele par să rezulte nu doar dintr-o desfigu-
Căci prin convenþia înrămării cu cadre de el nu descompune copacii ca Mondrian, în- rare a realităþii, ci ºi printr-o băltire nu lipsită
fereastră – un trompe l`oeil à la Magritte tr-o epurare care ajunge să schimbe radical de potenþial germinator. Aceasta e, de altfel,
– peisajele devin inevitabil interioare. Dar registrul. El lasă copacii, ramurile, iarba nădejdea lumii sale: să se nască din nou.
nu în sensul obiºnuit al unei psihologii ºi florile să prolifereze. Dar, cu discreþie,
24 • APOSTROF
partidei adverse, de extracţie naţionalistă, şi cită în altă parte, stând despărţiţi ani în şir, liste, a cotidianului: „Toată noaptea suflase
dă jos de pe soclu bustul poetului, ridicat perioadă în care în sufletele celor plecaţi, un vânt aspru, şuierând printre liniile de
în acelaşi an 1890; urmează o răzbunare dar şi ale celor rămaşi, se produc modificări calea ferată, zguduind geamurile şi uşile.
cu incendierea unor case de evrei şi a unor ce duc inevitabil la o ruptură definitivă sau, În balcon, rufele întinse pe sârmă fuseseră
sinagogi. O expresie de reducere clară a unei în cele mai bune cazuri, la o toleranţă, care smulse de rafale şi aruncate în stradă. Am
realităţi complexe, tributul ostaşilor evrei pe nu are nimic de-a face cu familia“; „ceea ce ieşit, spre dimineaţă, şi am început să alerg
fronturile României moderne, pentru a da mă intriga pe mine ca jurnalist erau cazu- după ele, culegându-le de pe mijlocul bule-
doar acest exemplu, fiind considerabil. rile de malexistenţă, trăită în locurile din vardului. Nu se vedea nici ţipenie de om.
Se construieşte astfel o saga jurnalistică, care cei care erau obligaţi să asigure traiul Doar tramvaiele şi microbuzele aşteptau
de fapte diverse, în special din arealul post- unei familii au plecat să agonisească în altă goale la capătul traseului să-şi facă apariţia,
nouăzecist, care vine contrapunctic unor parte banii necesari unei vieţi de standard ieşind de pe scările blocurilor scufundate în
mici istorii de secol XVIII-XIX: filiere de de neatins decât aşa în concepţia lor“. întuneric, primii călători. Şoferii dormitau
prostituţie, escrocări, munca la negru, ex- Diferiţi prin orizont şi aşteptări, dar la volan, iar cei doi vatmani coborâseră şi
ploatarea în agricultură, diverse înşelătorii, martori ai aceluiaşi timp, cei doi naratori văd ei din vagoane, refugiindu-se la non-stop-
privite cu ochiul rapid al omului de presă, în punctele esenţiale cam la fel, viziunile lor ul de după colţ, unde acum, probabil, îşi
avid de reportaj. Acesteia i se adaugă vizi- suprapunându-se de pildă în discuţia despre savurau, stând de vorbă cu vânzătoarele,
unea asumat anacronică, reacţionară, a jur- „centrul vechi“ al urbei, element de identita- cafelele fierbinţi scurse din automat. Era
nalistului de investigaţie: „da, este adevărat, te; sunt incriminate „stolurile de puradei“, sâmbătă şi oamenii îşi odihneau oasele
Spania este cu mulţi ani înaintea noastră, dar după cum se exprimă Miha, ce populează şi creierii după zile întregi de alergătură.
şi cu foarte mulţi în urma noastră în ceea ce centrul vechi al oraşului nenumit – dar zărit, Doar vântul de septembrie, neobişnuit de
înseamnă sinceritatea, caracterul, corectitu- înţeles, Botoşaniul; sau „termitele care nu rece, îşi făcea de cap pe străzi.“. Sinonim
dinea. Aşa credea Amalia, care nu pricepea puteau fi scoase dintre ziduri nici cu cel mai dezordinii, vântul tulbură realul, depla-
că lumea se îndreaptă spre o degradare a puternic insecticid, promisiunile politice“ – sând evenimentele în orizontul unui fan-
caracterului genetic, general, că renunţă la în opinia naratorului. tastic discret care motivează prezenţa unei
tradiţia familiei, în favoarea tribalismului şi Un roman marca Gellu Dorian, ce pune imagini simbolice: „Soţia nu răspunse, ci,
a amestecului ciudat de sexe“. în scenă personaje (şi mă refer în primul rând luându-mi cearşaful din braţe, îl desfăşură
Naraţiunea este intersectată şi de diferi- la naratori) considerate emblematice, tatăl pe hol. Am rămas înmărmurit. În mijlocul
te tipuri de documente: scrisori din arhiva abandonat de copii şi jurnalistul neînţeles, lui se vedea un desen, reprezentând un ani-
de colecţionar a lui Miha, dar şi casete au- singuri (dezrădăcinaţi) într-o lume din ce în mal ciudat, pe jumătate pasăre, pe jumăta-
dio ale Hildei, descendentă din ţipţeri (co- ce mai ieşită din ţâţâni – teme, în fond, de te reptilă. E semnul…N-a mai continuat.
