POVESTIREA

Povestirea este una dintre activităţile de educare a limbajului cele mai plăcute copiilor,
întrucât le satisface nevoia de cunoaştere si de afectivitate, le stimulează imaginaţia si constituie
cadrul optim de exersare a capacităţii de comunicare.
Ca activitate specifică învăţământului preşcolar, povestirea dezvolta urmatoarele procese
psihice:
 gândirea logică, copiii trebuind sa reţină desfăşurarea evenimentelor si sa le expuna pe baza
unor procedee si mijloace specifice ( de exemplu, pe baza intrebarilor formulate de educatoare,
pe baza unor ilustraţii sau desene s.a. );
 imaginaţia, proces cognitiv complex de exersare prin crearea unor imagini noi pe baza
prelucrarii reprezentarilor si a experientei cognitive anterior formate;
 limbajul, ca mijloc fundamental de comunicare.
Limbajul si gândirea se intercondiţionează, se constituie ca unitate intre comunicaţional
( transmitere de informaţie ) si cognitiv. Gandirea se dezvolta avand ca suport limbajul, iar
limbajul este expresia nivelului de dezvoltare a gandirii.
 povestirea contribuie, de asemenea, la dezvoltarea atenţiei datorita căreia copiii memorează
numele personajelor, fragmente de povestiri si povesti, reţin succesiunea întâmplărilor, trăsături
si comportamente ale personajelor s.a.
În grădiniţa de copii se desfăşoară doua tipuri de povestiri:
 povestirile educatoarei;
 povestirile copiilor.
Povestirile educatoarei
Povestirile educatoarei sunt expuneri orale ale unor opere literare ( povesti,
povestiri), realizate de către educatoare. Aceste activităţi se organizează cu întreaga grupa, ca
activitate obligatorie sau in timpul jocurilor si activităţilor alese cu toata grupa sau pe grupe mici
de copii. Prin conţinutul ei, aceasta activitate lărgeşte sfera de cunoştinţe ale copiilor. Aceştia
urmăresc cu atenţie întâmplările basmului sau ale povestirii, memorează, descoperă trăsături si
comportamente ale personajelor, analizează si compara, stabilesc anumite relaţii intre fapte si
personaje, ajung la generalizări. Receptarea atenta a povestirilor contribuie la familliarizarea
copiilor cu structura limbii, cu bogatia si expresivitatea limbjului; ei îşi însuşesc cuvinte cu
sensuri proprii si figurate, expresii poetice, formule specifice acestor creaţii literare, construcţii
ritmate si rimate, zicale, proverbe, structuri gramaticale.
Poveştile au atât valoare formativa, cat si etica, contribuind la formarea conştiinţei
morale; copiii descoperă trăsături de caracter, îşi aleg modele de viaţa, cunosc întruchipări si
manifestări ale binelui si ale răului ( de exemplu, in Scufiţa Roşie de Charles Perrault, Punguţa
cu doi bani, Capra cu trei iezi si Ursul păcălit de vulpe de Ion Creanga, Povesti de Hans
Christian Andersen s.a.)
Copiilor de trei ani le sunt accesibile atât povestirile realiste, cât si cele fantastice, care
corespund nevoii lor de cunoaştere si de afectivitate si care le pot influenţa comportarea.
Poveştile si povestirile au teme variate:
 lumea copilăriei si viaţa adulţilor;
 povestiri despre vieţuitoare;
 poveşti in care elementele realiste se îmbină cu cele fantastice.
Multe basme au ca tema relaţia dintre copii si părinţi ( de exemplu: mama vitrega,
împărăteasa rea din Alba-ca-Zapada si cei şapte pitici de Fraţii Grimm, baba din Fata babei si
moşneagului de Ion Creanga s.a. ).
Tematica operelor literare expus in activitatea de povestire se diferenţiază de la o
grupa de vârsta la alta. La grupa mica povestirile trebuie sa fie scurte, accesibile, atractive, sa
dezvolte sentimente si stări afective pozitive. La grupa mijlocie se pot folosi opere literare care
sa-i familiarizeze pe copii cu diverse aspecte la vieţii si sa le influenţeze comportamentul. La
grupa mare pregătitoare povestirile devin mai complexe, au ca scop sesizarea planului real si a
celui ireal, stimularea creativităţii copiilor, exersarea capacităţii de comunicare.
Structura activităţii de povestire
Aceste activităţi trebuie proiectate conform finalităţilor procesului instructiv-educativ
din învăţământul preşcolar. Educatoarea trebuie sa planifice povestirile eşalonat, de-a lungul
întregului an de învăţământ, in strânsă relaţie cu celelalte activităţi de educare a limbajului;
trebuie selectate judicios conţinuturile in funcţie de obiectivele cadru si de referinţă. Pregătirea
activitatii, in afara de planificarea calenndaristica, cuprinde:
 stabilirea obiectivelor;
 selectarea conţinuturilor;
 studierea atentă a textelor literare, adaptarea acestora la particularităţile de vârstă ale copiilor;
  alcătuirea planului povestirii: succesiunea episoadelor, identificarea trăsăturilor personajelor,
stabilirea pasajelor si a expresiilor literare de memorat;
 pregatirea materialului didactic.
Etapele activităţii de povestire:

1. Organizarea activităţii cuprinde:

- asigurarea cadrului adecvat desfăşurării activităţii;
- pregătirea si expunerea materialului didactic si a mijloacelor audio-video s.a.
2. Desfăşurarea activităţii presupune mai multe secvenţe:
 Introducerea în activitate – este o parte parte foarte importanta pentru succesul
activităţii. De modul in care este captat interesul copiilor pentru subiectul abordat
depinde in mare parte realizarea obiectivelor propuse. Metodele si procedeele alese
de educatoare pot fi diverse, in funcţie de vârsta copiilor sau subiect6ul povestii: se
pot utiliza jucării, siluete de personaje, marionete de la teatrul de păpuşi, un cadru din
poveste sau se poate utiliza conversaţia libera ori pe baza de ilustraţii, mai ales atunci
când este nevoie sa pregătim copiii pentru înţelegerea conţinutului.
Astfel, la grupa mica, in introducerea activităţii de povestire cu tema
Căsuţa din oala ( basm popular ) educatoarea poate realiza momentul de captare a atenţiei
copiilor cu ajutorul personajului Rică-Iepurică care anunţa câteva surprize pentru copii, dar le da
si o sarcina: copiii trebuie sa fie atenţi si sa spună la sfârşit de ce s-a numit aşa povestea si ce
personaje au întâlnit in ea.
La grupa mijlocie si chiar mare se poate utiliza in activitatea de povestire Legenda
ghiocelului de Eugen Jianu, iar introducerea in activitate se realizează cu un personaj simbolic –
Primăvara- sau cu ajutorul unei planşe ce ilustrează primăvara. Se poate apela si la cateva
versuri: Eu sunt fiica anului /Trimisa de Mos Timp / Anotimpul sa il schimb / Tara toata s-on
cuprind, / Cu brate de flori /Fluturinsi cantari, / Albine in floare / Iarba pe ogoare. Acestea
constituie punctul de plecare intr-o scurta discuţie pentru prezentarea conţinutului povestii.
 Expunerea poveştii / povestirii de către educatoare:
- educatoarea anunţa titlul si autorul poveştii / povestirii sau basmului;
- expunerea trebuie sa fie clara, accesibila si expresiva pentru a capta atenţia,
pentru a trezi emoţii si pentru a asigura motivaţia învăţării.
 Expresivitatea expunerii se brealoizează prin:
- modularea vocii;
- schimbarea ritmului vorbirii pe parcursul expunerii;
- accentuari si scaderi ale intensitatii vocii:;
- repetiţii;
- mimica si gesticulaţie;
- mijloace imitative si intuitive: diafilm, caseta audio-video, siluete si
machete.
Expunerea poate alterna cu dialogul succint cu copiii sau cu întrebări retorice,
menite sa le întreţină atenţia, sa creeze tensiunea emoţională si dinamism.
Educatoarea trebuie sa verifice pe parcursul activitatii daca se menţine interesul
copiilor pentru poveste / povestire, dar si sa sublinieze intelesul cuvintelor, propoziţiilor si
frazelor. Educatoarea trebuie sa se transpună in rolul personajelor, sa încerce sa le transmită
permanent emoţii copiilor.
Pe măsură ce se derulează expunerea, li se prezenţa copiilor si imagini ce sugerează
