Arta Colajului Suport Curs
Arta Colajului Suport Curs
Arta Colajului Suport Curs
Ludmila Mokan-Vozian
ARTA COLAJULUI
Suport de curs
Chişinău, 2023
Ministerul Educației și Cercetării al Republicii Moldova
Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”
Facultatea Arte Plastice și Design
Catedra Studiul artelor, Grafică și Metodologia instruirii
ARTA COLAJULUI
Suport de curs
2
CUPRINS
Preliminarii ................................................................................................................ 4
Concluzii ................................................................................................................ 38
Bibliografie............................................................................................................. 40
Anexe...................................................................................................................... 44
3
Preliminarii
Colajul este unul dintre fenomenele artistice originale și marcante ale
secolului al XX-lea, care era folosit nu doar în pictură, ci și în alte domenii
artistice. Tehnica colajulului devine un mijloc universal de reprezentare în arta
modernismului și apoi, un stil de gândire în postmodernism.
În cultura postmodernă, colajul depășește limitele unei tehnici artistice, se
manifestă ca o trăsătură a gândirii artistului. Apare termenul „gândire de tip colaj”,
care constă în faptul că artistul este capabil să creeze o imagine holistică și apoi să
o împartă în particule, să combine incompatibilul, să vadă sensul și profunzimea în
lucruri obișnuite.
În sens îngust, colajul este o combinație de materiale diferite, completate
armonios, care, fiind situate nu doar într-un plan, ci și în volum, formează o unitate
compozițională, ce exprimă ideea figurativă a unei opere de artă. Pentru un artist,
colajul este un mijloc de reproducere a unei anumite realități, care rupe legăturile
tradiționale dintre obiectul imaginii și imaginea în sine. Colajul este creat într-un
spațiu în care există deja granițele artei, motiv pentru care colajul operează liber cu
diferite stiluri de artă, conectează, adaugă, impune elemente noi și prin aceasta
integrează o nouă realitate, care intră în uniune cu imaginația artistului.
Tehnica colajului a asigurat o transformare extraordinară în artele vizuale ale
secolului trecut. Acest lucru a fost exprimat în configurarea unei noi imagini
despre lume, în restructurarea conștiinței umane și în nevoia de a căuta noi
mijloace picturale, care să poată exprima un fel de viziune a autorului asupra lumii.
Astfel, tehnologia colajului a apărut și din dorința de a vedea și înțelege această
lume ciudată, de a prinde ritmul stărilor de spirit ale unei persoane moderne,
cufundată în viața urbană.
Gândirea de tip colaj, care a fost provocată de ritmurile vieții în
megapolisurile secolului al XX-lea, este în concordanță cu conștiința „ruptă” a unei
persoane moderne. Existând mai mult de un secol, colajul a reușit să dobândească
un limbaj artistic independent, care, la rândul său, avea capacitatea de a se dezvolta
de la sine. Colajul a intrat în esența conștiinței moderne și în modul de „absorbție”
4
a informațiilor. În același timp, este, de asemenea, o tehnică plastică în educația
artistică, care poate crea un spațiu ideal pentru dezvoltarea și realizarea
potențialului creativ al copiilor.
Întrebările care afectează fenomenul colajului în educația artistică, se
reflectă în lucrările criticilor de artă, artiștilor și cadrelor didactice. O serie de
specialiști au studiat direcția dezvoltării colajului, ce datează de la începutul
secolului al XX-lea, care a prins contur în Cubism, a fost stăpânit de maeștrii
avangardei și a fost influențat de Art Deco, Dadaism, Suprarealism, Pop Art. O
contribuție importantă la studiul tehnicilor de colaj ca metodă creativă de lucru a
fost adusă de cercetătorii K. Bezmenova [20], A. Veksler [23, 24, 25, 26, 27], E.
Lavrentieva [36] E. Maximova [38] etc. De asemenea, numeroși autori au scris
despre istoria apariției și dezvoltării tehnicilor de colaj.
De remarcat sunt și studiile dedicate tendințelor artistice de la începutul
secolului al XX-lea, în care colajul face obiectul artei vizuale, de exemplu:
Cubism, Dadaism etc. [32, 37]. Alte lucrări țin de variațiile tehnicii colajului în
diverse domenii ale artei și designului [2, 5, 9, 14].
Lucrarea de față, concepută ca suport în procesul de învățare pentru studenți,
prezintă un material complex, sistematizat, în care colajul este abordat în
următoarele semnificații:
• ca tehnică artistică și tendință în artă;
• ca mod de gândire artistică;
• ca metodă de predare în învățământul artistic.
Lucrarea în cauză, concepută ca suport teoretic cu deschidere practică pentru
cursul Tehnici plastice creative, modulul Arta colajului va servi la:
• Familiarizarea studenţilor cu noţiunile de „colaj artistic”, ”gândire de tip
colaj”;
• Determinarea poziției acestui tip de activitate creativă în arta contemporană,
identificând cercul artiștilor care lucrează în domeniul colajului;
• Cunoaşterea de către studenţi a tehnicii şi tehnologiei colajului artistic;
5
• Studierea și clasificarea diferitelor tipuri de colaj după materiale și tehnici de
creație;
• Studierea colajului ca tehnică/ procedeu și mijloc plastic în activitatea
educativ-artistică;
• Utilizarea de către studenţi a metodelor şi procedeelor de realizare a
colajului artistic;
• Aplicarea diverselor procedee de transfigurare plastică a formelor prin
intermediul tehnicii colajului;
• Crearea compoziţiilor artistice originale ca structură şi interpretare în tehnica
colajului artistic.