lonişti germani din Maramureş), descifrate eternă campanie electorală din perspectivă În casa noastră, numele Necuratului nu se
de jurnalist, care le repovesteşte; interesant naţionalist-conservatoare, ca şi când întreaga rostea, nici măcar în şoaptă…“. Simbolurile
pentru notele de umor este portretul acestei Românie ar fi dezagregată şi sfâşiată. sunt prinse într-un joc subtil şi inteligent
naratoare care se exprimă greu în română, Imaginea de ansamblu este salvată de şi într-o logică impecabilă a povestirii. Din
surprins în momentul unei metamorfozări: un anumit umor amar, aşa cum o arată momentul în care naratorul se leapădă de
„dintr-o dată rupse firul poveştii străvechii şi „Addenda“, un instantaneu cu multiple imaginea cu semnele Gheenei, furtuna se
ei familii de ţipţeri şi a început parcă să semnificaţii (criticul?, eul?, contempo- potoleşte, realitatea redobândind armonia
convingă judecătorii din viitorul ei proces, ranul?, povestitorul?, naţionalistul?), al creaţiei. Nu trebuie neglijate cearşafurile
pe care urma să-l deschidă împotriva celor ramolismentului ce te obligă să tragi după şi, în general îmbrăcămintea/nuditatea ca-
care au deposedat-o de proprietăţi, de pa- o tine o lesă la capătul căreia îţi imaginezi re primesc semnificaţii stimulând apetitul
triotisme înflăcărate, dovedite cu fotografii (sau chiar crezi) că se află cel mai credincios interpretativ. În finalul povestirii apar ace-
alături de portretul lui Ştefan cel Mare de patruped. Dar acesta a rămas undeva în leaşi pături şi, mai ales, cearşafuri, pe unul
la muzeul din Suceava şi alta lângă cel de cotloanele amintirii degenerative. dintre ele, cel care zboară spre trupul gol al
la Putna, cu exclamaţii de tip basarabean, femeii, fiind imprimată pentagrama: „Pă-
în care se supunea măreţiei faptelor marelui turile şi cearşafurile fură smulse şi ele de
domnitor, devenit acum şi sfânt“. pe paturi, zburau răsucindu-se ca nişte fan-
Romanul Schisma (o tragedie româneas- tome pe coridor, în căutarea unor trupuri
că) adună o lume complexă, multietnică, Proză pe care le adăpostiseră nu de mult. Pe unul
stratificată, ce trăieşte oarecum în margi- din ele am văzut imprimată pentagrama“.
nea istoriei, pentru că personajele lui Gellu Or, după dicţionarul de simboluri, penta-
Dorian trec pasager prin faţa unor diverse
figuri, locuri sau momente istorice, privite
În orizontul grama se asociază numărului cinci, simbo-
lul omului, implicând cele patru membre
din perspectiva unor raisonneuri sau de
observatori: militarul Zelinski (viitorul
prozei scurte dominate de cap, spiritul care le conduce.
