ARGUMENT
ARGUMENT
ARGUMENT
COTNARI
AUXILIAR
OBIECTIVE GENERALE :
Cunoașterea principalelor nevoi de dezvoltare ale copilului de vârstă
preșcolară: dezvoltare cognitivă echilibrată, socio-afectivă, psiho-
motrică și de limbaj;
OBIECTIVE SPECIFICE :
1: Dragoste si afectiune
2: Intelegere
Sa-ti asculti si sa-ti intelegi copiii este un al element-cheie in relatia dintre parinti si
copii. Ori de cate ori au ceva de spus, fii acolo pentru ei. Incurajeaza-i sa-ti
vorbeasca despre orice: de la papusi sau masinute la pasiunea pe care a dezvoltat-o
pentru vreun star TV. Incurajeaza copiii sa-i exprime dorintele, frustrarile, durerile,
intelege-le si invata-i cum sa le gestioneze, cum sa le rezolve.
3:Reguli clare
4: Lauda
Parintii buni nu critica, parintii buni lauda. Sarbatoreste fiecare mic “triumf” al
copiilor tai. E de-ajuns sa spui “Bravo!” sau “Ai facut o treaba buna!”. Daca-i certi
de fiecare data cand fac ceva gresit si nu-i lauzi niciodata pentru o fapta buna, in
mintea lor se va crea un complex de inferioritate bazata pe ideea ca nu fac niciodata
nimic bun, ca tot timpul gresesc, ca nu sunt buni de nimic.
5: Consecventa
E destul de greu sa fii consecvent, insa nu imposibil. Odata ce ai setat o regula,
trebuie sa o aplici de fiecare data. Altfel vei deruta copiii si nu vor mai sti cand si
ce sa faca. Copiii, mai ales cand sunt mici, au nevoie de siguranta, de o oarecare
rutina. Iar daca schimbi de fiecare data regulile, in primul rand nu vei mai avea tu,
ca parinte, credibilitate.
6: Implicare
Serviciu, casa, familie, prieteni, vase de spalat – iata numai cateva activitati care iti
ocupa mai toata ziua. In tot acest amalgam de activitati trebuie sa rezervi un spatiu
si copiilor tai. Implica-te in viata copilului tau, fii tot timpul alaturi de el, fii
informat cu privire la activitatile de la scoala/gradinita. Mergeti impreuna la
activitati care implica participarea ca echipa “parinti si copii” sau practicati acasa
astfel de jocuri. De exemplu impartiti curatenia casei pe echipe.O vizita la muzeu, o
seara la cinematograf sunt tot atatea idei de a petrece mai mult timp cu copiii tai, de
a vorbi, de a crea legaturi puternice intre voi, de a consolida relatia parinti-copii.
7: Actiune si reactiune
La scoala ai invatat ca orice actiune are si o reactiune. Se mai intampla ca cei mici
sa nu te asculte si sa faca si cateva traznai. Ce e de facut? Ii explici ca dupa fapta si
rasplata. Ii transmiti un avertisment si un sfat: Daca faci A (fapta rea) urmeaza B
(consecinta), daca faci C (fapta buna) primesti D (recompensa). Sunt si situatii cand
este bine sa-ti lasi copiii sa suporte consecintele faptelor sale. De exemplu, daca au
obiceiul sa invite la joaca prieteni pe care apoi nu-i baga in seama sau, mai rau, ii
loveste, isi va da seama singur ca data viitoare respectivii copii nu vor mai vrea sa
vina. Si atunci, cei mici vor invata “pe propria piele” ca nu au avut un
comportament corespunzator.
8: Modelul
Copiii au nevoia de a admira pe cineva, de a-si stabili niste idoli pe care sa-i
copieze, de a avea un statut la care sa viseze sa ajunga. Fii acel exemplu pentru
copiii tai. Urmeaza un stil de viata sanatos, fa alegeri sanatoase, respecta regulile pe
care le vrei respectate de catre copiii tai, fii o influenta pozitiva.
Părinți și tipologii parentale.
2. Parinti boemi lasa copiii mai mult in seama altor persoane sau in voia lor. Drept
consecinte, poate sa apara la copii o lipsa de prezenta care sa provoace o delasare
morala, lipsa unor puncte de reper in viata si a unei baze suficiente care sa le
garanteze un sentiment de securitate.