Materialul expus în suportul de curs Arta colajului poate fi util pentru:
• studenții care își urmează studiile la ciclul I – Licență;
• studenții care își urmează studiile la ciclul II – Master;
• beneficiarii programelor de formare continuă și reconversie profesională;
• cadrele didactice din învățământul artistic (preșcolar, școlar, extrașcolar,
universitar).
6
Retrospectivă asupra originii și dezvoltării colajului ca tehnică artistică
Colajul este un fenomen relativ tânăr în artă, dar care își are contribuția la
formarea tendințelor artistice. Tehnica colajului (din fr. ”collage” - lipire) oferă o
deschidere amplă pentru creativitate, deoarece pentru a crea lucrări pot fi folosite
materialele diferite - plante, vopsele, țesături, piese metalice și multe altele. Colajul
este utilizat, de facto, pentru a obține un efect neașteptat prin combinația de
materiale diferite. Louis Aragon definește colajul „ca artă care provoacă pictura”
[17, p. 134].
Inițial, cultura artistică a fost un întreg sincretic. În fiecare eră nouă s-au
născut și dezvoltat noi genuri de artă care au fost transformate, și-au extins
mijloacele expresive, propriul limbaj de artă și, de asemenea, puteau fi în fuziune,
interacțiune și influență reciprocă. În epocile de tranziție, de exemplu, în baroc,
romantism, modernism, a fost necesar să se caute noi mijloace de expresie, noi
modalități de dezvoltare a artei.
Primele mențiuni despre colaj datează din secolul al II-lea î. Hr. Ulterior, în
secolul al X-lea, caligrafii japonezi au început să folosească bucăți de hârtie
prelucrate și lipite. În Europa, colajul, ca o varietate a artei decorativ-aplicate, era
cunoscut încă din secolul al XIII-lea. În secolele XV și XVI, pentru decorarea
catedralelor gotice au fost folosite diverse elemente de hârtie aurită. Cadrele pentru
icoane erau adesea realizate din metale și pietre prețioase [37, p. 24].
Prima jumătate a secolului al XX-lea reprezintă era marilor răsturnări
revoluționare care au avut loc în cultura și arta Europei. În artă, se formează o nouă
viziune asupra lumii, se reconstruiește conștiința umană, iar aceste procese se
caracterizează prin căutarea unor noi mijloace vizuale, experimente formale, care
trebuiau să exprime viziunea originală a autorului. L.Kabalina consideră că „o
trăsătură caracteristică a avangardei este practica artistică inovatoare, atât în
domeniul formei artistice, cât și în domeniul pragmaticii. Colajul vizează
distrugerea formelor obișnuite, crearea unei noi formule de gândire, a unei noi
realități, care era o sarcină de natură ideologică” [50].
Proprietățile colajului sunt universalitatea, accesibilitatea, simplitatea
7
tehnică, autorealizarea completă a autorului, care construiește o nouă lume la
propria sa discreție. Colajul este întotdeauna individual și creat de un autor care are
propria sa viziune originală asupra lucrurilor. Numeroase interpretări,
ambiguitatea, scandalul sunt caracteristice colajului de avangardă, care a atins
problemele regândirii valorilor umane tradiționale, variabilitatea viziunii asupra
lumii și reflectarea haosului și dezordinii invizibile a lumii.
Conform glosarului Muzeului Guggenheim, rezultă că esența artistică a
colajului nu se limitează doar la compoziția diferitelor elemente dintr-o singură
operă de artă [45]. De exemplu, hârtia care a fost lipită pe picturile lui Pablo
Picasso (Figura A1) și Georges Braque (Figura A2) este o nouă privire asupra artei
artistului, în care elementele volumetrice ale imaginii vin în conflict cu planeitatea
sa de zi cu zi.
La sfârșitul secolului XX, tot mai des se organizează expoziții de colaje din
diverse materiale și se creează muzee dedicate colajului ca metodă creativă în artă.
De exemplu, în Franța este asociația Artcall, care colectează lucrări realizate
folosind tehnica colajului. În 2000, la Serzhin au fost deschise un muzeu de colaj și
un centru de documentare pentru arta colajului, care a funcționat timp de 6 ani. În
Fort Worth (SUA, Texas) există Muzeul Internațional de Colaj, Asamblare și
Construcții.
În enciclopedia „Maeștrii suprarealismului” a autorilor francezi Vermo,
colajul este definit după cum urmează: „Colajul este o compoziție, ale cărei
materiale inițiale pot aparține diferitelor sfere artistice (de exemplu, text și
fotografie)” [28, p. 26]. Similitudinea acestor definiții constă în faptul că, colajul
reprezintă o tehnică bazată pe combinarea diferitelor materiale, iar diferența este în
domeniile de aplicare a acestora.
În 2000, la Sankt Petersburg, fondul „Departamentul de timbre poștale” a
constituit colecția Mail Art (din engleza „mail” - poștă, „art” - artă), o direcție a
artei contemporane, în cadrul căreia operele de artă, folosind tehnici de colaj, sunt
transformate în mesaje poștale [48].
