CURS

INGRIJITOR LA DOMICILIU

NOTIUNI INTRODUCTIVE

Un ingrijitor la domiciliu trebuie sa fie in primul rand pregatit psihic pentru o

astfel de meserie, sa cunoasca foarte bine ce implica un astfel de job si cum sa se
poarte cu un om batran si bolnav.
Pentru a fi ingrijitor este necesar sa ai abilitatea de a empatiza cu suferinta
pacientului, dar si sa fii suficient de puternica pentru a nu te pierde cu firea in
situatii de criza. Iata cateva dintre lucrurile pe care trebuie sa le cunoasca o
ingrijitoare.

Programul asistatului

Este esential ca o ingrijitorul sa stie care este programul celui de care are grija, la ce
ora trebuie sa se trezeasca, cand trebuie sa doarma, cand trebuie sa manance si sa
isi ia pastilele. Pentru un ingrijitor la domiciliu aceste informatii sunt esentiale, asa
ca trebuie sa le cunoasca in detaliu.

Tabieturile asistatului

Sunt anumite persoane care au anumite tabieturi, asa ca in limita posiblitatilor,un

ingrijitor trebuie sa le respecte. Daca persoana asistata bea in fiecare dimineata
ceai, daca are o anumita emisiune la care se uita, daca vrea in fiecare zi sa citeasca
presa etc, ingrijitorul ar trebui sa se ocupe de aceste lucruri, astfel incat sa faca viata
pacientului cat mai placuta si usoara.
Modalitati de socializare

Este foarte important ca un ingrijitor la domiciliu sa comunice si sa socializeze cu

asistatul. Aceasta socializare va face mult mai usor procesul de ingrijire, va stabili o
legatura importanta intre cele doua persoane si va aduce nenumarate beneficii
pacientului.
Momentele de socializare aduc bucurie batranului si il fac pe acesta sa se simte bine,
important. Starea psihica a batranului este foarte importanta pentru sanatatea
generala a acestuia, asa ca o ingrijitoare trebuie sa incerce cat mai des sa abordeze
diverse subiecte de discutie cu pacientul. Discutati despre subiectele preferate ale
pacientului, despre familie, despre invatamant si alte subiecte care ii fac placere.

O atitudine pozitiva, intelegatoare, responsabila, combinata cu dorinta de a ajuta si

de a fi amabil te poate ajuta sa treci peste momentele dificile care pot aparea in
relationarea cu cei in varsta. Acest job presupune solicitarea ta si din punct de
vedere emotional, asa ca este important sa te mentii stabil si sa nu te lasi intimidat.

Inainte de a va hotara sa lucrati caingrijitor asigurati-va ca stiti ce presupune a lucra

cu persoane rapuse de boala, invalizi, batrani, etc.
Infirmiera trebuie sa ramana calma si calculata in situatii de criza, chiar si in fata
tragediei; trebuie sa empatizeze cu durerea bolnavului dar sa nu afecteze starea ei,
sa nu ii atribuie un caracter personal si sa nu altereze caitatea serviciilor ei. Meseria
de infirmiera presupune, de cele mai multe ori, flexibilitate, rabdare si rezistenta
fizica. Pot sa apara situatii neprevazute, de criza, se poate inrautati rapid starea de
sanatate a persoanei pe care o ingrijeste si atunci necesita o atitudine lucida,
stapana pe sine, gata sa actioneze in inteserul bolnavului.
Este bine de stiut care sunt calitatile pe care trebuie sa le detina o persoana care
doreste sa lucreze ca infirmiera, fie ca ingrijeste persoane varstnice, fie persoane
mai tinere dar care sunt in imposibilitatea de a se ingriji singure.

Abilitati de comunicare

In orice cariera avem nevoie de solide abilitati de comunicare, dar pentru infirmiere
aceasta este cea mai importanta calitate, pentru ca ele trebuie sa fie dispuse sa
relationeze cu usurinta cu persoana pentru care lucreaza si cu familia acestuia, sa
detina si bune abilitati de ascultare si de urmare intocmai a instructiunilor date de
catre medic sau familie.

Stabilitate emotionala

A avea grija de o persoana care este in imposibilitatea de a se ingriji singur este

destul de stresant atunci cand trebuie sa faci fata unor situatii traumatice.
Capacitate de a accepta suferinta si moartea, fara a capata caracter personal, este
esentiala.

Empatie
Infirmierele trebuie sa manifeste empatie pentru durerea si suferinta bolnavilor.
Trebuie sa fie capabila sa simta compasiune si sa ofere confort fizic si psihic. Se vor
confrunta cu destul de multe momente de oboseala si de aceea trebuie sa fie apte tot
timpul sa recunoasca simptomele bolii si sa actioneze eficient atunci cand se
instaleaza o situatie critica.

Flexibilitate

Flexibilitatea este o calitate deosebit de importanta in lucrul cu persoanele greu

deplasabile, imobilizate, sau care sunt in incapacitate de a se ingriji singure. O
infirmiera trebuie sa detina flexibilitate atat in ceea ce priveste programul de lucru
(sa fie disponibila pentru ore peste program, pentru lucrul pe timpul noptii, lucrul
in weekend-uri) cat si a responsabilitatilor ce ii revin (menaj, administrare de
medicamente, companie, diverse comisioane etc.)

Atentie la detalii

Fiecare pas efectuat gresit in acest domeniu poate avea consecinte pe termen lung.
O buna infirmiera trebuie sa acorde o mare atentie la detalii, sa fie foarte atenta sa
nu sara peste pasii indicati de catre medic sau famile. Atunci cand o mica greseala,
fie de administrare incorecta a medicamentatiei fie legata de alimentatie, duce la o
tragedie, atentia la detalii poate face diferenta dintre viata si moarte. De acest
aspect trebuie sa fie constienta fiecare persoana care doreste sa lucreze ca
infirmiera.

Abilitati de rezolvare a problemelor

In cazul in care bolnavul este intr-o situatie foarte grava, intr-o faza foarte avansata
a bolii, poate oricand sa apara o urgenta medicala iar infirmiera trebuie sa detina
capacitatea de lua decizii rapid in situatii foarte stresante si sa rezolve problemele
cat mai repede cu putinta sau chiar inainte ca acestea sa apara.
Infirmiera trebuie sa stie sa linisteasca bolnavul, sa-i inspire incredere, sa arate ca
este stapana pe situatie; avand bune competente in rezolvarea de probleme, va stii
sa gestioneze momentele de irascibilitate ale bonavului, de neincredere, de jena si
de ostilitate care pot sa apara datorita suferintei si a bolii.

Diverse abilităţi interpersonale

Gandindu-ne ca infirmierele lucreza, in general, cu persoane bolnave, ele trec prin

diverse situatii neprevazute si mai putin placute, si de aceea au nevoie de diverse
abilitati personale care le vor ajuta sa faca fata unor astfel de situatii. Ele trebuie sa
stie sa comunice atat cu persoana bolnava, cat mai bland posibil, dar si cu familia
acestuia si cu medicii si asistentele curante. De cele mai multe ori trebuie sa
intuiasca nevoile bolnavului si sa incerce sa ii ofere un climat cat mai calm, cald,
prietenos si cu putine momente tensionate. Ele trebuie sa stie sa actioneze in cat
mai multe situatii si sa relationeze cu cat mai multe tipuri de personalitati.

Forta fizica

In atributiile unei infirmiere vor intra diverse activitati care pot necesita forta fizica:
statul in picioare perioade lungi de timp, ridicarea de obiecte foarte grele sau a
persoanei care necesita ingrijire (schimbatul hainelor unei persoane paralizate,
imbaierea acestuia etc.)

Abilitatea de a actiona prompt si eficient

Infirmiera trebuie sa fie pregatita sa raspunda rapid la situatii de urgenta si la alte

situatii care pot sa apara. Destul de des, munca de ingrijire a sanatatii unei persoane
grav bolnave presupune, de fapt, un raspuns brusc, spontan dar bine gandit la
incidentele neprevazute, iar o infirmiera trebuie sa fie pregatita in orice moment sa
actioneze promp si eficient, sa faca fata cu calm unei crize.
Infirmiera trebuie sa fie capabila sa faca fata si unor situatii mai delicate, sa detina
cunostinte legat de boala bolnavului pentru a putea sa identifice eventualele
urgente care pot sa apara si sa actioneze cu calm in beneficiul bolnavului.
Deasemenea, trebuie sa luam in calcul si situatia cea mai dureroasa si cea mai greu
de suportat: moartea. Ea trebuie sa fie stapana pe sine, sa nu se lase afectata,
coplesita de moment ci sa actioneze in a acorda suport moral, sa poata sa sustina
familia in aceste momente delicate.

Respectul

Si nu in ultimul rand, respectul este o calitate esentiala in lucrul cu persoanele

bolnave. O infirmiera buna trebuie sa detina respect pentru oameni si reguli. Ele
trebuie sa ramana impartiale in orice moment, trebuie sa fie constiente de
confidentialitate (sunt persoane care doresc ca cei din jur sa nu afle toate aspectele
boli sau ale suferintei persoanei in cauza), trebuie sa arate respect pentru cultura si
traditia familiei respective.
Mai presus de toate, infirmiera trebuie sa respecte dorinta pacientului sau a familiei
acestuia.

Infirmierele la domiciliu se confrunta adesea atat cu constrangeri fizice, cat si

psihologice importante. Oingrijitoare batranitrebuie sa faca fata singura unui
pacient care sufera de o boala infectioasa, unei persoane imobilizate la pat sau cu
care nu poate comunica. Prevenirea riscurilor profesionale in acest domeniu
implica o formare continua, prin adaptarea muncii conform cu starea de sanatate a
pacientului.
Ingrijirea unei persoane la domiciliu implica mai multe aspecte ce tin de persoana
in cauza, de care este bine sa tii cont inainte de a semna contractul de angajare. In
functie de aceste aspecte se negociaza practic si conditiile de lucru, modul de
salarizare etc.

Situatii pe care le poti intampina

Iata cateva dintre cazurile pe care le poti intampina in jobul de infirmiera:

• Pacientul este imobilizat la pat;
• Pacientul este o persoana in varsta, care nu isi mai poate desfasura activitatile
obisnuite singur;
• Pacientul sufera de o boala care necesita ingrijire permanenta: cancer, Alzheimer
etc;
• Pacientul sufera de o afectiune mentala;
• Pacientul este un copil cu handicap psihic sau locomotor.
In timpul ingrijirii unui bolnav la domiciliu, infirmiera se poate expune unor agenti
patogeni (virusi, bacterii, germeni etc). Respectarea unor precautii generale
constituie baza masurilor de prevenire. Tocmai de aceea orice infirmiera trebuie sa
cunoaca anumite reguli ce tin de ingrijirea bolnavului pentru a evita posibile
accidente. Toate aceste masuri trebuie sa vizeze deopotriva si conditiile de munca,
aspectele organizationale si protejarea pacientului.
Transmiterea agentilor patogeni se poate face printr-un simplu contact (strangere
de mana), pe cale aeriana (gripa, tuberculoza), prin lichide biologice (sange, urina)
etc.