6. Parintii prea indulgenti nu manifesta nici un fel de limita si nici un fel de rezerva
in a acorda copilului tot ce acesta isi doreste. Drept consecinta, copilul nu va putea
mai tarziu sa suporte nici o frustrare, cultivand totusi un anumit sentiment de
vinovatie.
Copiii sunt un izvor nesecat de întrebări, ei îşi pun uneori cele mai
neaşteptate probleme: “Ce este un curcubeu?”, “De ce nu se pot întoarce copiii de
unde au venit?”, “De ce trebuie să merg la şcoală?”, “De ce oamenii nu pot face doar
ceea ce vor?” etc. În loc să le răspundem direct putem să îi lăudăm pentru că îşi pun
întrebări: “Este o întrebare foarte bună, marii filosofi ai lumii încearcă de secole
să îi găsească un răspuns” şi apoi să îi încurajăm să găsească singuri un răspuns:
“Tu de ce crezi că lucrurile se întâmplă aşa?” În felul acesta ei îşi vor dezvolta
capacitatea de gândire divergentă, creativă, căpătând încredere în propria judecată.
În plus, un copil va merge cu mai mare bucurie la şcoală dacă va găsi singur motive
pentru această activitate, decât dacă părintele îi va servi o serie de argumente, foarte
pertinente dealtfel, dar care pentru el, copilul, nu au mult sens.
Există o sumedenie de alte modalităţi de a încuraja autonomia copilului pe
lângă cele dezvoltate mai sus, printre acestea menţionăm: încurajarea copilului să
folosească surse de informaţie din afara căminului, îngăduirea să viseze şi să aibă
speranţe, oferirea posibilităţii de a fi stăpânul propriului corp etc. Ceea ce este
important de reţiunut este că după ce se naşte şi trece de primul an de viaţă în care
este complet dependent de mamă, copilul începe să evolueze spre a deveni o persoană
liberă, independentă, iar nevoia sa de autonomie creşte din ce în ce mai mult. Rolul
părinţilor este acela de a oferi ghidaj şi de a acompania cu dragoste încercările
copilului de a descoperi lumea şi de a se descoperi pe sine în cadrul acestei lumi.
Cum să-i învățăm pe copii lucruri noi prin joc?
Prin joc copilul invata sa interactioneze cu alti copii. Prin joc copilul invata
sa comunice, sa descopere lumea inconjuratoare, sa fie mai tolerant, cooperant. In
plus invata cu usurinta lucruri noi, invata sa fie competitiv. Parintii alaturi de
bunici si educatori pot ajuta copilul ca prin joc si joaca sa isi dezvolte intelectul.
Orice copil are nevoie de joaca, sa socializeze cu copii de varsta sa, aceasta
activitate este bine sa nu fie inlocuita cu jocurile pe computer, tablete etc. Jocul este
o activitate importanta in dezvoltarea psihica si fizica a copilului.Totodata prin joc
este cel mai usor si mai placut ca el sa invete sa respecte regulile, pentru ca orice
joc implica si reguli ce trebuie urmate, chiar daca uneori nu va iesi invingator el va
invata sa depaseasca aceste mici esecuri si va fi motivat ca data viitoare sa castige.
Folosirea jocului in activitatile copiilor nu poate avea decat un rol benefic
asupra dezvoltarii intelectuale, a gandirii logice, a disciplinei, socializarii,
adaptabilitatii.De asemenea jocul il familiarizeaza cu activitatile de grup,
stimuleaza spiritul de echipa, spiritul de initiativa, invata sa negocieze, sa rezolve
conflicte.
2) Să il las pe mana doar a bunicilor, a bonei sau a gradinitei, sperand ca toate vor
iesi bine. Gresit ! (fara mine ca parinte implicat nimic nu va iesi atat de bine.
Oricata treaba buna ar face bunicii, bona sau gradinita).
3) Sa-i retrag iubirea mea cand il pedepsesc. Gresit! Iubirea mea de parinte este
singurul lucru constant si cel mai important din viata copilului meu.
