Elemente de procedură judiciară

CUPRINS
1. Dreptul procesual civil în sistemul dreptului
unitar românesc
2. Organizarea şi funcţionarea Autorităţii
judecătoreşti în România
3. Acţiunea civilă
4. Competenţa instanţelor de judecată
5. Investirea instanţei judecătoreşti civile
6. Probele şi administrarea acestora în proces
7. Judecata în primă instanţă
8. Căile de atac în procesul civil
9. Particularităţi ale procesului penal
 Capitolul 1. Dreptul procesual
civil în sistemul dreptului unitar
românesc

- noţiuni introductive -
1.1. Dreptul procesual – ramură a dreptului
public
• DEFINIŢIE - ansamblu de norme juridice care
reglementează modul în care este organizată şi
se desfăşoară judecata pricinilor care au
legătură cu drepturile civile ori interesele
legitime ale persoanelor fizice şi juridice şi modul
în care sunt executate hotărîrile judecătoreşti şi
alte titluri executorii.
• conţine: norme de organizare judecătorească,
norme de competenţă, norme de procedură
propriu-zise
1.2. Izvoarele dreptului procesual civil (I)

• Constituţia
• Legi speciale – Codul de procedură civilă, Legea
organizării judiciare nr. 304/2004; Legea privind
organizarea şi funcţionarea Registrului
Comerţului nr. 26/1990; Legea fondului funciar
nr. 18/1991, Legea privind înfiinţarea şi
organizarea societăţilor comerciale nr. 31/1990
etc.
• Ordonanţe şi hotărîri de Guvern , decrete ale PR
1.2.Clasificarea ierarhică a izvoarelor
dreptului procesual (II)
Constituţia

LEGEA

ALTE ACTE NORMATIVE

CUTUMA
 1.3. Principiile dreptului
procesual (I)
• Tipuri principii fundamentale

principii de ramură generale

specifice
 1.3. Principiile dreptului procesual (II)

Principii fundamentale

Principiul libertăţii
Principiul echităţii Principiul
Principiul legalităţii şi
şi justiţiei responsabilităţii
egalităţii
1.3. Principiile dreptului procesual (III)
• Principii generale de ramură
- principiul legalităţii procesuale
- principiul aflării adevărului
- principiul garantării dreptului la apărare
- principiul folosirii limbii materne
- principiul publicităţii judecăţii
- principiul oralităţii
- principiul rolului activ al organelor judiciare şi al
judecătorului
- principiul contradictorialităţii
- principiul continuităţii
1.3. Principiile dreptului procesual (IV)

Principii de ramură specifice dreptului

procesual civil:
• Dreptul persoanei interesate de a porni sau nu
procesul civil;
• Dreptul de a determina limitele cererii de
chemare în judecată;
• Dreptul de a renunţa la judecată sau de a stinge
litigiul printr-o tranzacţie;
• Dreptul de a folosi sau nu căile de atac;
• Dreptul de a cere judecătorului executarea silită
a hotărîrii judecătoreşti
1.3. Principiile dreptului procesual (V)

• Principii de ramură specifice dreptului

procesual penal:
- principiul oficialităţii
- principiul respectării demnităţii umane
- principiul prezumţiei de nevinovăţie
- principiul garantării libertăţii persoanei
- principiul aplicării legii penale mai
favorabile
Capitolul 2. Organizarea şi
funcţionarea Autorităţii
judecătoreşti în România
2.1. Consideraţii preliminare (I)

• sistem de organe şi autorităţi care au

prerogativa aplicării normelor juridice a
căror respectare este garantată la nevoie
prin forţa de coerciţie a statului
• control legal transparent
imparţial
independent
2.1. Consideraţii preliminare (II)

• Puterea judecătorească
- ÎCCJ şi celelalte instanţe judecătoreşti
- alte autorități cu atribuții jurisdicționale:
- Curtea constituțională
- Curtea de conturi
- Ministerul Public
- Consiliul Superior al Magistraturii
2.2. Componentele autorităţii judecătoreşti
în România (I)

