Subiecte Radio 2021
Subiecte Radio 2021
Subiecte Radio 2021
-tehnica bisectoarei
-tehnica paralelismului
• Bitewing
• Ocluzale
-Belot
-Simpson
- radiografiere rapida
- tehnica nu e dureroasa
Tehnica paralelismului
Raza centrală perpendiculară pe receptor
Raza centrală perpendiculară pe dinte
Receptor paralel cu dintele
Distorsionare mai scăzută
Subiectul 6- tehnica planurilor paralele-avantaje
1. Imaginile radiografice ale dintilor sunt fidele cu dimensiunea anatomica a
acestor
2.Radiografii realizate la momente diferite sau de catre operatori diferiti sunt
similare
3.Umbra arcarei zigomatice apare deasupra apexurilor molarilor
4.Inaltimea septului periodontal este corect evidentiata, fara prezentarea
decalata a segmentelor oral si vestibular
5.Tesuturile periapicale sunt repreentate corect fara deformari
6.Deoarece coroanele dintilor nu sunt distorsionate sau suprapuse este
posibilla evidentierea cariilor aproximale.
7.Daca filmul este plasat in suport corect si paralel la Axul lung al dintelui,
inclinarea in plan vertical si orizontal a conului localizator este stabilita
automat
8.Deoarece raza centrala este plasata in centrul filmului, toata suprafata
filmului este expusa si nu apare apexul taiat sau arii neexpuse.
9.Tehnica poate fi utilizata cu succes la pacientii cu disabilitati deoarece se
pastreaza mereu pozitia relativa dintre film, dinte si raza centrala,indiferent
de pozitia capului.
Dezavantaje:
-in absenta sistemului de sustinere a filmului, operatorul alege din ochi pozitiile pe
verticala si orizontala ale conului localizator
Indicatii:
-stabilirea pozitiilor unor corpi straini, unor radacini cu pozitie aberanta sau a
pozitiilor dintilor inclusi
-sialografia submandibulara
21.Ortopantomografia-definitie
-Cea mai simpla si putin iradianta metoda, care evidentiaza pe un singur film
complexul dento-maxilo-facial
1.Copiilor privind:
-varsta dentara
2.Adultilor privind:
-ansamblul odonto-parodontal
-palatul dur
La tineri – între cei 2 IC sup – se poate observa sutura incisivă = lizereu transparent.
Normal – cele 2 oase incisive sunt fuzionate = linie de condensare osoasă, opacă,
pe linia mediană
- Incizura sigmoidă
- Canal mandibular
- Simfiza mentonieră
- Corpul - radioopacitate marcată la nivelul marginii bazilare; tentă mai puţin opacă
în restul osului, aspect uniform
Caria dentară este cea mai răspândită afecţ iune dentară în care se
produce o distrucţie progresivă a ţesuturilor dure dentare, iniţiat ă de
către acizii organici produşi de depozitele microbiene aderente la
suprafaţa dintelui. Caria dentară evoluează de la nivelul smalţului
către joncţiunea smalţ-dentină, extinzându-se apoi în camera
pulpară.
După localizarea procesului lezional cariile se pot clasifica în:
o carii interproximale,
o carii ocluzale,
o carii faciale/linguale,
o carii radiculare,
o carii în cement,
o carii recurente sau secundare,
o carii pe dinţii incluşi (suprafaţa ocluzală şi interproximală).
cariile interproximale,
cariile de colet,
cariile ocluzale,
cariile situate sub/lateral de obturaţie (cariile recidivate şi
secundare),
carii pe dinţii incluşi (suprafaţa ocluzală şi interproximală),
complicaţiile cariei dentare.
C-2: cel puţin jumătate din grosimea smalţului, dar fără a invada
joncţiunea smalţ-dentină,
În stadiul C1 si C2 întâlnim:
leziuni mai mari clinic decât sunt depistate pe imaginea radiografică
TEHNICI:
• Bitewing – foarte util in diagnosticul cariilor interproximale.
• Periapicale (cel mai corect prin tehnica planurilor paralele)
• radiografiile ocluzale, radiografiile „direcţionate” şi rar O.P.T evidenţiază
cariile ocluzale, cariile la dinţii incluşi şi procesele periapicale secundare.