conţinutul sau se derulează un diafilm, în caseta video, se mânuiesc siluete, păpuşi, marionete
sau se foloseşte un alt procedeu modern.
Expunerea trebuie adaptata nivelului de înţelegere al copiilor, păstrându-se însă stilul
autorului, chiar unele cuvinte mai vechi, mai puţin utilizate in zilele noastre, dar care dau farmec
basmelor. Nu se recomanda atenţionarea copiilor prin formule: ,,Fiţi atenţi!’’, ,,Ascultaţi!’’, ,,Nu
mai vorbi!’’ etc., ci trebuie folosite metodele si procedeele care sa le capteze interesul acestora
pentru poveste / povestire: ton, mimica, intonaţie, întrebări retorice, material didactic adecvat,
formule de genul:,, Sa vedem ce s-a mai întâmplat!’’ sau: ,,Oare cine îl va ajuta?’’ etc.
3. Încheierea activităţii se axează pe fixarea conţinutului poveştii. Aceasta se poate
realiza prin:
- reţinerea momentelor principale ( pe baza de imagini si întrebări ). Exista
pericolul ca unele educatoare sa prelungească prea mult aceasta parte,
punând prea multe întrebări, dorind sa cunoască tot ce au reţinut copiii si
astfel sa transforme încheierea intr-o repovestire, ceea ce va conduce la
plictisirea copiilor, la scăderea interesului pentru activitate si poate chiar
anula efectul mesajului transmis de conţinut. Astfel, pentru povestea
 Legenda ghiocelului, întrebările pot fi de genul: ,, Cine s-a supărat pe
ghiocel si a vrut sa-l pedepsească?’’, ,,Ce reprezintă ghiocelul si de ce îl
numim astfel?’’.
- Precizarea personajelor principale cu trasaturile lor reprezentative.
Educatoarea poate pune doua-trei întrebări cum ar fi: ,,Ce personaje v-au plăcut
si de ce?’’, ,,Ce personaje nu v-au plăcut si de ce?’’, ,,Care sunt personajele
pozitive?’’ ( întruchipări ale binelui ), ,,Care sunt personajele negative?’’
( întruchipări ale răului ), ,,Cu ce personaj aţi dori sa semnaţi si de ce?’’, ,,Cu ce
personaj aţi dori sa nu semnaţi si de ce?’’ etc.
- integrarea noilor cunoştinţe in sistemul celor însuşite anterior si asigurarea
retenţiei si a transferului.
Educatoarea poate face permanent referire la povesti care au acelaşi mesaj,
personaje sau întâmplări asemănătoare. Exemplu: ,,În ce alta poveste aţi întâlnit personajul
mama vitrega?’’ sau ,,Spuneţi titlul unei alte povesti/povestiri in care este pedepsita neascultarea
(sau lenea, îngâmfarea, egoismul etc. )!’’
Retenţia si transferul se pot realiza in cadrul povestirii Legenda ghiocelului
prin solicitarea copiilor de a găsi modalităţi de a-l apăra pe ghiocel de frigul iernii.
- mimarea unor acţiuni ce definesc anumite personaje alese de copii.
Aceasta este o modalitate des întâlnită la grupele mici. Exemplu: ,,Cum cântă
lupul la uşa iezilor?’’, ,,Arătaţi cum mergea cocosul ţanţoş când se întorcea de la curtea boierului
cu alaiul de păsări după el’’.
- redarea prin desen, la alegere, a unor secvenţe din povestire, care i-au
impresionat.