• Art 126 Constituţie

• Legea nr. 304/2004
• sistem ierarhizat de autorităţi
2.2.1. Judecătoriile

• instanţe fără personalitate juridică

• funcţionează în fiecare judeţ şi în sectoarele municipiului
Bucureşti
• Anexa 1 Legea nr. 304/2004 localităţile unde există
judecătorii
2.2.2. Tribunalele
• instanţe cu personalitate juridică
• funcţionează în fiecare judeţ şi în
municipiul Bucureşti
• circumscripţia unui tribunal cuprinde mai
multe judecătorii
• secţii şi complete specializate
2.2.3. Tribunalele specializate
• instanţe fără personalitate juridică
• funcţionează în fiecare judeţ şi municipiul
Bucureşti
• judecă numai în primă instanţă
• tipuri:
- tribunalele pentru minori şi familie;
- tribunalele pentru muncă şi asigurări
sociale;
- tribunalele comerciale;
- tribunalele administrativ-fiscale
2.2.4. Curţile de Apel

• instanţe cu personalitate juridică

• în circumscripţiile lor funcţionează mai
multe tribunale
• organizate pe secţii şi complete
specializate
2.2.5. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

• instanţa supremă în România, cu

personalitate juridică şi sediul în Bucureşti
• Organizare şi funcţionare – Legea nr.
304/2004, Legea nr. 56/1993 şi Codul de
procedură civilă:
- patru secţii
- patru complete de 5 judecători
- Secţiile Unite
2.2.6. Alte autorităţi cu activitate
jurisdicţională

• instanţe militare – Legea nr. 54/1993

• Curtea Constituţională – Legea nr.
47/1992
• Curtea de Conturi – Legea nr. 94/1992
• Ministerul Public – Legea nr. 304/2004
• Consiliul Superior al Magistraturii
 Ministerul Public
• organizat în parchete unde îşi desfăşoară
activitatea procurorii
• parchete organizate ierarhic:
- Parchetul de pe lîngă Judecătorie;
- Parchetul de pe lîngă Tribunal;
- Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel;
- Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie.
 Ministerul Public - atribuţii
• efectuează urmărirea penală în cazurile prevăzute de lege;
• conduce şi supraveghează activitatea de cercetare penală a
poliţiei judiciare şi a altor organe de cercetare penală;
• sesizează instanţele judecătoreşti pentru judecarea cauzelor
penale întocmind rechizitoriul;
• exercită acţiunea civilă în condiţiile legii;
• participă la şedinţele de judecată în condiţiile legii;
• exercită căile de atac împotriva hotărîrilor judecătoreşti în
conformitate cu prevederile legale;
• apără drepturile şi interesele legitime ale minorilor, ale
persoanelor puse sub interdicţie, ale dispăruţilor şi ale altor
persoane;
• acţionează pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii şi
pentru realizarea unitară a politicii penale a statului.
Consiliul Superior al Magistraturii

• format din 19 membri: 14 magistraţi, 2

specialişti în drept, ministrul justiţiei,
preşedintele ÎCCJ, procurorul general al
României
• organ de disciplină pentru magistraţi
Capitolul 3. Acţiunea civilă

3.1. Consideraţii preliminare

3.2. Condiţiile de exercitare a acţiunii civile
3.3. Clasificarea acţiunilor civile
3.4. Participanţii la procesul civil
3.1. Consideraţii preliminare
• Definiţie - ansamblul mijloacelor
procesuale prin care se poate realiza
protecţia judiciară a drepturilor subiective
şi a situaţiilor juridice ocrotite de lege
• A NU SE CONFUNDA cu cererea de
chemare în judecată
3.2. Condiţiile de exercitare a acţiunii civile

• afirmarea unui drept (formularea unei

pretenţii);
• interesul legitim;
• capacitatea procesuală;
• calitatea procesuală
A. Afirmarea unui drept (formularea unei
pretenţii)
Dreptul invocat trebuie:
• să fie recunoscut şi ocrotit de lege;
• să fie exercitat numai potrivit scopului său
economic şi social, scop pentru care a fost
recunoscut de lege;
• să fie exercitat cu bună-credinţă;
• să fie actual
 B. Interes legitim

Interesul material sau moral trebuie:

• să fie legitim, adică să nu contravină legii
sau regulilor de convieţuire socială;
• să fie născut şi actual, adică să existe în
momentul exercitării acţiunii civile;
• să fie personal şi direct, adică să vizeze
nemijlocit persoana celui care a pus în
mişcare acţiunea civilă
C. Capacitate procesuală

