9 Ectopia
9 Ectopia
9 Ectopia
ETIOPATOGENIE
Mecanismul principal, de producere a ectopiei dentare ţine de existenţa unei cauze obiective
care împiedică dintele să erupă pe locul lui în cadrul arcadei dentare, ştiut fiind că dintele
erupe pe direcţia în care întâmpină cea mai mică rezistenţă. Astfel, dacă dintele în erupţia sa
intalneste un obstacol, fie se opreşte din evoluţie, rămânând în induzie, fie erupe ectopic.
Poziţia vestibulară sau orala a ectopiei depinde de nivelul vestibulo-oral, la care se găseşte
dintele la momentul întâlnirii obstacolului. Acelaşi fenomen se intampla si daca dintele nu
are spaţiu suficient pentru eruptie; poziti vestibulara sau palatinală a caninului superior
depinde de orientarea cuspidului acestuia faţă de linia incisiv lateral - premolar.
Cauzele etiopatogenice ale ectopiei dentare se referă prin urmare, fie la existenţa unui
obstacol în calea erupţiei dintelui în cauză, fie la reducerea spaţiului necesar pentru erupţia
dintelui interesat.
Cele mai des intâlnite,obstacole in calea erupţiei dentare sunt reprezentate de:
persistenta dintelui temporar fara rizaliza sau cu un tipar atipic de rizaliza;
existenţa unui capac osos dens sau a unei fibromucoase dure ca urmare a extracţiei
precoce a predecesorului temporar;
prezenţa unor formaţiuni dentare supranumerare, erupte sau incluse, care obligă
dintele să erupă ectopic.
Cauza cea mai frecventă a ectopiei dentare este reprezentată de reducerea sau chiar absenţa
spaţiului necesar erupţiei şi alinierii dentare.Micşorarea spaţiului la nivelul arcadei dentare
poate avea o etiopatogenie foarte variată, începând cu factorii genetici, funcţionali sau putând
fi chiar consecinţa unei intervenţii de tip iatrogen.
Reducerea spaţiului pe arcadă sau chiar închiderea completă a acestuia este expresia
discordanţei dintre dinţi şi suportul lor osos şi se poate datora:
macrodonţiei absolute sau relative (vezi cap. Incluzia dentara);
dezvoltării insuficiente a maxilarului fie în plan transversal (endalveolii) fíe în plan
sagital (retrodenţii, retrognaţii), fie în ambele planuri; (fig.50)
meziopoziţiei generalizate (MPG) ca urmare a lipsei tratamentului şi/sau extracţiilor
precoce efectuate în zona de sprijin Korkhaus. Cel mai afectat este caninul
superior,premolarul I ajungând în multe situaţii în contact cu incisivul lateral.
Meziopozitia generalizata unilateral poate fi pusă în evidenţă cu ajutorul simetroscopului,
prin materalizarea asimetriei sagitale. Meziopoziţia generalizată bilaterală este mai dificil de
apreciat. De aceea trebuie corelate datele obţinute prin anamneză cu măsurătorile de lungime
a arcadei, ca şi cu unele date teleradiografice (Ex: aprecierea poziţiei molarului de 6 ani
inferior faţă de axa y (axa Sellae - Gnathion).
-lipsa abraziunii sau existenţa unui tipar atipic de abraziune la dintele decidual
corespunzător;
-raportul radicular al dintelui ectopic cu apexurile dintilor vecini;
-existenţa sau nu a unor complicaţii la nivelul dinţilor invecinati (apexul deschis,
rizaliza patologica , modificari de ax radicular , modificari de forma a radacinii);
-existenţa sau nu a molarilor de minte pe arcada cu ectopia, posibili factori de
amplificare a lipsei de spaţiu sau factor de recidivă atunci când nu sunt luaţi în
considerare.
Examenul radiologic, prin teleradiografia de profil permite în special în situaţii de
meziopoziţie generalizată, stabilirea cu exactitate a relaţiei dintre molarul de 6 ani şi baza
craniului prin axa y (axa Sellae - Gnathion numită şi axa de creştere), făcând astfel posibilă
diferenţierea unor relaţii sagitale false la nivelul molarilor.