4) Sa nu-l disciplinez si chiar pedepsesc cand este cazul. Fara disciplina si chiar
pedeapsa uneori, copilul o ia pe cai gresite si l-am pierdut pentru totdeauna. Foarte
greu se corecteaza ceva inoculat gresit inca din copilarie.
5) Sa-i permit sa aplice asupra mea “santajul emotional”. Plansul, lacrimile sunt
cele de care nu voi mai scapa niciodata daca-i permit copilului meu sa ma santajeze
cu ele. Va trebui sa fiu ferm in ciuda lacrimilor, hotararea mea sa nu fie schimbata,
altfel ma va percepe ca pe un “yo-yo” care acum spune un lucru, acum se poate
razgandi. Copilul nu are voie sa ma “razgandeasca” el pe mine, parintele sau.
6) Sa-i cer ceea ce eu nu fac. Foarte gresit! Sa-i cer copilului sa nu minta, chiar sa il
pedepsesc pentru asta, cand el vede cand eu mint: cand suna tanti Maria si eu ii
spun “draga, dar nu suntem, acasa o sa ajungem atat de tarziu, pe la vreo 9”, iar el
vede ca nu avem de gand sa plecam nicaieri. Copilul nu invata din ceea ce ii
spunem, ci din ceea ce vede.
7) Sa-l “mituiesc” cu dulciuri, jucarii, haine si alte lucruri atunci cand sunt prea
obosit sa ma ocup de el. Gresit! Nici un fel de jucarie, haina sau dulciuri nu vor
inlocui dragostea mea de parinte, timpul meu, atentia mea. Mai bine incerc sa-mi
planific timpul, sa-mi reorganizez activitatile si sa pun prioritatile la locul lor.
Copilul meu este o prioritate! Ce folos daca fac o gramada de bani, daca l-am
scapat din mana iar pe la vreo 15-16 ani va intra pe mana unor “prieteni” noi si rai,
care-l vor duce spre toate relele posibile (da, da, inclusiv droguri; nu te uita urat, ca
am dreptate), DOAR PENTRU FAPTUL CA-I OFERA TIMPUL SI ATENTIA
LOR?
8) Sa-i fac un program alimentar si de viata doar dupa placul lui. Gresit! Daca ar fi
dupa el, ar manca numai ciocolata cu supa, ciocolata cu mazare, ciocolata cu
cartofi, ciocolata cu ciocolata, pana ar da in diabet. Si n-ar mai dormi nici dupa-
amiaza, si nici nu s-ar duce seara la culcare la ora potrivita, ajungand sa cada cu
capsorul pe masa la ora 2 noaptea si sa nu se poata trezi la timp dimineata.
Da, dar ai sa fi surprins sa-ti spun ca sunt copii care se imbolnavesc daca mananca
sau doar gusta carnea de porc, nu-i nici o nenorocire daca le scoti din alimentatie.
Sau lactatele: oricat ai sti tu ca sunt de sanatoase si de bune, nu sunt neaparat chiar
asa, printre relele cele mai mari pe care le pot provoca as scoate in fata alergiile
foarte puternice.
Deci nu exagera, cuvantul de ordine e moderatia, putin din toate, si in nici un caz
nu-l forta sa manance ce el nu poate cu nici un chip manca. Si cu somnul la fel. Am
cunoscut in viata mea destul de multi copii care nu au tolerat somnul de dupa-
amiaza, nici acasa si nici la gradinita. Daca copilul tau face parte din acesti copii,
nu-l forta , nu te ingrijora si nu-l culca cu forta. El a dezvoltat deja o anumita frica
sau un anumit blocaj fata de somn si nu e cazul sa i le accentuezi. Daca vrei, poti
discuta cu un psiholog.
Dar eu zic ca e cel mai ok daca nu faci o tragedie din asta si daca el nu vrea sa-l
culci, nu-l culca. Vei avea surpriza chiar ca el sa adoarma in mod natural, la 5
minute dupa ce v-a spus ca el n-o sa doarma. Este pentru ca s-a relaxat. Depinde de
tine sa faci demarcatia corecta intre ceea ce este doar un “moft” din partea copilului
sau o neputinta reala de a tolera ceva, de a se adapta la ceva(legat de hrana, somn
etc.).
