Prezenţa Reală A Lui Hristos În Taina Sfintei Euharistii
Prezenţa Reală A Lui Hristos În Taina Sfintei Euharistii
Prezenţa Reală A Lui Hristos În Taina Sfintei Euharistii
Marin BUGIULESCU1
Rezumat:
Hristos, Fiul lui Dumnezeu Întrupat, transcende timpurile şi spaţiile, şi este
prezent real cu scopul sfinţirii şi îndumnezeirii fiecărui membru al Trupului Său
tainic, sacramental, şi anume Biserica. Hristos este prezent în Biserică prin
Euharistie,Trupul şi Sângele Său sub chipul pâinii şi vinului.Prin tot acest proces
tainic are loc extinderea mântuirii obiective, a sfinţirii şi a îndumnezeirii, însuşită
în mod personal de toţi cei credincioşi, care în calitatea de membri ai Bisericii se
unesc cu Hristos în cadrul Jertfei aduse Tatălui ceresc. Privită sub acest aspect,
dogmatiştii ortodocşi arată că Euharistia are un întreitcaracter: Anamnetic, de
Taină şi de Jerfă.( I Co 11)Studiul de faţă, plecând de la aceste realităţi scoate în
evidenţă prezenţa lui Hristos în istorie prin întrupare, şi a Aceluiaşi Hristos, dar în
mod tainic sacramental în Euharistie, în pâinea şi vinul sfinţite, care prin prefacere
devin Însuşi Sfântul Trup şi Sfântul lui Sânge.
Cuvinte cheie:
Biserica, Euharistie, Sacrament, Sfânta Jertfă, Preoţie, Creştini
Introducere
Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, este cea de-a doua persoană a Sfintei
Treimi care a revelat şi împlinit în lume iubirea şi iconomia divină prin care sunt
posibile procesele cunoaşterii, mântuirii şi îndumnezeirii sau sfinţirii omului şi a
întregii creaţii. Persoana şi Opera lui Iisus Hristos reprezintă fundamentul pe care
se realizează în mod obiectiv şi subiectiv unirea şi comuniuneadintre Dumnezeu şi
om. Fără Domnul nostru Iisus Hristosnu sunt posibile relaţiile de comuniune dintre
om şi Dumnezeu în cel mai deplin mod.Mai mult decât atât, chiar şi prezenţa
divină ar fi pusă la îndoială, pentru că, pe de o parte, s-ar putea considera că
1
Pr. dr. Marin BUGIULESCU, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea „Valahia”
din Târgovişte. Teologie Pastorala, m_bugiulescu@yahoo.com
Prezenţa reală a lui Hristos în Taina Sfintei Euharistii
59
Marin Bugiulescu
prin prefacere devin Însuşi Sfântul Trup şi Sfântul lui Sânge. „Astfel, prezenţa
trupului şi sângelui Domnului sub chipurile pâinii şi vinului, pentru a ni se da din
iubire spre mâncare şi băutură, sau pentru a se uni cu noi din iubire la maximum,
dă deplină îndreptăţire şi eficacitate întrupării şi învierii Domnului din iubirea
faţă de noi”2. Deci, scopul prezenţei reale a Lui Hristos în Euharistie este
mântuirea şi sfinţirea celor credincioşi prin unirea cu El pentru a însuşi sau
împropria roadelor jertfei Lui, care prin trăirea alături de El sunt rezultate
personale ale credinţei, voinţei şi iubirii fiecărui credincios.
2
Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, „Taina Euharistiei, izvor de viaţă spirituală în ortodoxie”,
în Ortodoxia 31 (1979), nr. 3-4, p. 506.
3
Alexandre Schmemann, Euharistia Taina Împărăţiei, Trad. Pr. Boris Răduleanu,
Editura Anastasia, Bucureşti 1993, p. 74.
60
Prezenţa reală a lui Hristos în Taina Sfintei Euharistii
4
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă,
Editura IBMBOR, Bucureşti 2004, p. 9-10, 16.
5
Liturghier, EdituraIBMBOR, Bucureşti 2012, p. 195.
6
Pr. Prof. Dumitru Radu, „Caracterul eclesiologic al Sfintelor Taine si problema
intercomuniunii”, (teza de doctorat), în Ortodoxia 30 (1978), nr. 1-2, p. 20.