Povestirile copiilor
Povestirile copiilor apar sub formă:

A. repovestire;
B. povestiri create de copii.
Prin toate activităţile de educare a limbajului desfăşurate in grădiniţa de
copii, se urmăreşte formarea capacităţii de exprimare exacta, inteligibila,
 cursiva. Copiii preşolari trebuie sa fie capabili de a-si exprima trebuinţele,
gândurile si sentimentele, sa fie capabili sa comunice intre ei si cu adulţii.
A. Repovestirea
Prin activitatea de repovestire a textelor literare ( povesti, povestiri ) expuse de
educatoare, se dezvoltă gândirea logica si memoria copiilor, se exersează vorbirea. Copiii
trebuie:
 să redea întâmplări reale sau imaginare in succesiunea lor;
 să desprindă trăsături ale personajelor-,
 să aprecieze fapte ale acestora;
 să comunice gânduri si impresii despre întâmplări si personaje;
 să aleagă personajul care le-a plăcut sau pe care-l considera model, motivându-şi preferinţa.
În repovestire contribuţia copiilor este restrânsă.
În funcţie de vârstă, ei redau mai simplu sau mai dezvoltat conţinutul literar;
reproducerea trebuie sa fie exacta, cu mijloace lingvistice proprii, corecte sub aspect fonetic,
lexical si gramatical.
Activitatea de repovestire se poate organiza începând cu grupa mica, dar poveştile si
povestirile trebuie sa fie simple, accesibile. Reuşita activităţii de repovestire depinde de gradul
de însuşire a povestirii de către copii, adică de:
 însuşirea conştientă;
 însuşirea temeinica a povestirii.
Pentru realizarea acestui deziderat se impune necesitatea repetării povestirii în
afară activităţii obligatorii si necesiitatea expunerii in sala de grupa a unor tablouri sau ilustraţii
ce redau conţinutul povestirii.
Atat repovestirea unui text literar, cât si povestirea creată de educatoare se pot
realiza in forme diferite:
a.repovestirea pe baza unor tablouri/ilustraţii ce redau episoadele
principale ale povestirii;
b.Repovestirea pe baza unui plan verbal corespunzător fragmentelor
logice ale povestirii;
c. Repovestire liberă;
d. Repovestire pe baza unui text citit.
 Repovestirile pe baza de tablouri / ilustraţii si cele pe baza unui plan verbal le oferă
copiilor puncte de sprijin.
a.Repovestire pe baza unor tablouri / ilustraţii ce redau episoadele principale ale povestirii
Desfăşurarea repovestirilor pe baza de tablouri / ilustraţii conţine următoarele
secvenţe:
 Introducerea în activitate
- educatoarea anunţă titlul si autorul;
 Expunerea, pe scurt, a conţinutului povestirii
 Repovestirea
- copiii repovestesc conţinutul pe baza tablourilor care redau câte un episod al povestirii;
daca este cazul, pot fi solicitaţi copiii sa completeze expunerea;
 Repovestirea integrală
-unul sau doi copii realizează repovestirea integrală; cu cât se vor folosi mai putin de
tablouri, cu atat repovestirea devine libera.