10) Sa aiba prietenii pe care eu nu le cunosc si nu le-am aprobat in prealabil. Da, ati
citit bine, IN PREALABIL! Prieteniile pe care eu le analizez tarziu dupa ce s-au
sudat pot deveni sursa celor mai mari nenorociri in viata noastra si a copilului
nostru, daca copilul nostru stie ca se poate imprieteni oricand si cu orice copil sau
adult, ganditi-va si ingrijorati-va la gandul ca un adult poate sa fie “prieten” timp de
3 zile cu copilul nostru fara stirea noastra, pentru ca s-au imprietenit in parc, la
joaca, ii da bomboane de 3 zile si pe urma il convinge sa plece impreuna. Nu va
uitati urat si nu sariti aceste randuri indignati de acest scenariu de groaza, tocmai ca
sa-l evitati. Nu dati voie copilului sa se imprieteneasca cu nimeni pe care
dumneavoastra nu-l cunoasteti si nu-l aprobati!
11) Sa il credeti de fiecare data cand spune: “doamna e rea!”, “Victor e de vina”,
“m-au certat pe mine din cauza Mariei”, “eu!? Eu n-am facut nimic!”. Nu
intotdeauna copiii vostri vor spune adevarul. Oricat e de dureros pentru noi s-o
recunoastem.
Oricat ar fi de incredibil, adultii care spun adevarul nu provin din copii care au spus
intotdeauna adevarul, pana la pragul in care varsta, increderea ce i se va acorda
constant, toate acestea il vor schimba.
Da, exact asa. Copiii ocolesc sau “transforma” putin adevarul, de frica. Putin sau
mai mult, si aproape intotdeauna de frica.
Si, uneori, pentru a fi mai interesanti, fantazeaza, pentru a atrage atentia. Asa
ca va trag un semnal de alarma: cand va ascunde ceva sau va creeaza dubii ceea ce
va spune, inseamna ca se teme, inseamna ca a facut o prostioara, ceva, sau se teme
si atat. Incercati sa aflati din mai multe surse care este adevarul cand copilul vine
cu o plangere, cand spune ca l-a certat doamna, sau ca un copil i-a facut ceva, orice.
Incercati sa-l ascultati plin de bunavointa, apoi cu aceeasi atitudine deschisa stati de
vorba cu educatorul care l-a certat, sa aflati daca l-a certat si de ce, sau cu celalalt
copil.
Si, cel mai important, gradinita nu inlocuieste relatia mea cu copilul meu,
exprimata in timpul si atentia pe care i le acord. Gradinita ii ofera dragoste, da,
doamnele de acolo care lucreaza cu copiii ii iubesc pe copii, gradinita are o relatie
speciala cu fiecare copil in parte, copilul meu este iubit in gradinita SI ESTE IUBIT
CA INTR-O RELATIE NOUA PE CARE SI-A CREAT-O EL, COPILUL, IN
AFARA RELATIEI CU MINE, PARINTELE !
Mangaiat, iubit, alintat tandru si alinat cand plange, copilul are cu gradinita
o relatie speciala, total separata de cea cu parintii lui ! Gradinita este locul unde
copilul meu e fericit si se joaca multumit si invata lucruri noi 4 ore, 5 ore, 8 sau
chiar 10 ore pe zi !
Dar mami si tati, Mami si Tati sunt singurii care ii ofera copilului ceva-ul
acela atat de special pentru a inflori, pentru a se dezvolta si exprima plenar !
Renuntati, va rog, pentru copilul dumneavoastra la o ora de munca pe zi si oferiti-i
o ora de soare si iubire cu dumneavoastra !
Calculatorul – prieten sau dusman ?
De fapt, noi i-am facut loc calculatorului in viata noastra, din ce in ce mai
mult. Observand ca ne face munca mai usoara si sperand ca o sa ne si relaxeze. Au
aparut, in variante care se schimba si se imbunatatesc continuu, jocurile pe
calculator. Exista vizionarea de filme pe calculator. Exista acel minunat Internet,
unde te poti pierde navigand ore intregi, cautand lucruri pe care le-ai vrut si nu le-ai
vrut. Te-au interesat din start sau te-au captivat pe drum in cautarea ta neobosita.