• CBCT
În stadiul C3 întâlnim:
O leziunea care a progresat mai rapid în dentină decât în smalţ;
O radiotransparenţă anfractuasă laterală la nivelul joncţiunii smalţ- dentină
TEHNICI:
• Bitewing – foarte util in diagnosticul cariilor interproximale.
• Periapicale (cel mai corect prin tehnica planurilor paralele)
• radiografiile ocluzale, radiografiile „direcţionate” şi rar O.P.T evidenţiază
cariile ocluzale, cariile la dinţii incluşi şi procesele periapicale secundare.
• CBCT
C4: afectând dentina, dar > jumătatea distanţei până la camera pulpară.
leziunea se extinde mult in dentina -> lez profunda in dentina cu
aspect neregulat, escavat
leziunea poate sa apara mai mare in imaginea radiografica decat in
cea clinica
necesita tratament endodontic !! + trebuie neaparat sa fie
tratata!!
Carii dentare:
incipiente (C1)
extinse (C4)
TEHNICI INDICATE: (n-am gasit undeva scris, dar probabil astea sunt)
bitewing
retro-dento-alveolara
!!! Cariile incipiente pot trece uneori neobservate radiologic, mai ales dacă sunt
situate interproximal, unde sunt
„arse” de fenomenul „burn-out” sau de „halou marginal”, apărut datorită faptului
că razele X sunt tangente la suprafaţa curbă a coroanei dentare.
Carii dentare:
extinse (C4)
intermediare (C2)
*carii secundare
Carii interproximale incipiente ale smalţului (C1) la
24, 25, radiografie bitewing
Carii aproximale
si pe suprafata
vestibular
33. Cariile de colet – descrierea radiologică, tehnici indicate pentru
diagnostic imagistic
Fig. a Fig. b
- Tehnici: tehnica bitewing → diagnosticul precoce al cariei de colet, tehnica
planurilor paralele/ bisectoarei
Aceste carii sunt apărute sub o obturaţie, este cazul cariilor recidivate
sau la periferia unei obturaţii, când vorbim de carii secundare. Cariile
recidivate pot fi acoperite de radiopacitatea obturaţiilor metalice, şi sunt
vizibile doar radiografic.
ligamentul periodontal
a b
a b
c d
Carie profundă mezio-ocluzală la 27 fără proces periapical vizibil
radiografic, 24, 25 cu reconstrucţii corono-radiculare şi discretă lărgire a
spaţiului periapical la 25, fără distrucţia laminei dura a), dispariţia laminei
dura şi radiotransparenţă difuză, periapicală la rădăcina mezio-vestibulară
la 26 b), obturaţii corono-radiculare incomplete la 36, 37 cu dispariţia
laminei dura şi lărgirea spaţiului periapical cu o mică radiotransparentă
periapicală rotundă c), obturaţii incomplete la 37 cu dispariţia laminei dura
şi lărgirea spaţiului periapical, 38 inclus cu apex deschis, lamina dura
intactă şi lărgire normală a spaţiului periapical d).
. Parodontita apicală cronică
a b c
a b c
d e f
Fig. 2.20. Hipercementoză
a.la rădăcina premolarului I şi a restului radicular al premolarului II cu
aspect de „baston de toboşar”
b), hipercementoză la apexurile molarului II cu aspect de „măciucă ”
c) şi cu aspect de „limbă de clopot” la rădăcina mezială a molarului I
care prezintă parodontită apicală cronică difuză şi carie ocluzală
profundă
d) hipercementoză periapicală la 36, e). , 26 f), şi 34
B. Granulomul chistic
a b
a b
Fig. 3.4. a) şi b) Triangulaţie marginală şi scăderea densităţii trabe-culelor
osoase vizibilă în regiunea premolari-molari, radiografii bite-wing.
a b c
Fig. 3.5. a) - c) Ciupiri ale septului în regiunea premolari-molari a
maxilarului superior drept, în regiunea canin premolari şi premolari-molari
mandibulari, radiografii periapicale.
a b c
Fig. 3.6. Retracţii parodontale datorate tartrului şi resturilor alimentare
restante sub lucrări protetice a), a cariilor sau a obturaţiilor debordante b),
c).
a b c
Fig. 3.7. a) - c) Retracţii parodontale interdentare cu lărgirea spaţiului
interdentar şi aspect tipic neregulat pentru o pierdere orizontală a înălţimii
osului alveolar, în cazul afectării dinţilor posteriori.
imaginile de distrucţie a osului alveolar (în plan vertical şi/sau orizontal)
devin mult mai vizibile – cu apariţia pungilor parodontale (fig. 3.8),
a
b
Fig. 3.8. Pungi parodontale în jurul apexurilor unor dinţi incluşi în lucrări
de reconstrucţie corono-radiculare.