b. Repovestirea pe baza unui plan verbal corespunzator fragmentelor logice ale povestirii
Acest tip de repovestire face trecerea spre povestire libera.
Educatoarea trebuie sa realizeze in prealabil un plan verbal accesibil si succint, care
delimitează secvenţele povestirii. În funcţie de grupa de vârstă si de nivelul copiilor, planul este
simplu sau mai amplu: la grupa de patru-cinci ani, planul trebuie sa fie mai amănunţit. Planul
verbal poa avea forma unor intrebari, accesibile copiilor. Educatoarea expune planul verbal pa
baza căruia copiii realizează repovestirea. La grupa mare pregătitoare se poate urmări
prezentarea unor detalii semnificative, unele întrebări pot solicita explicaţii si aprecieri ale
faptelor.
Povestirile scurte trebuie sa fie repovestite in întregime de un singur copil, povestirile
mai dezvoltate pot fi redate de doi-trei copii.
La grupa de cinci-sapte ani, se recomanda stimul.larea repovestirii libere prin care se
exerseza vorbirea libera a copiilor.
Etapele activităţii de povestire pe baza unui plan verbal sunt:
 1. Organizarea activităţii – presupune asigurarea unui cadru adecvat desfăşurării activităţii
si pregătirea materialului didactic.
2. Desfăşurarea activităţii
 Introducerea in activitate constă in:
- prezentarea unor imagini din poveste sau povestire, pe care copiii trebuie sa
le identifice spunând titlul si autorul;
- prezentarea unui personaj din poveste / povestire;
- audierea unui fragment din poveste / povestire;
- expunerea unei machete sau a unui decor, care înfăţişează locul de
desfăşurare a acţiunii s.a.
 Repovestirea conţinutului povestii / povestirii, pe fragmente, se realizează pe baza
unui plan verbal.

EXEMPLIFICARE
Plan de întrebări dezvoltat pentru povestirea Ursul păcălit de vulpe de Ion Creanga.
- Unde se află vulpea?
- Cine venea pe drum?
- Cum şi-a făcut rost de mâncare vulpea?
- Ce a facut taranul când a văzut vulpea in mijlocul drumului?
- Cum l-a pacalit vulpea pe urs?

La grupa mare, planul de întrebări este mai redus:

- Cum a reuşit vulpea să-şi găsească hrana?
- Cum l-a păcălit vulpea pe urs?
Planul verbal pentru basmul Alba -ca- Zăpada si cei şapte pitici de Fraţii Grimm.
1. Împărăteasa doreşte sa aibă o fetiţă.
2. Împărăteasa – mama vitrega – hotărăşte sa scape de Alba–ca –Zăpada.
3. Alba – ca –Zăpada ajunge la casa piticilor.
4. Împărăteasa cea rea încearcă sa o omoare pe prinţesă.
5. Prinţesa este salvată de un fiu de împărat.
6. Împărăteasa cea rea este pedepsita.
 3. Încheierea activităţii se poate realiza prin:
- povestirea integrală a conţinutului povestii / povestirii;
- aprecierea faptelor personajelor din poveste / povestire ( fapte bune – fapte
rele si motivarea acestora );
- alegerea unui personaj preferat si motivarea alegerii;
- redarea, prin desen, a unei secvenţe din poveste / povestire sau a unui
personaj îndrăgit;
- recompensarea din fragmente a unei imagini din poveste / povestire ( puzzle
).

c. Repovestirea pe baza unui text citit

Prin lectura expresivă a unui text literar, educatoarea îi ajuta pe copii sa descopere
frumuseţea limbii literare, stimulându-le interesul pentru carte, prin aceasta pregătindu-i pentru
activitatea şcolara.
Pentru copii este dificil aşa urmărească lectura unui text literar, aceasta presupunând
atenţie si memorie de lunga durata.
Dupa citirea textului literar, educatoarea accesibilizeaza înţelegerea mesajului prin
intrebari adecvate, clarte si simple. Întrebările trebuie formulate astfel încât răspunsul sa nu se
reducă la cuvintele monosilabice: ,,da’’, ,,nu’’.
Prin întrebări si răspunsuri, se stabilesc momentele principale ale acţiunii, personajele si
trăsăturile acestora desprinse din faptele lor.
Concomitent cu prezentarea conţinutului textului literar se explica cuvintele si
expresiile necunoscute sau cu diferite conotaţii in text.
După familiarizarea cu textul literar, se recomanda recitirea integrala ( daca textul n u
este de dimensiune mare ) sau parţiala a acestuia.
Demersul didactic următor este desprinderea / înţelegerea mesajului.
În încheierea activităţii, se reactualizează alte texte literare înrudite tematic, ca tip de
personaje si ca mesaj, măcar prin simpla menţionare a titlului si a autorului.
d. Repovestirea liberă
 Repovestirea liberă se caracterizează printr-o mai mare libertate a imaginaţiei copiilor.
Ei repovestesc in funcţie de preferinţă si de receptarea afectiva. Totuşi, este necesar sa se asigure
o succesiune logica a repovestirii si sa se acorde atenţie exprimării corecte, nuanţate.
B. Poveştile create de copii
Povestirile create au evidentă valoare formativa, contribuind la dezvoltarea gândirii si a
imaginaţiei creatoare, la dezvoltarea unei vorbiri corecte, fluente, expresive.
În grădiniţa de copii povestirile create de copii au diverse forme:
a. povestire creata pe baza unui sir de ilustraţii;
b. povestire cu început dat;
c. povestire pe baza unui plan dat;
d. povestire după modelul educatoarei.
Cele mai frecvente tipuri de povestiri create si practicate in grădiniţa de copii sunt
povestirile copiilor create pe baza unui sir de ilustraţii si povestirile cu început dat.