Cărți poștale au fost create de artiștii Henri de Toulouse-Lautrec, Imre
8
Chiralfi, futuristii italieni, englezul Jack Follows, grupul Mitki.
Fondatorul mail-art este corespondentul din New York Ray Johnson (1927-
1995). În Rusia, fondatorul acestei tendințe este considerat artistul avangardist
Vladimir Kotlyarov-Tolstoy. El transformă o fotografie, un plic sau o cutie de
lemn într-o lucrare de autor, adesea, completându-le cu un slogan.
Termenul „colaj” în interpretarea sa modernă este folosit pentru a desemna
tehnica de creare a unei imagini întregi dintr-o serie de imagini individuale sau
fragmente ale acestora. În zilele noastre, în designul grafic, colajul este creat
folosind diverse programe de calculator, cum ar fi: Adobe Photoshop, Adobe
Illustrator etc. Principalul mediu vizual folosit de maeștrii colajului în lucrările lor
este metoda de „suprapunere” a fragmentelor de ilustrație. Acest instrument a fost
folosit de designerii ruși din primul sfert al secolului al XX-lea: A. Rodchenko,
V.Stepanova, E. Lissitsky.
Colajul lucrează cu urme, reflexe ale artei, dizolvate în fluxul vieții. Acesta
este creat într-un spațiu în care există deja granițele artei, motiv pentru care colajul
operează liber cu diferite stiluri și limbaje de artă. Este important să reținem că nu
are un stil sau un limbaj propriu în sens tradițional. Mai degrabă, reprezintă acțiune
și oferă un model de gândire operațională care se desfășoară prin gestionarea
diferitelor limbaje și coduri culturale.
Situația actuală din viața artistică ne oferă exemple a expozițiilor de colaj. În
2006, Muzeul Rus de Stat din Sankt Petersburg a găzduit expoziția „Colaj” [44].
Studiind istoria dezvoltării colajului, putem ajunge la concluzia că colajul
evoluează în felul următor: ca procedeu tehnic – din antichitate până la epoca
modernismului, ca principiu universal al construcției textului – în postmodernism.
În general, în secolul al XX-lea, au apărut multe varietăți de colaj, ceea ce
dovedește importanța acestei metode pentru arta modernă și postmodernă.
9
Fenomenul colajului în perioada postmodernă
Colajul obține un nou sens în cultura artistică contemporană, a
postmodernismului. Se bazează pe programul de percepție a lumii din punct de
vedere neliniar, fragmentat și devine un mod de organizare a spațiului cultural
polifonic. Această caracteristică a colajului, credem, trebuie discutată mai detaliat.
Potrivit E. A. Bobrinskaya, „gândirea și viziunea prin intermediul colajului
sunt un tip de gândire care s-a format la sfârșitul secolului al XX-lea, a cărui
diferență principală este continuitatea spațiului pictural” [22, p. 7].
Colajul este o tehnică populară pentru arta vizuală contemporană. Este o
expansiune îndrăzneață a cadrului tradițional al artei, o reflectare a spiritului
vremurilor, este dinamic și mozaical. Acest procedeu artistic atrage atenția celor
mai mari artiști ai secolului al XX-lea datorită proprietăților, precum: lejeritate,
dependență de „spiritul modernității” în continuă schimbare, imediatitate și
marginalitate. Mai mult decât atât, în cultura modernă nu atât „tehnica colajului”
cât „gândirea de tip colaj” a prins rădăcini în cele mai diverse domenii ale culturii.
Stratificarea, caleidoscopul cu tot felul de contexte, la care se referă fiecare
element de colaj, intersectări demonstrative de realități diferite și cusături
nedeghizate între text și imagini – toate acestea formează un sistem special de
viziune de tip colaj/ gândire de tip colaj.
Colajul, ca metodă artistică, a început să câștige popularitate prin
dezvoltarea teoriei „fluxului de conștiință”, care a fost studiată în psihologie și artă
în anii 1970. Oamenii de știință au descoperit că, la nivelul funcționării creierului,
o persoană are o gândire asociativă figurativă de tip colaj.
Precum remarcă L.G. Berger, „metodele colajului din arta contemporană
dezvăluie conexiunile diferitelor fenomene ale vieții sau, dimpotrivă, le contrapune
într-un mod contrastant și paradoxal, determinând o nouă înțelegere. Deseori,
paradoxul artistic al combinației ilogice de elemente duce la o nouă înțelegere,
marcând o tranziție calitativă a percepției” [21, p. 146].
Trăsătura caracteristică a postmodernismului presupune combinația dintre
tot și toate. Acesta este un mod de a organiza un întreg prin conectarea logică a
10
diferitelor tipuri de elemente: tradiționale, pictură și grafică, fotografie, grafică pe
computer, poligrafie, produse publicitare și multe altele. În modernism, această
metodă este doar un procedeu special al tehnicii artistice, dar în postmodernism
devine un principiu universal care permite organizarea întregului spațiu cultural.
În societatea informațională, procesul de construire a realității artistice este
direct legat de un nou mod de reprezentare a obiectelor artistice în spațiul socio-
cultural și se desfășoară printr-un astfel de procedeu artistic precum colajul.