Dar ce facem cu copiii nostri ? Cei mai multi dintre noi le-am instalat
calculator acasa, unii si cu optiunea de Internet. Nu stim ce sa credem : parca sa ne
bucuram cand vedem ca am scapat de multe plimbari pe care altadata trebuia sa la
facem neaparat impreuna cu copilul nostru, parca ne speriem un pic vazand ca
respinge acum jocurile si jucariile care altadata il faceau fericit. Ca jucariile zac
uitate in camera lui, ma rog, e OK, dar ca nu mai cere insistent sa ne jucam « de-a
magazinul, mami, tu cumparai portocale ! », de-a « eu eram Ronaldinho si-ti dadeam
gol, tati », ca nu mai iese la joaca in parc cu prietenii de varsta lui, asta parca nu mai
e chiar asa de OK ! Parca nu mai e OK deloc!
Poate nu stii ce ai pierdut deja, dar sa-ti spun ce mai poti pierde : poti pierde o
relatie frumoasa cu copilul tau, in care sa comunicati, sa-ti spuna ce simte si ce i s-a
mai intamplat, sa-ti dezvaluie cum recepteaza el viata din jurul lui si din el, sa-si
puna increderea in tine prin comunicare.Sa-ti mai spun ce poti pierde, sau de fapt ce
va pierde copilul tau : nu va sti sa vorbeasca despre prea multe lucruri, pentru ca prea
multe lucruri lui nu i se intampla in afara calculatorului. Nu are multe experiente de
viata in afara calculatorului.Nu isi va forma un vocabular bogat si complex, pentru ca
nu va avea de unde. Cititul formeaza vocabularul si deprinderile de comunicare. Si
exersarea comunicarii in sine. Daca el nu citeste ?! Daca el nu mai comunica ?!
Intelectul nu se va dezvolta foarte mult, da, stiu ca te sperii, dar mai bine e sa te
sperii si tu sa alegi corect : nu va avea cum, pentru ca un organ care functioneaza
bine este un organ pus la treaba. Spune-mi tu mie cat isi solicita copilul tau creierul
in jocurile pe calculator ? Intr-adevar, ii dezvolta atentia, dar ii dezvolta numai
atentia focusata, si nu pe cea complexa, distributiva. Si nu-l invata sa devina creativ.
Doar partial, si doar in situatii similare jocului, ceea ce nu-i suficient.Unde-i
interactiunea normala cu alti copii si adulti ? Cand si unde va invata el sa dea din
coate, sa razbeasca ? Il va invata calculatorul pe copilul tau sa-si ceara dreptul lui ?
Sa-si revendice ceva ce-i al lui ? Sa-si spuna dreptatea lui ? Te bazezi pe gradinita ca
o sa-l invete asta ? Da, gradinita o sa-l invete, dar nu te baza doar pe ea.
Daca viata copilului tau, in afara de cele 4 ore de gradinita, consta aproape
numai in interactiunea cu calculatorul, atunci felul in care il formeaza gradinita nu o
sa mai poata fi regula, ci exceptia. Lucrurile trebuie sa stea altfel : tu si gradinita sa
reprezentati modelele, iar extra-activitatea cu calculatorul sa fie doar atat : o extra-
activitate. Ceva ce copilul sa faca doar din cand in cand, iar nu ca sa scapam noi de
multe griji si indatoriri. Tu si gradinita il veti ajuta sa perceapa corect lumea din jur,
sa interactioneze, sa se formeze ca persoana cu valori morale si sociale. Spune-mi,
cum il poate ajuta calculatorul in toate aceste privinte? Iti raspund eu: In niciun fel.
Nu te bucura prea tare daca a invatat sa “scrie” pe calculator. De fapt nu a invatat sa
scrie, ci doar sa tasteze butoane si sa citeasca litere. De scris, va scrie la scoala sau
daca il ajuti tu personal. Intr-adevar calculatorul te ajuta sa-ti dai seama cat de istet
este copilul tau, dar nu-l va face mai istet.Mai bine stai de vorba cu el si explica-i de
ce exista ploaia, de ce norii, de ce este nevoie de Soare ca sa existe Pamantul, de ce
trebuie sa traverseze la culoarea verde a semaforului, de ce trebuie sa salute cand
intra intr-o incapere,de ce..., de ce. ... Calculatorul nu-i va raspunde la aceste
intrebari.