a. Povestire creata pe baza unui şir de ilustraţii

În povestirile create pe baza ilustraţiilor este necesar ca numărul ilustraţiilor sa se situeze
intre 3 si 5, sa fie necunoscute copiilor, sa înfăţişeze momente reprezentative, in succesiunea
logica, sa prezinte personajele principale. Ilustraţiile trebuie sa îndeplinească si următoarele
condiţii:
 să fie simple si accesibile copiilor;
 să înfăţişeze aspecte cat mai apropiate de experienţa de viaţă a copiilor;
să aibă valoare educativa si estetica;
să emoţioneze;
să fie vizibile pentru toţi copiii.
În construirea povestirii trebuie valorificate toate elementele componente ale ilustraţiei
( cadrul acţiunii, personajele, acţiunile acestora, gesturile, eventual stări sufleteşti ale acestora );
povestirea sa conţină evenimente in succesiune logica; întâmplările si personajele sa corespunda
temei si conţinutului ilustraţiei.
Etapele activităţii de povestire creata de copii pe baza de ilustraţii sunt:
1. Organizarea activităţii presupune asigurarea cadrului optim si pregatirea materialului
didactic.
 2. Desfăşurarea activităţii conţine următoarele secvenţe:
 Introducerea în activitate, moment la fel de important ca si la celelalte tipuri de
povestiri, întrucât trebuie sa trezească interesul copiilor si dorinţa unei participări active.
Acest moment se poate realiza prin:
- discuţii libere pe tema aleasa;
- prezentarea unui personaj cunoscut dintr-o poveste / povestire, desen
animat, din teatru de păpuşi;
- folosirea unor jucării;
- înfăţişarea unui cadru de poveste, a unei machete.
 Expunerea tuturor ilustraţiilor ce urmează a fi folosite în această activitate.
 Dirijarea observaţiei copiilor. Cu ajutorul întrebărilor, educatoarea orientează atenţia
copiilor spre fiecare imagine, ei trebuind sa retina cadrul actiunii, personajele principale,
întâmplări importante si fapte ale personajelor din care se desprind trăsăturile lor.
Se vor surprinde emoţiile si sentimentele personajelor, prin aceasta realizandu-se
participarea afectiva a copiilor, dezvoltarea unor trasaturi de caracter.
Educatoarea trebuie sa stimuleze creativitatea acestora si formarea unei opinii personale,
prin întrebări ca acestea: ,,Ce întâmplări pot avea loc?’’, ,,Cum pot acţiona personajele?’’, ,,Ce ai
face tu in aceste împrejurări?’’.
 Compunerea povestirii de către copii
Aceasta secvenţă a activităţii se poate desfăşura astfel:
- crearea povestirii pe fragmente, corespunzator teblourilor, moment in care
sunt antrenati mai multi copii;
- povestirea integrala realizata de un singur copil. În funcţie de nivelul
grupei, povestirea integrala poate fi reluata de alt copil.
Copiii sunt solicitaţi sa dea un titlu corespunzător povestirii.

