Referat Drept Constitutional
Referat Drept Constitutional
Referat Drept Constitutional
Grupa 405
În România, controlul constituţionalităţii legilor a fost consacrat pe cale pretoriană încă din
anul 1912, atunci când Înalta Curte de Casaţiune şi Justiţie a confirmat hotărârea dată în
primă instanţă de Tribunalul Ilfov în celebrul „Proces al tramvaielor”, declarând competenţa
instanţelor judecătoreşti de a cerceta concordanţa legilor cu Constituţia.
Mai târziu, urmând modelul european de justiţie constituţională, Constituţiile din 1923 şi
din 1938 au prevăzut că numai Curtea de Casaţie şi Justiţie, în secţiuni unite, avea dreptul
de a judeca neconstituţionalitatea legilor şi de a le declara inaplicabile în speţă. În acest
sens, se prevedea la art. 103 alin.1 din Constituţia din 1923, preluat în art.75 din Constituţia
din 1938, că „judecata asupra neconstituţionalităţii legilor se mărgineşte numai la cazul
judecat”. Aceste Constituţii au consacrat astfel un control de constituţionalitate concentrat
exercitat de instanţa supremă.
Constituţiile din perioada regimului comunist au creat doar o aparenţă în ceea ce priveşte
controlul constituţionalităţii legilor; spre exemplu, potrivit Constituţiei din 1965, acesta era
exercitat de către puterea legiuitoare.
Revoluţia din decembrie 1989 a marcat trecerea la un regim politic democratic. Adunarea
Constituantă - care a ales o Comisie de redactare a proiectului Constituţiei României,
formată din deputaţi şi senatori, precum şi din specialişti în domeniul dreptului
constituţional şi al altor ştiinţe socio-umane - a adoptat, în şedinţa din 21 noiembrie 1991,
noua Constituţie a României, textul acesteia fiind publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991.
Potrivit art.149 din Constituţia din 1991, aceasta a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin
referendumul naţional din 8 decembrie 1991.
Art.152 din Constituţie prevedea că, „în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a
Constituţiei, se înfiinţează Curtea Constituţională”. Astfel, în cursul lunii iunie 1992,
judecătorii primei Curţi Constituţionale au fost numiţi pentru perioade de 3, 6 şi, respectiv,
9 ani, Preşedintele României, Camera Deputaţilor şi Senatul desemnând câte un judecător
pentru fiecare dintre cele trei perioade. Această modalitate de numire permite înnoirea Curţii
Constituţionale din 3 în 3 ani, ceea ce contribuie la asigurarea independenţei judecătorilor
faţă de autorităţile publice care i-au numit.
Primele decizii ale Curţii Constituţionale au fost pronunţate în data de 30 iunie 1992.
În anul 2003, urmare a revizuirii Legii fundamentale, art.142 alin.(1) a consacrat rolul
Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei, acordându-i-se noi atribuţii, care
îi sporesc importanţa în edificiul instituţional al statului de drept.
Conform art. 146 din Constituția României, aceasta are următoarele atribuții:
Componență
Curtea se compune din nouă judecători numiți pentru un mandat de nouă ani, care nu poate
fi prelungit sau reînnoit. Câte trei judecători sunt numiți de către Camera Deputaților, Senat,
respectiv de Președintele României. Componența Curții se înnoiește cu o treime din
numărul judecătorilor din 3 în 3 ani, fiecare din autoritățile competente să efectueze
numirile desemnând câte un judecător.
Aplicarea acestui sistem de înnoire periodică a fost asigurată, la înființarea Curții, prin
numirea primilor judecători pe durate de 3, 6 și 9 ani, pentru fiecare din aceste durate fiind
desemnat, în mod corespunzător, câte un judecător din fiecare grupă.
Funcţia de judecător al Curţii Constituţionale este incompatibilă cu orice altă funcţie publică
sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul juridic superior. Totodată,
judecătorilor le este interzis să facă parte din partide politice. Judecătorii Curţii sunt
obligaţi, prin lege, să-şi îndeplinească funcţia cu imparţialitate şi în respectul Constituţiei şi
să se abţină de la orice activitate sau manifestare contrare independenţei şi demnităţii
funcţiei lor.
Curtea Constituţională îşi desfăşoară activitatea în plen, iar actele Curţii se adoptă cu votul
majorităţii judecătorilor, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Cvorumul pentru plen este de două treimi din numărul judecătorilor. Judecătorii au obligaţia
de a-şi exprima votul afirmativ sau negativ, abţinerea nefiind permisă.
Plenul poate lua orice măsură necesară pentru buna desfăşurare a activităţii Curţii
Constituţionale. În competenţa sa intră aprobarea Regulamentului de organizare şi
funcţionare a Curţii, preşedintele convoacă şi prezidează şedinţele acesteia, îndeplinind şi
celelalte atribuţii prevăzute în Legea de organizare şi funcţionare a Curţii, precum şi în
Regulament.
Aparatul Curţii Constituţionale este alcătuit din corpul magistraţilor - asistenţi, care îşi
desfăşoară activitatea sub conducerea preşedintelui Curţii, şi din personalul Secretariatului
General, care asigură serviciile necesare funcţionării Curţii.
Structura personalului Curţii Constituţionale este reglementată prin Legea nr. 124/2000.
Conform art. 147 (4) din Constituția României, toate deciziile Curții Constituționale se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, fiind astfel informații comunicate din
oficiu. De asemenea, textul deciziilor poate fi accesat și direct, din baza de date, pe pagina
de internet a Curții Constituționale, potrivit unor criterii specifice instantei de contencios
constituțional.
Decizia 460 din 22 iunie 2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art.
33 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile
de asigurări sociale de sănătate
Autorii sesizării
Excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art. 33 din Ordonanța de Urgență a
Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate
a fost ridicată de partea unui litigiu în cadrul unei acțiuni civile având ca obiect pretenții.
Obiectul excepţiei
Efectele deciziei
Potrivit art.147 alin.(1) lit.c) din Constituţie, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare
constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la
publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul,
după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe
durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de
drept.