În acelaşi timp, pentagrama este emblema
Ion Zelea-Codreanu); răscoala de la 1907; distrugerii diavolului, a anulării poftelor şi
Mugurel Călinescu, elevul care a protestat Mircea Moţ instinctelor“ ( Nadia Julien). Ceea ce tex-
împotriva dictaturii ceauşiste şi care avea să tul confirmă: „Am vrut să-l prind şi să-l
plătească cu viaţa; Miorcanii lui Ion Pillat arunc pe geam, dar cearşaful se desprinse
şi silueta poetului şi a familiei Brătianu;
seceta din 1947 şi „iarna cumplită, grea“;
geografia sadoveniană (Crucea Talienilor,
M AI MULT
realismul
decât prin
magic,
remarcat de altfel de co-
din mâinile mele şi zbură spre trupul gol al
unei femei, care, cu părul vâlvoi şi mâinile
ridicate în sus, îngenunchease pe hol. Cear-
valea Sabasei); aerul de comedie al repu- mentatori, recentul vo- şaful se răsuci ca un şarpe în jurul trupului
blicii bolşevice Botoşani, instaurată odată lum al lui Nichita Dani- ei, aproape sugrumând-o“.
cu venirea trupelor ruse în oraş, la 7 aprilie lov, Simfonia mută (Iaºi, În Casa mâinilor, din pricina rătăcirilor
1944, o republică ce a durat doar două zile, Polirom, 2022) reţine prin cârciumi şi a alcoolului care toceşte
chiar dacă a fost inspirată de Ana Pauker. atenţia cititorului prin simţurile, personajul este izolat de realitate,
Cu trimitere la actualitatea milioanelor indiscutabila vocaţie de oscilând permanent între lumea reală şi o
de români care trăiesc în Europa, în afara narator a unui autor care, lume „neperceptibilă simţurilor, dar percep-
graniţelor ţării, demersul lui Gellu Dorian până la un punct, lasă impresia că supune o tibilă imaginaţiei“. Individul pierde noţiu-
nu este neapărat cel al unui purtător de „structură epică“ fundamentală unei severe nea timpului, trăind „într-o stare confuză“,
cuvânt, cât al unui observator înlăcrimat probe intelectuale. Pentru Nichita Danilov într-un timp de trecere, mai exact într-un
(discursurile naratorilor îşi dejoacă adesea povestirea este terenul unde se consumă ex- permanent crepuscul, în care „lumina se
convenţionalitatea), cu notaţii atente, un- perienţe ale unui individ/unor indivizi, asu- cernea difuză peste lucruri, conferindu-le
de şi Miha, dar şi jurnalistul „povestesc pra căruia/cărora realitatea imediată exerci- contururi halucinante“. Experienţa pe care
cazuri“, istorii de alcov, de familie, de tă de cele mai multe ori o presiune destul o trăieşte personajul este legată de „existenţe
însoţire şi despărţire, cu părinţi şi copii, de greu de suportat. Codul realist este pre- posibile ce nu şi-au găsit încă rostul în lume“.
soţi şi soţii despărţiţi – plecaţi „la muncă“: zent aproape în toate prozele din volum. De aici semnificaţia mâinilor din naraţiune:
„acest curaj al soţilor, de a renunţa unul la Aleg un scurt fragment din Misionarul, ce „Mâinile cuiva te modelează şi te plămădesc
celălalt, pentru o viaţă, paradoxal, mai feri- debutează cu promisiunea unei proze rea-
26 • APOSTROF
ca Orfeu în Infern, de unde se întoarce eroul le epuizează dramatic de-a lungul unui care dă astfel consistenţă succesiunii de perso-
renăscut şi sedus de noua lui patrie. parcurs catharctic. La prima vedere, romanul naje adesea halucinante, reconstituind o lume
Există fragmente din această carte, care poate fi asemănat cu un policier; dacă ar fi să bolnavă, o destrămare continuă a ceea ce pare
i-au adus lui Vintilă Horia învinuirea de rezumăm în câteva cuvinte cartea, atunci ea doar pe alocuri să mai fi fost un paradis. Ţă-
„dacomanie“, deşi menţionarea Mioriţei, a ar spune povestea morţii lui Alexandru rani, dive, borfaşi, oameni cu mintea rătăcită,
lui Zamolxe ca precursor al lui Isus, a daci- Royce. Însă titlul e explicit, accentul cade pe călugări, tăietori de lemne, şoferi, un recuzi-