Reguli generale de protectie pentru ingrijitori la domiciliu

Sangele, lichidele biologice si deseurile care rezulta in urma ingrijirii pot transmite
agenti infectiosi diversi, in special virusii hepatitei B si C si virusul imunodeficientei
umane (HIV). De aceea, orice infirmiera sau persoana care ingrijeste un bolnav
trebuie sa cunoasca regulile generale de protectie pentru a evita eventuale
accidente.
Iata aspectele pe care o infirmiera nu trebuie sa le piarda din vedere:

Spalatul frecvent pe maini

Spalarea frecventa a mainilor cand ingrijesti un bolnav este esentiala, insa nu ai

intotdeauna posibilitatea sa mergi la baie dupa fiecare actiune. Utilizarea
produselor hidro-alcoolice de curatare este adaptata in special pentru ingrijirea la
domiciliu. Prin aceasta metoda iti cureti mainile intr-un mod foarte rapid, chiar in
absenta apei si in proximitatea pacientului.

Folosirea manusilor de protectie

Foloseste obligatoriu manusi de protectie atunci cand efectuezi operatiuni ce

implica sange sau alte lichide biologice.
Tinuta lejera

Tinuta trebuie sa fie adaptata astfel incat bratele sa-ti fie permanent libere, sa nu ai
haine care te strang si care iti limiteaza miscarile.

Adaptarea la mediul de lucru

Tine cont de mediul in care lucrezi cu pacientul si adapteaza-ti modul de ingrijire in

functie de acest aspect (locul unde sunt tinute medicamentele si pansamentele,
colectorul de ace, cosul de gunoi, suportul de perfuzie etc). Cu cat stii mai bine unde
este locul fiecarui obiect de care ai nevoie in aplicarea tratamentului, cu atat iti vei
usura munca si te vei desfasura in cele mai sigure conditii, atat pentru tine cat si
pentru pacient.

Purtarea unei masti de protectie

Masca de protectie respiratorie in caz de infectie transmisibila pe cale aeriana este

absolut necesara pentru o infirmiera. Chiar daca pacientul nu sufera de o infectie
grava cum este tuberculoza, acesta poate contracta foarte usor virusul gripal,
deoarece sistemul sau imunitar este mult mai slab decat al unui om sanatos.

NEVOI FUNDAMENTALE

Exista 14 nevoi fundamentale, cu componente biologice, psihologice, sociale,

culturale si spirituale ale individului, iar atingerea de catre pacient a independentei
in satisfacerea acestor nevoi este defapt telul persoanei ingrijitor.
O nevoie fundamentale este o necesitate vitala, esentiala a fiintei umane
pentru a-si asigura starea de bine, in apararea fizica si mentala.Ca sa-si mentina un
echilibru fiziologic si psihologic, asistatul trebuie sa atinga un nivel minim de
satisfacere a nevoilor sale.
Independenta in satisfacerea nevoilor reprezinta atingerea unui nivel
acceptabil in satisfacerea nevoilor (un bun echilibru fiziologic si psihologic) prin
acctiuni pe care le indeplineste individul insusi, fara ajutorul unei alte persoane.
Independenta este deci satisfacerea uneia sau mai multor nevoi prin actiuni proprii,
indeplinite de persoana insasi.

Dependenta in satisfactia nevoilor reprezinta incapacitatea persoanei de a

adopta comportamente sau de a indeplini singur, fara ajutorul unei persoane,
actiuni care sa-i permita un nivel acceptabil in satisfacerea nevoilor astfel incit sa fie
independent.
 Originea probabila a acestei dependente este:

 lipsa de forta (pacientul nu poate)

 lipsa de vointa (pacientul nu vrea)
 lipsa de cunoastere (pacientul nu stie cum sa actioneze pentru
satisfacerea nevoilor fundamentale
Dependenta poate sa intereseze aspecte biologice, psihologice, social, cultural
si spiritual al fiintei umane. Pacientul poate sa prezinte mai multe forme de
dependenta:

 Potentiala
 Actuala
 Descrescinda
 Permanenta
Nivelurile de interventii acordate in ingrijiri se clasifica astfel:

 ingrijiri de prevenire primara

o se intelege mentinerea si promovarea sanatatii, prevenirea
imbolnavirilor. Interventiile urmaresc: educatia sanitara, prevenirea
specifica (vaccinuri)
 de prevenire secundara
o urmareste interventiile curative (tratarea bolilor, prevenirea
complicatiilor). Rolul asistentei este de a descoperi problemele aparute
in timp
 de prevenire tertiana
o urmareste recuperarea. Rolul asistentei este de sustinere a persoanei
ingrijite in recuperare, pina la recuperarea independentei personale
Sursele de dificultate se definesc ca fiind cauza dependentei, reprezinta un obstacol
major care impiedica satisfacerea uneia sau a mai multor nevoi fundamentale.
Sursele de dificultate pot fi cauzate de:

 Factori de ordin fizic

 Psihologic
 Social
 Spiritual
 Factori legati de insuficiente cunostiinte
Manifestari de dependenta in satisfacerea celor 14 nevoi
fundamentale

Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie

 Probleme de dependenta in satisfacerea nevoi de a respira:

  Alterarea vocii
 Senzatia de sufocare
 Obstructia cailor respiratorii
 Respiratie dificila pe nas
 Prezenta unor secretii abundente
 Deformari ale nasului
 Stranutul
 Aspiratia pe nas sau sforaitul

2. Probleme de dependenta in satisfacerea nevoi de a avea o circulatie

buna se manifesta prin circulatie inadecvata, care are sursa de dificultate de ordin
fizic (alterarea muschiului cardiac, alterarea peretilor arteriali, alterarea debitului
cardiac sau supraincarcarea inimi sau obstructiile arteriale), psihologic (anxietate,
stres, situatii de criza, alimentatia, sedentarismul, etc.).

Nevoia de a te alimenta si hidrata

1. Alimentatie si hidratare inadecvata prin deficit

 Anorexie alimentara
 Conditia cavitatii bucale (ulceratii, glosite , carii, gingivite, etc.)
 Dificultati in digestie si malabsorbtie
 Greata, varsaturi, aerofagie
 Recurgitare
 Hidratare insuficienta – cantitati mici
 Dezechilibru fizic ( slabiciune, tegumente si mucoase uscate)
 Gustul si valoarea alimentelor (obiceiuri gresite)
2.Alimentatie inadecvata prin surplus
 Indice ponderal peste 10-15 %
 Greturi, varsaturi
 Bulimie
3. Dificultate de a se alimenta si hidrata

4. Dificultate de a urma dieta

5. Greturi sau varsaturi

6. Refuz de a se alimenta si hidrata

Nevoia de a elimina

1. Eliminare urinara inadecvata

2. Retentia de urina (ischiuria)
 3. Incontinenta de urina si de materii fecale
4. Diareea
5. Constipatia
6. Varsaturile. Se urmareste: frecventa, orarul, cantitatea, continutul, culoarea,
mirosul, forta de proiectie si simptomele ce o insotesc (dureri, cefalee, greata,
transpiratii)
Pot fi:

 Ocazionale
 Frecvente
 Incoercibile
7. Menstra
8. Diaforeza (transpiratii abundente)

Se manifesta in functie de orar, cantitate, miros, dupa localizare poate fi:

 Generalizata
 Localizata

9. Expectoratia

 Culoare
 Miros
 Consistenta
 Forma sputei, Aspect, Cantitate

Nevoia de a misca si a avea o postura buna

1. Imobilitate

 Absenta sau diminuarea miscarilor

 Atonie, musculara, atrofie, hipertrofie musculara
 Escare de decubit
 Contractura musculara
 Ras sardonic (in tetanie)
 Anchiloza
 Crampe
 Diminuarea interesului pentru miscare

2. Hiperactivitate

 Vorbire caracteristica
 Reactie la toti stimuli
 Spasme, ticuri, manie, euforie
 Miscari caracteristice
 3. Necoordonarea miscarilor-tulburari prin lipsa sau diminuarea miscarilor
normale (ataxie, convulsii, tremuraturi, tulburari de mers, etc.)

4. Postura inadecvata
 oboseala musculara
 deformari ale coloanei vertebrale
 deformari ale soldului
 pozitii inadecvate date de boala
 dificultate in schimbarea pozitiei
 torticolis

5. Circulatie inadecvata

Nevoia de a dormi si a se odihni

1. Insomnia

Vorbim de somn perturbat

 Atipiri in timpul zilei

 Cosmaruri
 Somnambulism
 Apatie
 Pavor nocturn
 Neliniste
 Confuzia
 Iritabilitate
 Sentiment de tristete, depresie
 Concentrare scazuta, oboseala

2. Hipersomnia

 somn modificat
 somnolenta
 letargie
 narcolopsie
 oboseala
 inactivitate

3. Oboseala

Manifestari la nivelul: fetei, ochilor, a tensiuni arteriale, somn, puls,

tegumente, stare psihica, greutate corporala, astenie.
 3. Disconfort
 iritabilitate
 indispozitie, jena
 stare de disconfort
 diaforeza, dureri musculare

5. Dificultate sau incapacitate de a dormi

Nevoia de a te imbraca, a te dezbraca

Manifestari:

 Dificultate sau incapacitatea de a se inbraca si a se dezbraca

 Dezinteres fata de tinuta- stare de apatie
 Dezinteres sau refuz fata de a se inbraca/ dezbraca
 Alegere neadecvata de inbracaminte
 Dezbracare continua

Nevoia de a fi curat, de a proteja tegumentele

1.Carenta de igina la nivelul

 parului
 unghiilor
 nas
 cavitate bucala
 piele
 deprinderi igienice

2. Alterarea tegumentelor si a fanerelor

- eritem, acnee, hemoroizi, excoriatii, furunculul, ulcere varicoase,

cruste, intertrigo, alopecia, vezicule, vetiligo, pustule, ulceratii, papula, escare, fisuri,
edeme, descuamatii, varice

3. Dezinteres fata de igiena

4. Dezinteres de a urma prescriptiile de igiena

5. Alterarea mucoaselor

Nevoia de a mentine temperatura corpului la limite normale

Hipertermia
  frisoane
 subfebrilitate
 sindrom febril
 Piele rosie, umeda, calda

Hipotermia
 hipotensiune arteriala
 cianoza
 eritem
 edeme
 oboseala
 tulburari de vorbire
 somnolenta
 degeraturi
 durere

Nevoia de a evita pericolele

Vulnerabilitate in fata pericolelor

 Risc de accidente, raniri, caderi
 Risc de infectii
 Risc de inbolnavire, fatigabilitate, surmenaj
 Comportament agresiv sau depresiv

Afectarea psihica si fizica

Nevoia de a comunica

Comunicare ineficienta la nivel senzorial si motor

 Tulburari senzoriale (cecitate, anosmie, hipoestezie, hiperestezie,
surditate)
 Tulburari motorii (pareze, paralizi, )
 Tulburari de limbaj (afazie, dizartrie,balbaiala, dislalia, mutism)
 Reactii afective - insuficienta sau exces senzorial (neliniste,
inactivitate, anxietate, halucinatii, izolare)

Comunicare ineficienta la nivel intelectual

 Dificultate de asi aminti evenimente (amnezie)
 Dificultate de a face o judecata, vorbire incoerenta
 Comportament neadecvat
 Confuzie, obnubilare
 Comunicare ineficienta la nivel afectiv (agresivitate, devalorizare,
apatie, egocentrism, fobie, agorafobie, claustrofobie, nozofobie,
euforie, delir, idei de suicid, halucinatii, etc.)
Confuzie

Singuratate

Atingerea integritatii functiei si rolului sexual

Izolare sociala

Perturbarea comunicarii familiale

Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri si valori, de a practica

religia
Culpabilitate
 Sentiment de vinovatie
 Depresie
 Anxietate
 Tegumente reci si umede, respiratie accelerate