O operă de artă în filosofia postmodernismului și poststructuralismului este
interpretată ca un colaj de coduri culturale și semiotice sau ca o construcție colajată
de citate care formează un spațiu semantic polifonic.
Era postmodernismului se caracterizează prin conștiință de colaj, care
implică o combinație de diferite tipuri de fluxuri. R. Krauss notează că „elementul
de colaj ascunde un câmp, pentru a prezenta o imagine care reprezintă un alt câmp
nou, dar îl prezintă ca o imagine - o suprafață care este o imagine a unei suprafețe
distruse” [35, p. 172].
Pentru reflecția postmodernismului târziu e specifică o înțelegere a
principiului pluralismului - principiul universal al construirii culturii. Principiul
colajului își găsește expresia în aproape toate fenomenele culturii postmoderne,
fiind în același timp prezent în cultura contemporană în ansamblu.
Fenomenul colajului a apărut în secolul al XX-lea, datorită schimbărilor
revoluționare în particularitățile limbajului plastic al picturii, care au fost cauzate
de căutările creative, care, la rândul lor, au fost provocate de nemulțumirea
artiștilor față de tipurile tradiționale de creativitate. O serie de specialiști, precum:
V.Dianova [31], I.Dmitrieva [32], M.Livshits [37], L.Reinardt [37] și mulți alții
remarcă faptul că, în prima jumătate a secolului al XX-lea, arta capătă trăsături
care duc la o criză cauzată de schimbări semnificative în percepția lumii.
Pentru a crea un stil artistic care să corespundă noii viziuni asupra lumii, este
necesară o căutare intensivă a noi tehnici picturale prin experimente cu totul
diferite. Colajul este una dintre opțiunile pentru rezolvarea acestei probleme
artistice.
11
În etapele inițiale, colajul este un instrument auxiliar care se află în arsenalul
artiștilor și abia ulterior depășește cadrul unui procedeu tehnic, devenind, potrivit
N.Dmitrieva „cazul jocului, când obiectul este luat pe viu, fără modificări” [32, p.
183].
Mulți experți cred că tehnica colajului a fost inițial utilizată de artiști pentru
a crea opere în care principalele calități se alternau și se stratificau pe un plan,
servind ca lucrări care dezvăluie teme, de exemplu, urbanizarea, tehnologizarea și
restructurarea conștiinței umane ca însoțitoare a acestora.
De-a lungul secolului al XX-lea colajul se dezvoltă rapid, transformându-se
și modificându-se constant. Gama colajului contemporan este extrem de largă: de
la colaj ca tehnică plastică la colaj ca principiu al gândirii artistice.
Colajul este atât primar, cât și secundar. Primatul său constă în faptul că,
datorită pieselor gata făcute și proiectate, se obține o lucrare care nu pretinde a fi o
capodoperă. Natura sa secundară constă într-un fel de creativitate a „materialelor
reciclabile”, unde resturi de reviste, ziare, idei, citate, tehnici găsesc o nouă viață în
colaj. Principalul lucru este de a uimi conștiința de zi cu zi, și anume, formele de
colaj servesc adesea acestui scop.
Într-un colaj, un artist poate combina o varietate de tehnici artistice de dragul
culorii și intuitivității în auto-exprimare. Principalul lucru este crearea unei imagini
artistice unice sau găsirea celor mai potrivite mijloace pentru întruchiparea
intenției artistului.
M.Bogomolova consideră că „gândirea de tip colaj este un fel de strategie,
menită să depășească izolarea și limitările artei tradiționale. Colajul depășește
limitele artistice, neagă izolarea sa interioară.
De asemenea, colajul neagă orice posibilitate de a construi o relație ierarhică
între elemente. Fără să poarte un mesaj direct, el are totuși un impact datorat
specificului naturii sale: intrigă, fascinează, impresionează, se ajustează. Ca atare,
colajul dobândește proprietatea interactivității, ceea ce face posibilă trasarea
conexiunii sale cu domenii de artă artistică în curs de dezvoltare activă, cum ar fi
instalația, acționismul și arta digitală. În conformitate cu aceasta, este imposibil să
12
se evalueze arta colajului numai în conformitate cu regulile tradiționale, fără a lua
în considerare interacțiunea acestuia cu contextul prezentării sale” [47].
A.Demchenko notează că „fiind un fragment și format din fragmente, colajul
neagă și conceptul întregului. Ca fragment, poate avea definiții doar prin context
și, în acest sens, colajul a transformat tehnicile plastice ale artei secolului XX -
textura, forma, planul și spațiul, care corespundeau pe deplin particularităților
viziunii artiștilor asupra lumii” [49].
Colajul ca artă contemporană trebuie să fie în continuă mișcare. Atunci
poate fi comparat cu „aspectul colajistic” al mediului unei metropole moderne. În
plus, artele vizuale pot reflecta nu doar „colajul de mediu” al orașului, ci și diverse
impresii vizuale, precum și experiențele personale ale autorului. Într-un oraș
modern, elementele individuale sunt prezentate cu o forță specială, au un efect
vizual - de exemplu, publicitatea și semnele sale de neon, zgârie-nori care sporesc
fragmentarea percepției lumii și a mass-media, ale cărei mesaje reprezintă un
amestec de fapte și fenomene diferite.