Hai sa punem lucrurile la locul lor, fiecare cu rolul lui pentru copilul nostru,
hai sa nu transformam calculatorul dintr-un bun prieten intr-un dusman, haideti sa
lasam calculatorul ceea ce este el, un instrument. Unul pe care este bine sa-l
cunoasteti si sa stim ce poate face pentru noi, unul ca sa ne ajute, si sa nu ne faca rau
(ganditi-va la site-urile nepotrivite pe care le poate accesa copilul, la intalnirile on-
line care pot deveni periculoase, la tot ce depaseste nivelul varstei lui). Haideti sa
lasam calculatorul ce este el si ce trebuie sa fie: DOAR UN INSTRUMENT.
Cum il recompensez pe copilul meu pentru un lucru bun pe care-l
face ?
De preferat ar fi ca toata educatia sa se faca pe baza unor stimuli si a
recompenselor, pentru orice lucru bun pe care-l face copilul. Dar aici – atentie :
evitati capcana de a oferi numai recompense materiale : jucarii, dulciuri, haine etc.
Recompensa poate fi foarte bine o lauda sau o incurajare, o mica excursie mult-dorita
la sfarsit de saptamana. Nu abuzati, desi e mult mai comod, de vesnicele bomboane,
ciocolate, inghetate si alte alimente dulci care v-ar ingrozi daca ati sti ce probleme
medicale ii pot cauza copilului dumneavoastra. « Mami e mandra de tine » sau « tati
e foarte fericit ca ai facut asta » poate fi foarte bine cel mai bun stimul pentru ca data
viitoare copilul sa aiba comportamentul corect si dorit.De asemeni, daca el observa
ca este tot timpul recompensat cu bomboane pentru ceea ce face bine, va avea
tendinta sa faca lucrurile numai pentru aceasta recompensa. Gresit, din doua motive :
unul ca intr-o zi, cand nu veti mai avea bomboane, copilul va inceta sa se mai
comporte corect, ba chiar va va blama ca il lipsiti de dreptul lui, al doilea motiv si cel
mai important, isi va crea impresia ca pentru tot ce va face in viata mai departe va
primi o recompensa, iar viata nu e asa. Viata nu-i va oferi recompensa la fiecare pas,
sau nu una foarte explicita. Daca va traversa mereu la culoarea verde a semaforului,
nimeni nu-i va mai oferi bomboane pentru asta. Recompensa implicita va fi ca nu va
avea un accident de circulatie, dar el nu va mai remarca asta, recommpensa implicita
adica a comportamentului corect.Va trebui sa invete ca unele lucruri functioneaza
pur si simplu fara o recompensa evidenta, ca unele lucruri sunt facute intr-un fel pur
si simplu pentru ca asa trebuie. Cand impartiti sarcinile in gospodarie, aveti grija sa-i
repartizati si copilului unele, din cele mai usoare, fireste, pe masura varstei lui, si nu
il recompensati tot timpul, de fiecare data cand spala vasele sa zicem. Va trebui ca
recompensa s-o constituie munca in sine, da, ii veti dezvolta placerea pentru o
activitate sau alta, si obligatoriu, o mica lauda si o incurajare. (Doamnelor mamici,
stiti foarte bine ca un comportament de incurajare subtil, cu doua-trei vorbe bine
alese, il poate face chiar pe sotul dumneavoastra sa fie mandru ca piata s-o faca
intotdeauna numai el. Pentru ca l-ati incurajat subtil, l-ati laudat, ati fost
recunoscatoare in mod sincer. Daca functioneaza acest lucru in relatia dintre doi
adulti, cu cat mai mult va functiona in relatia dintre dumneavoastra si copilul
dumneavoastra ?)
Deci, cautati sa acordati, din cand in cand, recompense, bine alese, lucruri
dorite, si intotdeauna laude si incurajari. (Critica este distructiva, chiar si pentru
spiritul micutului in formare, sau poate cu atat mai mult). Laudati, incurajati,
apreciati
Influenta televizorului asupra copiilor
Televizorul, dupa cum multi ar spune, este foarte nociv pentru mintea si pentru
corpul unui copil. Ca in legatura cu orice lucru, adevarul sta undeva la mijloc, in
functie de prisma din care privim situatia.