Fig. 3.9. OPT la un pacient de 47 de ani cu parodontopatie progresivă
avansată, cu defecte verticale severe în jurul rădăcinilor mai multor dinţi
afectaţi, mulţi dintre ei având depozite de tartru şi procese periapicale.
Fig. 3.10. Defecte osoase variate: a) liză osoasă cu aspect de crater sau
de „pâlnie” b), defect septal interproximal, c) liză osoasă orizontală.
a b c
Fig. 3.11. Grade de pierdere osoasă la nivelul furcaţiei dinţilor
pluriradiculari.
SEMESTRUL 2
succesul implantului,
interfaţa cu osul,
CBCT -ul este mai mic, determină o cantitate de radiații mai mică, un timp
de expunere mai redus, un spațiu de amplasare mult diminuat şi un preţ
de achiziţie mult mai scăzut comparativ cu computer tomograful
multisclice (MSCT);
Un mare avantaj al CBCT-ului în regiunea capului şi a gâtului este
posibilitatea de a reduce aria investigată numai la câmpul de examinat, de
exemplu zone mici, unilaterale;
Obţinerea imaginilor multiplanare inclusiv în planuri oblice, având o
rezoluţie superioară celor obținute prin computer tomografia spirală;
Posibilitatea efectuării de secțiuni de 0,1mm, adică de 10 ori mai fine
comparativ cu cele MSCT ;
Capacitatea acestor aparate de a dezvălui anatomia internă în imagini
cross-section, cu identificarea integrității corticalei osoase şi a structurii
osului spongios;
Identificarea canalului mandibular şi determinarea raportului şi poziţiei
acestuia cu dinţii incluşi, sau cu cresta edentată, sau cu procesul tumoral
osos.
Identificarea canalului mandibular şi determinarea raportului şi poziţiei
acestuia cu dinţii incluşi, sau cu cresta edentată, sau cu procesul tumoral
osos
Detalii structurale legate de identitatea dinților din vecinătatea canalului
dentar sau a unui proces tumoral;
Minimalizează artefactele determinate de către lucrările protetice;
Posibilităţi de reconstrucție 3D a imaginilor pentru structurile osoase şi
pentru ţesuturile moi;
Imaginile 3D constituie modele virtuale pentru reconstrucția post
operatorie a scheletului facial în vederea menținerii funcționalităţii
normale a aparatului masticator;
Iradierea din tomografia volumetrică dentară este comparabilă cu
iradierea de la o radiografie panoramică, în timp ce iradierea provenită de
la un examen Dental CT este echivalentă cu cea rezultată din efectuarea a
6-8 radiografii panoramice;
Faţă de radiografia clasică, măsurătorile obținute cu CBCT-ul sunt exacte
(valori absolute puţin mai mari decât in realitate, dar diferența este lipsită
de semnificație clinică) încât obținerea lor reduce riscurile chirurgicale.
Tehnica ajută la găsirea canalelor neobturate şi a celor laterale în
endodonție, a instrumentarului fracturat în canal, crescând rata
succesului tratamentului endodontic.
În articulația temporală CBCT -ul este metoda care evaluează cu cea mai
mare precizie modificarea structurilor osoase.
DEZAVANTAJE :
Obturaţiile metalice, alte metale creează artefacte care în 4,5% din cazuri
impun reexaminarea.
a
b
c
Fig. 5.1. Chist radicular periapical: a) OPT la un tânăr de 19 ani cu o
radiotransparenţă periapicală la 22 (care este devital), ovalară, cu
margini netede, bine definite şi dimensiuni peste 1 cm, b) reprezentare
schematică, haşurată a chistului şi a cariilor profunde de la 21, 24 şi 11,
47, ultimele obturate c) OPT la un adult de 27 ani, chist periapical la
rădăcina distală a molarului 36, rest radicular 16, 21, 35, 47, carie
profundă la 37 cu parodontită apicală supurată abcedată (abces
periapical).