• Capacitate procesuală = capacitate civilă

• Capacitate procesuală de folosinţă

• Capacitate procesuală de exerciţiu
D. Calitate procesuală
• Identitate între:
• persoana care exercită acţiunea civilă şi
titularul dreptului subiectiv afirmat
(subiectul activ – calitate procesuală
activă)
• între persoana chemată în judecată,
pîrîtul, şi titularul obligaţiei corelative în
raportul juridic dedus judecăţii (subiect
pasiv – calitate procesuală pasivă)
3.3. Clasificarea acţiunilor civile (I)
• În funcţie de procedura aleasă:
- acţiuni (cereri) principale
- acţiuni (cereri) accesorii
- acţiuni (cereri) incidentale
• În funcţie de scopul material urmărit:
- acţini (cereri) în realizarea dreptului
- acţiuni (cereri) în constatare
- acţiuni (cereri) în constituire de
drepturi
3.3. Clasificarea acţiunilor civile (II)

• În funcţie de natura dreptului:

- acţiuni (cereri) patrimoniale (personale,
reale, mixte)
- acţiuni (cereri) nepatrimoniale
 3.4. Participanţii la procesul civil

• instanţa de judecată
• părţile – reclamant şi pîrît
• procurorul
• alte persoane care au un interes în cauză (terţii)
A. Instanţa de judecată (I)
• soluţionează litigii
• rol activ:
- ordonă şi administrează din oficiu dovezi
pentru aflarea adevărului
- lămureşte, îndrumă şi sprijină părţile în
proces
- atenuează dispoziţii restrictive ale legii
- cere explicaţii părţilor cu privire la
situaţia de fapt
A. Instanţa de judecată (II)
• Constituirea instanţei = alcătuirea instanţei
cu reprezentanţii autorităţilor şi persoanele
cerute de lege
• Compunerea instanţei = formarea instanţei
cu numărul de judecători precizat de lege:
- prima instanţă – un judecător(excepții)
- apel, recurs – doi judecători, trei
judecători
- ÎCCJ – compunere diferită
A. Instanţa de judecată (III)

• Incidente procedurale privind compunerea

instanţei:
- incompatibilitatea
- abţinerea şi recuzarea
 INCOMPATIBILITATEA
• Judecătorul care a pronunţat o hotărîre într-o
pricină nu poate lua parte la judecata
aceleiaşi pricini în apel sau în recurs;
• Judecătorul care a pronunţat o hotărîre nu
poate lua parte la judecarea aceleiaşi cauze
după casarea cu trimitere a hotărîrii;
• Judecătorul nu poate lua parte la judecarea
unei cauze în care a fost martor, expert sau
arbitru. (art.41 şi 42 C. proc. civ).
 ABŢINEREA ŞI RECUZAREA
• Abţinerea = judecătorul se retrage din
complet din proprie iniţiativă
• Recuzarea = îndepărtarea unui judecător din
complet la cererea unei părţi din proces, în
condiţiile legii
• cazuri identice de abţinere şi recuzare (art.
43 şi 44 Cod proc. civ.) aplicabile şi
procurorilor, magistraţilor asistenţi şi
grefierilor
 B. PĂRŢILE (I)

• Reclamant şi pîrît la judecata în primă instanţă (fond);

• Apelant şi intimat în apel;
• Recurent şi intimat în recurs;
• Creditor şi debitor în faza executării hotărîrii date de
instanţă.
 B. PĂRŢILE (II)

• COPARTICIPAREA
- ACTIVĂ (mai mulţi reclamanţi)
- PASIVĂ (mai mulţi pîrîţi)
• se respectă principiul independenţei
procesuale – excepţie: raporturi
obligaţionale de solidaritate
 B. PĂRŢILE (III)
• Drepturi:
- dreptul de a se adresa instanţei;
- dreptul de a participa la judecată care presupune
cunoaşterea locului şi datei la care partea trebuie să se
prezinte la proces;
- dreptul de apărare etc.
• Obligaţii:
- obligaţia de a îndeplini actele de procedură în condiţiile, în
ordinea şi în termenul stabilite de lege sau de judecător;
- obligaţia de a exercita drepturile procesuale cu bună-
credinţă;
- obligaţia de urmări desfăşurarea şi finalizarea procesului;
- obligaţia de a-şi dovedi pretenţiile şi apărările.
C. Terţii

