CURS FORMARE PROFESIONALĂ

„LUCRĂTOR ÎN COMERȚ”

TEMA:

AMBALAREA MĂRFURILOR
ALIMENTARE

Echipa nr. 1

Cursanți: ALBU NICULINA

ALEXANDRU ANIȘOARA
ALEXANDRU OLIMPIA

Martie , 2020
 CUPRINS

Argument ...................................................................................................... 3

Capitolul I. Funcțiile ambalajului

I.1. Funcția de conservare și protecție ....................................................4
I.2 Funcția de transport, manipulare, depozitare ...................................5
I.3. Funcția de promovare ....................................................................5
CAPITOLUL II. Materialele de ambalaj
II.1. Ambalaje din materiale celulozice. ................................................7
II.2. Ambalaje din materiale metalice.....................................................8
II.3. Ambalajele din sticlă .....................................................................8
II.4. Materiale complexe de ambalare ...................................................9
CAPITOLUL III. Metode de ambalare
III.1. Ambalarea aseptică ......................................................................10
III.2. Ambalarea tip „aerosol“ ...............................................................10

III.3. Ambalarea în folii contractibile ....................................................10

III.4. Ambalarea în atmosfera modificată ...............................................10
CAPITOLUL IV. Igiena individuală a lucrătorului în comerț ................12

BIBLIOGRAFIE ....................................................................................13
ANEXE ...................................................................................................14
 Argument

Termenul de ambalaj* provine din latinescul „condere“ care are sensul de a stabili, a stabiliza
sau „prezentare stabilă“.
Din multitudinea de definiții reiesite din literatura de specialitate, considerăm că cel mai
apropiat de sensul pe care-l dăm în accepțiunea românească este: ambalajul este un mijloc (sau
ansamblu de mijloace) destinat să cuprindă sau să învelească un produs sau un ansamblu de
produse, pentru a le asigura protecția temporară din punct de vedere fizic, chimic, mecanic
biologic în scopul menținerii calității și integrității acestora în stare de livrare, în decursul
manipulării, transportului, depozitării și desfacerii până la consumator sau până la expirarea
termenului la garanție“.
Ambalarea este o “operație, procedeu sau metoda, prin care se asigură cu ajutorul
ambalajului, protecția temperorară a produsului, în decursul manipulării, transportului, depozitării,
vânzării, contrribuind și la înlesnirea acestora până la consumare sau până la expirarea termenului
de garanție.
Ambalajul total. Noțiunea de ambalaj și-a modificat conținutul ca urmare a utilizării unor noi
materiale a căror volum și masă sunt limitate la minimum fără ca prin acest proces să fie afectate
funcțiile pe care trebuie să le îndeplinească.
Din schema din figură, rezultă evoluția ambalajului până la apariția ambalajuluitotal din care
rezultă și esența funcțiilor îndeplinite de ambalaj.

Capitolul I. Funcțiile ambalajului

 Creșterea importanței ambalajelor, a funcțiilor sale, a fost determinată de noutățile apărute și în
domeniul materialelor de ambalaj (tip “bariera”, “comestibile” etc) a utilizării unor noi metode de
ambalare (în atmosfera modificată pentru produse alimentare) ca și adaptarea pe plan European și
internațional, a unor reglementări menite să protejeze atât consumatorul, cât mediul ambient de
nocivitatea unor ambalaje inadecvate sau care, în procesul degradabilității, pot constitui surse de
poluare.
Ambalajul este considerat în țările cu tradiție în domeniul ambalajelor (SUA, Italia, Japonia,
Anglia, Franța) ca fiind o parte integrantă a produsului de înaltă calitate.
Ponderea costului ambalajului, în costul produsului, variază între 5 și 15%, în funcție de natura
produsului. Ambalajul a devenit indispensabil în circulația tehnică a mărfurilor. Se apreciază că 99%
din producția de mărfuri este ambalată.
Principalele funcții pe care trebuie să le îndeplinească ambalajul sunt:
1. Conservarea și protecția produselor;
2. Manipularea, transportul, depozitarea;
3. Informarea și promovarea produselor;
I.1. Funcția de conservare și protecție
Funcția de conservare și protecția mărfurilor constă în protejarea conținutului de
influențele mediului extern. Între ambalaj, produs și metoda de conservare trebuie să existe o
corelare perfectă, astfel încât produsul să ajungă la client într-o stare care să permită consumul sau
utilizarea la parametrii specificați în documentația tehnică.
Tipurile de protecție pe care trebuie să le asigure ambalajul sunt:
la acțiunea factorilor fizici (temperatura, umiditatea relativă a aerului, mecanice etc.);
la acțiunea factorilor chimici (aer, apă, vapori, oxigen, dioxid de carbon și dioxid de sulf) ;
la acțiunea factorilor biologici (microorganisme, insecte etc.).
Protecția la acțiunea factorilor fizici 
Protecția produsului la acțiunea temperaturilor mai mari decât cele prevăzute în standarde
se face în scopul evitării deformării produselor, a declanșării unor reacții chimice care duc la
descompunerea produsului sau la modificări prihosenzoriale (miros, gust). Pentru evitarea unor
asemenea modificări se folosesc ambalaje rele conducătoare de căldură, precum materiale plastice,
lemn, sau prin folosirea unor protecții suplimentare cu folii din aluminiu.
Ambalajul trebuie să reziste la șocurile termice, la temperaturi scăzute, atunci când
conservarea necesită asemenea temperaturi (policlorura de vinil nu rezistă la temperaturi scăzute,
devine fragilă).