In primul rand, din punct de vedere emotional, copilul nu se mai poate dezvolta
corespunzator, deoarece acesta nu mai socializeaza cum ar trebui cu parintii, dar nici
cu cei de varsta sa. Astfel, el poate sa devina timid si/sau antisocial. Aceeasi greseala
o fac, de foarte multe ori, si bunicii sau bonele. Ei incearca sa se relaxeze in fata
televizorului, iar copilul este, practic, obligat sa se uite la diferitele emisiuni si filme.
Problema, in aceasta situatie, este aceea ca multe dintre programe nu sunt potrivite
varstei copilului.
Atunci cand cineva petrece ore intregi privind un ecran, ochii sunt primii care
au de suferit. Chiar si noua, adultilor, incepe sa ni se diminueze calitatea imaginii, dupa
ce urmarim, pentru o perioada foarte indelungata, emisiuni la televizor. De aceea, mai
ales la cei aflati in plina dezvoltare, trebuie sa se evite orice efect care ar putea provoca
probleme.
Nivelul de agresivitate al copilului atinge cote foarte ridicate, mai ales atunci
cand este lasat sa se uite la ce doreste, pornind de la desene animate, pana la filmele
cu limite de varsta. O alta urmare ar mai putea fi somnul zbuciumat si aparitia
cosmarurilor, din cauza imaginilor socante care le trec prin fata ochilor.
Desi scopul initial a fost de a realiza un fir narativ placut, usor si atragator,
micile detalii ii pot determina pe cei mici sa intreprinda activitati care le pot pune in
pericol viata. Cu totii ne aducem aminte de faptul ca Peter Pan zboara sau ca Tom si
Jerry se lovesc frecvent, dar nu patesc nimic. Urmarile acestor desene pot fi tragice,
daca parintii omit sa ii explice copilului faptul ca totul este fictiune. S-au intalnit multe
cazuri cand acestia au incercat sa "zboare" de pe dulap sau cand au incercat sa treaca
"prin perete".Nivelurile de dezvoltare cognitiva si morala sunt foarte scazute la copii,
motiv pentru care ei nu pot face distinctia dintre ce este realizabil si ce este doar pentru
privit.
Ce facem cu copiii în timpul liber? Timp liber...şi nu numai!
Timpul liber poate fi în egală măsură atât prieten cât şi duşman atât pentru
copii cât şi pentru părinţi, de aceea este foarte important să-i acorzi atenţia cuvenită
în aşa fel încât să valorifici la maximum avantajele şi să încerci să diminuezi pe cât
posibil consecinţele neplăcute.
Avantaje: timpul liber înseamnă foarte multă mişcare, aer, natură, jocuri şi
jucării, distracţie, dobândire de abilităţi,descoperire,experimentare, mulţi prieteni şi
multe altele.
În joc, alături de copil, părintele poate retrăi bucuria de-a fi din nou copilul de
odinioară şi devine partener egal cu copilul său. Avându-i alături de el pe părinţi în
anumite momente de joc, copilul se alimentează cu cele mai importante resurse
pentru a creşte echilibrat şi sănătos. Probabil vă întrebaţi care sunt aceste resurse.
Deşi suntem cu toţii tentaţi să folosim cuvinte precum dragostea, iubirea, pentru
copil acestea sunt doar nişte etichete a căror semnificaţie o va înţelege doar în timp.
Ceea ce el poate înţelege la orice vârstă, şi ceea ce solicită în spatele oricăror cuvinte,
este atenţia şi implicarea părintelui în lumea copilăriei lui.
Orele acordate în grabă sau în paralel cu alte activităţi sunt mai puţin importante.
Doar calitatea timpului petrecut cu şi pentru copil este liantul emoţional pe care
părintele şi copilul îl pot construi împreună şi care-şi va pune amprenta în formarea
personalităţii sale.În timpul weekendului sau În serile când programul părinţilor este
mai lejer se pot face nenumarate activităţi comune, care să-i bucure şi să-i destindă
deopotrivă, atât pe copii cât şi pe părinţi.