Frustrare
 Sentiment de pierdere, de inutilitate
 Supunerea la un regim
 Incapacitate de a exercita practica religioasa
 Tulburari de gândire
 Ignoranta fata de sensul propriei sale existente

Dificultate de a actiona dupa credintele si valorile sale

Dificultate de a participa la activitati religioase

Neliniste fata de semnificatia propriei existente

Nevoia de a fi ocupat si util

Devalorizarea
 Sentiment de inferioritate
 Descurajarea
 Incapacitate de a trece unele dificultati
 Somnolenta
 Agresivitate
 Diminuarea motivatiei
 Obsesia

Neputinta
  Conflict personal
 Esec profesional
 Dificultate in luarea deciziilor
 Retragere, resumarea
 Fatigabilitate
 Agasare, lipsa de ambitie, oboseala

Dificultate de a se realiza

Dificultate de a-si asuma roluri sociale

Nevoia de a te recrea

Neplacerea de a efectua activitati recreative

Dificultatea de a indeplini activitati recreative

Refuz de a indeplini activitati recreative

 Inactivitate
 Plictiseala,
 Tristete

Nevoia de a invata cum sa-ti pastrezi sanatatea

Ignoranta

Dificultate de a invata

Cunostiinte insuficiente

PRINCIPII GENERALE DE IGIENA

1 Igiena mainilor:

Mainile constituie cai de transmitere pentru aproape orice fel de agenti

patogeni de la un pacient la altul, sau de la un membru al personalului la pacient.
Astfel, igiena mainilor este cea mai importanta procedura de prevenire a
infectiei. Pentru a proteja pacientii de infectiile intraspitalicesti, igiena mainilor
trebuie sa se realizeze periodic si complet. Intr-adevar, mainile curate si
sanatoase, cu pielea intacta, cu unghiile taiate, si fara inele minimalizeaza riscul
contaminarii. Nu numai unghiile artificiale pot fi adevarate depozite de
microorganisme ci si mainile aspre si cu pielea crapata.
Materiale necesare:

 sapun sau detergent

 apa calda
 prosoape de hartie
 optional: agent antiseptic pt spalare, alcool-pentru mainile crapate,
perie de unghii, burete de plastic, dispozitiv de curatare a cuticulelor.

Implementare:

 se vor inlatura inelele asa cum prevad politicile centrelor, pentru ca ele
adapostesc murdarie si microorganisme. Unghiile naturale trebuie sa fie
taiate, scurte si curate
 se vor uda mainile si incheieturile mainilor cu apa calda si se va aplica
sapunul. Nu se va folosi sapun solid pentru ca acesta permite transmiterea
infectiei. Se vor tine mainile cu cotul in sus pentru a impiedica apa sa se duca
in sus pe maini si apoi iar in jos , contaminand astfel zonele curate
 se vor freca puternic mainile cu multa spuma de sapun cam 10 secunde.
Sapunul si apa calda reduc tensiunea suprafetei si aceasta ajutata de frecare
slabeste microorganismele care vor fi inlaturate impreuna cu spuma
 se va acorda o atentie deosebita zonelor de sub unghii si zonelor cuticulelor,
precum si degetului mare, arşicelelor, si partilolor laterale ale degetelor si
mainilor pentru ca acestea zone sunt propice dezvoltarii microorganismelor
 se vor clati mainile si incheieturile mainilor foarte bine pentru ca jetul de apa
curgand sa indeparteze spuma de sapun cu impuritatile si microorganismele
existente
 se vor sterge mainile, tamponand cum bine cu un prosop de hartie. Se va evita
frecarea care poate cauza asprirea mainilor

Consideratii speciale:

 inainte de a participa la orice procedura sterila sau de cate ori mainile sunt
intr-un inalt grad contaminate, trebuie spalate si antebratele, trebuie curatata
zona de sub unghii si zona cuticulelor cu o perie de unghii, sau cu un burete.
Se vor utiliza aceste instrumente moi pentru ca periile, pilele de metal, sau
alte obiecte tari pot rani pielea si, daca se intampla asta, poate fi o sursa de
contaminare
 In mod normal se va face spalarea mainilor cu sapun inainte de a incepe
programul de lucru; inainte si dupa orice contact direct sau indirect cu
pacientul; inainte si dupa realizarea oricaror situatii de genul suflarii nasului,
sau mersul la toaleta; inainte de a prepara si servi masa, inainte de a pregati si
 administra medicatia, dupa inlaturarea manusilor sau a oricarui alt tip de
echipament de protectie; la iesirea din tura
 se va folosi un agent de curatare antiseptic inainte de efectuarea
interventiilor invazive, ingrijirea ranilor, si dupa contaminare. Antisepticele
sunt de asemenea recomandate pentru a fi folosite la spalarea mainilor in
camerele de izolare, in maternitati, in unitatile speciale de ingrijire medicala
si inainte de a veni in contact cu un pacient cu imunitate scazuta
 se vor spala mainile inainte si dupa realizarea ingijirii pacientului, inaintea
efectuarii diverselor proceduri sau la contactul cu obiecte contaminate, chiar
daca ati purtat manusi. Intotdeauna se vor spala mainile dupa scoaterea
manusilor

Ingrijirea la domiciliu:

 daca se asigura ingrijirea la domiciliul pacientului se vor aduce propriile

provizii de sapun si prosoape de hartie cat si echipament de protectie (
manusi , halat, masca)
 daca nu exista apa curenta se vor dezinfecta mainile cu un agent de curatare
antiseptic

Complicatii:

 deoarece indeparteaza grasimea naturala a pielii, spalarea frecventa a

mainilor poate duce la uscarea pielii, craparea mainilor si la iritatii. Aceste
efecte sunt probabil si mai des intalnite in cazul folosirii repetate a agentilor
de curatare antiseptici mai ales la persoanele cu piele sensibila. De aceea
trebuie clatit foarte bine dupa orice folosire in exces a agentilor de curatare
pentru a diminua riscul iritatiilor
 pentru a preveni situatia in care mainile devin uscate si crapate se aplica
dupa fiecare spalare o crema emolienta sau se inlocuieste agentul de curatare
cu un altul. Trebuie avut in vedere ca lotiunea sau crema de maini folosita sa
nu afecteze interiorul manusilor deteriorandu-l

Metode de sterilizare si dezinfectie

Sterilizarea
 Reprezinta operatiunea prin care se obtine distrugerea tuturor
microorganismelor de pe obiecte. Ea este utilizata, in special, pentru instrumentarul
medico-chirurgical.

Inainte de sterilizare, instrumentele si materialele trebuie supuse actiunii de

presterilizare, adica de curatire riguroasa.

Dezinfectia

Este o operatie medico- sanitara, care foloseste o serie de metode (mecanice,

fizice, chimice) si antibiotice cu scopul de a indeparta sau de a distruge agentii
biologici patogeni care pot contamina organismul uman sau elemente din afara
organismului (imbracaminte, obiecte de uz casnic, mobila, apa, alimente etc.).

Termenul de dezinfectie este, uneori sinonim cu termenul de antisepsie,

avand in vedere ca ambii termeni auintelesul de distrugere a germenilor infectiosi
sau septici (septikos=putregai). Totusi cei doi termeni sunt diferiti: dezinfectia se
aplica organismului uman si unor elemente din mediul extern, in timp ce antisepsia
are aplicabilitate exclusiva asupra organismului uman.

Dezinfectia nu este acelas lucru cu sterilizarea, care are o polosinta limitata,

datorita efectului ei nociv asupra organismului viu.

Mijloace mecanice si fizice de dezinfectie sunt cel mai frcvent folosite

deoarece sunt la indemana, nu prezinta riscuri pentru om sau obiecte tratate si sunt
eficiente. Printre acestea enumeram: stergerea umeda, maturarea, aspirarea,
filtrarea, spalarea etc.

Mijloacele chimice de dezinfectie se bazaeza pe actiunea toxica asupra

microorganismelor a diferitilor agenti chimici. Dezinfectantii chimici uzuali sunt:
varul cloros (solutie si pulbere), cloraminele, formolul, detergentii, permanganatul
de potasiu apa oxigenata, perhidrolul sau alti dezinfectanti care sunt comercializati
(lysetol, gigasept etc).

Dezinfectia apei de baut pentru cantitati mici se foloseste fierberea timp de 30de
minute, urmata de aerare prin trecerea apei dintr-un vas in altul. In cantitati mari
(butoaie, fantana), apa se dezinfecteaza cu preparate de clor(cloramina, var cloros).

IGIENA CORPORALA

- Constituie expresia unei atitudini interioare si exterioare

- Sunt capabile sa sporeasca increderea in sine a individului
- Ofera un sentiment de siguranta in cadrul contactului social
Orice om dezvolta de-a lungul devenirii sale obiceiuri individuale, proprii, in ceea ce
priveste igiena corporala si imbracamintea.

Obiective:
-indeparteaza de pe suprafata pielii stratul cornos, descuamat si impregnat
cusecretiile glandelor sebacee si sudoripare, amestecate cu praf, alimente, resturi
de dejectii si alte substante straine care adera la piele
-deschiderea orificiilor de excretie ale glandelor pielii
-invioreaza circulatia cutanata si a intregului organism
-produce o hiperemie activa a pielii,favorizand mobilizarea anticorpilor formatiin
celulele reticulo-endoteliale din tesutul celular subcutanat
.-toaleta linisteste bolnavul, ii creeaza o senzatie placuta de confort

FACTORI CE INFLUENTEAZA IGIENA CORPORALA

- Varsta: persoanele in varsta isi pierd adesea- datorita reducerii fortei fizice
sau a diminuarii mobilitatii- motivatia necesara activitatii de ingrijire a
corpului
- Tipul de piele (miros, transpiratie)
- Sexul ( barbatii au adesea o atitudine diferita de cea a femeilor fata de igiena
corpului)
- Starea generale: atunci cand cineva nu simte bine acest fapt se manifesta si in
igiena corpului, caci intervine o reducere a motivatiei
- Mediul, locuinta (dusul, baia, baia comuna)
TRATAMENTUL ACORDAT PERSOANELOR IN VARSTA

-Motivarea catre o mai mare independenta

-Efectuarea calma, fara graba a igienei corporale si folosirea acestei ocazii pentru a
purta o conversatie

-acordarea de ajutor individual

-persoana asistata trebuie sa se simta comfortabil in inbracamintea pe care o poarta

sis a poata sa si-o aleaga singur, dupa posibilitati

-mentinerea sub observatie a starii generale a celui asistat

-aflarea si cunoasterea obiceiurilor individuale si respectarea lor pe cat este posibil

acest lucru. De exemplu: -dus, baie in vana sau lighean
 -temperatura apei

-frecventa si orele de efectuare a spalarii

- utilizarea de cosmetice

- utilizarea buretelui si prosopului

Acordarea de ingrijire la domiciliu necesita capacitate de improvizare, creativitate

si stabilirea unei relatii de incredere fata de asistat si rudele acestuia

PREGATIRI GENERALE PENTRU EFECTUAREA IGIENEI CORPORALE

- Informati persoana
- Inchideti geamurile si usile pentru evitarea curentului
- Vizitatorii trebuie sa paraseasca incaperea pentru pastrarea intimitatii
persoanei
- Pregatiti toate materialele necesare

Acordati atentie igienei personale

 Dezinfectati mana inainte si dupa efectuarea igienei corporale

 Utilizati, daca se poate, sorturi de unica folosinta
 Utilizati manusi de unica folosinta in caz de incontinent, boli infectioase si
pentru igiena intima
 Scoateti bijuteriile personale

CE TINE DE IGIENA CORPORALA

-Ingrijirea intregului corp, Igiena orala, Curatirea urechilor, Igiena nazala, Curatirea
ochilor, Igiena parului, Rasul, Toaleta intima, Ingrijirea pielii, Ingrijirea unghiilor

1. INGRIJIREA INTREGULUI CORP

- Umpleti ligheanul cu apa pregatita conform doleantelor celui asistat
- Folositi cate doi bureti si cate doua prosoape de culori diferite pentru partea
superioara si inferioara a corpului, in cazul in care nu sunt schimbate zilnic
- Sapunuri
- Material de efectuare a tratamentului profilactic- daca este cazul- si a altor
masuri de igiena
- Substante pentru igiena orala si a pielii
- Instrumente de ras
- Articole personale de toaleta ( deodorant, after-shave)
- Dezbracati persoana pana la brau
 In cazul unei mobilitati limitate, dezbracatul se incepe cu bratul sanatos, iar
imbracatul se incepe cu bratul cu afectiuni. In general se descopera doar acea
parte a corpului care urmeaza sa fie spalata.
2. IGIENA ORALA / DENTARA ( ingrijirea protezei )

O cavitate bucala curata sporeste starea de confort, imbunatateste starea generala

si impiedica formarea mirosurilor neplacute. Igiena orala este o activitate
profilactica impotriva formarii de carii si paradontoza; a mentinerii intacte a
membranei mucoase; prevenirea infectiilor bucale.