Protecția față de acțiunea luminii care produce decolorări și inițierea unor reacții

fotochimice. Rolul ambalajului este de a filtra lungimile de undă care produc deprecierea produselor
sau de a opri pătrunderea luminii în ambalaj, pentru aceasta el trebuie să fie opac.
 Protecția față de acțiunea factorilor mecanici. Trepidațiile din timpul transportului pot
modifica ambalajul și produsul, producând comprimarea sau tasarea produsului. Transportul în
containere fără spații libere și bine ancorate evită asemenea modificări calitative.
Protecția la acțiunea factorilor chimici constă în evitarea contactului produsului cu anumite
substanțe agresive precum: amoniac, hidrogen, dioxid de sulf, etc. Pentru îndeplinirea acestei funcții
ambalajul are un rol dublu:
a) bariera la trecerea gazelor din exterior spre interiorul ambalajului.
b) bariera la trecerea substanțelor gazoase din interior către exterior.
În primul caz, ambalajele trebuie să împiedice pătrunderea oxigenului și a vaporilor de apă
pentru a se evita dezvoltarea mucegaiurilor sau a bacteriilor aerobe. De asemenea se evită oxidarea
produselor, formarea de soluții saturate cu produse zaharoase sau sărate; precum și pătrunderea
substanțelor volatile prezente în mediul înconjurător (fum, hidrocarburi etc.) care pot modifica
unele proprietăți organoleptice ale produselor (gust, miros).
În cel de al doilea caz, ambalajul evită pierderea aromelor specifice sau deshidratarea
produsului, pierderea gazelor sau amestecului gazos care a fost introdus în interiorul ambalajului în
scopul conservării produsului (dioxid de carbon, azot).
Protecția împotriva factorilor biologici are drept scop menținerea calității igienice și
microbiologice.
În acest scop, rolul ambalajului este de:
- a realiza o barieră fizică între microorganismele din atmosferă și produsele ambalate;
- a limita sau împiedica schimburile gazoase care ar permite apariția și dezvoltarea germenilor
patogeni;
- a asigura o etanșeitate perfectă la toți germenii microbieni și de a rezista condițiilor de
sterilizare (când produsele necesită acest tratament);
- a împiedica un contact direct între produse și persoanele care le manipulează;
- a evita riscurile de intoxicație alimentară produsă de flora microbiană patogenă conținută în
produsele nesterilizate.
I.2. Funcția de transport, manipulare, depozitare
Pe circuitul tehnic al mărfurilor producător-mijloace de transport-client apar o serie de
probleme legate de menținerea calității mărfurilor.

Cerințele față de ambalajul de transport sunt:

  adaptarea ambalajului la normele de transport;
 optimizarea raportului volum/greutate (ambalajul cu un volum standard beneficiază de un
tarif avantajos și de condiții mai bune de transport), greutate mai mică a ambalajului
corespunde unei taxe mai mici.
 posibilitatea de adaptare a ambalajului în unitățile de încărcare utilizate uzual în transportul
principal și secundar de mărfuri.
Ambalajul secundar trebui să faciliteze manevrarea produsului prin forma, greutatea și
volumul său.
La depozitare, ambalajul preia presiunea rezultată în urma operației de stivuire. De aceea,
ambalajul trebuie să fie usor de aranjat în stivă, iar pe eticheta să se prevadă condițiile de
manipulare, rezistență la temperaturi variate.
Se apreciază că pe parcursul circuitului tehnic, mărfurile și ambalajele lor sunt supuse la 30-
40 operații de manipulare, ceea ce înseamnă că în loc de o tonă se manipuleaza 30-40 tone. Aceasta
presupune cheltuieli aferente acestor operatii pot atinge proporții ce variază între 10-15% din costul
produselor. De aceea, raționalizarea procesului de manipulare, depozitare, transport și distribuție
se impune cu acuitate. În acest sens, un rol esențial se atribuie ambalajului. Sub acest imperativ
s- au făcut cunoscute acțiunile de: paletizare, containerizare și modulare.
I.3. Funcția de promovare
Ambalajul contribuie substanțial la vânzarea produsului prin informațiile pe care le oferă
clientului și prin elementele estetice: formă, culoare,  grafică.
Functia de promovare a ambalajului se realizeaza prin:
- modul în care prezintă produsul folosind în acest scop eticheta, marca de fabrică sau de
comerț, precum și elementele estetice, astfel încât să-i atragă atenția cumpărătorului.
- volumul și precizia informațiilor prin care comunică cu clientul. Acestea se referă la
caracteristicile de calitate (compoziție, ingrediente etc.) modul de utilizare, condițiile de păstrare
(temperatură, umiditate etc.) termenul de valabilitate (pentru produse alimentare, cosmetice,
materiale fotosensibile etc.), toxicitatea, influența asupra mediului înconjurător etc. Mijloacele prin
care se pot da asemenea informații sunt: etichetele, texte, pictograme, coduri cu bare etc.
Crearea ambalajului constituie unul dintre elementele strategice ale întreprinderii pentru
comercializarea produselor sale. Astăzi se acordă o importanță din ce în ce mai mare acestei funcții,
pentru ca acceptarea unor produse de către consumatori depinde într-o măsura însemnată de forma
și grafica sa, de estetica ambalajului în general.
Ambalajul trebuie adaptat specificului pieței externe din punct de vedere al graficii, culorii,
modului de consum al produsului etc.
Ambalajul trebuie să pună în valoare caracteristicile principale ale produsului astfel încât
consumatorii să îl deosebească ușor de celelalte produse similare.
Ambalajul trebuie să facă o publicitate produsului pentru care este folosit, dar în nici un caz
nu trebuie să inducă în eroare cumpărătorii. Ambalajul are rolul de a comunica publicului
caracteristicile produsului, în limitele cadrului juridic și tehnic.
Caracteristicile estetice ale ambalajului au o mare importanță în actul de vânzare, care trebuie
să convingă consumatorii de calitatea produsului. Sobrietatea și claritatea grafică trebuie să
constituie principalele caracteristici, care să pună în valoare marca comercială, să reprezinte o
continuare a acțiunii promoționale întreprinse de vânzător pentru produsul respectiv. Concepția
grafică de ansamblu a ambalajului trebuie să permită o citire rapidă și corectă, fără să dea naștere la
confuzii.
În cazul produselor alimentare care sunt vândute prin autoservire, ambalajul de prezentare
constituie singura legătură între client și produs. De aceea, ambalajul va trebui adaptat vânzării de
masă, el trebuie să întrunească însușiri care să-i confere puterea de promovare a vânzărilor. În
condițiile în care raportul calitate/preț este egal la mai multe întreprinderi, produsele care se
diferențiază prin stil, creativitatea ingenioasă a ambalajului, reușesc să iasă în evidență față de
produsele concurente.
CAPITOLUL II. Materialele de ambalaj
Structura materialelor pentru ambalaje in cadrul Uniunii Europene este urmatoarea: celulozice
(hartie-carton) 45%, sticla 30%, materiale plastice 13%, metalice 12%.
Consumul acestor materiale inregistreaza o crestere anuala intr-un ritm de 2%. Cresteri
considerabile au aparut la materialele plastice, in special ambalajele din polipropilena, poliester,
policlorura de vinil. Iar ambalajele din policarbonati tind sa ia locul, in unele domenii, sticlei. Din
cadrul ambalajelor metalice, doar aluminiu cunoaste cresteri mai substantiale. Iar dintre ambalajele