a b c
d e f
Fig. 5.2. Chist radicular periapical a) radiografie retroalveolară cu o
radiotransparenţă cu margini netede şi fine la 22 care este devital, b)
mandibulă defilată cu un chist periapical la 46 care este devital şi cu
reorbţie periapicală, c) chist periapical col. HEx40, d), e) Dental CT- axial
şi reconstrucţie 2D sagitală, cu chisturi periapicale la 46, 45, 44 care
sunt sub formă de resturi radiculare f) reconstrucţie CT paraxială
evidenţiind raportul chisturilor cu canalul nervului dentar inferior.
a b
c d
Fig. 5.5. Chist dentiger mandibular: a) radiotransparentă cu margini fine în
jurul lui 45, neerupt şi deplasat postero-inferior, 54 remanent, 44 şi 46
distalizaţi; b) radiotranspareţă cu margini fine în jurul lui 45 neerupt, 85 şi
86 remanenţi cu rizaliză fiziologică; c) radiotransparentă cu margini fin
conturate în jurul lui 48 neerupt cu rizaliză fiziologică la 85; d) chist eruptiv
localizat superficial în jurul coroanei lui 48 aflat în curs de erupţie.
b
Fig. 5.8. Keratochist mandibular median şi paramedian bilateral, a)
OPT. preoperator cu voluminoasă leziune multichistică mandibulară
medină care are septuri fine, deplasează dar nu lizează apexurile
dentare şi canalul dentar inferior, deformează mandibula, suflă şi
denivelază marginea inferioară a mandibulei şi corticala ei, b)
radiografie panoramică cu focar intraoral, aspectul cavităţii şi al
apexurilor dentare post-operator (Colecţia prof. D. Gogalniceanu)
a b
c d
Fig. 5.7. Keratochist cu aspect multilocular, radiografii în incidenţă de
mandibulă defilată şi de faţă joasă, localizate în porţiunea orizontală a
mandibulei între premolar şi molarul de minte a), b), leziunea are
margini îngroşate, festonate, sau extensie în ramul vertical al
mandibulei în jurul molarilor de minte, care suflă corticala internă şi
externă; sindrom Gorlin-Goltz multiple keratochisturi în jurul molarilor
de minte la maxilar şi mandibulă vizibile pe o radiografie de mandibulă
defilată c) şi de craniu în incidenţa „faţă joasă” d). (Colecţia clinicii de
chirurgie OMF Iaşi).
a b
Chist nazopalatin ovoidal, bine delimitat, situată între incisivii centrali, vitali şi
cu apexul distalizat, cu expansiune palatină a)incidenţă ocluzală, b) incidenţă
retroalveolară
21. Chistul osos traumatic. Caracteristici imagistice= chist de etiologie necunoscută, dar
care se poate asocia cu traumatisme minore.
Caracteristici imagistice
chist de etiologie necunoscută care mult timp a fost considerat un chist osos traumatic
datorită similitudinilor aspectului imagistic şi al localizării.
Chistul este localizat în oase cu ţesut spongios abundent şi mandibular. Cavitatea chistică
conţine ţesut conjunctiv intens vascularizat (artere şi vene dilatate), uneori o cavitate cu
conţinut sanguin.
CT: examenul realizat nativ şi/ sau post-contrast evidenţiază:• radiotransparenţa, conturul
acesteia, finul lizereu calcar, raporturile cu dinţii vecini şi permite măsurarea în scara
Hounsfield a densităţilor intrachistice (+ 55 până la +75 UHU sânge), confirmând
diagnosticul.
IRM: examenul realizat nativ şi post-contrast evidenţiază
. Ameloblastomul solid, multichistic -Este cea mai frecventă tumoră odontogenă care
se dezvoltă din ameloblaste, resturi epiteliale ale organului adamantin, de unde şi
denumirea de adamantinom.
Radiografic:
Ameloblastom mandibular
multichistic a) incidenţa faţă
joasă evidenţiază o
radiotrasparenţă la nivelul
unghiului şi ramului ascendent
al mandibulei drepte, care în
incidenţă mandibulă defilatăb)
apare cu multiple imagini
chistice, cu septuri foarte fine, de mari dimensiuni, care subţiază dar nu distruge corticala
marginii bazilare, aspect de „baloane de săpun”; ameloblastom multichistic dezvoltat în
jurul molarului 3 inclus şi situat orizontal pe arcadă.