lor ca popor iubitor de pace şi libertate poate viaţă, pe ultima din şirul celor şapte, când ter de la teatru, oameni în căutarea unei căi, a
fi văzută într-o aşa lumină numai de cei din personajul este ucis la capătul unei mise-en- unui salvator, activişti sunt tot atâtea frag-
interiorul României, în niciun caz de cei din scene, de un poliţist derutat. Aflăm de la în- mente ale unei nebunii colective. „El nu um-
exterior, având în vedere premiul obţinut ceput că Alexandru Royce a murit, iar cele bla după lună, era chiar de-acolo, din lună“
şi popularitatea de care s-a bucurat cartea. şapte capitole se constituie dintr-o succesiune (pag. 94). Însă reconstituirea din mărturii a
Până la urmă, „dacomania“ lui Vintilă Ho- de mărturii directe sau telefonice, culese de vieţilor lui Alexandru Royce are un motiv
ria poate fi decodată şi ca o încercare de a un ziarist. Acesta vrea să scrie un roman por- puternic şi anume aflarea adevărului. De
surprinde specificitatea poporului român, nind de la subiectul primei vieţi, ce fusese această dată, adevărul e conturat nu de nara-
de a-i conferi acestuia o dimensiune poetică, epuizat din punct de vedere jurnalistic, însă tor, care aici este pur şi simplu abolit, ci de
de a-l face unic în ochii unui norod mult mai doar din perspectiva senzaţionalului, prin personajele-martor, rezultatul fiind o imagi-
mare şi mai variat decât cel trăitor între gra- prezenţa unei vedete şi a unui milionar impli- ne fragmentată a unui destin tragic. Persona-
niţele vechii Dacii. Dacia idilică a lui Vintilă caţi. Critica adusă superficialităţii cu care jul, simbolic la rândul său este avatarul ino-
Horia este mai mult năzuinţa unui autoe- media tratează viaţa unui om este implicită, cenţei, a fragilităţii în stare pură, pe care viaţa
xilat dincolo de Cortina de Fier, transpusă iar soluţia pe care a găsit-o ziaristul nemulţu- îl agresează permanent. După ce scapă unei
prin vorbele lui Ovidius, spre o lume mai mit a fost să îşi publice numărul de telefon, îngropări de viu, unui interlop violent, unui
bună, ferită de ideologie şi de persecuţie. cerând informaţii celor care l-au cunoscut pe cioban care trage cu puşca-n Dumnezeu,
Dumnezeu s-a născut în exil este totuşi eroul reportajului, realizând astfel o docu- unei femei obsedate care otrăvea păsările şi
unul dintre cele mai frumoase manifes- mentare bogată. căreia îi dă foc la garsonieră, Alexandru Roy-
te ale poporului român. Deşi scandalul Arta regizorală a autorului face ca acest ce se dedică activismului alături de iubita sa,
stârnit de regimul socialist părea să îi fi roman, construit dintr-o multitudine de re- încercând să atragă atenţia asupra unui fapt, şi
pecetluit soarta, acesta s-a transformat, de latări ale celor care s-au intersectat într-un anume că România este o ţară martirizată.
fapt, în impulsul care a făcut ca romanul să fel sau altul cu Alexandru Royce, să proiec- Sunt tot atâtea scene de mare impact şi dacă ar
fie tradus imediat în zeci de limbi, ducând teze asupra cititorului tot atâtea secvenţe cu fi să amintesc doar una, ar fi cea a camionului
mesajul unei Dacii de legendă, de fapt a forţă vizuală şi sugestiv-simbolică. Cu tăie- cu manechine îmbrăcate mirese, care se risi-
unei Românii mai bune, mai departe decât turi cinematografice montate cu iscusinţă, pesc pe drum, dar şi cea de final, când Vera,
s-ar fi crezut posibil. Pentru Vintilă Horia romanul ne oferă succesiv răspunsuri la în- iubita activistă este aşezată pe o cruce, iar o
însă, aşa cum mărturisea într-un interviu trebările ziaristului, întrebări pe care doar le păpuşă îmbrăcată identic este plasată în locul ei
acordat în 1981 lui Mihai Cismărescu (Ra- intuim. Aşa aflăm de la Uliana, asistenta şi i se dă foc. Încheierea romanului e elocventă