61
Marin Bugiulescu
voi învia în ziua cea de apoi. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu,
adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru
Mine şi Eu întru el. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru
Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine. Aceasta este pâinea care
s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce
mănâncă această pâine va trăi în veac.” Jertfa cea sângeroasă de pe Golgota, este
Jertfa care înlocuieşte definitiv toate jertfele sângeroase ale Vechiului Testament
(Evrei 10,10; 12, 10,14). Mântuitorul întemeind şi săvârşind pentru prima dată la
Cina Cea de Taină Sfânta Euharistie, ca prefigurare a jertfei lui, a descoperit cele
două aspecte ale ei, şi anume: de Taină şi de Jertfă, pe care creştinii sunt datori să
o aducă drept mulţumire pâna la Parusie: „Aceasta să o faceți spre pomenirea
Mea”(Luca 22, 19; I Corinteni 11, 25); „Că ori de câte ori veți mânca aceasta
pâine și veți bea acest pahar, moartea Domnului vestiți până când va veni.”(I
Corinteni 11,26). Această poruncă împlinită de Sfinţii Apostoli şi de Biserică de la
începuturile ei (Faptele Apostolilor 2,42; 46; 10,7,11; I Corinteni 10,16-17; 11,23)
este o vestire a Morţii mântuitoare a lui Hristos. Dar jertfa Lui culminează prin
înviere, pentru că Hristos a înviat din morţi şi împreună cu El întreaga umanitate,
şi va veni a doua oară, la Parusie ca să judece vii şi morţii. Ţinând cont de aceste
considerente, Euharistia, nu este doar o comemorare a Morţii Sale, ci constituie o
comuniune reală cu Hristos, în Jertfa şi învierea Sa, ceea ce reprezintă pentru
comunitatea eclesială garanţia şi fundamentul comuniunii şi vieţii veşnice.
Pâinea şi vinul euharistic simbolizează unitatea jertfei lui Hristos în care
comunitatea Bisericii este adunată asemenea boabelor de grâu sau de struguri. Prin
Sfânta Euharistie, întreaga Biserică este ca o pâine, ca un singur trup (I Corinteni
10,17). Identitatea Euharistiei este aceiaşi de la instituirea ei până la parusie. Nu
prezintă teologia ortodoxă mai multe euharistii sub mai multe forme, nici nu
vorbeşte de schimbări sau dezvoltări ale ei şi aceasta deoarece ea constituie Jertfa
lui Hristos, iar în cadrul ei Hristos este prezent în mod real. Aşadar, de la Cina cea
de Taina până la sfârşitul veacurilor, Mântuitorul, în forma sacramentală,
nesângeroasă, prin intermediul pâinii şi al vinului, se uneşte cu Apostolii şi cu toţi
creştinii, care primesc prin Euharistie însuşi Trupul şi Sângele Său. Prin ea Hristos
este deplin prezent în comunitatea eclesială şi în fiecare membru al ei, hrănindu-i
personal de la botez, locuind în trupul lor, prin Trupul şi Sângele lui. „Căci ce
poate fi mai măreţ decât să fim recunoscuţi de Tatăl ca mădulare ale Fiului Său,
ca Unul care pe chipurile noastre găseşte înseşi trăsăturile Fiului Său...Dar cum
să punem alături înfierea dumnezeiască de cea trupească faţă de care este mult
mai lăuntrică şi mai deplină, în aşa măsură încât cei născuţi duhovniceşte sunt
mai deplin fii, decât sunt copiii trupeşti faţă de părinţii lor? Şi încă cu atât mai
mult, cu cât Dumnezeu întrece prin înfierea sa adoptivă chiar pe părinţii care
63
Marin Bugiulescu
nasc pe prunci din fiinţa lor”7. Astfel, Hristosul euharistic devine consângean8 cu
noi, de la întruparea lui, şi confiinţial cu noi prin Euharistie, convieţuind în noi
prin harul Duhului Sfânt, trimis de El ca Mângâietor şi dătător de viaţă (Ioan
15,26; 20,21-23).