Multe personane in varsta poarta o proteza dentara

Pregatiri: - periuta de dinti, pasta de dinti

-pahar cu apa (pregatita dupa dorinta persoanei asistate)

- prosop
- vas

Model de procedura: - asezati persoana in pozitia sezand

-asezati prosopul dedesupt si puneti vasul in mana pacientului

- efectuati curatirea cavitatii bucale si a dintilor ( sau a protezei)

- clatiti bine

- introduceti la loc proteza

3. INGRIJIREA URECHIILOR

Se curata pavilionul urechii si portiunea de dupa ureche. NU se curate cu betisoare

cu vata ( pericol de perforare a membrane timpanului). Curatirea canalului
auditiv intra in sarcina medicului!!!

4.IGIENA NAZALA

Igiena nazala obisnuita se efectueaza prin suflarea nasului in batista. In cazul in care
acest lucru nu este posibil devine necesara o metoda speciala:

-inmuiati un betisor cu vata in ulei

-curatati cu grija nara si inmuiati crusta

-curatati din nou cu betisorul cu vata

-ungeti nara cu crema pentru a impiedica uscarea acesteia

5. IGIENA OCHIULUI
Ochii se spala din exterior spre interior ( fara sapun) si se usuca. Prezenta unei
cruste poate fi simptomul unei infectii. ATENTIE: dezinfectia mainilor este
absolute necesara! Masurile special de igiena a ochiului vor fi intreprinse de
catre personalul sanitar calificat.

Nu uitati curatirea ochelarilor!

6. INGRIJIREA / SPALAREA PARULUI

A se dapta in masura posibilitatilor la obiceiurile celui asistat.

In cazul persoanelor imobilizate la pat -

Puneti un prosop sub cap

Intoarce-ti capul persoanei intr-o parte si pieptanati-l, apoi repetati acest lucru pe
partea cealalta

Impletiti una sau doua cozi daca parul este lung, pentru a nu se incalci

Dati pacientului posibilitatea de a se vedea in oglinda

Spalatul parului: - se face de regula o data cu imbaierea sau dusul

-daca acest lucru nu este posibil, spalarea parului trebuie sa fie

efectuata in pat ( cu ajutorul rudelor). Exista in acest scop vase
special pentru spalarea parului.

Efectuare:

- Informati persoana asistata

- Indreptati trunchiul celui asistat, sprijinindu-l pe o perina, sau asezandu-l pe
marginea patului
- Pregatiti vasul de spalat
- Pregatiti vasil cu apa calda pentru clatit
- Efectuati spalarea cu grija si clatiti bine
- Uscati parul cu uscatorul
- Reasezati persoana in pat intr-o pozitie comoda (schimbati eventual cearsaful
daca este ud ).

7. RASUL SI INGRIJIREA BARBII

Rasul electric
 -cu aparatul de ras electric
-aparatul va fi bine curatat, inclusive lama circular

- Rasul cu spuma
-este mai temeinic
- necesita o indemanare mai mare
- dupa ce pielea a fost data cu spuma, se intinde cu o mana,in timp ce cu cealalta se
trage lama in directia opusa

- folositi la sfarsit lotiune de ras, pentru a calma pielea iritata

9. IGIENA PIELII
Aceasta se efectueaza de regula in cadrul igienei corporale si este adaptata
necesitatilor si obiceiurilor persoanei pe care o ingrijim.
Pielea persoanelor in varsta tinde catre uscare:
- Formarea de riduri
- Suprafata scortoasa a pielii
- Iritatii
- Senzatie de intindere / tensiune a pielii

Starea pielii trebuie sa fie controlata in mod regulat

Acordati atentie zonelor iritate (inrosite), a celor cu intertrigo, eruptiilor,

spalarii temeinice si uscarii pielii.

Intertrigo. este o conditie inflamatorie a pliurilor pielii indusa sau agravata de

caldura, umezeala, maceratie, frictiune si lipsa circulatiei aerului. Conditia este
frecvent inrautatita sau colonizata de infectie, cel mai comun condidozica, dar poate
fi si bacteriana, fungica sau virala.

Intertrigo afecteaza comun axila, perineul, zona submamara si pliurile

abdominale.Dermatita de scutec este agravata de intertrigo. Intertrigo este o
complicatie comuna a obezilor si diabeticilor.
Afectiunea este sezonala asociata cu caldura si umiditatea, sau activitati in care
intervine frictiunea pielii. Aspectul este dependent de zona de piele afectata si de
durata inflamatiei.Eritemul poate progresa la maceratie si crustificare. Pot apare
pustule si vezicule care sa indice infectia

Tratamentul include mentinerea pliurilor curate, uscate, se plaseaza o compresa

uscata intre acestea

.
 TOALETA INTIMĂ

scop

- igienic
- menţinerea unei stări de confort fizic
Părţile intime ale corpului sunt expuse infecţiilor, ulcerelor de presiune,
mirosurilor neplăcute, având în vedere anatomia şi fiziologia lor (pliuri ale pielii,
orificii naturale ale corpului, glande, organe excretoare).

Se execută de mai multe ori pe zi la pacienţii inconştienţi, cu sonde vezicale,

înaintea intervenţiilor chirurgicale în regiunea anală, organe genitale sau pe
căile urinare şi în perioadele menstruale.

Dacă pacientul este independent, i se pregătesc materialele pentru a se îngriji

singur.
pregătiri
 materiale
- paravan, două bazinete, tampoane sterile din vată, pensă porttampon,
cană cu apă caldă, săpun lichid, prosop, mănuşă de cauciuc, mănuşă de
baie, muşama,aleză,

 se controlează temperatura apei

 pacientul
- se informează, se asigură intimitatea

- se pregăteşte patul cu muşama, pacientul fiind în poziţie ginecologică

- se serveşte un bazinet pentru a-şi goli vezica urinară

- rămâne în poziţie ginecologică cu al doilea bazinet curat sub regiunea

sacrată

tehnica

- se îmbracă mănuşa de cauciuc, apoi cea de baie

- se spală regiunea dinspre simfiza pubiană spre anus, turnând apă şi săpun lichid
- se limpezeşte abundent

- se scoate bazinetul

- se usucă regiunea genitală anală, pliurile

- se pudrează cu talc pliurile

îngrijiri ulterioare

- se îndepărtează materialele, se aranjează patul

- pacientul este aşezat comod

DE ŞTIUT:

 spălarea organelor genitale externe se poate face cu tampoane de vată

montate pe pensa porttampon
 la bărbat, se degajă glandul de prepuţ şi se spală cu prudenţă (se previne
pătrunderea săpunului în uretră)
DE EVITAT:

- contaminarea regiunii genitale cu microorganisme din regiunea anală, prin

mişcări de spălare dinspre anus spre simfiza pubiană

SCHIMBAREA RUFARIEI ASISTATULUI

Lenjeria de corp a asistatului trebuie schimbata cel putin o data pe saptamana.

Corpul asistatului va fi sters de transpiratie si spalat, iar rufele curate vor fi bine
uscate si incalzite inainte de a se imbraca.
Schimbarea rufariei se efectueaza astfel: se pune mana sub mijlocul pacientului
pentru a-i scoate camasa, mai intai peste cap, apoi peste maini. Imbracarea camasii
se va face in sens invers.

La cei care au mana bolnava, dezbracarea camasii se face intai pe partea sanatoasa,
iar imbracarea se incepe cu mana bolnava.

Bolnavilor grav, care nu pot fi miscati, li se va da o camasa taiata la spate, iar

manecile acesteia se vor plia cu grija sub spatele bolnavului, pentru a nu face cute. .

Igiena pacientului, ca si igiena camerei acestuia, reprezinta doi factori deosebit de

important in mentinerea starii de sanatate a unei personae si in acccelerarea
procesului de vindecare a bolii.

TEHNICI DE MOBILIZARE SI TRANSPORT

PREGATIREA SI SCHIMBAREA PATULUI

Schimbarea lenjeriei cu bolnavul în pat

Se urmăreşte ca bolnavul să prezinte o stare de bine, confort fizic şi psihic, şi o stare de
igienă permanentă. Aceasta este o ocazie ca asistenta să comunice cu bolnavul pentru a-
i da acestuia posibilitatea să-şi exprime sentimentele, să-şi uşureze starea sufletească, să
câştige încrederea acesteia. Este de asemenea o posibilitate de a-l observa, de a-l mobiliza,
pentru a preveni complicaţiile, de a-i asigura condiţii corespunzătoare de igienă, de
relaxare, de odihnă. Schimbarea lenjeriei patului se face de câte ori este nevoie, de mai
multe ori pe zi, dacă este nevoie, dar în general, aceasta se executa dimineaţa, înainte de
curăţenie, după măsurarea temperaturii, luarea tensiunii, măsurarea pulsului şi toaleta
bolnavului.

Bolnavii din cauza stării generale impuse de boală, nu au puterea necesară de a sta în
poziţie şezândă, de aceea tehnica de schimbare a patului cu pacientul în pat, se face
întorcându-l în decubit lateral; schimbarea lenjeriei se face în lungimea patului.

Materiale necesare: aceleaşi ca şi pentru pregătirea patului fără pacient. În plus:, sac de
rufe, eventual lenjerie curată de corp şi material necesar pentru a spăla pacientul, dacă
s-a murdărit.

Lenjeria de pat se aşează pe un scaun în ordinea priorităţii, împăturită în felul următor:

pătura şi cearşaful de sub pătură se împăturesc fiecare în trei sub formă de armonică;
aleza se rulează împreună cu muşamaua în lungime; cearşaful se rulează în lungime.

Se evită curenţii de aer, se asigură intimitatea bolnavului, ferindu-l de priviri

indiscrete, se asigură măsurile privind asepsia.

Se anunţă bolnavul asupra procedeului, se linişteşte şi se asigură că manopera va fi

făcută cu blândeţe, că nu va fi mişcat inutil, că manevrele nu-i vor cauza dureri,
solicitându-i-se cooperarea.

Efectuarea: se face de către doi ingrijitori aşezati de o parte şi de cealaltă a patului.

Bolnavul rămâne acoperit până la schimbarea cearşafului de sub pătură. Marginile
cearşafului murdar se desfac de sub saltea de jur împrejur.