Potrivit criticului de artă american G. Rosenberg, „odată cu apariția
colajului, arta nu mai copiază natura și nu își caută echivalentele; exprimând era
industrială care a venit, a însușit lumea externă, incluzând-o parțial în sine” [41, p.
56].
Însăși tehnica de realizare a colajului exprimă încercarea de a șterge granița
spațială. Împărțirea planului operei în fragmente vorbește despre dorința artistului
de a ieși din imagine, de a-și extinde sfera și impactul. Obiectele străine se
ciocnesc în operă, distrugând percepția spațială existentă. Cu toate acestea, acest
lucru nu înseamnă că colajul tinde să nege spațiul picturii. Este mai degrabă un fel
de sinteză care permite a obține un efect artistic special, de creștere a zonei operei.
În același timp, artistul acționează nu doar ca creator și filosof, ci și ca proiectant al
propriei lumi în lucrarea sa.
Colajul oferă o oportunitate unică de a te simți stăpân, care este capabil să
creeze un sistem complet nou, diferit de realitate și de viața de zi cu zi. Deci,
folosind diverse materiale în lucrările sale, artistul postmodern gândește abstract,
13
este important pentru el să transmită ideea în sine. Aceasta este o încercare de a
regândi valorile și de a depăși teama ascunsă în fața lumii haotice și imprevizibile.
Colajul întruchipează potențialul creativ și emoțional, care prin intermediul
artistului afectează privitorul. Acest lucru îi permite să-și mențină independența în
condițiile caracterului de masă al culturii moderne. În același timp, gândirea de tip
colaj, care este atât de caracteristică artei postmoderne, gravitează către o
percepție obiectual-naturală a vieții, vorbește despre întoarcerea artei către
spectator, se bazează pe gusturi obișnuite, stări de spirit și viziuni de masă,
comparându-le într-un mod neobișnuit, cu ironie și grotesc.
Artistul vede o oportunitate unică de a se simți creator într-o lume
mozaicală, maestru al semnificațiilor și materialelor, ceea ce este foarte important
pentru personalitatea sa. Particularitatea gândirii prin colaj a artistului constă în
capacitatea de creare a unei imagini holistice, care, ulterior, să o împartă în
particule, să combine incompatibilul, să vadă sens în lucruri obișnuite.
27
Aplicarea tehnicii colajului în practica educațională
(sugestii pentru dezvoltarea percepției culorii prin intermediul
colajului și desfășurarea activităților artistice)
Materialul expus în acest compartiment vizează modalitățile de utilizare a
colajului în educația artistică, prezintă colajul ca metodă de predare în educația
plastică și descrie metodologia de organizare a activităților pentru dezvoltarea
percepției culorii prin utilizarea colajului.
Colajul din hârtie colorată nu implică nici-o inovație revoluționară. Se
aplică regula „de aur” pe care se bazează practica predării artelor plastice: de la
general la particular, de la simplu la complex. În același timp, fiecare sarcină
educativ-creativă efectuată în tehnica colajului are un scop specific și o sarcină
clar definită, care, în general, necesită cea mai conștientă rezolvare. La orele
practice, accentul principal ar trebui să fie pus pe construirea unei forme plastice
prin intermediul culorii, în funcție de condițiile de iluminare și de mediu.
Distribuirea sarcinilor pentru lucrul asupra colajului, în scopul creșterii
eficacității dezvoltării percepției, trebuie realizată după nivelul de complexitate în
funcție de vârsta elevilor. În același timp, trebuie să pornim de la înțelegerea
faptului că învățarea în pictura realistă este din momentul în care elevul/studentul
începe să stăpânească metoda de lucru cu raporturile - metoda de determinare a
diferenței de luminozitate și de saturație în relațiile tonale și de culoare din natură
și de construire a gradațiilor de culoare raportate la natură în lucrarea sa.
Datorită faptului că există o gamă destul de largă de opinii cu privire la
modul de construire a procesului de lucru asupra naturii statice în pictură și, ținând
cont de coordonatele învățării experimentale și sarcinile suplimentare care
urmează să fie rezolvate, trebuie luate în considerare opțiunile pentru combinarea
colajului cu pictura după natură și determinarea algoritmului optim pentru
succesiunea realizării picturii.
Prezentăm trei teme și sarcini pentru lucrări practice de realizat în tehnica
colaj din hârtie colorată.
28
Tema nr. 1. Interpretare a naturii statice în tehnica colaj
Scopul este de a studia și analiza metodele folosite de artist la rezolvarea
sarcinilor tridimensionale și coloristice din natura statică.
Sarcina constă în a realiza în colaj, cât mai exact posibil, selectând nuanțele
după tonul culorii, saturație și luminozitate, o copie a unei naturi statice după un
celebru artist. Opțiunile propuse sunt: Natură statică cu mere (Paul Cezanne),
Natură statică cu gravură japoneză (Paul Gauguin), Natură statică cu floarea
soarelui (Vincent van Gogh), Natura statică cu flori (Ștefan Luchian), Natura
statică cu ulcior și mere (Nicolae Tonitza).
29
Figura 2. Natură statică cu gravură japoneză, Paul Gauguin
30
Figura 4. Natura statică cu flori, Ștefan Luchian
31
La prima etapă, trebuie realizat desenul în creion, acordând atenție aranjării
obiectelor și relației lor proporționale.