3. Încheierea activităţii consta in actualizarea unor povestiri înrudite prin tema cu

povestirea creata de copii si sublinierea mesajului.
Activitatea se poate finaliza cu un joc de mişcare sau cu un joc muzical.

b. Povestirile cu inceput dat

 În aceasta activitate li se solicita copiilor sa realizeze, cu mijloace lingvistice proprii,
o povestire al cărei început este dat de educatoare. Specificul acestei activitati consta in
schimbarea rolului copiilor; din ascultatori ei devin povestitori, care trebuie sa continue
povestirea începută de educatoare. Realizarea acestei activităţi impune îndeplinirea
următoarelor obiective:
 să asculte cu atenţie expunerea educatoarei;
 să sesizeze si să reţină elementele semnificative ale naraţiunii;
 să prezinte corect, logic, coerent evenimente si personaje cu trăsături adecvate;
 să-şi imagineze întâmplări si personaje adecvate începutului povestirii.
Reuşita activităţii este determinata de calităţile începutului dat si de deprinderile copiilor
formate în activităţile anterioare.
Începutul dat trebuie:
- să trezească interesul copiilor;
- să le stârnească imaginaţia;
- să sugereze subiectul pe care copiii trebuie sa-l dezvolte in expunere; de
aceea se recomanda sa fie inspirat din viata copiilor, a adulţilor, a
animalelor.
Reuşita activităţii este condiţionata si de momentul in care educatoarea întrerupe
expunerea; acest moment trebuie sa corespunda intrigii si sa faciliteze continuarea povestirii in
mod personal si atractiv. La întreruperea relatării, educatoarea trebuie sa pună câteva întrebări
ajutătoare sau sa dea sugestii suplimentare.
În încheierea activităţii, educatoarea va evalua povestirile, apreciind-o pe cea mai reuşita.
În cazul in care nici o povestire nu îndeplineşte cerinţele didactice, educatoarea trebuie sa
compună o povestire care sa fie model pentru copii.

Exemplificare
Povestirea cu început dat, cu titlul Ursuleţii neastâmpăraţi.

1. Organizarea activităţii
2. Desfăşurarea activităţii cuprinde mai multe secvenţe:
  Introducerea in activitate se realizează printr-o scurta discuţie fie despre viata
urşilor, fie pe baza unor povestiri cu personaje copii sau pui de animale care trec prin diferite
păţanii fiindcă nu asculta sfatul părintesc ( exemplu: Scufiţa Roşie, de Charles Perrault, Puiul de
Ioan Alexandru Bătescu-Voineşti, Capra cu trei iezi de Ion Creanga si altele ). În discuţie se
subliniază consecinţele nefaste ale neasultarii parintilor care pot fi retinute pentru viaţa.
 Prezentarea începutului povestirii
Educatoarea trebuie să creeze un cadru adecvat temei alese, sa expună suficiente
elemente despre personaje si situaţii posibile pentru a le facilita copiilor imaginarea unui conţinut
in concordanta cu logica temei si a mesajului urmărit.
Începutul povestirii trebuie întrerupt într-un moment care poate trezi curiozitatea si
interesul pentru povestire, care solicita imaginaţia creativă si starea emoţionala a copiilor.
De exemplu:
,,La marginea Pădurii de Argint străluceşte in soare căsuţa celor trei ursuleţi.
În depărtare se zăreşte un deluşor plin cu tufe de zmeura si de mure. La poalele
dealului curge învolburat râul Repedea.
Ca in fiecare dimineaţă, mama-ursoaica îşi cheamă ursuleţii de la joaca si le spune
sa nu se îndepărteze de casa in lipsa ei. Dar ursuleţul cel mare, pe nume Tomiţă, vrea sa culeagă
mure de pe vârful dealului...’’
 Crearea povestirii de catre copii
Educatoarea orientează imaginaţia acestora prin întrebări ajutătoare: ,, Ce credeţi
ca a făcut Tomiţă?’’, ,,Ce e au făcut ceilalţi doi ursuleţi?’’, ,,Prin ce peripeţii a trecut?’’, ,,Cum
vreţi sa se încheie povestirea?’’
Educatoarea va îndruma povestirea fiecărui copil. Pot fi valorificate in structura
aceleiasi povestiri interventtiile mai multor copii, astfel povestirea va deveni mai complexa.