25.
fibrom ameloblastic
tumora odontogenică scuamoasă
tumora odontogenă adenomatoasă
fibrom odontogenic epitelial
chistul odontogenic calcificat
carcinom adenoid chistic cu origine în sinusul maxilar
Caracteristici:
epidemiologie: adulţi cu vârste variate, până la 70 de ani,
apare sub două forme: centrală – enostom (fig. 6.16) sau
periferică – exostom (fig.6.17),
a b
c d
Fig. 6.16. Osteom central fronto-etmoido-orbitar, policiclic, explorat
radiografic a) şi CT b, c), osteom compact mandibular vizibil pe o radiografie
panoramică cu focar intraoral d).
a b
Fig. 6.17. Osteom periosteal mandibular la unghiul şi ramul ascendent drept.
localizare:
o la maxilar (apofiza nazală, planşeul orbitei, arcada dentară),
o la mandibulă (faţa linguală a corpului, marginea bazilară,
gonion),
o la condilul mandibular care modifică ocluzia.
Caracteristici imagistice:
Radiografic:
poate exista o formaţiune opacă rotundă /ovalară, ataşată la
corticala osoasă, sau leziunea poate fi sesilă sau pediculată
(frecvent intrasinusal).
a b
Fig. 6.18. Osteom central la nivelul unghiului mandibular stâng a) care nu
trebuie confundat cu un chist salivar voluminos suprapus pe mandibulă b).
a b
Fig. 6.19. Sindrom Gardner osteoame multiple mandibular stâng a) mandibulă
defilată, b) radiografie de craniu în incidenţa „faţă joasă”.
Caracteristici imagistice:
radiografic: o mică arie transparentă (sub 2 cm) numită nidus,
rotundă, care are în interior câteva focare radioopace (sub
1 cm).
Caracteristici:
epidemiologie: se prezintă la orice vârstă, dar este mai frecvent
în adolescenţă,
localizare: ocazional poate interesa maxilarele, în particular
mandibula.
mai frecvent este considerată o malformaţie de dezvoltare a
vaselor sangvine la nivelul spatiilor medulare (hamartom)
decât o tumora reala.
Caracteristici imagistice
Radiografic:
mai frecvent leziune multiloculară, extensivă însoţită de
deplasarea şi resorbţia dinţilor asociaţi. Numărul şi
dimensiunile compartimentelor pot varia considerabil, iar dacă
sunt numeroase creează aspectul în fagure(fig.6.21),
leziunile mari pot determina extensie corticală, aspect în „raza
de soare”,
zonă radiotransparentă bine delimitată, cu spaţii trabeculare
lărgite, cu trabecule îngroşate, în „spiţă de roată” şi
subcutanat cu fleboliţi (fig.6.22),
rareori radiotransparenţă, relativ bine delimitată, rotundă,
necaracteristică.
6.23.b).
a b
Fig. 6.23. Hemangiom osos al mandibulei stângi explorat CT cu secţiune axială
în fereastră de os pentru a evidenţia lărgirea şi rarefacţia trabeculelor
a) determinată de malformaţie de dezvoltare a vaselor sangvine la
nivelul spatiilor medulare care se extind în părţile moi adiacente cu
aspect de „ flow void” sau de sare şi piper în secvenţa axială T2.
Prognostic : este dependent de localizare şi de riscul hemoragic.
Caracteristici imagistice:
-radioopacitate cu margini neregulate şi
fără contur propriu, cu subţierea corticalei.
Leziunile întinse pot determina
expansiunea osoasă corticală şi/sau
distrucţie.
CT:
*Tumora produce osteoliză la mandibulă care determină expansiunea osoasă cu
margini neregulate, ca de „ros de şoareci”,
Caracteristici imagistice:
-radioopacitate cu margini neregulate şi fără contur propriu, cu subţierea
corticalei. Leziunile întinse pot determina expansiunea osoasă corticală şi/sau
distrucţie.
b.Carcinom scuamos intraosos primar derivat din tumora odontogenă
keratochistică
Caracteristici imagistice:
-iniţial, radioopacitate cu aspect de chist odontogen, apoi radioopacitate cu
margini neregulate şi fără contur propriu, cu subţierea corticalei;
-leziunile întinse pot determina expansiunea osoasă corticală şi/sau distrucţie cu
leziunea care infiltrează părţile moi.
Fibrosarcom ameloblastic,
- Caracteristici imagistice:
Radiografic:-radioopacitate cu margini indistincte, cu deplasarea dinţilor, cu
expansiune osoasă corticală şi/sau distrucţie.