La a doua etapă, elevii trebuie să identifice gradațiile de lumină și umbră
(lumină, umbră, semi-umbră, luciu, umbră purtată), comparându-le între ele și
alegându-le, cât mai aproape posibil de original, după ton, saturația și
luminozitatea culorii.
Elementele compoziției cromatice sunt mobile și interschimbabile, prin
urmare, dacă vreun element din compoziția culorii este selectat incorect din punct
de vedere al nuanței culorii, al tonului, al saturației, atunci acesta poate fi ușor
corectat, alegând și lipind deasupra fragmentul cel mai potrivit din punct de vedere
al caracteristicilor cromatice. Exemplu de copie-interpretare a naturii statice în
tehnica colaj este prezentată în figurile 6-7.
Desigur, tematica propusă elevilor poate fi diferită și drept model pot servi
lucrări de un alt gen artistic. Drept exemplu, ar fi lucrarea de mai jos.
32
Figurile 8, 9. Interpretare în tehnica colaj
(8 – opera Iriși de Vincent van Gogh, care a servit drept model,
9 – lucrarea realizată în tehnica colaj, în cadrul cursului Tehnici plastice creative)
Tema nr. 2. Natura moartă realizată din natură, folosind tehnica colaj.
Efectuarea aceleiași naturi statice în pictură (acuarelă, guașă).
Scopul este studierea influenței lucrului în tehnica colajului asupra
percepției culorii în pictură, manifestată în construcția gradațiilor de clarobscur și
determinarea rolului semitonurilor ca constantă a culorii, pe baza căreia sunt
construite gradațiile în clarobscur.
Sarcini - respectarea delimitării gradațiilor de lumină și umbră a unei forme
volumetrice, luând în considerare iluminarea și influența reciprocă a culorilor:
lumină, semitonuri, umbre căzătoare și reflexe.
Lucrarea, ca întotdeauna, va începe cu un desen pregătitor. Apoi, este
determinată în semitonuri culoarea locală a fiecărui obiect. După aceea, trebuie
identificat volumul formei obiectelor prin respectarea strictă a gradațiilor de
lumină și umbră. În procesul de modelare a formei, fragmentele individuale pot
crea fragmentări nedorite. Pentru a preveni acest lucru, este necesar a plasa
lucrarea la distanță, comparând în mod constant rezultatele obținute cu natura
(Figurile 7 - 18).
33
Figurile 10, 11. Fragmente din lucrări
34
Figurile 16, 17. Lucrări în concordanță cu sarcina
35
În procesul de realizare a acestei sarcini, este foarte important să se
determine mai întâi în colaj amplasarea nuanțelor culorii calde sau reci în structura
coloristică generală a naturii și apoi să se găsească un raport similar al calităților
calorice în pictură.
Tema nr. 3. Realizarea unei naturi statice folosind tehnica colajului
conform unui desen pregătit anterior
Scopul este de a studia fenomenele de contrast al culorii și manifestarea
condiționării culorii în reflexe.
Sarcini – a compune, a desena un grup de obiecte în format; a reprezenta
obiectele aplicând tehnica colaj, ținând cont de iluminarea specifică; a reda
volumul prin culoare, dezvăluind influența reciprocă a culorilor calde și reci.
Această sarcină trebuie realizată folosind tehnica colajului fără o schiță
picturală preliminară. Lucrarea ar trebui să înceapă cu selectarea nuanțelor de
culoare în ceea ce privește luminozitatea și saturația în tonuri medii.
Această sarcină, în comparație cu sarcinile anterioare, este mai dificilă în ceea
ce privește obiectivele. Anterior, sarcina era limitată la găsirea de relații proporționale
cu culoarea și tonul naturii, aici, însă, se propune a aduce lucrarea la o anumită
completitudine, redând materialitatea obiectelor. Prin urmare, pentru realizarea
acestei sarcini trebuie alocat mai mult timp.
Astfel, luminozitatea și saturația culorilor în semitonuri servesc ca un fel de
diapazon, un standard vizual, pe baza căruia caracteristicile culorilor sunt dezvoltate
în sistemul de relații „lumină - umbră”. La aceasta, în acest bloc de sarcini, se adaugă
soluționarea problemei armonizării relațiilor contrastante de culoare.
36
Figurile 22, 23. Lucrări în concordanță cu sarcina
37
Concluzii
Prima jumătate a secolului al XX-lea a fost perioada marilor răsturnări
revoluționare care au avut loc în cultura și arta Europei. În artă, se formează o nouă
viziune asupra lumii, conștiința umană este reconstruită, iar aceste procese se
caracterizează prin căutarea de noi mijloace vizuale și experimente formale, care ar
trebui să exprime viziunea originală despre lume a autorului.
Tehnica colajului ca una dintre tendințele artei din secolul al XX-lea, a oferit
o transformare marcantă în artele vizuale ale secolului trecut. Interesul artiștilor
îndreptat spre colaj, pentru a lucra cu materiale secundare, cu imagini ale culturii
de masă, nu doar vizează sursele gândirii de colaj, dar mărturisește și despre
memoria inconștientă a colajului cu privire la tipuri de imagini înrudite.