dio Europa Liberă), cel mai bun roman al maternală care l-a crescut, că Alexandru era pentru existenţa metaforică a lui Royce:
său este O femeie pentru Apocalips, deşi avea o întruchipare a discreţiei: „Păi nu iera, cum „El a crezut că Vera a rămas pe cruce. Ce
semnale că şi Dumnezeu s-a născut în exil să vă esplic, nu egzista. Ca şi cum n-ar fi s-a-ntâmplat în mintea lui de maimuţoi
a inspirat un număr de scriitori spanioli egzistat. (...) Pacă n-avea nevoie de mânca- nu-mi pot da aseama, însă e clar că i s-a pă-
şi nu numai. Cu atât mai regretabil faptul re“. De-a lungul mărturiilor, Măniuţiu cre- rut că ea e în primejdie. A vrut să apese pe
că Vintilă Horia este mai puţin cunoscut ionează un portret amănunţit, însă cel reali- butonul de stop, şi tot ce se derula în jur, ca
în ţara lui decât în alte zări! Până la urmă, zat de Peregrin este remarcabil atât pentru pe nişte ecrane, să înţepenească. Tot. Întâm-
aşa cum îl defineşte şi Alex Ştefănescu, roman, cât şi pentru măiestria autorului: plător, sau deloc întâmplător, avea acel ceva
Dumnezeu s-a născut în exil este un „amplu „De chipul băiatului vă spun, că îl vedeam cu care i se părea că poate să facă asta. Să
poem în proză, fastuos-elegiac, poate cu o ca prin ocheanul ăla, cum trecea trenul, şi o facă ce mai făcuse, probabil, şi să provoace o
prea mare cantitate de nedeterminare, dar dată lumina, o dată era iarăşi umbră, şi se întrerupere. Ca să treacă dintr-un plan în
deloc superficial“ (România literară, 2008, schimba atunci şi chipul, o dată era tânăr, o altul. Ca dintr-o viaţă într-alta. N-avea el
nr.50, Ultimul mesaj al lui Vintilă Horia). dată era bătrân, o dată era frumos, o dată te şapte? Nu aşa-i cânta în strună şi Vera? În a
lua groaza de cum arăta, n-avea de două ori câta viaţă era când a apăsat pe trăgaci?
acelaşi chip. Eram ostenit, se-nţelege, dar nu Opinia mea, aşadar, e că a vrut o între-
eram tulburat la vedere şi totuşi vedeam. rupere. Una imediată. Un hiatus. O pauză,
C-avea şase-şapte chipuri băiatu’, nici unul la ca aia de publicitate la TV.(...) La cinci-şase
Roman fel cu celălalt. Ca-n caleidoscop.“( pag. 101- secunde după ce a gândit aşa, şi a gândit
102). Nu întâmplător, Măniuţiu instrumen- corect, şi incorect, era mort“.
tează motivul celor şapte vieţi, prezent în Desigur, demersul hermeneutic e în mâ-
În căutarea mentalul popular şi consemnat în literatura
română de la Vasile Alecsandri, în Peneş
na cititorului, iar semnificaţia simbolică a
lui şapte multiplică soluţiile de receptare a
adevărului pierdut Curcanul la Liviu Rebreanu în Adam şi Eva
sau Mircea Cărtărescu şi al său Orbitor. Por-
poveştii heptagonice. Dacă ne-am limita la
ipoteza unui policier, atunci am avea o cri-
nit de la un dat de vulnerabilitate, Alexan- mă cu autori multimpli, însă romanul este
Alice Valeria Micu dru este un orfan crescut de o asistentă ma- departe de a se limita la demersul detectivis-
ternală în orăşelul Gimău de lângă Cluj, iar tic de a afla cine l-a ucis pe Alexandru. În
sufletul său cunoaşte o succesiune de me- plus, lipseşte şi pedepsirea criminalului,
Salamon András
mult decât în anii petrecuţi la institutele de cian Pintilie. I s-a ridicat
teatru din Tg. Mureş şi Bucureşti.2 perdeaua de pe ochi. Viito-
Examenul de diplomă l-a dat cu piesa rul regizor a constatat ui-
Moartea iluziilor a debutantului Tömöry Péter. mit că înţelege totul, Cara-
Un spectacol cu totul neobişnuit pe scena tea- giale este contemporanul
trului din Sf. Gheorghe. Textul mediocru a nostru.
fost compensat de indicaţia regizorală intere- Viziunea teatrală a lui
santă, conform căreia umbra actorilor a fost Lucian Pintilie i s-a fixat
proiectată pe paravane.3 Replica rostită în pla- adânc în conştiinţă. În
Studii: nul real a fost reinterpretată de umbra actoru- 1978, montează la Sf.