CT:-leziuni multiloculare la mandibulă, unice la maxilar, cu aspect mixt, care
distrug corticala.
Tumorile neodontogene:
Osteosarcom,
Radiografic:lărgirea spaţiului periodontal, distrucţie osoasă cu dinţi
suspendaţi, zone transparente neomogene şi zone radioopace cu contur
imprecis, neregulat. Alte aspecte radiologice întâlnite: zone osteolitice întinse,
spiculi periostali (raze de soare), zone radioopace (arici, os pieptănat),
opacităţi periostale liniare
Condrosarcom
Radiografic:-se descriu 2 forme: centrală (intraosoasă) sau periferică (cu
localizare periostală), care apar sub formă de transparenţă (uni-multiloculară),
respectiv-transparenţă şi calcificări - osificări, radioopace. Pot apărea
deplasări dentare şi rizaliză necaracteristice.
C.T.-ul şi I.R.M-ul-pot evidenţia: distrucţia corticalelor, prezenţa calcificărilor
intratumorale, invazia părţilor moi.
Fibrosarcom,
Radiografic:
Formaţiune mixtă radiooopacă, care invadează structurile osoase adiacente
CT-masă tisulară cu priză moderată de contrast, cu distrucţia corticalelor,
care prezintă calcificări intratumorale şi invazia părţilor moi
Rabdomiosarcom,
Caracteristici imagistice:-leziune voluminoasă, intens extensivă, osteolitică
cu extensie la nivel maxilo-facial în fosele nazale, sinus, fosa infratemporală,
în orbită dar şi în structurile vecine intracranian, meninge, spaţiul epidural, dar
şi subdural, care grevează asupra ratei de supravieţuire în aceste cazuri, cu
deces în aproximativ 8 luni.
CT-voluminoasă masă tisulară, moderat şi neomogen iodofilă cu extensie în
componentele masivului facial, dar şi intracranian, care în scut timp produce o
zonă osteolitică întinsă latero-facială, cu distrucţii atipice, cu mici resturi
osoase în interiorul tumorii
Angiosarcom,
Radiografic:leziune voluminoasă, moderat osteolitică cu extensie în
structurile vecine, în orbită sau intracranian.
CT-Postcontrast leziunea are o priză intensă de contrast.
Sarcom ewing.
Radiografic: -are aspect asemănător cu osteomielita, se constată zone osteolitice
cu contur imprecis, cu condensări marginale, cu reacţie periostală (cu aspect de foi
de ceapă, linii opace alternând cu linii transparente), alteori determină reacţie
periostală având formă de spiculi perpendiculari pe suprafaţa osului;
-în forma finală se constată distrucţii osoase întinse.
c
Fig. 6.1. Ameloblastom mandibular multichistic a) incidenţa faţă joasă
evidenţiază o radiotrasparenţă la nivelul unghiului şi ramului ascendent
al mandibulei drepte, care în incidenţă mandibulă defilată
b) apare cu multiple imagini chistice, cu septuri foarte fine, de mari
dimensiuni, care subţiază dar nu distruge corticala marginii bazilare,
aspect de „baloane de săpun”; ameloblastom multichistic dezvoltat în
jurul molarului 3 inclus şi situat orizontal pe arcadă.
a b
Fig. 6.5. Ameloblastom unichistic la 36, cu deplasarea apexurilor dinţilor
vizibil în radiografie de „faţă” a) şi panoramică b) cu subţierea netă a
corticalei.
CT şi IRM:
permit analiza leziunii şi asigură realizarea planingului
terapeutic.
a b
Fig. 6.10. Odontom compus cu multipli dinţi nanici, radioopaci vizibili
radiografic pre a) şi postoperator b).
a b
Fig. 6.11. Odontom compus multipli dinţi nanici, radioopaci vizibili
radiografic în incidenţe ocluzale a) şi retroalveolare b).
b
a
3.... Fig. 6.12. Odontom complex vizibil ca o
radioopacitate mai puţin organizată situată
mandibular stâ ng înconjurată de un fin halou
radiotransparent, mă rginit de un lizereu
radioopac în incidenţa a) mandibulă defilată şi
ocluzală
7.1.2.2. Odontoameloblastomul
Caracteristici imagistice:
Radiografic:
c d
Fig. 6.14. Mixom odontogen a) incidenţa faţă joasă cu o
radiotransparenţă cu multiple septuri osoase fine, care suflă corticala
mandibulei drepte; în incidenţa mandibulă defilată b, d) şi în incidenţă
panoramică c) tumora apare ca o zonă multiloculară, cu travee
întretăiate, fine, care suflă corticala şi deformează marginea bazilară a
mandibulei, determinând moderată rizaliză şi deplasare a apexurilor
dinţilor vecini.
