Ordin 3851 2010 Anexa Rfidt

Ungureanu Ștefănica
PIPP, anul II, grupa 2
Educarea limbajului în învățământul preșcolar,

volumul 1- comunicarea orală
Magdalena Dumitrana
 Dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii limbajului oral
Pentru a observa la copii un comportament de receptare adecvat, este necesar ca ei să

fie puşi mai întâi în situaţia de a recepta, adică de a audia diferite texte, narative şi lirice. Sarcina
educatoarei este, aşadar, de a procura şi a pune la dispoziţia copiilor o serie de texte bine alese
pe care ea le povesteşte, recită ori citeşte, punând în evidenţă coloratura textelor, frumuseţea
versurilor, expresivitatea dialogurilor. Pentru a atinge acest obiectiv, ea are la îndemână câteva
mijloace foarte simple, aplicabile chiar de la intrarea copilului în grădiniţă (3 ani) :
• să povestească şi/sau să citească zilnic celor mici o istorioară, o poveste
• să citească şi/sau să recite zilnic copiilor poezii
• să folosească orice prilej pentru ca preşcolarii cei mici să asiste la piese de teatru pentru copii,
ori să vizioneze filme (adecvate vârstei)
Dezvoltarea limbajului cuprinde nu numai înţelegerea structurilor verbale şi utilizarea

lor în contexte imediate, ci şi învăţarea exprimării propriilor idei şi sentimente.
Se pot construi diferite istorioare utilizând jucăriile copiilor, arătându-le pe măsură ce

sunt menţionate în povestire ori educatoarea poate alege o păpuşă care-şi povesteşte păţaniile
sau un iepuraş ce le vorbeşte copiilor despre viaţa din pădure: cum foşnesc copacii, cum miroase
totul a verdeaţă, cum trosnesc crenguţele sub picioare, cum ciripesc păsărelele. Mai târziu se
poate renunţa la jucării, utilizându-se doar imaginile. Imaginile, fie că sunt ilustraţiile cărţii, fie
că sunt prezentate separat pe jetoane, trebuie arătate pe rând, doar câte una. Când celor mici li
se prezintă mai multe imagini deodată, chiar dacă este analizată doar una dintre ele, atenţia lor
se va abate de la ideea prezentată. O altă modalitate de prezentare a poveştilor este aceea a
teatrului de păpuşi. Emoţiile sunt transmise cu cea mai mare forţă prin acţiunile păpuşilor.
Educatoare, trebuie să ştie în primul rând cum să-şi stăpânească şi să-şi utilizeze propria
voce, ca pe un instrument preţios în nararea poveştilor. Vocea sa trebuie să fie clară, pronunţia
inteligibilă, dar şi naturală, astfel încât să poată transmite cu uşurinţă diferitele emoţii: bucurie,
teamă, tristeţe etc.
E necesar ca momentul zilei să fie şi el bine ales. Pentru a recepta povestea, copiii trebuie
să fie într-o dispoziţie propice audierii. De obicei, ei sunt gata să se aşeze şi să asculte liniştiţi
după terminarea unei perioade de activitate. Cel mai potrivit este ca ei să stea pe scăunele, în
semicerc. Dacă sunt aşezaţi pe podea, au tendinţa să-şi schimbe mai des poziţia, să se sprijine
unii de alţii, ori să-şi dispute locurile, fiind astfel atenţi mai degrabă unul la altul decât la
1
Ungureanu Ștefănica
PIPP, anul II, grupa 2
poveste. Totuşi, dacă grupul de copii doreşte să stea pe podea, în poziţiile preferate, şi se
comportă adecvat, nu este nici un impediment în aceasta.
Educatoarea poate capta atenţia copiilor cu un cântecel, o poezioară, un joc cu degetele

care au legătură cu subiectul poveştii; atfel se obţine din partea copiilor dispoziţia de receptare
necesară.
Poezia ar trebui să constituie o parte vitală a activităţilor de dezvoltare a

limbajului. Copiilor le place foarte mult sunetul cuvintelor, la fel ritmul şi rima. Ceea ce va
influenţa extrem de mult conduita copiilor faţă de poezie va fi în primul rând atitudinea
educatoarei. Ea trebuie să arate o bucurie evidentă atunci când recită ori citeşte o poezie, sau
când vorbeşte despre aceasta.
Expresivitatea poate fi dezvoltată şi prin utilizarea unor jocuri adecvate. Iată un exemplu
de joc: Alegeţi personajul.
Într-o cutie se pun câteva jetoane pe care se desenează sau se lipesc imagini reprezentând
personaje din poveştile ori poeziile cunoscute. Fiecare copil, atunci când îi vine rândul, trage
un jeton cu un personaj. El trebuie să mimeze ori să execute câteva mişcări ori acţiuni specifice
personajului respectiv. Înainte de începerea jocului, este nevoie de câteva discuţii în grup despre
ceea ce înseamnă mimica şi pantomima. După joc, pot avea loc alte discuţii.
Un lucru este important de reţinut: copiii nu trebuie obligaţi să înveţe poeziile pe

dinafară, dar trebuie apreciaţi în chip explicit atunci când o fac. Odată formate o atitudine
pozitivă şi o motivaţie puternică, izvorâte din plăcerea de a asculta poezie, ori mai degrabă
simultan cu acest proces apare şi dorinţa copilului de a spune el poezia, plăcerea de o a recita.

Ordin 3851 2010 Anexa Rfidt

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ordin 3851 2010 Anexa Rfidt

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ordin 3851 2010 Anexa Rfidt

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ungureanu Ștefănica

PIPP, anul II, grupa 2

Educarea limbajului în învățământul preșcolar,

 Dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii limbajului oral

Pentru a observa la copii un comportament de receptare adecvat, este necesar ca ei să

Dezvoltarea limbajului cuprinde nu numai înţelegerea structurilor verbale şi utilizarea

Se pot construi diferite istorioare utilizând jucăriile copiilor, arătându-le pe măsură ce

Educatoarea poate capta atenţia copiilor cu un cântecel, o poezioară, un joc cu degetele

Poezia ar trebui să constituie o parte vitală a activităţilor de dezvoltare a

Un lucru este important de reţinut: copiii nu trebuie obligaţi să înveţe poeziile pe

S-ar putea să vă placă și