Ingrijitorul din partea dreaptă prinde pacientul cu mâna dreaptă în axila dreaptă, îl
ridică uşor, iar mâna stângă o introduce sub umerii acestuia, sprijinindu-i capul sub
antebraţ. Apoi cu mâna dreaptă (retrasă de sub axilă) trage uşor perna spre marginea
patului, bolnavul fiind deplasat uşor în aceeaşi direcţie. Se aşează apoi în dreptul
genunchilor bolnavului, introduce mâna stângă sub genunchii acestuia flectându-i puţin ,
iar cu mâna dreaptă îi flecteaza uşor gambele pe coapse. Din această poziţie, se întoarce
bolnavul în decubit lateral drept , sprijinindu-l în regiunea omoplaţilor şi a genunchilor.
Bolnavul se menţine acoperit. Ingrijitorul din partea stângă rulează cearşaful împreună cu
muşamaua şi aleza murdară până la spatele bolnavului; sulul de lenjerie murdară se află
în acel moment alături de sulul lenjeriei curate. Pe jumătatea liberă a patului, se
derulează cearşaful curat, muşamaua şi aleza pregătite mai înainte. Se întinde bine
cearşaful curat pe jumătatea liberă a patului şi se aşează o pernă îmbrăcată în faţă de
pernă curată , apoi se aduce pacientul în decubit dorsal cu multă blândeţe,
sprijinindu-l în regiunea omoplaţilor şi sub genunchi.

Pentru a aduce bolnavul în decubit lateral stâng , ingrijitorul din partea stângă
procedează la fel ca şi în cazul întoarcerii în decubit lateral drept: prinde bolnavul de
axila stângă, o ridică uşor, introduce mâna dreaptă sub umerii ei, îi sprijină capul pe
antebraţ şi după aceeaşi procedură, întoarce pacientul în decubit lateral stâng aducându-l
dincolo de cele două suluri de lenjerie. Ingrijitorul rulează mai departe din partea
dreaptă, lenjeria murdară o îndepărtează, introducând-o în sacul de rufe murdare ; apoi
derulează lenjeria curată şi o întinde bine , iar bolnavul este adus în decubit dorsal,
sprijinit de cele două asistente. Se efectuează colţurile după tehnica cunoscută. Pătura
de deasupra bolnavului se împătură în trei şi se aşează pe un scaun; bolnavul rămâne
acoperit cu cearşaful folosit până atunci. Peste acesta , asistenta aşează cearşaful curat
împăturit anterior în trei, în formă de armonică, astfel că una din marginile libere să
ajungă sub bărbia pacientului. Colţurile de sus ale cearşafului curat se ţin fie cu mâna, fie
de către bolnav, fie de către o altă persoană. Cele două ingrijitoare care sunt de o parte şi
de alta a patului, prind cu o mână colţurile inferioare ale cearşafului murdar şi printr-o
mişcare în direcţia picioarelor bolnavului, îndepărtează cearşaful murdar şi acoperă în
acelaşi timp bolnavul cu cearşaful curat. Se aşează pătura peste cearşaf răsfrângând
marginea dinspre cap pe pătură. Se continuă aranjarea patului, se pliază pătura cu
cearşaful deasupra degetelor de la picioarele bolnavului.
Pacientul poate fi aşezat în poziţie şezând- schimbarea lenjeriei se face în lăţimea patului

Se efectuează tot de către două persoane: una sprijină pacientul, cealaltă rulează lenjeria
murdară, aşează şi derulează cearşaful curat pregătit în prealabil.

Atenţie: după efectuarea fiecărei proceduri, asistenta trebuie să se asigure că pacientul este
aşezat cât mai confortabil.

Uneori aleza trebuieb. schimbată de mai multe ori /zi fără să fie nevoie de
schimbarea cearşafului.

Înafară de procedura descrisă mai sus , se mai pot folosi alte două metode pt. schimbarea
alezei:

metodă de ridicare când pacientul nu poate să coopereze

 ingrijitorii aşezati de o parte şi de alta a patului, se apleacă spre pacient menţinând

coloana dreaptă, îşi lărgesc baza de susţinere prin depărtarea picioarelor
 Braţele din partea cefalică a patului se aşează în jurul spatelui pacientului, cât mai
aproape de linia bazinului
 Braţele dinspre picioare se introduc sub şezutul pacientului, mâinile asistentelor se
unesc
 Pacientul este rugat să-şi încrucişeze braţele pe piept
La comanda unui ingrijitor se efectuează ridicarea pacientului, ridicând treptat coloana
vertebrală şi transferând greutatea spre piciorul situat spre partea cefalică

Poziţiile pacientului în pat

În funcţie de starea generală şi de boala sa, bolnavul ocupă în pat o poziţie activă,
pasivă sau forţată.

Poziţia activă – pacientul se mişcă singur, nu are nevoie de ajutor

Poziţia pasivă – pacientul nu poate să-şi schimbe singur poziţia, şi-a pierdut forţa
fizică, are nevoie de ajutorul altei persoane; bolnavi grav, adinamici

Poziţia forţată – pacientul are o postură inadecvată; poziţia poate fi:

 1. determinată de afecţiunea de bază (în tetanos, meningită)
2. ca o reacţie de apărare a organismului (în crizele de dureroase de ulcer sau în
colica biliară)
3. ca o măsură profilactică în prevenirea unor complicaţii (prevenirea emboliei
în cazul tromboflebitei)
4. ca măsură terapeutică (folosirea aparatelor de extensie – condiţie esenţială a
tratamentului)
5. alte poziţii forţa
Ingrijitorul trebuie să cunoască poziţiile pe care le ia persoana asistata în pat,
poziţia în care aceasta trebuie adusa cu ocazia unor îngrijiri şi examinări speciale şi
manoperele prin care se asigură schimbările de poziţie.

Poziţia Cum se realizează Afecţiunile/situaţiile Observaţii

care o impun
Decubit Culcat pe spate cu -după puncţie -Previne contractura muşchilor
dorsal faţa în sus lombară abdominali
Poziţia -fără pernă -unele afecţiuni ale -Este mai confortabilă cu
Fowler -cu o pernă subţire coloanei vertebrale genunchii îndoiţi-poz. Fowler
-cu 2 perne (poziţie (suprafaţă tare) -menţinută timp
obişnuită şi -anemii post- îndelungat=dureri lombare : se
comodă) hemoragice introduce un sul subţire la
-unele afecţiuni nivelul coloanei lombare
cerebrale Zone explorate: capul, gâtul,
-pacienţi slăbiţi toracele anterior, plămânii,
-adinamici sânii, inima, abdomenul,
-operaţi extremităţile, zonele de palpare
a pulsului.
Semişezând -culcat pe spate -afecţiuni cardiace şi -Menţinerea îndelungată
-toracele formează pulmonare necesită măsuri de prevenire a
cu linia orizontală -perioada de escarelor (colaci de cauciuc sub
 un unghi de 30-45º convalescenţă regiunea fesieră) şi a altor
Se realizează: unele categorii de complicaţii.
-cu un nr. mai mare operaţii -Este interzisă pacienţilor cu
de perne -vârstnici  tulburări de deglutiţie
-cu rezemător -primul ajutor dat  comatoşilor
mobil pacienţilor cu
-cu somieră afecţiuni
articulată cardiorespiratorii
Ca pacientul să nu
alunece, se aşează
sub regiunea
poplitee o pernă
îndoită sau un sul
din pătură învelit
într-un cearşaf
răsucit la
extremităţi şi
introdus sub saltea .
Sub tălpi se pune
un sprijinitor.

Şezând În pat: -în stare gravă -În vederea examinării

-trunchiul formează -dispneici, în caz pacientului, poziţia şezând
cu membrele de pneumonii realizează expansiunea completă
inferioare un unghi întinse a plămânilor şi permite o mai
drept -insuficienţă bună examinare a părţii
-pacientul are cardiacă superioare a corpului.
coapsele flectate pe -în perioada -Pacienţii slăbiţi d.p.d.v.fizics-ar
bazin şi gambele acceselor de astmă putea să nu poată sta în această
sunt în semiflexie pe bronşic poziţie ; ei vor fi aşezaţi în decubit
coapse -vârstnici dorsal cu extremitatea cefalică a
-genunchii sunt astfel -după anumite somierei ridicată.
ridicaţi intervenţii -Pacienţii cu insuficienţă cardiacă
Poziţia se realizează: chirurgicale în cursul acceselor de dispnee
-prin ridicarea părţii (glanda tiroidă) nocturnă, se aşează de mai multe
cefalice a somierei ori la marginea patului cu
articulate (cu picioarele atârnate; sub tălpi se
ajutorul manivelei) aşează un taburet.
-cu sprijinitorul de Zone explorate: capul, gâtul,
perne spatele, toracele posterior,
-sau se vor pune 4-5 plămânii, sânii, axila, inima,
perne aşezate în extremităţile superioare.
trepte ; capul se va
sprijini cu o pernă
mică
-sub braţele
pacientului se poate
aşeza câte o pernă ;
pt. a împiedica
alunecarea se aşează
sub regiunea
poplitee o pernă
îndoită sau un sul din
pătură învelit într-un
cearşaf răsucit la
extremităţi şi
introdus sub saltea .
Sub tălpi se pune un
sprijinitor.
În fotoliu: este aşezat
confortabil, bine
îmbrăcat şi acoperit
 cu pătură
Decubit Poate fi drept sau stg: -în pleurezii  pt.a împiedica apariţia
lateral -culcat pe o parte -meningite escarelor
-capul sprijinit pe o -după intervenţii -între genunchi şi maleole se
singură pernă intratoracice introduc inele de vată
-mb. inf. flectate uşor -după intervenţii -sub trohanterul mare, un colac de
-sau mb.inf.ce este în renale cauciuc îmbrăcat
contact cu suprafaţa -în cazul drenajului  vârstnicii, adinamicii vor fi
patului întins, iar cavităţii pleurale întorşi la intervale regulate de
celălat îndoit Se mai impune: 1-2-3 ore pt.prevenirea
-spatele sprijinit cu o  în cursul complicaţiilor
pernă sau un sul sau efectuării  dacă pacientul are un mb.inf:
cu rezemătoare toaletei - paralizat
speciale  schimbării - fracturat
lenjeriei - dureros
 administrării - operat
clismelor şi acesta va fi menţinut în cursul
supozitoarelor manoperei de întoarcere de către
 măsurării asistentă şi aşezat pe un suport
temperaturii pe pregătit în prealabil.
cale rectală Zonele ce pot fi explorate : inima
 pt.puncţia (decubit lateral stg) ; poziţia este
lombară ideală, pt. a auzi murmurul cu
 în cursul sonor redus.
sondajului
duodenal
 drenajului
postural

Poziţie -Decubit dorsa, -pe masa de  favorizează o bună circulaţie
(declivă) eventual lateral, cu operaţie în cazul pentru centrii vitali
Trendelenburg capul mai jos decât sincopelor din  în decubit lateral se aşează
restul corpului cursul anesteziei at.când este pericol de
Se realizează prin: generale aspirare a secreţiilor
-ridicarea -în anemii acute
etremităţii distale a -pt.autotransfuzii
patului -pt.oprirea
-diferenţa între cele hemoragiilor
2 extremităţi ale membrelor inf.şi
patului poate varia organelor genitale
de la 10 la 60cm feminine după
-sub capul intervenţii
pacientului se poate ginecologice
pune o pernă -după
subţire rahianestezie
-se protejează capul -pt.a favoriza
pacientului cu o drenajul secreţiilor
pernă aşezată din căile
vertical la căpătâiul respiratorii
patului superioare
-pentru evitarea
alunecării de pe
masa de operaţie,
pacientul este fixat
în chingi sau
rezemătoare
speciale de umăr

Poziţie proclivă - oblică cu capul mai - pentru extensia

(Trendelenburg sus coloanei cervicale
inversat) (tratament
ortopedic)
Decubit ventral - culcat pe abdomen - în paralizia unor - este poziţia de noapte
- capul într-o parte grupuri pt.sugari şi copii mici
pe o pernă subţire musculare; - nu este posibilă fără pernă
- membrele hemiplegie pt.anumite boli cardiace şi
superioare aşezate - în escare extinse pulmonare
la stga şi la - drenarea unor
dr.capului colecţii purulente
- cu faţa palmară pe - inconştienţi
suprafaţa patului
- cu degetele în
extensie
Sub glezne:
- o pernă cilindrică
Sub torace şi
abdomen se pot
aşeza perne subţiri,
moi
Schimbările de poziţie ale pacientului

Pot fi : active (le execută pacientul singur) şi pasive (pacientul necesită ajutor).