CT:
ajută în evidenţierea leziunilor multiloculare şi evaluează
extinderea locală.
IRM:
leziunea apare cu hiposemnal sau izosemnal în secvenţa T1,
hipersemnal omogen în secvenţa T2 şi STIR, hipersemnal
omogen post contrast în secvenţa T1.
1.... Cementoblastomul benign
Caracteristici imagistice:
Radiografic:
apare ca o radioopacitate înconjurată de o linie fină
transparentă care continuă spaţiul periodontal (fig.6.15),
Diagnostic diferenţiat: granulom periapical, chist radicular,
cementoame, osteoame.
a b
Fig. 6.15. Cementoblastom înconjurând rădăcina premolarilor 34, 35,
incidenţa mandibulă defilată a). Odontom central mandibular stâng la
nivelul regiunii premolari-molari, care nu trebuie confundat cu un
cementoblastom (b).
c d
Fig. 6.16. Osteom central fronto-etmoido-orbitar, policiclic, explorat
radiografic a) şi CT b, c), osteom compact mandibular vizibil pe o
radiografie panoramică cu focar intraoral d
a b
c d
Fig. 6.16. Osteom central fronto-etmoido-orbitar, policiclic, explorat
radiografic a) şi CT b, c), osteom compact mandibular vizibil pe o
radiografie panoramică cu focar intraoral d).
a b
Fig. 6.17. Osteom periosteal mandibular la unghiul şi ramul ascendent
drept.
Caracteristici imagistice:
Radiografic:
poate exista o formaţiune opacă rotundă /ovalară, ataşată la
corticala osoasă, sau leziunea poate fi sesilă sau pediculată
(frecvent intrasinusal).
6.2.3. Osteoblastomul
Caracteristici imagistice:
radiografic: o zonă transparentă numai cu calcificări sau masă
radioopacă înconjurată de un halou transparent şi un lizereu
opac, marginal. Alteori, se constată reacţie periostală cu aspect
de raze de soare.
6.2.4.1. Schwannomul
radiografic –zonă transparentă rotundă / ovalară pe traseul
unui nerv, cu contur net, uneori condensat ;
1.... Neurofibromul
2.... Radiografic – zonă osteolitică (benignă) cu contururi
condensate, situată pe traiectul unui nerv.
3....
a b
Fig. 6.23. Hemangiom osos al mandibulei stângi explorat CT cu secţiune
axială în fereastră de os pentru a evidenţia lărgirea şi rarefacţia trabeculelor
a) determinată de malformaţie de dezvoltare a vaselor sangvine la nivelul
spatiilor medulare care se extind în părţile moi adiacente cu aspect de „
flow void” sau de sare şi piper în secvenţa axială T2.
6.2.6. Condromul
Caracteristici imagistice:
Radiografic:
Leziunea apare ca o zonă transparentă cu contur opac, cu trabecule,
opacităţi vătoase, cu calcificări sau osificări.
36. Articulatia temporo-mandibulara- componente:
Componentele de bază ale ATM au caracteristici variate.
Condilul mandibular are o formă elipsoidală, cu axul mare transversal,
cu suprafaţa articulară mult mai redusă decât a osului temporal.
Discul articular este format din ţesut conjunctiv dens lipsit de vase şi
fibre nervoase, cu o zonă centrală subţire şi o zonă posterioară, mai groasă
decât zona anterioară. Discul este ataşat prin ligamente laterale, anterioare
şi posterioare. Capsula articulară aderă la menisc, este căptuşită de
sinovială şi întărită printr-un ligament extern (rezistent) şi un ligament
intern (subţire).
Cavitatea glenoidă cuprinde o porţiune anterioară articulară, aparţinând
porţiunii scuamoase a osului temporal şi o porţiune posterioară
nearticulară, aparţinând porţiunii timpanice a osului temporal.