Deplina transparenţă a lui Hristos şi a creaţiei în Euharistie este arătată în
unirea comunităţii eclesiale cu El. Fiecare membru e însufleţit de dorinţa dăruirii
după modelul lui Hristos, pentru că unirea e deplină: „Cugetul lui Hristos se face
una cu cugetul nostru, voia Lui, una cu voia noastră, trupul şi sângele Lui, una cu
trupul şi sângele nostru”9. Prezenţa activă a lui Hristos îi îndeamnă la unitate
doctrinară (aceiaşi credinţă), canonică şi cultică. Biserica şi Euharistia sunt de
nedespărţit. Biserica prin Euharistie este deplină atât sub aspectul văzut ca o
comunitate teandrică, dar mai ales în aspectul nevăzut în sensul de comuniune cu
Hristos, pentru că îl oferă întreg pe Hristos membrilor ei care-i uneşte în
aceeaşijertfă şi dragoste. „Fără Euharistie nu este posibilă Biserica, fiindcă numai
Euharistia este aceea care uneşte fără să dizolve şi care extinde fără să împartă
sau să despartă pe cei uniţi cu Hristos, sau pe cei în care Hristos a făcut hrană şi
băutură neîmpuţinată”10. Aşadar, prin împărtăşirea euharistică, unirea cu Hristos şi
viaţa în Hristos a fiecărui creştin este deschisă şi îndreptată către toţi oamenii, ca
rezultat al comuniunii şi vieţii duhovniceşti.
7
Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos, Cartea a IV-a, traducere Pr. Prof. Dr, Ene
Branişte, şi Pr. Prof. Dr T. Bodogae, Edit. Arhiepiscopiei Bucureşti, 1989, p. 123.
8
Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheze, IV,3, trad. Pr. Dumitru Fecioru, Editura
IBMBOR, Bucuresti 2003, p. 356
9
Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos, Cartea a IV-a, p. 109.
10
Pr. Prof. Dr. Dumitru Radu, Caracterul ecleziologic..., p. 265.
64
Prezenţa reală a lui Hristos în Taina Sfintei Euharistii
11
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, „Transparenţa Bisericii în viaţa sacramentală”, în
Ortodoxia 22 (1970), nr. 4, p. 512.
12
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, „Iisus Hristos, arhiereu în veac”, în Ortodoxia 31
(1979), nr. 2, p. 218.
13
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, „Iisus Hristos, arhiereu în veac”, p. 218.
65
Marin Bugiulescu
14
Kallistos Ware (Ware Timothy), The Orthodox Church, Penguin Books, London,1964,
p. 287.
15
Sfântul Chiril al Alexandriei, Scrieri. Partea a III-a. Despre Sfânta Treime, (PSB 40),
traducere de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, Bucureşti 1994, p. 561.
66
Prezenţa reală a lui Hristos în Taina Sfintei Euharistii
tainic. Credincioşii sunt cuprinşi în jertfa Lui, şi de aceea au intrare la Tatăl pentru
că sunt aduşi în condiţia de jertfă curată. Euharistia a fost instituită pentru ca
Hristos Cel jertfit și înviatsă vină şi să rămână în membrii Bisericiipână la sfârşitul
veacurilor. Jertfa lui Hristos în istoria mântuirii este o împlinire a comuniunii,
pentru că în ea iubirea lui Dumnezeu se răsfrânge către întreaga umanitate, către
toţi oamenii cuprinşi ipostatic şi relaţional în El de la întrupare şi, astfel, roadele
operei Lui sunt pentru întreaga omenire.Această jertfă prezentă prin Euharistie în
Biserică este actualizată prin epicleză, moment în care preotul cere Dumnezeului
ceresc „să trimită pe Duhul Său cel Sfânt” peste cei prezenți și peste darurile de
pâine şi vin aduse ca jertfă de comunitatea bisericească prin preoţia specială,
pentru a fi prefăcute în Sfântul Trup şi Sânge ale lui Hristos.
Jertfa euharistică este aceeaşi cu Jertfa de pe Cruce, iar Jertfitorul şi jertfa
sunt una şi aceiaşi realitate, una şi aceiaşi Persoană, cea a Lui Hristos.