– Actorie, Institutul de artă teatrală Szentgyörgyi lui. Intenţia de a include în spectacol elementul Gheorghe D-ale carnavalului, în traducere
István Tg. Mureş, 1963 vizual (influenţa lui Esrig) este evidentă. Ca proprie. Montarea s-a orientat în mod de-
– Regie teatru, Institutul de artă teatrală şi regizor secund la Teatrul din Sf. Gheorghe, nu clarat după cea de la Bulandra.
cinematografică I.L. Caragiale Bucureşti, şi-a putut realiza proiectele artistice. De voie, În anii ’80, supravegherea ideologică a
1969 de nevoie, montează piesele insignifiante ale teatrelor s-a înăsprit. Cu toate că figura în
1969 – 1985 regizor la Teatrul maghiar de repertoriului. Sporadic, totuşi reuşeşte să facă categoria autorilor români (repertoriul tea-
stat din Sfântu Gheorghe spectacole de calitate în care fructifică cele în- trului trebuia să cuprindă în mod obligato-
1985 – 1990 regizor la Teatrul Katona József văţate/văzute la Bucureşti: Peer Gynt, Joseph riu o piesă românească), comediile lui Cara-
din Kecskemét, Ungaria Heller: Am bombardat în New Haven, Illyés giale au devenit indezirabile. În acest
1990 – Liber-profesionist. Gyula: Dublu sau nimic, George Ciprian: Ca- context, SKA montează O scrisoare pierdută.
A tradus 23 de filme româneşti pentru televi- pul de răţoi, Antonio Buero Vallejo: Fundaţia, Fără să modifice un cuvânt în textul origi-
.
ziunea ungară, printre care filmele lui Lucian Mrozek: Emigranţii, Csiki László: Bunicul nar, regizorul a dat coloratură nouă prota-
Pintilie. A tradus din Alina Mungiu, Matei vrea să vă vadă (cu subtitlul Un joc cu realitatea gonistei. De la primul contact cu Caţavencu,
Vişniec, Mircea Bradu, Marin Sorescu. cu cinci centimetri deasupra realităţii). Specta- face gesturi promiţătoare. Bravul redactor
colul se bazează pe discrepanţa vizuală dintre înţelege perfect mesajul. În scena finală a
1993 – Ultima montare: O scrisoare pierdută la ceea ce gândesc şi spun personajele. Cu acest împăcării, sărută atât de înfocat mânuşiţele
teatrul Gárdonyi Géza din Eger. Scrisoarea
deschisă către Caragiale (publicat în numărul 6
spectacol, a ajuns la apogeul carierei sale. La Zoei, încât pupatul se termină la urechea
al revistei noastre) apare pentru prima dată în Colocviul teatral din 19804, spectacolul a obţi- doamnei. Publicul înţelege că Tipătescu a
caietul program al spectacolului. nut premiul I pentru regie. scăpat de un rival în viaţa politică, dar s-a
pricopsit cu altul în viaţa amoroasă.
2008 – Apare volumul Caragiale mosolya (Surâ- În 1984, vizionările au devenit tot mai
sul lui Caragiale) cu piesele lui Caragiale traduse Întâlnirea cu Caragiale dure. Autorităţile caută pricina cu lumânarea.
în limba maghiară (Editura Arca, Oradea). Vizionarea Nopţii furtunoase s-a terminat cu
Moartea cetăţeanului
L A ÎNCEPUTUL ANILOR ’60, SKA a avut ocazia
să vadă Scrisoarea pierdută în regia tradiţio-
nală a lui Sică Alexandrescu. Spectacolul nu l-a
scandal. Propagandiştii erau nemulţumiţi că
spectacolul nu seamănă cu cel difuzat la TVR
(regia Sorana Coroamă-Stanca), considerat de
impresionat în mod deosebit, a reţinut în ei varianta oficială a comediei.6 SKA, în