Tuberculul articular, condilul temporal este format de rădăcina
transversală a apofizei zigomatico-temporale, are o formă convexă cu o
suprafaţă articulară posterioară şi o muchie.
a b
tulburări interne,
osteoartrite,
artrite reumatoide,
achiloza,
fracturile şi traumatismele,
anomalii de dezvoltare,
Caracteristici:
Caracteristici imagistice
CT:
Caracteristici:
Caracteristici imagistice
Radiografic:
IRM:
Caracteristici imagistice:
CT:
Artrita reumatoidă
Caracteristici :
Caracteristici imagistice:
CT:
Caracteristici:
Caracteristici imagistice:
CT:
Caracteristici imagistice:
Radiografic:
cavitatea glenoidă este goală,
Caracteristici imagistice:
Radiografic:
Aceste leziuni sunt foarte rare şi cele care pot să se dezvolte la condilul
mandibular determină deformarea şi distrugerea sub diverse forme a acestuia.
Aceste tumori maligne pot fi:
Condrosarcomul
sarcomul sinovial,
fibrosarcomul,
metastaze de la neoplasm mamar sau pulmonar
Caracteristici imagistice:
CT:
Evidenţiază osteoliza şi remodelarea condilului mandibular cu geode,
cu sau fără spiculi osoşi extinşi în părţile moi adiacente (în funcţie de
tipul anatomo-patologic) cu modificarea evidentă a spaţiului articular
şi cu priză moderată sau intensă de contrast.
Modificarea tumorală a condilului este vizibilă pe secţiunile axiale
analizate în fereastră de părţi moi (fig.9.18 a) şi de os (fig.9.18 b, d).
Folosirea unor filtre speciale de analiză a imaginilor în fereastră de os
( filtre dure) permite identificarea modificărilor osoase ale condilului
mandibular cu geode, spiculi şi aspectul „ ros de şoarec” al condilului
mandibular
a) b)
Metastaze de la neoplasm mamar: CT axial în fereastră de părţi moi evidenţiază deformarea conturului
condilului mandibular drept, extensia externa a leziunii în spaţiul masticiator drept, mai evident în muşchiul masticator şi în
mu şchiul pterigoidian extern a) . Analiză aceleiaşi secţiuni în fereastră de os permite vizualizarea aspectului deformat,
neregulat al condilului mandibular drept, cu ştergerea evidentă a conturului şi cu deformarea corticalei b).
c) d)
Sialografia,
Computer tomografia (CT),
Ultrasunetele,
masele solide sunt echogene iar, masele chistice sunt anechogene sau
transsonice,
Sialografic:
adenomul pleomorf apare ca o imagine lacunară, prin deplasarea uniformă a
canaliculelor, cu aspect de ,, minge ţinută în mână’’(fig.a,b.),
CT:
apare ca o masă rotundă, cu contur net, omogenă, cu o densitate ceva mai
mare decât restul ţesutului glandular, rar cu calcificări, având o priză de contrast
moderată (fig.c, d, e)
IRM:
apare în hipersemnal T2, hipo sau izosemnal T1, cu priză de contrast
omogenă sau neomogenă.
Scintigrafic:
adenomul nu captează izotopul.
• sinusul maxilar,
• canalul mandibular ,
• foramenul mentonier,
Sinusul maxilar
• Dimensiunile medii tipice ale sinusului sunt: înălţimea, 36 – 45 mm, lăţimea, 25 –
35 mm, şi lungimea, 38 – 45 mm. Ostiumul este deschiderea de la sinus către
meatul mijlociu al nasului.
• Când se execută un lifting sinusal, sinusul nu ar trebui să fie supraumplut cu
material de grefă peste 15 mm pentru a evita potenţiala blocare a ostiumului şi
provocarea sinuzitei.
Sectiune axiala
Sectiune sagitala
II. Foramenul lingual
• adăposteşte o arteră care corespunde unei anastomoze a arterelor sublinguale
dreaptă şi stângă
• Micile canale cu un diametru < 1 mm nu par să cauzeze vreo problemă dacă
osteotomia implică foramenul.
• Totuşi, dacă există un canal mai larg, o sângerare excesivă ar putea constitui o
complicație; deci, trebuie luat în considerare evitarea inserării implanturilor pe
linia mediană.
Ocazional, aceste ramuri sunt destul de mari cat să aibă un al doilea canal
mandibular.
Pacienţii cu canale bifide sunt cu un risc mai mare de anestezie inadecvată
sau dificultăţi în chirurgia maxilară, incluzând implanturi sau traume.