Aceastăidentitate a Jertfei euharistice cu Jertfa de pe Cruce este dată de Acelaşi
Jertfitor, (Hristos Domnul), aceiaşi materie a jertfei, Sfântul Său Trup şi Sânge,
adusă cu acelaşi scop: eliberarea de păcat şi moarte a umanităţii, şi are Acelaşi
primitor, şi anume Sfânta Treime. Acest fapt este exprimat şi de rugăciunea rostită
de protos în timpul heruvicului: „...şi pe mine, cel care sunt îmbrăcat cu harul
preoţiei, învredniceşte-mă, cu puterea Sfântului Tău Duh, să stau înaintea acestei
sfinte mese a Tale şi să jertfesc Sfântul şi preacuratul Tău Trup şi scumpul Tău
Sânge.... . Că Tu eşti Cel ce aduci şi Cel ce Te aduci, Cel ce primeşti şi Cel care
Te împarţi, Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui
fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului
Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”16.
Dar din punct de vedere al modului aducerii sau săvârşirii există unele
deosebiri de formă întreJertfa Euharistică şi Jertfa de pe Cruce, fară ca prin acestea
să fie afectată esenţa ei, şi anume prezenţa reală a lui Hristos cu umanitatea noastră
asumată ca trup de El, aflată în stare de jertfă mântuitoare şi sfinţitoare. Aceste
deosebiri au fost delimitate dogmatic astfel:
1. Jertfa de pe Crucea Golgotei a fost sângeroasă, pe când Jertfa euharistică
este săvârşită în mod tainic, sacramental şi nesângeros;
2. Jertfa sângeroasă de pe Crucea Golgotei a fost adusă o singură dată pentru
totdeauna (nu va mai fi alta) şi doar în acel loc, timp şi spaţiu, pe când Jertfa
Euharistică se săvârşeşte ca prezenţă a lui Hristos cel înviat peste timp şi veşnicie
în spaţiul sacramental al Bisericii, înţeleasă drept comunitate şi comuniune
teandrică.
3. Jertfa sângeroasă de pe Crucea Golgotei a fost adusă, ca împlinire a
mântuirii obiective pentru întreaga umanitate, doar de Hristos, pe când Jertfa
16
Liturghier, p. 159-169.
67
Marin Bugiulescu
17
Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, „Deosebiri confesionale cu privire la Sfintele Taine”, în
Ortodoxia 10 (1959), nr. 4, p. 509.
68
Prezenţa reală a lui Hristos în Taina Sfintei Euharistii
18
Sfântul Grigore Sinaitul, Filocalia, vol. VII, Capete foarte folositoare în acrostin, cap.
112, traducere Pr. Dumitru Stăniloae, IBMBOR, Bucureşti, 1977, p. 132.
19
Liturghier, p. 177.
69
Marin Bugiulescu
20
Ware, Timothy, The Orthodox Church, Penguin Books, London, 1964, p. 290.
21
În Biserica Ortodoxă pregătirea darurilor pentru jertfa euharistică, se face la
proscomidie, şi se foloseşte numai pâine dospită şi vin curat din struguri amestecat cu apă, spre
deosebire de Biserica Catolică, Protestantă, Armenii şi Maroniţii care folosesc azima din
secolul al IX-lea. Folosirea pâinii dospite şi a vinului fermentat se sprijină pe realitatea
scripturistică expusă de Sfânta Evanghelie de la Ioan, care arată că Hristos la Cina cea de Taină
a folosit pâinea dospită şi nu azimă: „Deci L-au adus pe Iisus de la Caiafa la pretoriu; şi era
dimineaţă. Şi ei (iudeii n.n.) n-au intrat în pretoriu, ca să nu se spurce, ci să mănânce Paştile”
iar Sâmbăta ce a urmat Răstignirii Domnului a fost „zi mare”(In 18, 28; 19, 31). Rezultă foarte
clar că Hristos a fost răstignit în ajunul Paştilor evreeşti, numită la Sinoptici prima zi a azimilor.
Deci, la Cina cea de Taină, întemeind noul Paşte şi nu cel iudaic, Iisus a folosit pâine dospită
pentru că momentul acesta a avut loc în seara precedentă zilei în care Iudeii sarbătoreau paştele,
conform cu prescripţiile mozaice privind „mielul pascal” însoţit de azime. Pesahul iudaic era,
aşadar, celebrat începând cu seara zilei de 14- până pe 21 Nissan. În conformiate cu această
realitate, Biserica Ortodoxă foloseşte pâinea dospită şi nu azimă (a se vede şi FAp 2, 42), spre
deosebire de Biserica Apuseană care pe alocuri admite acest fapt, dar folosesc azima sau pâinea
nedospită începând în mod generalizat cu secolul al IX-lea.