celulozice, ritmuri mai inalte inregistreaza numai cartonul ondulat.
Aparitia noilor materiale de ambalat a fost determinata de constatarea ca un singur material nu
poate raspunde la toate cerintele unui produs sau altul, precum si la cele impuse de consumatori si de
mediu. Astfel au aparut materiale complexe prin acoperirea hartiei, cartonului sau materialelor plastice,
cu doua sau trei straturi din alte materiale. Astfel au aparut materialele laminate, caserate, unele cu
efecte de „bariera“ fata de vapori de apa, gaze, substante volatile, radiatii ultraviolete, microorganisme
etc.
Clasificarea ambalajelor se face dupa mai multe criterii, si anume, dupa:
 natura materialului din care sunt constituite sunt ambalaje din hartie-carton, sticla, metal,
materiale plastice, lemn, textil, materiale complexe;
 sistemul de confectionare sunt ambalaje fixe, ambalaje demontabile, ambalaj pliabil;
 tipul ambalajului: lazi, cutii, flacoane, pungi etc.;
  domeniul de utilizare ambalaj de transport, de prezentare, desfacere;
 natura produsului ambalat: pentru produse alimentare, industriale, produse periculoase;
 gradul de rigiditate: ambalaje rigide, semirigide, suple;
 modul de circulatie: ambalaj refolosibil, nerefolosibil.
Principalele materiale care se folosesc la ambalaje sunt: materiale celulozice (hartie, carton,
lemn), sticla, materialele plastice, materiale metalice, materiale complexe, materialele textile.
II.1. Ambalaje din materiale celulozice.
Hartia si cartonul se afla pe primul loc in ierarhia materialelor de ambalaj. In tarile europene
consumul este de 40kg/locuitor/an, iar in SUA 130 kg/locuitor/an /63/.
Sunt trei categorii de materiale de baza: hartia pentru ambalaj, cartonul plat si cartonul
ondulat.
Aceste materiale se pot asocia intre ele sau cu alte materiale (plastice, metale) pentru
obtinerea materialelor complexe.
II.2. Ambalaje din materiale metalice
Ambalarea produselor alimentare perisabile se face, de regula, cu ajutorul cutiilor metalice,
realizate din otel, aluminiu si materiale combinate (materiale plastice, carton si metal) /63/.
Criteriile de alegere a materialului metalic sunt:
 natura produsului de ambalaj (valoarea pH-ului, durata de valabilitate in luni la temperaturi
specifice de pastrat);
 raportul greutate/volum al produsului;
 capacitatea, dimensiunile si sistemul de inchidere a cutii;
 natura lacului utilizat pentru suprafata interioara si daca acesta este compatibil cu produsul
alimentar;
 posibilitatile de imprimare si de efectuare a unor tratamente speciale.
Recipientele metalice, se fac din tabla de otel acoperita pe ambele parti cu un strat subtire de
staniu. (Otelul si staniu nu sunt toxice). Se mai fac si din aluminiu sau din tabla fara staniu cu un
strat de crom, fosfat de crom.
II.3. Ambalajele din sticla
Sticla ocupa o pondere importanta in structura materialelor de ambalat din domeniul
alimentar, desi este concurata de materialele plastice si celulozice.
Avantajele ambalajelor din sticla sunt:
are proprietati de „bariera“ foarte bune la gaze, vapori, lichide;
nu intra in reactie chimica cu produsele alimentare ambalate, nu le modifica caracteristicile
organoleptice;
este un material igienic, usor de spalat si se bucura de opinia favorabila a clientilor;
suporta sterilizarea, deci rezista la temperaturi de peste 100sC.
transparenta specifica sticlei ii permite consumatorului un control vizual a calitatii produsului;
se poate colora usor, asigurand o protectie a produsului impotriva radiatiilor ultraviolete;
rezista la presiuni interne ridicate de aceea se foloseste la ambalarea sampaniei;
este reciclabil,  nu polueaza mediul.
Dezavantajul ambalajelor din sticla sunt bine cunoscute, precum: rezistenta relativ redusa la
socurile mecanice si termice, greutatea relativ mare fata de alte materiale, ceea ce ridica cheltuielile
de transport.
Deoarece in compozitia sticlei intra si unele cantitati de plumb si cadmiu legislatia noastra in
vigoare indica valorile limita admisibile pentru a se armoniza cu cea din UE /63/.
II.4. Materiale complexe de ambalare
Materialele complexe s-au realizat pentru a raspunde necesitatilor clientilor de a avea produse
ambalate, a caror calitate sa fie cat mai apropiata de cea dorita, care sa-si pastreze caracteristicile de
calitate o perioada cat mai lunga de timp.
Elemente ale structurii acestor materiale complexe au fost prezentate la fiecare tip de material
(celulozic, metalic, materiale plastice), de aceea in cele ce urmeaza vor fi particularizate doar unele
aspecte mai deosebite.
Caracteristicile de calitate esentiale ale unui material complex sunt: impermeabilitatea la