Schimbările pasive se efectuează la pacienţi : adinamici, imobilizaţi, inconştienţi,

paralizaţi, cu aparate gipsate etc.

Principii de respectat:

-sunt necesare 1-2 asistente

-as.tb.să adopte o poziţie potrivită pt. a putea ridica pac.cu mai multă uşurinţă şi cu un
efort fizic mai mic

-prinderea pacientului se face precis şi sigur cu toată mâna , aşezând palma pe suprafaţa
corpului pac.a.î. suprafaţa de contact să fie cât mai mare
-aşezarea as.cât mai aproape de pat (de pac.)cu picioarele depărtate pt.a avea o bază de
susţinere cât mai mare genunchii flectaţi, coloana vertebrală uşor aplecată
(ac.poz.asigură protejarea col.vertebrale a as.prin diminuarea compresiunii asupra
discurilor intravertebrale şi asupra corpului vertebrei, permiţând as.să utilizeze forţa
coapsei şi a gambei, impulsionând toată energia ei spre picioare; prin flectarea
genunchilor, automat centrul de greutate coboară, a.î.poziţia este mult mai convenabilă
pt.a efectua mai uşor un efort cu membrele sup.şi inf.).

Cele mai frecvente mişcări pasive prin care se schimbă poziţia bolnavului în pat
sunt:

1. întoarcerea bolnavului din decubit dorsal în decubit lateral şi înapoi.

2. aducerea bolnavului în poziţie şezândă la marginea patului

3. readucerea la loc a bolnavilor care au alunecat jos de pe pernă

1. Întoarcerea bolnavului din decubit dorsal în decubit lateral şi înapoi

Asistenta se aşează la marginea patului spre care va fi întors bolnavul:

- îndoaie braţul bolnavului din partea opusă peste celălalt

- asistenta se aşează cu faţa în dreptul toracelui bolnavului având piciorul dinspre
căpătâiul patului aşezat mai înaintea celuilalt
- îşi flectează uşor genunchii, se apleacă şi prinde cu mâna umărul din partea opusă, iar cu
cealaltă mână prinde şoldul bolnavului
- as.trece greutatea corpului ei dinspre mb.inf.plasat mai în faţă înspre mb.aflat
mai în spate şi întoarce bolnavul spre ea
- în timpul acestei mişcări as.îşi flectează bine genunchii.
2. Aducerea bolnavului în poziţie şezândă la marginea patului

Există 3metode:

1) As.se aşează la marginea patului cu faţa spre pacient:

- plasează piciorul care se află lângă pat mai în urma celuilalt
- braţul dinspre pat al as.rămâne liber până în mom.ridicării pacientului
 - celălalt braţ, as.îl trece peste umărul pac.şi plasează mâna (palma) între omoplaţii
acestuia
- pt.a ridica pac.as.îşi basculează greutatea corpului dinspre piciorul aflat în faţă
spre piciorul plasat mai în spate, flectând genunchii în acelaşi timp
- cu braţul liber îşi fixează ca punct de sprijin marginea patului.
Astfel centrul de greutate al as.contrabalansează greutatea pacientului.

2) As.se aşează la marg.patului:

- cu mâna dinspre extremitatea distală a patului prinde regiunea axilară a pacientului,
iar cu cealaltă mână îl îmbrăţişează din spate, sprijinindu-i capul pe antebraţ
- pac.dacă starea îi permite se poate sprijini de braţul as.sau de gâtul acesteia,
îmbrăţişând-o
3) pac.în stare gravă= 2 as.
- as.se aşează de o parte şi de alta a patului
- ele încrucişează antebraţele în regiunea dorsală a pacientului, aşezând
palmele pe omoplaţii pacientului
- cu cealaltă mână prind pacientul sub axilă
- la comanda uneia dintre ele ridică pacientul în poziţie şezând, cu o singură
mişcare.
3. Ridicarea pacientului pe pernă

Se execută de către 2 pers. aşezate de o parte şi de alta a patului, cu faţa uşor

întoarsă spre capul patului:

- îşi lărgesc baza de susţinere prin depărtarea picioarelor şi plasarea acestora unul
în faţa celuilalt (cel dinspre extremitatea distală a patului fiind plasat mai în
spate)
- îndoiesc braţele pacientului peste abdomen
- introduc mâna dinspre capul patului sub omoplaţii pacientului cu palma în sus
- cealaltă mână o introduc sub regiunea fesieră a pacientului, unde mâinile celor
două persoane se unesc
- îşi flectează genunchii
- la comanda uneia dintre ele se ridică pacientul, folosind metoda membrelor
inferioare prin trecerea greutăţii de pe un picior pe altul
- pt.a uşura efortul de ridicare cele 2pers. se pot sprijini cap în cap
Readucerea pacientului pe pernă se poate face şi de către o singură pers. dacă
pacientul poate să se ajute flectându-şi genunchii şi împingând cu picioarele
sprijinite pe suprafaţa patului

Important:

 pt.uşurarea mişcării pac.este importantă balansarea corpului as.de pe un picior

spre celălalt în direcţia mobilizării pacientului (transferând greutatea prin
împingere)
 explicăm întotd.pac.clar ce se face cu el şi ce colaborare aşteptăm de la el
 urmărim atent pacientul în tot timpul manoperei, asigurându-ne că se află în
poziţie confortabilă

Mobilizarea pacientului

Scop

- mişcarea pacientului pt.a preveni complicaţiile ce pot apărea din cauza

imobilizării
- recâştigarea independenţei
Obiective

- normalizarea tonusului muscular

- menţinerea mobilităţii articulare
- asigurarea stării de bine şi de independenţă a pacientului
- stimularea metabolismului
- favorizarea eliminărilor de urină şi fecale (la baie, nu în pat)
- stimularea circulaţiei sanguine pentru profilaxia trombozelor, pneumoniilor,
escarelor, contracturilor.

Principii de respectat
Mobilizarea se face în funcţie de:

 natura bolii
 starea generală
 tipul de reactivitate a pacientului
 perioada de exerciţii pasive şi active pt.refacerea condiţiei musculare şi
anvergura de mişcare tb.începută încet, mărindu-se treptat, în funcţie de
răspunsul fiziologic al pacientului (creşterea frecvenţei pulsului, semne de
slăbiciune musculară, diaforeză)
 exerciţiile se fac înainte de mese
 pacientul tb.învăţat să intercaleze ex.de mişcare cu ex.de respiraţie
 momentul în care se încep mobilizarea şi scularea din pat, precum şi ritmul
vor fi hotărâte de medic
 În funcţie de tipul de mişcare impus se pregătesc halat , papuci, fotoliu, cârje.
 Se inform.pacientul despre procedeu, scop etc.
 Se măs.pulsul, TA, se observă starea pacientului, expresia feţei (coloraţia
tegumentelor, respiraţia).
 Se poate determina gradul de flexie a articulaţiei cu goniometrul.
 Mobilizarea bolnavului începe cu mişcări active şi pasive: mişcarea capului,
degetelor, mâinii, gleznelor, mişcarea şi schimbarea de poziţie a membrelor
superioare şi inferioare, păstrând poziţia de decubit.
 Urmează :
 -aşezarea în poz.şezând, în mod pasiv la început
 -aşezarea în poz.şezând – în mod activ, de mai multe ori /zi - crescându-se
nr.de min.
 -aşezarea în poziţie şezând la marginea patului, fotoliu în mod pasiv, apoi
activ
 -aşezarea pacientului în poziţie ortostatică şi primii paşi
 Mobilizarea bolnavului în poziţie şezândă la marginea patului
 1. - Asistenta se aşează la marginea patului cu picioarele depărtate şi cu genunchii
flectaţi
  -introduce o mână la spatele pacientului sub omoplat, iar cealaltă mână sub
regiunea poplitee
 -Bolnavul se poate ajuta, fie sprijinindu-se de marginea patului, fie îmbrăţişând
gâtul asistentei
 -odată cu ridicarea pacientului în poziţie şezând, asistenta va roti picioarele
bolnavului într-un unghi de 90° urmărind poziţia coloanei vertebrale a acestuia
 2. În cazul pacienţilor care nu se pot sprijini sau prinde cu mâinile:
 -asistenta aşează braţele pacientului peste abdomen
 -mb.inf.dinspre asistentă îl trece peste celălalt din partea opusă
 -as. aşează o mână sub omoplatul pacientului cu dosul palmei, iar cealaltă sub
genunchii acestuia
 -ridică pacientul în poziţie şezând, rotindu-i în acelaşi timp picioarele într-un unghi
de 90° urmărind poziţia coloanei vertebrale a acestuia
 Bolnavul nu trebuie menţinut mult timp în această poziţie; prima aşezare pe
marginea patului să fie numai câteva minute. Dacă el devine palid sau cianotic
sau se plânge că are ameţeli va fi imediat aşezat înapoi în pat, controlându-i-se
pulsul. Durata şederii la marginea patului în ziua următoare se poate prelungi cu
câteva minute.
 Aşezarea în fotoliu
 -asistenta aşează fotoliul cu marginea laterală lipită de marginea patului
 -pune un pled pe fotoliu
 -îmbracă pacientul cu halat şi ciorapi
 -aduce pacientul în poziţie şezând la marginea patului
 -se aşează în faţa pacientului şi introduce mâinile sub axilele acestuia

-pacientul se sprijină cu mâinile pe braţele sau umerii asistentei

-asistenta ridică pacientul în picioare şi, întorcându-l cu spatele către fotoliu, îl aşează
încet în fotoliu

-îl acoperă cu pledul

-sub picioare se poate aşeza un scăunel

Când aşezarea în fotoliu se face de către 2 asistente, acestea se aşează de o parte şi de

alta a pacientului care stă în poziţie şezând la marginea patului, introduc mâna de lângă
pacient sub axila acestuia şi-l ridică în picioare, apoi, rotindu-l îl aşează în fotoliu şi-l
acoperă

Ridicarea în poziţie ortostatică

1. După ce pacientul este aşezat în poziţie şezând, pe marginea patului, asistenta de

lângă pacient stă cu spatele la pat, sprijină pacientul de sub ambele axile şi-l ridică.

Se poate menţine , la prima ridicare , câteva minute.