Suportul de curs Arta colajului indică studenților asupra:
• Importanței lucrărilor specialiștilor ce descriu procesul de tranziție de la
modernism la postmodernism și investighează linia de dezvoltare a colajului la
începutul și mijlocul secolului al XX-lea.
• Valorificării studiilor artistice și pedagogice, materialelor științifice dedicate
tendințelor artistice, în care colajul este subiectul artei vizuale.
• Stabilirii coordonatelor acestui tip de activitate creativă în arta
contemporană, vizând identificarea artiștilor care au creat în domeniul colajului.
• Evoluției colajului în timp. De la vremurile antichității până în epoca
modernismului, colajul există ca procedeu tehnic. În era postmodernismului,
colajul devine un principiu universal pentru construirea textului, încalcă relațiile
spațio-temporale și străpunge limitele conștiinței cotidiene, absorbind fațetele
lumii moderne.
• Analizei specificului artistic și a clasificării diferitelor tipuri de colaj după
materiale și tehnici de creație, arătând că tehnica colajului a început să se dezvolte
și să fie aplicată nu doar în pictură, ci și în alte tipuri de arte. Ca urmare a
impunerii diferitor tipuri de obiecte una peste alta, apare o imagine integrală - un
fel de sinteză a diferitor obiecte, care dă un puternic efect artistic. Dezvoltare obțin:
fotomontajul, asamblajul, art-obiectul, aplicația, bricolajul, decupajul, montajul și
38
multe altele. Astfel, tehnica colajului, care a trecut de la artele vizuale la alte
domenii, a adus o nouă dimensiune textelor create.
• Modelului/ sarcinilor de valorificare a potențialului tehnicii Colaj din hârtie
colorată, care are o semnificație teoretică și aplicativă, deoarece problema
dezvoltării percepției culorii în condiții de reducere constantă a timpului academic,
apare tot mai des în procesul de predare.
Or, colajul este o tehnică și metodă relevantă de căutare a compoziției și
aplicare creativă a elementelor de limbaj plastic, precum și o modalitate de a crea o
operă de artă independentă, ce poate contribui la dezvoltarea potențialului creativ
al elevilor/ studenților.
39
Bibliografie
1. Arnheim R. Arta şi percepţia vizuală. Bucureşti: Meridiane, 1979.
2. Burke A. Canvas Remix: Techniques for Creating Mixed-Media Accessories,
North Light Books, 2008.
3. Constantin P. Culoare, artă, ambient. București: Ed. Meridiane, 1970.
4. Constantin P. Să vorbim despre culori. Bucureşti: Ed. Ion Creangă, 1986.
5. Davies J. Collage Journeys: A Practical Guide to Creating Personal Artwork.
Potter Craft, 2008.
6. Demetrescu C. Culoare, suflet și retină. București: Meridiane, 1966.
7. Gorduza V.-M. Natura luminii şi culorii. Iaşi: Manuscris, 2006.
8. Gurney J. Color and Light: A Guide for the Realist Painter. Andrews McMeel
Publishing, 2010.
9. Itou C. Cut It, Paste It, Sew It: A Mixed-Media Collage Sourcebook. Quarry
Books, 2010.
10. Itten I. Art de la Couleur, Dessain et Tolra. Paris, 1973.
11. Lăzărescu L. Culoarea în artă. Iaşi: Polirom, 2009.
12. Munsell A. H. (January). A Pigment Color System and Notation. The American
Journal of Psychology 23, 1912. – nr. 2, pp. 236–244.
13. Mureșan P. Culoarea în viața noastră. București: Ceres, 1987.
14. Plowman R. Masters: Collage: Major Works by Leading Artists. Lark Books,
2010.
15. Șușală I. Culoarea cea de toate zilele. București: Albatros, 1982.
16. Аксенов Ю. Г. Цвет и линия. Москва: Советский художник, 1986.
17. Арагон Л. Страстная неделя. Париж, 1958.
18. Арсланов В.Г. Пластические искусства: краткий терминол. cловарь. М.:
ПАССИМ, 1985.
19. Бабанский Ю. К. Оптимизация процесса обучения. Москва: Педагогика,
1977.
20. Безменова К. В. Коллаж – творческий метод художников ХХ века. //
Русский авангард 1910–1920-х годов: проблема коллажа. Москва: Наука,
40
2005. – с. 332–344
21. Бергер Л.Г. Эпистемология искусства. М., 1997.
22. Бобринская Е.В. Коллаж в XX веке. Альманах. Вып. №126. – М., 2005.
23. Векслер А. К. Коллаж как особый вид декоративного искусства //
Традиции художественной школы и педагогика искусства. Вып. IХ: сб.
тр. / Рос. гос. пед. ун-т. им. А. И. Герцена; [науч. ред. канд.
искусствоведения, проф. Н. Н. Громов]. – Санкт-Петербург, 2008. – с.
121–129.
24. Векслер А. К. Коллаж из бумаги как метод быстрого эскизирования //
Традиции художественной школы и педагогика искусства. Вып. IХ: сб.
тр./ Рос. гос. пед. ун-т. им. А. И. Герцена; [науч. ред. канд.
искусствоведения, проф. Н. Н. Громов]. – Санкт-Петербург, 2008. – с.
121-129.
25. Векслер А.К. Коллаж как метод творческой работы в системе
вузовской подготовки художника-педагога. [Текст]/А.К. Векслер.