70
Prezenţa reală a lui Hristos în Taina Sfintei Euharistii
22
Liturghier, p. 176-177.
23
Hristou Andruţos, Simbolica, Ed. A II-a, Editura Anastasia, Bucureşti, 2003, p. 468.
24
Nicolae Cabasila, Tâlcuirea dumnezeieştii Liturghii, ed. a III-a, trad., strudiu
introductiv şi note de Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, Ed.
Arhiepiscopiei Bucureştilor, 1997, p. 79.
25
Sarah Beckwith, Christ’s Body: Identity, Culture and Society in Late Medieval
Writings, London, Routledge, 1993, p. 36.
26
The Council of Trent, Session the Thirteenth, Ch. IV, Ed. and trans. J. Waterworth,
London: Dolman, 1848, Hanover Historical Texts Project Scanned by Hanover College
students in 1995, p. 68, www.documentacatholicaomnia.eu/03d/1545-
1545,_Concilium_Tridentinum,_Canons_And_Decrees,_EN.pdf (accesat la data 28 februarie
2018)
27
Hardon, John A., With Us Today: On The Real Presences of Jesus Christ in the
Eucharist, Ypsilanti, MI: Ave Maria Communications, 2000, p. 15, (traducere personală).
71
Marin Bugiulescu
32
Douglas Farrow, „Eucharist, Eschatology, and Ethics” in The Future as God’s Gift, ed.
D. Fergusson &M. Sarot, T. & T. Clark, London, 2000, p. 201.
33
Marthin Luther, Despre captivitatea babilonică a Bisericii, t. 2, Ouevres, Geneve,
1962, p. 181.
34
De Gruchy, John, “Real presence” and sacramental praxis – Reformed reflections on
the Eucharist, in NGTT Dutch Reformed Theological Journal 54 (2013), nr. 3-4, p. 5,
http://ngtt.journals.ac.za/pub/article/view/348/453, (traducere personală, accesat la 28 Februarie
2018))
35
Hristou Andrutsos, Simbolica, p. 473.
36
Hristou Andrutsos, Simbolica, p. 473.
73
Marin Bugiulescu
37
Teologii transsemnificării sunt Edward Schillebeeckx (în lucrarea Die
eucharistischeGegenwart, Düsseldorf, 1967) şi Piet Schoonenberg (în lucrarea
Tegenwordigheid, în Verbum 31 1964)
38
Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, IV, 3, Ed. a III-a, trad. de Pr. Dumitru Fecioru,
Ed. Scripta, Bucureşti, 1993, p. 166.
39
Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Spiritualitate şi comunitate în Liturghia Ortodoxa, Ed.
IBMBOR, Bucureşti, 2004, p. 272.
40
Sfântul Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice şi etice, Ed. Deisis, Sibiu, 1998, p.
490.
74
Prezenţa reală a lui Hristos în Taina Sfintei Euharistii
41
IPS. Dr. Nicolae al Makariopolei, „Preînchipuiri euharistice, caracterul şi importanţa
lor”, în Mitropolia Banatului 14 (1974), nr. 1-3, p. 33.
42
Sfântul Chiril al Ierusalimului, Catehaze mistagocgice, IV, p. 355-356.
43
Pr. Prof. Dumitru Stăniloae „Legătura interioară între moartea şi învierea Domnului”, în
Studii Teologice 8 (1956), nr. 5-6, p. 277-278.
75
Marin Bugiulescu
44
Liturghier, p. 186.
76
Prezenţa reală a lui Hristos în Taina Sfintei Euharistii
45
Ioannis Zizioulas, Euharistie, Episcop, Biserică, Editura Basilica a Patriarhiei Române,
Bucureşti, 2009, p. 87.
46
Hristou Andrutsos, Simbolica, p. 470.
77
Marin Bugiulescu
prezenţei lui în timp, în Biserică, în Euharistie, în icoane şi mai ales în toţi cei
credincioşi care formează cu El o singură unitate, un singur Trup, o singură
cămaşă necusută, şi anume Biserica, aşezământul veşnic, teandric şi sacramental al
mântuirii omului şi sfinţirii întregii creaţii.
78