2. -as. se aşează în faţa pacient.care stă în poziţie şezând la marginea patului

-fixează cu genunchii ei genunchii pacientului, iar cu mâinile îl ţine de sub axile

-pacientul se prinde de umerii asistentei sau de gâtul acesteia

- prin împingere în genunchii pacientului, centrul de greutate al asistentei coboară,

crescănd astfel forţa de ridicare a pacientului

Escarele

Def. Escarele sunt leziuni ale tegumentelor interpuse între 2 planuri dure (os şi
pat).

Cauzele pot fi:

a) Generale sau determinate, de exp:

- Paralizii ale membrelor
- Stări de subnutriţie
- Obezitate
- Vârstă
- Bolnavi adinamici cu ateroscleroză
b) Locale sau favorizante , în evitarea cărora intervine asistenta medicală:
- Menţinerea îndelungată în aceeaşi poziţie
 - Cute ale lenjeriei de pat şi de corp
- Firimituri (biscuiţi, pâine, gips)
- Igienă defectuoasă
Regiuni expuse escarelor

1) Decubit dorsal
- Regiunea occipitală
- Omoplaţi
- Coate
- Regiunea sacrococcigiană
- Călcâie
2) Decubit lateral
- Umăr
- Regiunea trohanteriană
- Feţele laterale ale genunchilor
- Maleole
3) Decubit ventral
- Tâmple
- Umeri
- Creasta iliacă
- Genunchi
- Degetele picioarelor
Riscurile sunt determinate de: starea generală, starea nutriţională, starea psihică,
capacitatea de mobilizare, incontinenţa, starea pielii. Evaluarea riscului la escare se
face la internarea bolnavului în spital şi la fiecare 8-10 zile, în funcţie de evoluţie.

MIJLOACE DE PREVENIRE

Se adresează cauzelor locale sau favorizante şi reprezintă „cartea de vizită" a

asistentei medicale. Escarele por apărea în câteva ore sau în câteva zile, formarea lor
fiind variabilă, depinzând de factorul de risc şi de toleranţa pielii la presiune
îndelungată.
 Principiile tratamentului preventiv

Schimbarea de poziţie

- evită imobilizarea
- se face la 2 sau 3 ore; la nevoie, mai des
- este necesară o foaie de supraveghere a escarelor, în care se notează:
- orele de schimbare şi poziţia: 14 – DD; 16– DLS; 18-
DD; 20-DLD
- aspectul cutanat

- zonele de masaj

Asigurarea confortului şi menţinerea bolnavului într-o stare de igienă perfectă

Se va avea în vedere:
- evitarea cutelor lenjeriei de pat, renunţarea la lenjeria de corp
- spălarea zilnică, cu apă şi săpun şi ungerea regiunilor expuse umezelii, ştiut
fiind faptul că pielea unsă se macerează mai greu decât pielea uscată (în caz de
incontinenţă, se apelează la sonda Foley).
- scuturarea patului zilnic sau ori de câte ori este nevoie
Folosirea materialelor complementare , necesare pentru prevenirea escarelor
Se pot folosi:
- saltele speciale (eventual, blană de oaie)
- perne de diverse dimensiuni şi forme (pentru genunchi, tendonul lui Achile)

- colaci de cauciuc
- pentru ungerea pielii, oxid de zinc cu vitamina A+D2

- talc pe pânză

Alimentaţie şi hidratare echilibrată

Alimentaţia trebuie să fie bogată în proteine - pentru a favoriza cicatrizarea - şi

în vitamine, ţinând cont însă de vârsta şi greutatea bolnavului. În ceea ce
priveşte hidratarea, necesarul de lichide se va completa cu 1,5 - 2 l la 24 de ore.

Favorizarea vascularizaţiei în zonele comprimate

  prin masaj
Obiective

-favorizează vascularizaţia profundă şi superficială

-îndepărtează celulele descuamate şi destupă glandele sebacee

-rehidratează pielea (masaj cu unguent hidratant sau apă şi săpun)

-favorizează starea de bine şi confort înlătură durerea, anxietatea, ajută la

găsirea forţei şi energiei

Indicaţii:

- pentru toţi bolnavii imobilizaţi care prezintă factori de risc

- în momentul schimbării poziţiei, pe toate regiunile expuse
Principii:
- se face întotdeauna pe pielea curată, după ce bolnavul a fost spălat şi i s-a
schimbat aşternutul
- se face cu un unguent pe mâna goală, în direcţia circulaţiei de întoarcere de jos în
sus, iar la ceafă şi umeri invers-de sus în jos şi circular spre exterior
- se face pe o zonă mai mare decât suprafaţa interesată
- masajul nu trebuie să fie dureros, poziţia bolnavului să fie confortabilă, iar
durata sa de aproximativ 15 minute.
Contraindicaţii:
- nu se face bolnavului cu febră, suferind de cancer, cu infecţii ale pielii sau cu
septicemie
Materiale necesare:
- unguentul
Instalarea pacientului:
- se închid ferestrele, se aşază bolnavul într-o poziţie variabilă, în funcţie de zonă
şi, în acelaşi timp confortabilă pentru asistenta medicală.

 Prin utilizarea alternativă de cald şi frig

- se face în loc de masaj
Obiective:
- favorizează revascularizaţia tisulară, provocând, alternativ, o vasodilataţie şi o
vasoconstricţie locală (se face de mai multe ori).

Indicaţii:
- escare stadiul II
Poziţia bolnavului:
- ca la masaj
Materiale necesare:
- cuburi de gheaţă şi apă caldă

Tehnica:

- se aplică compresa cu gheaţă de mai multe ori pe locul escarei, pentru a

obţine o vasoconstricţie
- apoi, se încălzeşte şi se usucă zona prin tamponare, până se obţine o
vasodilataţie
- se face de 3-4 ori
Tratament:
1. local , în funcţie de stadiu
 pt.stadiul I , masaj, unguente, violet de genţiană
 pt.stadiul II , cald şi frig, pansament gras (cu zahăr), bioxiteracor
 pt.stadiul III , pansamente
2. General - Se referă la alimentaţie, tratamentul cu antibiotice şi al stării
generale.
Complicaţii:

- infecţii locale ale plăgii

- septicemie

Alimentaţia activă şi pasivă

Un factor important în reabilitarea fizică a unui individ este alimentaţia

echilibrată. Personalul de îngrijire va urmări calitatea alimentelor, a regimurilor

 servite. Se va asigura masa la timp. Se va creea o bună dispoziţie în timpul

servirii mesei. Alimentaţia trebuie să fie variată şi completă.alimentaţia va

conţine toate principiile alimentare: glucide, proteine, lipide, vitamine şi săruri

minerale. În alimentaţia asistatului este necesară respectarea regulilor de igienă,

pentru a împiedica introducera în organism a unor microbi sau ouă de paraziţi.

Se recomandă ca bolnavul să mestece lent mâncarea. Preparatele să fie cât mai

variate. Dacă medicul permite la prepararea hranei se pot utiliza şi condimente.

Infirmierul va urmări conţinutul de lichide pe care bolnavul o bea. Apa se poate

înlocui cu: supe, limonade, sucuri naturale de fructe sau ceai. În afecţiunile

cardio-vasculare cum ar fi hipertesnsiunea arterială sau afecţiuni renale,

cantitatea de lichide este limitată la recomandarea medicului. În cazul în care

asistatul are nevoie de o mare cantitate de lichide (transpiră mult, stări febrile,

deshidratări, intoxicaţii grave) se urmăreşte în permanenţă ca bolnavul să bea

cantitatea de lichide prescrise urmărindu-se şi cantitatea de lichide eliminate.

Există trei feluri de alimentaţie:

- activă
- pasivă
- artificială
Alimentaţia activă – se recomandă la pacienţii care se deplasează şi se face în
sala de mese. La pacienţii care nu se pot deplasa alimentaţia se serveşte cu ajutorul
unei măsuţe aşezată la patul bolnavului.
Alimentaţia pasivă - este recomandată la pacienţii în stare gravă.
Infirmierul va hrăni bolnavul. Bolnavul este aşezat în poziţie semi-şezândă,
infirmierul se aşează în partea dreaptă a bolnavului, susţinându-i capul cu mîna
stângă. Lichidele vor fi administrate din vase semi-umplute.

În cazul în care bolnavul este în stare gravă, se va folosi linguriţa sau pipeta.
Alimentaţia se face cu înghiţituri mici ca să nu se înece bolnavul. La pacienţii care au
febră şi apetit scăzut alimentaţia se va da când starea bolnavului o permite. După
terminarea alimentaţiei bolnavul este aşezat comod în pat.

Alimentaţia artificială – recomandată pacienţilor în stare gravă şi de

inconştienţă, la pacienţi cu tulburări de deglutiţie, la pacienţi cu strieturi esofagiene
sau cu necativist alimentar.

Gastrostomie - Alimentaţia artificială se face prin sondă. Alimentaţia prin

sondă se face la bolnavii inconştienţi sau la cei cu tulburări de deglutiţie. Sonda se
dezinfectează şi se unge cu o substanţă lubrifiant, se introduce prin nas sau gură
până când ajunge în stomac. La capătul liber al sondei se fixează un leucoplast pe
faţa bolnavului. Prin sondă se pot introduce lichide încălzite la temperatura
corpului. Se introduc 4-6 doze ce reprezintă raţia zilnică alimentară foarte lent. Prin
sondă se pot introduce medicamente prescrise pe cale bucală. Când se scoate sonda
se introduc 200-300 mml apă, care face parte din raţia zilnică a bolnavului. La
recomandarea medicului se poate scoate sonda.

În cazul pacienţilor cu strieturi esofagiene alimentaţia se face prin fistulă

gastrică, prin sonde de cauciuc. Sonda este fixată la peretele abdominal. Fistula va fi
acoperită de un pansament steril pentru a nu se infecta. Pielea din jurul fistulei se
verifică, deoarece sucul gastric poate determina iritarea şi formarea rănilor în jurul
sondei. Se recomandă ca pielea să fie ştearsă în fiecare dimineaţă cu o compresă
sterilă, apoi se aplică o cremă cu antibiotic care se acoperă cu tifon steril.

Alimentaţia prin perfuzie - se face o alimentaţie intravenoasă şi se pot

administra alimente sub formă de soluţii concentrate: glucoză, lipide, aminoacizi.
Ritmul de administrare depinde de natura şi concentrarea lui.

Regimuri alimentare - sunt prescrise de medic. Asistenţa dieticiană va întocmi

regimul alimentar pentru bucătărie.
1. Regimul de cruţare (absolut)
2. Regimul hidric
3. Regimul hidro-zaharat
4. Regimul lactat
5. Regimul făinos
6. Regimul lacto-făinos
7. Regimul vegetarian
8. Regimul carnat
9. Regimul complet
10. Regimul desodat (fără sare)
11. Regimul hiperpotasic
12. Regimul hipopotasic
În bolile aparatului respirator regimul este bogat în substanţe nutritive.
 În bolile pulmonare necesită supra alimentarea bolnavului.

În bolile cardiace alimentele se dau în întregime, dar cu conţinut scăzut de sare

2-4 g /zi. Lichidele sunt limitate până la ½ -2 l, mese mici şi mai dese pentru a nu

obosi inima, masă de seară va fi cu 4 ore înainte de culcare.

În bolile digestive este un regim sever.

În ulcer gastro-duodenal în perioada dureroasă se dau: lactate, făinoase şi în

funcţie de evoluţia bolnavului, carne de pasăre, peşte, legume, grăsimi vegetale.

În bolile renale – regim scăzut în proteine şi sare.