Научно-теоретический журнал «Среда. Общество. Развитие» -№ 4. – СПб:
ЦНИТ «Астерион», 2010. – с.128-131
26. Векслер А. К. Методико – педагогические аспекты преподавания
коллажа в художественном образовании в XX веке. / А.К. Векслер/
«Научные проблемы гуманитарных исследований». – Научно –
теоретический журнал. – Пятигорск, 2010. – с.104 -111
27. Векслер А. К. Фактура как одно из средств выразительности
художественного коллажа. Традиции художественной школы и
педагогика искусства. / А. К. Векслер. - №10: Сборник трудов. – СПб,
2008. - с.24-31
28. Вермо А., Вермо О. Мэтры сюрреализма. СПб.: Академ. проект, 1996.
29. Волков Н. Н. Цвет в живописи. Москва: Искусство, 1984.
30. Выготский JI. C. Психология искусства. М: Педагогика, 1987.
31. Дианова В.М. Постмодернистская философия искусства: истоки и
современность. СПб., 2000.
41
32. Дмитриева Н.А. Пикассо. Биография. М.: Наука, 1971.
33. Иттен Й. Искусство цвета. Москва: изд. Д. Аронов, 2001.
34. Карасик И. Ученики учеников. Пространство Стерлигова. СПб.: ООО
«П.Р.П.», 2001.
35. Краусс Р. Подлинность авангарда и другие модернистские мифы. М.:
Худож. журнал, 2003.
36. Лаврентьева Е. А. Материал и фактура в коллаже. Русский авангард
1910– 1920-х годов: проблемы коллажа. М: Наука, 2005.
37. Лившиц М., Рейнардт Л., Кантеева Т., Крючков В. [и др.]. Модернизм.
Анализ и критика основных направлений. М.: Искусство, 1980.
38. Максимова Е. В. Развитие цветового восприятия детей через технику
коллажа. Начальная школа, 2012. – № 11. – с.75–78.
39. Марков В. Принципы творчества в пластических искусствах: Фактура.
СПб: Издание О-ва художников «Союз молодежи», 1914.
40. Пэдхем Ч., Сондерс Ж. Восприятие света и цвета. Москва: Мир, 1978.
41. Розенберг Г. Сюрреализм на улицах. Худож. Журнал, 1996. – 56 –59 с.
42. Рыков А.В. Постмодернизм как «радикальный консерватизм»: Проблема
художественно-теоретического консерватизма и американская теория
современного искусства 1960 – 1990-х гг. СПб.: Алтейя, 2007.
43. Черутти П. Н. Декупаж: декоративная отделка предметов интерьера,
посуды, аксессуаров: практическое руководство. Москва: Ниола-Пресс,
2010.
Surse web:
44. Colaj. Wikipedia, enciclopedia liberă [sursă electronică]. – Regim de acces:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Colaj_(art%C4%83) (data accesării 08.10.2020).
45. The Guggenheim Museums and Foundation [Электронный ресурс]. – Режим
доступа: https://www.guggenheim.org/for-educators (data accesării
11.10.2020).
46. Асалханова М. В. Коллаж как искусство: техника, история,
художники [Электронный ресурс] – Режим доступа: http://cyberleninka.ru/
42
article/n/kollazh-kak-iskusstvo-tehnika-istoriya- hudozhniki (дата обращения
24.11.2020).
47. Богомолова М. А. Коллажное мышление в изобразительном искусстве
постмодерна [Электронный ресурс] – Режим доступа:
http://cyberleninka.ru/article/n/kollazhnoe-myshlenie-v-izobrazitelnom-
iskusstve-postmoderna (дата обращения 12.10.2020).
48. Гик Ю. Золушка современного искусства. Введение в мэйл арт
[Электронный ресурс] – Режим доступа: http://www.chernovik.org/vizual/
?rub_id=4&sub_ id=94&leng=ru&show_ma t=102&find=70 (дата обращения
21.10.2020).
49. Демченко А. И. Коллаж и полистилистика в искусстве ХХ в.
[Электронный ресурс] - Режим доступа: http://cyberleninka.ru/article/n/
kollazh-i-polistilistika-v-iskusstve- hh-v (дата обращения 17.11.2020).
50. Кабалина, Л. Я. Коллаж как искусство [Электронный ресурс] - Режим
доступа: http://festival.1september.ru/articles/591461 (дата обращения
05.11.2020).
51. Школа дизайна «Творческая мастерская» [Электронный ресурс]. – Режим
доступа: http://shkola-dizajna-tvorcheskaya-masterskaya.tiu.ru (дата
обращения 02.11.2020).
43
Anexe
44
Figura 3. Artă reciprocă, Hans Arp (colaj)
45
Figura 5. Circul din Jazz, Henri Matisse (decupaj)
46
Figura 7. Soldat din prima divizie, Kasimir Malevich, (pictură ulei/colaj)
47
Figura 9. Portretul Nataliei Goncharova, Mihail Larionov (colaj)
48
Figura 11. Colaj în stil formo-liniar
49
Figura 13. Colaj în stil vegetativ
50
Figura 15. Paletă și culori, P. Konchalovsky (colaj în pictură)
51
Figura 17. Chirurgul și fotograful, Geoffrey Farmer (colaj în sculptură)
52