• Definiţie - persoanele care sunt introduse

într-un proces în curs de desfăşurare
• Forme de participare:
1. intervenţia voluntară
2. intervenţia forţată
 1. Intervenţia voluntară
• Intervenţie principală
- terţul care urmăreşte realizarea sau
conservarea unui drept propriu
- poate fi îndreptată împotriva ambelor părţi
în cauză
- în faţa primei instanţe sau în apel
• Intervenţie accesorie
- terţul intervine în favoarea uneia dintre
părţi
- poate interveni oricînd în timpul
procesului
2. Intervenţie forţată

Cazuri expres prevăzute de lege:

• Chemarea în judecată a altor persoane
• Chemarea în garanţie
• Arătarea titularului dreptului
• Introducerea forțată, din oficiu, a altor
persoane
 Chemarea în judecată a altor
persoane
• una dintre părţile iniţiale din proces solicită
instanţei introducerea în cauză a unei terţe
persoane care ar putea pretinde aceleaşi
drepturi ca şi reclamantul
• reclamantul poate solicita intervenţia terţului
pînă la închiderea dezbaterilor
• pîrîtul poate solicita intervenţia terţului prin
întîmpinare sau pînă la prima zi de înfăţişare
printr-o cerere expresă
 Chemarea în garanţie
• admisibilă ori de cîte ori partea care ar
pierde procesul ar avea posibilitatea să
solicite de la o altă persoană despăgubiri
pentru dreptul care l-a pierdut, respectiv
pentru obligaţia stabilită prin hotărîre
judecătorească
• poate interveni din partea ambelor părţi
implicate în proces
• terţul chemat poate solicita introducerea în
proces a unei alte persoane
Arătarea titularului dreptului
• poate fi făcută numai de către pîrît şi numai
în cazul cererilor prin care se urmăreşte
valorificarea unui drept real, în măsura în
care între pîrît şi terţ arătat ca titular al
acestui drept există un raport juridic cu
privire la bunul care formează obiectul cererii
• cerere realizată prin întîmpinare sau pînă la
prima zi de înfăţisare
• terţul poate înlocui pîrîtul în proces
Introducerea forțată, din oficiu, a altor
persoane
• Art 78-79 Cod proc. civ.
• în materie necontencioasă
• în materie necontencioasă, după consultarea părților din
proces
 D. Procurorul

• participă la procesul civil în cazurile expres prevăzute de

lege:
- declanşarea procesului civil
- concluzii scrise la dosarul cauzei
- exercitarea căilor de atac
- solicită punerea în executare a hotărîrii
Capitolul 4. Competenţa instanţelor de
judecată
4.1. Consideraţii preliminare privind competenţa
instanţelor de judecată
4.2. Competenţa materială a instanţelor de
judecată
4.3. Competenţa teritorială a instanţelor de
judecată
4.4. Situaţii speciale privind competenţa
instanţelor de judecată
4.1. Consideraţii preliminare
• Definiţie - aptitudinea recunoscută de lege
unei instanţe judecătoreşti de a soluţiona
un anumit litigiu
• Sediul materiei - Codul de procedură
civilă, Legea de organizare judiciară,
Legea contenciosului administrativ şi alte
acte normative
• Competenţa instanţelor materială
teritorială
4.2. Competenţa materială a instanţelor
judecătoreşti

• Competenţa materială funcţională – se

stabileşte competenţa instanţelor în
funcţie de categoria procesului: fond, apel,
recurs
• Competenţa materială procesuală - se
stabileşte în raport de obiectul, natura sau
valoarea litigiului
 A. Competenţa materială a
judecătoriilor
• judecă în primă instanţă toate procesele şi cererile
în afară de cele date de lege în competenţa altor
instanţe; (art.94 C. proc.civ.)
 B. Competenţa materială a
tribunalelor
Art. 95 Cod proc. civilă:
• Prima instanţă
• Instanţe de apel
• Instanţe de recurs

Tribunalul Bucureşti – competenţă

materială specială
Tribunalele Constanţa şi Galaţi – litigii
maritime şi fluviale
C. Competenţa materială a curţilor de apel

Art. 96 Cod proc. civilă:

• Primă instanţă
• Instanţe de apel
• Instanţe de recurs

Curtea de Apel Bucureşti – competenţă

materială specială
 D. Competenţa materială a ÎCCJ (I)

