Plumb de G. Bacovia
Plumb de G. Bacovia
Plumb de G. Bacovia
Poezia Plumb deschide volumul de debut cu acelasi titlu, din 1916, si ilustreaza estetica
simbolista asupra lumii si viziunea tragica asupra existentei, specifica operei bacoviene.
Simbolul central al poeziei este plumbul, prezent inca din titlu si reluat obsesiv in
poezie pentru a sugera apasarea, angoasa, greutatea sufocanta, cenusiul vietii, universul
monoton, inchiderea definitiva a spatiului existential. De-a lungul poeziei, poetul alatura
simbolului plumb alte cuvinte, formand sintagme extrem de sugestive: flori de plumb
(semnificand dualitatea viata-moarte, disparitia vegetalului, a frumosului in general), amor de
plumb (sfarsitul iubirii, imposibilitatea sentimentului), aripi de plumb (imposibilitatea
implinirii idealului). Imaginea amorul meu de plumb sugereaza corespondenta dintre
incremenirea lumii si disolutia eului, moartea sufleteasca. Astfel, plumbul, termen care in
limbajul curent denumeste un metal greu, toxic, de culoare gri-cennusie, devine, in lirica lui
Bacovia, un laitmotiv poetic ce trimite, prin chiar sonoritatea sa (vocala inchisa u), la
sentimentul golului existential si la o senzatie de claustrare. De altfel, in intreaga poezie se
observa, la nivel fonetic, preferinta autorului pentru repetitia vocalei inchise u si a
consoanelor nesonante, ocluzive p si b, care intensifica impresia de claustrare.
Imaginile auditive sunt reprezentate prin doua verbe a caror sonoritate stridenta,
enervanta sugereaza disperare, tristete (sa strig, scartaiau) si contribuie la muzicalitatea
dizarmonica, data si de discursul liric fragmentar, intrerupt de punctele de suspensie.
Poezia Plumb ilustreaza, prin urmare, cateva dintre aspectele esentiale ale liricii
simboliste, iar autorul contureaza o viziune tragica asupra lumii si a vietii; eul liric apare ca un
prizonier al propriilor senzatii si peiceptii, traind un sfarsit continuu al existentei, Bacovia
devenind unul dintre cei mai importanti promotori ai tendintelor novatoare din poezia
romaneasca.