Copiii vor reda prin desen, pictură tot ce i-a impresionat cel mai mult afară,
iar părinţii vor fi acolo, lângă ei, pregătiţi să le ofere anumite repere, să le
reamintească unele amănunte.Impreună, pot modela din cocă, plastelină sau lut
diverse obiecte, le pot colora folosind pensule şi acuarele sau carioca, pot face
mărgele, ciupercuţe, buburuze, iarbă, flori, fluturi, adică tot ceea ce le trece prin
minte. Se pot juca cu scoici, melci sau alte materiale strânse din natură obţinând prin
aranjamente sugerate de imaginaţie, tot felul de imagini : flori, insecte, animale etc.
O altă activitate care antrenează foarte mult creativitatea copilului este realizarea de
albume tematice sau colaje folosind imagini decupate din diverse ziare, reviste.
Părinţii vor avea grijă să le pună la dispoziţie toate cele necesare lucrului, asistându-i
activ în demersul lor creativ.
După terminarea lucrărilor este important ca părinţii să-şi antreneze copiii în
curăţirea spaţiului de lucru, punând totul în ordine iar în felul acesta, copiii vor avea
satisfacţia lucrului împlinit, aprecierea părinţilor şi mândria că au devenit capabili,
puternici şi pricepuţi.
Cum să combați sedentarismul la copil?
Un rol important il au parintii, care au datoria sa-si supravegheze copiii si sa-i
stimuleze sa fie activi.
4. Impune reguli clare si limite potrivite varstei. Copiii trebuie sa cunoasca exact
ce se asteapta de la ei si consecintele daca nu coopereaza. Mai mult, fii sigur ca
copilul intelege toate regulile din familie - poti chiar sa-l implici in setarea unora.
De asemenea, mentinerea acelorasi reguli in mod consistent reduce conflictele si iti
mentine credibilitatea ca parinte.
Pentru a ne ajuta copilul sa aiba un echilibru emotional (sa stie ceea ce simte,
sa isi exprime adecvat emotiile neplacute, sa inteleaga emotiile celorlalti) e
important sa oglindim mai mult sentimentele copilului nostru si sa criticam mai
putin comportamentul.
Cand insa ii spunem: "Imi pare rau ca s-a stricat, poti sa imi arati unde
s-a stricat?", "Vad ca esti foarte trist si suparat ca s-a stricat, imi pare rau!",
"Of, ce accident, inteleg ca esti suparat!", reusim sa oglindim sentimentele
copilului nostru. Si in acel moment el se simte inteles si acceptat. De cele mai
multe ori, se va linisti mai repede pentru ca simte ca i-am inteles suferinta si
suntem alaturi de el intr-un moment dificil. Este foarte important sa-i aratam
copilului ca intelegem cum se simte chiar, daca noua evenimentul nu ni se pare asa
tragic.
Faptul ca isi doreste toate acele lucruri este firesc, tinand cont de stimulii la
care este expus.Noi ca adulti, apelam de multe ori la o mare putere de vointa pentru
a rezista si a nu ne umple cosul cu tot felul de lucruri. Copilului ii este de o mie de
ori mai greu sa isi ofere argumentele logice, rationale pentru care trebuie sa se
abtina. El inca functioneaza cel mai mult conform principiului placerii.
Cand insa ii spunem: "Vad ca iti place foarte mult jucaria asta!", "Bag
de seama ca te simti tare suparat ca nu o putem lua!", "Imi pare rau, vad ca
ti-o doresti tare", "Of, inteleg ca ti-e greu sa renunti la ea!", "Mda, intr-
adevar e o jucarie foarte draguta", ii recunoastem sentimentele si aratam ca i le
acceptam. Daca ii spunem aceste lucruri fara a-l ameninta sau a-i face morala, pe
un ton suportiv, el simte ca e semnificativ pentru noi si emotiile lui sunt
recunoscute. In loc sa il tragem mai departe spunandu-i un simplu "nu", putem sa
stam 20 de secunde si sa ne uitam la acel lucru impreuna cu el si sa-i oglindim
sentimentele.