vapori de apa, gaze; transparenta si sudabilitatea; rezistenta impotriva luminii; rezistent la
temperaturi ridicate.
Materialele complexe sunt de mai multe tipuri in functie de:
 natura produsului: complexe usoare (plastic), semirigide (plastic/hartie, sau aluminiu) rigide
(plastic/carton);
 functia detinuta: suport (PP, Pebd, Pehd, PVC; PS) liant (etilen vinil acetat), bariera
(copolimer etilen alcool polivinil).
Materiale complexe permit: ambalarea in vid, ambalarea in gaz inert, ambalarea produselor
supracongelate
CAPITOLUL III. Metode de ambalare
Intre ambalaj si produs se formeaza un sistem de interconditionare reciproca astfel
incat alegerea tipului de ambalaj si a metodei de ambalare trebuie sa se faca in functie de
caracteristicile de calitate ale celor doua componente: produs si ambalaj.
Metodele de ambalare trebuie sa raspunda favorabil pentru atingerea urmatoarelor obiective:
reducerea consumului de materii prime;
cresterea performantelor ambalajului prin folosirea anumitor materiale complexe;
reconsiderarea relatiei produs-ambalaj-mediu inconjurator;
 Metodele de ambalare se bazeaza pe doua principii:
 dozarea volumetrica a cantitatii de produs care urmeaza sa fie cuprinsa in ambalaj;
 dozarea gravimetrica a cantitatii de produs din ambalaj.
Sunt doua procedee de ambalare: colectiva si portionala.
Ambalarea colectiva numita si fardelare consta in gruparea intr-o singura unitate de vanzare a
mai multor produse preambalate in hartie kraft, celofan sudabil etc. obtinandu-se pachete
paralelipipedice paletizate. Produsele care se preteaza la o asemenea ambalare sunt: faina, zahar,
orez etc.
Ambalarea portionata cuprinde o cantitate de produs care urmeaza sa fie consumata o singura
data. Acest procedeu se aplica la produse perisabile (ex. branzeturi fermentate, untul etc.) si la
produse neperisabile (ex. cafea, zahar etc.).
Principalele metode de ambalare sunt: aseptica, aerosol, in folii contractibile, in vid si in atmosfera
modificata.
III.1. Ambalarea aseptica, presupune absenta sau excluderea microorganismelor, garantand
securitatea microbiologica a elementelor fara ca acestea sa-si piarda caracteristicile organoleptice si
nutritive.
Cele mai folosite procedee de sterilizare sunt:
 HTST (high temperature short time);
 UHT (ultra high temperature).
Procedeul HTST consta in incalzirea rapida a produsului la o temperatura cuprinsa intre 90 si
120sC, timp de cateva secunde. Se aplica produselor puternic acide care se mentin sterile la
temperaturi scazute.
Procedeul UHT consta in incalzirea produselor la temperatura cuprinsa intre 135-150sC,
mentinerea timp de cateva secunde la aceasta temperatura, urmata de o racire brusca. La produsele
cu o vascozitate mica (laptele) se utilizeaza temperatura maxima, (150 0C) iar la cele cu vascozitate
mare temperatura la limita inferioara (135 0C).
III.2. Ambalarea tip „aerosol“
Termenul de „aerosol“ se refera la o dispersie de particule solide sau lichide foarte fine,
susceptibile de a ramane in suspensie timp indelungat in atmosfera.
Ambalajul tip, „aerosol“ este un recipient rezistent la o presiune interioara data, prevazut cu
o deschidere in care se monteaza „o valva“ care asigura etanseitatea si distribuirea produsului cu
ajutorul unui agent propulsor. Se utilizeaza pentru ambalarea unor produse alimentare, cosmetice
si farmaceutice
Materialele din care sunt confectionate recipientele sunt: tabla cositorita, aluminiu, sticla si
materiale plastice.
 4.3. Ambalarea in folii contractibile
Principiul acestei metode de ambalare este dispunerea produselor aflate sub forma de bucati
mici si uniforme, pe o placa suport, plana sau cu alveole termoformate, urmata de inchiderea prin
acoperire cu folie si apoi de termosudare.
Folia contractibila este din material plastic, etirata (intinsa) in momentul fabricarii, cu
tensiuni interne fixate prin racire si care in momentul incalzirii revine la pozitia initiala.
Materialele plastice utilizate sunt din: policlorura de vinil, polietilena termo-conductibila,
policlorura de viniliden, polipropilena etc.
Sunt mai multe procedee de ambalare, precum: Ambalarea tip „skin“ utilizeaza o placa suport
plana, iar ambalarea se face sub vid. Se utilizeaza pentru ambalarea produselor alimentare se urmareste
obtinerea unei permea-bilitati ridicate fata de oxigen. Se foloseste pentru ambalarea produselor cos-
metice, medicamente, obiecte din portelan, sticla etc. Acest procedeu permite o manevrare usoara si se
bucura de o opinie favorabila din partea consumatorilor.
Ambalarea tip „blister“ este identica cu tipul „skin“ cu deosebirea ca nu foloseste vidul, are
alveole termoformate, cu deosebirea ca inchiderea se poate face prin termosudare sau capsare.