D UPĂ CEI patru ani petrecuţi la Institu-
tul de teatru din Tg. Mureş, practic
extensia Teatrului Secuiesc de stat condus
schimb jocul vedetelor (Al. Giugaru, V. Birlic,
R. Beligan, Carmen Stănescu, I. Finteşteanu).
În stagiunea 1961-62, Sică Alexandrescu
schimb, s-a orientat după montarea lui Dan
Micu (discipolul lui Esrig şi Penciulescu) la
Teatrul Petøfi din Veszprém, Ungaria.7 Până
de Tompa Miklós, adeptul realismului psi- montează la secţia maghiară din Tg. Mureş la urmă, spectacolul obţine avizul. Împrejură-
hologic, în 1966 SKA a fost fascinat de D-ale carnavalului cu elita trupei: Lohinszky rile au făcut ca, la un moment dat, jocul dat să
efervescenţa vieţii teatrale din Bucureşti. Loránd, Tanay Bella, Tarr László, Mende lovească în plin: Jupân Dumitrache şi Ipin-
Procesul de reteatralizare iniţiat de Liviu Gaby (câţiva dintre ei profesori la Institutul de gescu cu picioarele în lavoar (scena I/4). Ipista-
Ciulei (Cum vă place, 1961) a început să dea teatru). Un eşec spectaculos – notează SKA în tul citeşte ziarul. Curentul se întrerupe. (Eco-
roade. Trezindu-se într-un mediu teatral 2008. „N-am fost în stare să înţeleg. Nu ştiam nomisirea energiei la nivel naţional făcea parte
diametral opus celui din Tg. Mureş, stu- care este codul. Unde se ascunde genialitatea din programul partidului.) Publicul familiari-
dentul din Sf. Gheorghe a savurat specta- acestui scriitor cu certitudine genial“.5 Reviri- zat cu întunericul aşteaptă liniştit. După o pe-
colele semnate de Liviu Ciulei, David Es- mentul s-a produs în Teatrul Bulandra, la rioadă considerabilă se luminează scena. Cei
rig, Lucian Pintilie, Radu Penciulescu.1 spectacolul D-ale carnavalului în regia lui Lu- doi, parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, stau ne-
David Esrig cu montarea piesei Nepotul clintiţi. Ipingescu continuă lectura: „situaţiu-
lui Rameau (adaptare după Diderot) a rea- 2 Matekovics János: A színházat vállalni kell. Csendes nea României nu se va putea clarifica…“ – râs
lizat o experienţă teatrală extraordinară. vita Kiss Attilával. Ifjúmunkás, 1968. 11. 10. frenetic în sală... Spectacolul a fost recepţionat
Întâmplarea (destinul?) a făcut ca studentul 3 În anul II de studii David Esrig, a introdus în ca o comedie uşoară. Doar lucidul (în conse-
din anul I să fie invitat în echipa lui Esrig. programul de pregătire a actorilor „organizarea
cinţă solitarul) Bíró Béla observă esenţialul:
Spectacolul s-a bazat pe efectul oglinzilor spaţiului de joc cu paravane (…) în scopul de a
stimula fantezia regizorului spre soluţii bogate de „De fapt, Noaptea furtunoasă este un Oedip
mobile amplasate în fundal. În urma miş- inversat, este comedia auto-orbirii spirituale.“8
mişcare, precum şi în scopul de a uşura intrarea şi
cării oglinzilor, imaginea actorului se ieşirea firească, în şi din acţiune, a personajelor“. După păţania cu Noaptea furtunoasă, regi-
schimbă, uneori se multiplică, personajul (Radu Penciulescu şi teatrul la înălţimea omului. zorul SKA părăseşte România lui Ceauşescu.
apare în ipostaze diferite, poate polemiza Antologie teatrală de Florica Ichim şi Ada-Maria
cu sine însuşi, semnificaţia unui enunţ se Ichim. Editura Cheiron, Bucureşti, 2018. 1. 274.)
schimbă. Pentru deplasarea riguroasă a 4 Colocviul organizat la Sfântu Gheorghe era un
festival teatral bienal al naţionalităţilor din România 6 Amănunte despre peripeţiile vizionării în Boros
oglinzilor regizorul a folosit şase „ofici- Kinga: Kényelmetlen színház. (Teatru incomod)
anţi“. Printre ei se afla şi SKA. Într-un in- (Şase teatre/secţii maghiare, două secţii germane,
Teatrul evreiesc de stat.) Colocviul a apucat două UARtPress Kiadó, Marosvásárhely - Kolozsvári
terviu, oficiantul declară entuziasmat că în ediţii, 1978, 1980. Ediţia a treia a fost interzisă Egyetemi Kiadó, Kolozsvár, 2021. 108-1013.
cursul celor 80 de repetiţii (noiembrie de autorităţi. La colocviu, au fost prezentate şi 7 La teatrul din Veszprém, Dan Micu a montat două
1967-mai 1968) a învăţat despre teatru mai spectacole în limba română cu piese semnate comedii de Caragiale: O noapte furtunoasă (1981)
de autorii naţionalităţilor. În 1980, publicul din şi D-ale carnavalului (1981). O noapte furtunoasă
1 A publicat note despre montările lui David Esrig Sf. Gheorghe a avut ocazia să-l aplaude pe Ion s-a bucurat de aprecierea unanimă a oamenilor de
(Troillus şi Cressida), Andrei Blaier (Priveşte înapoi Caramitru, protagonistul spectacolului Floriile unui teatru din Ungaria.
cu mânie), George Rafael (Scaunele), Lucian Pinti- geambaş de Sütø András (Teatrul Bulandra). 8 Bíró Béla: Egy nagy ambicáj abszurd komédiája.
lie (Livada cu vişini). 5 În volumul Caragiale mosolya. p. 7. Utunk, 1984/25.