3. Încheierea activităţii constă in aprecierea creaţiei fiecărui copil, evidenţiindu-se bogăţia si

originalitatea conţinutului, coerenta si corectitudinea expunerii. Se pot selecta acele povestiri
care ar putea alcătui o cărticica ilustrată ( cu desene ale copiilor sau cu imagini decupate ) cu
titlul Sa ne ascultam părinţii sau cu un titlu propus de copii.
Varianta
Li se cere copiilor sa deseneze / picteze secvenţe din povestirea lor, astfel li se dezvolta
deprinderile artistico-plastice. Cu cele mai reuşite creaţii sa se alcătuiască un album cu titlul ales
de ei.

c. Povestire pe baza unui plan dat

Ca structura, activitatea reia cele trei etape principale ( organizarea, desfăşurarea si
încheierea activităţii ). Specific este faptul ca povestirea copiilor se realizează pe baza unui plan
dat, care îi orientează pe aceştia spre aspectele caracteristice ale temei alese, asigura succesiunea
logica a întâmplărilor si reliefarea trăsăturilor personajelor implicate in povestire. Planul poate fi
mai dezvoltat ori mai succint, in funcţie de nivelul copiilor. Temele alese vizeaza experienţele lor
de viaţă. De exemplu: La bunici, Duminica in familie, Jocurile copilului etc.
Planul de idei poate fi construit sub forma de propoziţii enunţiative, interogative sau sub
forma de titluri.

Exemplificare
Plan de idei sub forma de propoziţii interogative pentru tema La bunici.
1. Unde trăiesc bunicii tăi?
2. Cum sunt bunicii tăi?
3. Ce întâmplări ai trăit in casa bunicilor?
4. Ce sentimente ai faţă de bunici?
Plan de idei sub forma de titluri pentru tema Jocurile copilului
1. Jocuri îndrăgite
2. Jocul preferat
3. Copii participanţi la joc
4. Rolul jocului in viaţa copilului
d. Povestire după modelul educatoare
O astfel de activitate se organizează la grupa de cinci-şapte ani. Structura acestei activităţi
conţine si secvenţe comune cu alte tipuri de povestire:
1. Organizarea activităţii
2. Desfăşurarea activităţii
  Introducerea in activitate
- anunţarea temei si a unor obiective;
 Expunerea povestirii-model de catre educatoare
Povestirea trebuie sa aibă un subiect simplu, apropiat de experienţa de viaţă a copiilor,
sa aibă valoare educativa.
 Expunerea povestirii create de copii, de obicei un eveniment trait de ei
 Aprecierea povestirii
Tematica povestirilor create de copii după modelul educatoarei poate fi legata de:
 fapte cotidiene, întâmplări, momente trăite de copii. De familia acestora sau de
prieteni;
 întâmplări din viaţa animalelor.
Copiii trebuie să-şi imagineze locuri, întâmplări, fapte care s-au petrecut sau se pot
petrece in viitor, ca in lumea reala, ca in filme de desene anemate ori ca in vis etc.
Educatoarea are sarcina didactica de a stimula imaginaţia si de a încuraja originalitatea
copiilor. Va urmari, in acelas timp, educarea moiral-civica prin mesajul pe care copiii trebuie sa-l
transmita prin povestirile lor.

3. Încheierea activităţii presupune creativitatea din partea educatoarei, disponibilitatea

pentru nou si atractivitate.