III.4. Ambalarea in atmosfera modificata

Metoda are doua variante: ambalarea in vid si ambalarea in atmosfera modificata.
Ambalarea in vid consta in asezarea produsului intr-un ambalaj impermeabil la gaze si
extragerea aerului din interior. Prezenta oxigenului, chiar in cantitati mici, determina declansarea unor
reactii cu produsul, mai ales cand sunt durate mai mari de depozitare, producand alterarea produsului.
Avantajele ambalarii in vid sunt:
se mentine forma regulata a produsului;
se asigura integritatea produselor sensibile la frecare.
Dezavantajele metodei constau in:
 deteriorarea produselor sensibile la exercitarea unei presiuni mai mari asupra lor;
 riscul de a face masa cu folia de ambalaj a produselor sensibile.
 aparitia unor defecte la produsele care contin grasimi cand acestea sunt supuse unor
temperaturi mai mari decat temperatura de topire a grasimilor.
Se folosesc materiale termosudabile impermeabile din carton si folie din materiale complexe
de ambalare.
 CAPITOLUL IV. Igiena individuală a lucrătorului în comerț
Starea de sănătate și comportamentul igienic al persoanelor care lucrează în sectorul alimentar
sunt factori importanți în asigurarea unor produse de calitate, nedăunătoare pentru consumatori. Din
această cauză este obligatoriu să se respecte cerințele privind controlul medical la angajare și
controlul medical periodic, igiena corporală și echipamentul de protecție, precum și cunoașterea de
către a angajați a regulilor de igienă.
Controlul medical la angajare este efectuat de către medicul de medicina muncii și constă:
- examen clinic;
- examen coproparazitologic;
- examen coprobacteriologic – VDRL.
După încadrare angajații sunt obligați să se supună examenului medical periodic care constă
din:
- examen clinic;
- examen coproparazitologic – annual;
- examen coprobacteriologic – trim II, III, IV;
- VDRL;
O importanță deosebită o are igiena corporal. Mâinile se vor spăla întotdeauna înainte de
începerea activității; după orice operație care ar putea infecta.
Unghiile vor fi tăiate scurt și se vor spăla cu regularitate cu apă, săpun și periuța de unghii.
 Se recomandă ca ștergerea să se facă cu șervețele individuale de hârtie sau cu uscător electric.
Părul se prinde sub bonetă sau basma. Se recomandă ca pe timpul lucrului să nu se poarte ace
sau podoabe ușor detașabile (agrafe, broșe, inele).
În unitățile de cu profil alimentar echipamentul de protecție are rolul de a apăra produsele
alimentare de impurificare cu microorganisme sau praf de pe suprafața corpului și de pe hainele de
stradă. El se compune din halat cu mânecă lungă, șorț, basma sau bonetă, papuci de piele înfundați.
Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să se asigure că produsele primare sunt
protejate față de contaminare, având în vedere orice procesare pe care produsele primare o vor
suporta ulterior.
- a menține curat și a dezinfecta într-o manieră corespunzătoare echipamentul, containerele,
boxele, vehiculele și vasele.
- a utiliza apa potabilă sau apa curată, oricând este necesar pentru a preveni contaminarea.
- a se evita ca dăunătorii să determine producerea contaminării.
- a se de pozita și manipula deșeuri și substanțe periculoase astfel încât să se evite
manipularea.

BIBLIOGRAFIA

1. Suport de curs “Lucrător în comerț”

2. Luiza Modreanu și alții – Comerț - manual clasa a IX-a, Ed. Oscar
Print, București, 2005
3. https://ro.scribd.com/doc/93934701/Suport-Curs-Lucrator-Comert
ANEXE