28 • APOSTROF
Poeme
de RADU GĂVAN
Vântul izolării Praf de stele
Sunt singur, şi vântul violent al izolării mă spulberă Aceeaşi stradă pustie dintotdeauna, în noapte,
şi tot ce simt e dorinţa de-a ucide, şi nici măcar prezenţa ta nu mă aceleaşi clădiri goale, geamurile mari, negre,
mai ajută, un poem, poate, să răsuflu doar puţin, puţin, să scriu prin care nici o lumină nu răzbate,
– câteva rânduri, printre rânduri să mă pierd, aceeaşi tăcere grea ce se înfăşoară-n mine-n noapte,
nu e nimic uman în tot ce simt – ci doar sfâşiere, mintea mea e acelaşi drum, aceiaşi paşi, aceleaşi palme înfrigurate,
pumn, gândurile – colţi, şi să zdrobesc, să sfâşii, ce frig uscat, ce căutând o brumă de căldură, aceiaşi ochi flămânzi,
fierbinţeală, nici om, nici animal, nici masă rece, nici foc mistui- căutând o brumă de căldură,
tor, toate şi nimic, vorbe dulci şi urlet, sufocate de tăcere. acelaşi frig dintotdeauna, aceeaşi iarnă nesfârşită, – frigul ce taie
Iartă-mă, feţele, şuierând în noapte, atingerea unei speranţe subtile,
tot ce e viaţă-n jurul meu aşteptarea lipsită de viaţă a unui sfârşit ce nu mai vine.
detest Mi-am aprins din nou ţigara – în noapte o mică stea
viaţă anostă, neviaţă, insolenţă gălăgioasă, incandescentă, m-am gândit –
zei insignifianţi pe scene mici, guri mari, vorbe mici, dacă cineva, din alt univers, prins într-o altă noapte, dintr-o altă
feţe zâmbitoare şi feţe amare iarnă, ar privi mica stea roşiatică, arzând printre alte stele,
şi feţe care nu exprimă nimic prinse între degetele zeilor singuri,
egale în inutilitate, pierduţi şi ei într-o altă noapte,
Nici o urmă de viaţă nu răzbate aici, dintr-o altă iarnă, oare m-ar vedea,
sunt singur şi vântul izolării îmi arde obrajii măcar pentru o clipă aş trăi în privirea-i,
şi tot nu simt nimic, doar dorinţa de a sugruma neviaţa. aş fi altceva decât praf de stele, aş fi.
30 • APOSTROF
Revista APOSTROF
Talon de abonare începând cu
se poate cumpãra ___________________ REDACÞIA:
în urmãtoarele MARTA PETREU
abonament trei luni (3 numere) – 15 lei
puncte de difuzare: abonament şase luni (6 numere) – 30 lei
(redactor-ºef)
ION VARTIC
abonament un an (12 numere) – 60 lei
Reţeaua centrului de difuzare a presei ALICE-VALERIA MICU
INMEDIO Nume _______________________________
ŞTEFAN BOLEA
din marile centre comerciale din ţară. Prenume _____________________________
RADU CONSTANTINESCU
str. __________________________________
Librãria de Artã GAUDEAMUS LÁSZLÓ FOGARASI
nr. ____ bl. ____ sc. ____ et. ____ ap. _____
Cluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3.
sector ______ localitate __________________ EDIT FOGARASI
EDITOR:
Uniunea Scriitorilor
Cãtre cititorii revistei Apostrof din România
Texte de
Dosar
MIRELA NAGÂŢ, SALAMON ANDRÁS,
VLADIMIR TISMĂNEANU,
NICOLAE TURCAN, ION BUZAŞI
DELIU PETROIU către I. NEGOIŢESCU (II)
Tezaurul României de la Moscova
şi relaţiile româno-ruse Prelipceanu, un mare poet de viziune
de CRISTIAN VASILE de ION BOGDAN LEFTER
2 lei
(387) cu bolile noastre cu tot
Poeme de de MARTA PETREU
RADU GĂVAN, FEKETE VINCE 2022
9 771220 312105 08