• recursurile declarate împotriva hotărîrilor curţilor de apel

şi a altor hotărîri, în cazurile prevăzute de lege;
• recursurile în interesul legii;
• în orice alte materii date prin lege în competenţa sa
(art.97 Cod proc.civ.).
 D. Competenţa materială a ÎCCJ (II)
Legea nr. 56/1993 şi Legea nr. 304/2004:
• Secţia I civilă, Secţia a II-a civilă, Secţia penală şi
Secţia de contencios administrativ şi fiscal ale ÎCCJ
judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate
de curţile de apel şi a altor hotărâri
• Secţia penală a ÎCCJ judecă în primă instanţă,
procesele şi cererile date prin lege în competenţa
de primă instanţă a ÎCCJ
• cele patru completele de 5 judecători soluţionează
recursurile şi cererile în cauzele judecate în primă
instanţă de Secţia penală a ÎCCJ
D. Competenţa materială a ÎCCJ (III)

Secţiile Unite se ocupă de:

• soluţionarea, în condiţiile prezentei legi, a sesizărilor
privind schimbarea jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie;
• sesizarea Curţii Constituţionale pentru controlul
constituţionalităţii legilor înainte de promulgare
4.3. Competenţa teritorială a instanţelor de
judecată

Competenţa teritorială poate fi:

• de drept comun;
• alternativă sau facultativă;
• exclusivă sau excepţională.
A. Competenţa teritorială de drept comun a
instanţelor
• dacă pîrîtul este persoană fizică va fi
competentă să judece cauza instanţa de la
domiciliul acestuia (art.107 C.proc.civ.)

• dacă pîrîtul este persoană juridică procesul

va fi judecat de către instanţa în a cărei
circumscripţie teritorială îşi are sediul
principal aceasta (art.107 C.proc.civ.)
 B. Competenţa teritorială
alternativă a instanţelor de
judecată

• competenţa alternativă a instanţelor există

atunci cînd pe lîngă instanţa de la
domiciliul sau respectiv, de la sediul
pîrîtului, mai sunt competente şi alte
instanţe
• cazuri precizate de lege (art.113-115 Cod
proc.civ.)
C. Competenţa teritorială exclusivă
a instanţelor de judecată
• legea consacră o competenţă teritorială
exclusivă în cazul acţiunilor reale
imobiliare, în materie de moştenire, în
materie de societate, în materia
reorganizării judiciare şi a falimentului şi în
cazul litigiilor privind persoane şi alte
pricini care nu privesc bunuri – art. 117 -
121 Cod proc. civilă
4.4. Situaţii speciale privind competenţa
instanţelor

• Prorogarea competenţei instanţelor

• Excepţia de necompetenţă
• Conflictul de competenţă
1. Prorogarea competenţei instanţelor
• Definiţie - competenţa instanţei investite
cu judecarea unei cauze este extinsă,
devenind aptă să judece şi alte cereri în
afara celei introduse de reclamant, cereri
care în mod obişnuit nu intră în
competenţa sa
• Tipuri prorogarea legală
prorogarea judecătorească
prorogarea convenţională
 Tipuri de prorogare a competenţei
• Prorogarea legală – intervine în cazurile
prevăzute de lege
• Prorogarea judecătorească – intervine pe
baza unei hotărîri judecătoreşti (delegare a
instanţei, recuzare a tuturor judecătorilor unei
instanţe, strămutarea judecăţii, admiterea unei căi
de atac şi casarea cu trimitere la o altă instanţă
decît cea care a judecat fondul cauzei)
• Prorogarea convenţională - acord al părţilor
atunci cînd legea permite acestora să se deroge de
la normele de competenţă
2. Excepţia de necompetenţă

• se invocă în timpul judecăţii, fie în primă

instanţă, fie la judecarea unei căi de atac
• se invocă diferit în funcţie de normele
procedurale încălcate privind competenţa:
- norme imperative – excepţie absolută
- norme dispozitive – excepţie relativă
• poate fi admisă sau respinsă, în funcţie de
situaţie
 3. Conflictul de competenţă
• Definiţie - situaţia în care două sau mai multe
instanţe judecătoreşti ori alte organe cu
activitate jurisdicţională se consideră simultan
competente să soluţioneze o cauză sau, din
contră, se consideră necompetente şi îşi
declină reciproc competenţa
• Tipuri conflict pozitiv
conflict negativ
• Soluţie - se rezolvă de către instanţa
superioară comună instanţelor aflate în
conflict
 Capitolul 5. Investirea instanţei
judecătoreşti civile

• Cererea de chemare în judecată

• Întîmpinarea
• Cererea reconvenţională
• Citarea şi comunicarea actelor de procedură
• Termenele procedurale