Aprecierea starii de sanatate

Observarea pacientului de catre personalul de ingrijire implica urmarirea

permanenta a urmatorilor parametrii

-starea generala si comportamentul

-starea de constienta

-functiile vitale

-aparitiaunor simptome/semne adaugate handicapului sau bolii de baza

Starea generala

Poate fi influientata de afectiunea de care sufera o persoana si de asemenea

de reactia pe care aceasta o are fata de boala(minimalizare sau exagerare).
Observarea atenta a pacientului poate furniza informatii despre suferinta acestuia:
expresie de durere, teama, privire inexpresiva, ratacita, inchidere in sine, tristete.

Starea de constienta

Urmareste modul in care pacientul se orienteaza in timp, spatiu fata de

propria persoana. Astfel intalnim bolnavi cu alterari ale starii de constienta cumar
fi:somnolenta, dezorientarea in mediu. In cazuri severe se ajunge pana la coma ;
coma profunda presupune alterarea gravaa tuturor functiilor vitale. Unii pacienti
pot prezenta apatie, manifestata prin dezinteresfata de mediul inconjurator si chiar
fata de propria persoana. Simptomatologia prezenta la pacient este sesizata si
urmarita in evolutie de catre personalul de ingrijire.

Urmarirea parametrilor biologici

Cunoasterea valorilor normale ale parametrilor biologici, coresunzator

functiilor vitale,permite comparatia cu valorile care se inregistreaza la un moment
dat. Aceasta faciliteaza stabilirea diagnosticului si urmarirea bolii.

Aprecierea starii de sanatate/boala se efectueaza prin intermediul unor parametrii

ca: temperatura, tensiunea arteriala, pulsul, respiratia, diureza, scaunul.

Temperatura

Valorile normale ale temperaturii corpului uman se distribuie intre 36-37

grade C.

Temperatura corpului este influientata de factori precum sunt: varsta, exercitiul,

influiente hormonale, mediul, ingestia de lichide fierbinti sau reci.

Temperatura corpului se masoara prin mai multe metode: orala, rectala, axilara.

Tensiunea arteriala (TA)

Aceasta reprezinta presiunea cu care sangele circula prin vase. Tensiunea

arteriala se modifica sub influienta unor factori cum sunt:

-anxietatea

-stresul

-medicamentele

-hormonii

Masurarea TA se efecueaza cu urmatoarele metode:

Metoda ascultatorie- cu tensiometru tip Vaquez

Se aplica manseta pe brat, deasupra plicii cotului, in asa fel incat sa nufie nici
prea stransa nici prea lajera, se adaza cutia de rezonanta a stetiscopului pe artera
humerala sub manseta, se inchide robinetul de la para de cauciuc si seumfla
manseta pana la disparitia pulsului radial. Apoi se deschide foarte incet robinetul,
pentru a decomprima para. Primul zgomot care apare corespunde TA maxime. Se
continua decomprimarea pana la disparitia zgomotului. Ultimul zgomot care se
percepe cu ajutorul stetoscopului reprezinta TA minima.

Metoda palpatorie

Metoda oscilometrica

Valorile normale ale TA in functie de varsta

TA max TA min

Nou nascut 50-52 25-32 mm Hg

1 luna 80 60 mm Hg

6 ani 95 62 mm Hg

12 ani 108 67 mm Hg

16 ani 118 75 mm Hg

Adult 120 80 mm Hg

batran 140-160 90-100 mm Hg

Pulsul

Reprezinta rezultatul impactului dintre masa de sange impinsa din cavitatea

ventriculara cu ocazia sistolei si masa de sange intalnita in sistemul arterial. Pulsul
este sincron cu sistola ventriculare. In mod normal frecventa pulsului este egala cu
numarul de batai cardiace(alura ventriculara).

Pulsul se poate lua la nivelul diverselor artere: artera radiala(cel mai

fercvent) artera temporala superficiala, artera femurala, pedioasa si carotida.

Pulsul este influientat de: febra, exercitiu fizic,durere acuta, anumite

medicamante, hemoragii, anxietate,varsta. Palparea pulsului se va face cu varful
degetelor index, mediusi inelar de la mana dreapta; nu se va folosi policele,
deoarece exista riscul de a se palpa propriile pulsatii. Se va exercita o usoara
presiune pe peretele arterial, pana la perceptia unei zvacnituri care reprezinta unda
pulsatila. Daca pulsatia este regulata, examinatorul incepe sa numere frecventa pe
minut, daca pulsul este neregulat, se masoara mai multe minute, pentru o evaluare
corecta.

In raport cu temperatura corpului, pulsul este cu atat mairapid cu cat

temperatura este mai ridicata.

Valorile pulsului variaza si cu varsta: la adult, valorile normale sunt de 60/80batai

pe minut, iar la sugar merg pana la 120 batai pe minut.

Respiratia

In mod normal,ritmul respiratiei este regulat si are amplitudine scurta.

Frecventa respiratorie variaza cu varsta astfel incat la copil este de 30-40
respiratii/minut,iar apoi scade ajungand la 12-20 respiratii pe minut la adult. Din
punct de vedere al frecventei, respiratia poate fi incetinita (si atunci se numeste
bradipnee) sau poate fi accelerata (si atunci se numeste tahipnee). Respiratia poate
fi influientata de un numar mare de factori, cum ar fi: stres, anxietate, sex, varsta,
pozitia corpului, medicamente, efort fizic. Masurarea frecventei respiratorii
presupune punerea pacientului in repaus, timp de 5-10 minute, in clinostatism
(inpozitie culcata). Pentru evidentierea toracelui, pacientul va trebui dezbracat de
hainele care acopera toracele si abdomenul. Examinatorul masoara ciclul (inspir-
expir) si plaseaza mana pe abdomenul pacientului. Concomitent declansaza si
urmareste cronometrul.

Frecventa respiratorie se masoara pe durata unui minut. La copil este de preferat sa

se masoare respiratiile pe o perioada de mai multe minute.

Diureza

Reprezinta cantitatea de urina eliminata de rinichi in 24 ore. Urmarirea

diurezei, cat si analiza urinii constituie etape obligatorii in ingrijirea bolnavului. In
mod normal,in decurs de 24 de ore, numarul emiisiunilor de urina(mictiunilor) este
de 4-5 la adult, 10-15 la sugar(in primele saptamani de viata) si 6-7 la sugarulmai
mare. Emisiunile urinare au loc cu preponderenta ziua,fiind mai reduse noaptea.

Din punct de vedere al cantitatii de urina emisa in 24 de ore, in mod normal,

acesta este de aproximativ 1500 ml. Volumul urinar poate varia insa in limite largi
intre 500 ml si 3000ml, in functie de cantitatile de licide ingerate si de cantitatile de
lichide pierdute prin transpiratie,scaun sau evaporare prin plamani.

Pentru a putea diferentia o urina normala de una patologica, trebuie sa luati

in considerare si alti parametrii, cum ar fi culoarea si mirosul urinii. Urina normala
are o culoare galben-deschis. In limite normale, culoarea poate varia de la galben-
deschis la brun-inchis in functie de concentratia urinii, de regimul alimentar si de
tratamentul adminisrat. De exemplu, unele medicamente coloreaza urina in rosietic
sau albastru-verzui (albastru de metilen).

In cazuri patologoce culoarea urinii poatedeveni brun inchis, ca berea (in

hepatite), brun-roscat (in stari febrile, nefrite),sau rosie (cand prin urina se elimina
sange).

Aspectul urinii normale este clar la emisiune. In unele boli, aspectul tulbure al
urinii poate fi dat de prezenta sarurilor minerale, a puroiului si a microbilor.

Mirosul urinii proaspete, dupa mictiune, este slab, dar dupa un timp capata un
miros amoniacal. Exista situatii patologice cand urina isi modifica mirosul, ca de
exemplu in diabetul zaharat saudupa varsaturi abundente, cand urina capata miros
de acetona sau de mere verzi.

In numeroase boli, in special in cele renale se impune un examen al urinii.

Scaunul

Pentru urmarirea sistematica a evolutiei bolilor digestive este necesara

examinarea curenta a scaunelor bolnavului. De aceea, este utila cunoasterea, de
catre personalul de ingrijire, a caracteristicilorscaunului normal si a celui patologic.

In mod normal, omul prezinta 1-2 scaune pe zi, de culoare bruna si miros de
putrefactie.

In conditii patologice scaunul poate fi hipercolorat brun-inchis (in icterele

hemolitice) sau albicios (in hepatite).

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

1 INTRODUCERE :

Administrarea medicamentelor este una dintre cele mai mari responsabilitati

ale asistentei. Pentru a asigura pacientului o terapie medicamentoasa eficienta si
corecta, asistenta trebuie sa fie familiarizata cu indicatiile, dozarile si efectele
medicamentului prescris. De asemenea pacientul trebuie interogat inaintea fiecarei
administari despre eventualele reactii alergice din trecut la substanta respective.
Asistenta trebuie sa aiba cunostintele si abilitatile de a minimiza anxietatea
pacientului si de maximize eficienta medicamentului (cunoscand modalitatea de
administare, timpul etc.)

Caile de administare a medicamentelor:

 Medicamentele pot fi administrate pe diverse cai:

calea de administare mucodermica: administrare oculara, vaginala, nazala,
auriculara, transdermala (prin absorbtie), orofaringelal (inhalatii)
 calea de administare enterala: absorbtia medicamentelor prin tractul
gastrointestinal
 calea de administrare parenterala: injectii sau perfuzii intradermale,
subcutanate, intramusculare, intraevenoase, intrarectale, intraosoase,
intraartriale
 cale de administrate endotraheala: administarea medicamentelor in sistemul
respirator cu ajutorul sondei endotraheale
 cale de administare epidurala: administare de medicamente (anestezic sau
analgezice opioide) printr-un cateter introdus peridural
 calea de administare intrapleurala: injectarea de medicamente in spatiul
pleural

Calea de administare a medicamentului determina efectele acestuia. De

exemplu, medicamentele administrate intravenos actioneaza instant deoarece intra
imediat in circulatia sangvina. De aceea antibioticele se fac de obicei intravenous
pentru a determina un raspuns imediat si costant.

Prevenirea erorilor in admnistarea medicatiei

Inaintea admnistarii oricarei medicatii aceasta trebuie comparata cu

medicatia prescrisa de medic din foaia de observatie. Se va verifica mental regula
celor cinci “p”:

 pacientul potrivit
 medicamentul potrivit
 doza potrivita
 calea de administare potrivita
 timpul (ora) de administare potrivit
 Intodeauna se va verifica si data expirarii fiecarui medicament pe care il vom
administra.

Totodata, inaintea oricarei administrari medicamentoase se vor avea in

vedere drepturile asistatului
-dreptul de a stii de ce i se administreaza un anumit medicament si la ce efecte
adverse sa se astepte

-dreptul de a refuza medicatia prescrisa

Efectele medicamentelor si interactiunile dintre ele:

Urmarirea raspunsului la administrarea unui anume medicament necesita o

buna cunoastere a starii pacientului si a efectelor asteptate de la medicamentul
administrat. De exemplu, daca un pacient primind un antiaritmic continua sa
prezinte contractii ventriculare premature, trebuie anuntat medicul ca
medicamentul administrat nu produce efectul scontat.

In cadrul monitorizarii eficientei unei anume terapii medicamentuoase,

trebuie luate in calcul si rezultatele testelor de laborator, care pot indica un efect
terapeutic, un efect advers sau un nivel toxic. De exemplu, timpii de protrombina
ajuta la evaluarea efectului administarii de heparina, sau nivelul scazut al potasiului
poate fi un semn al efectelor adverse ale unui diuretic. Unele medicamente insa pot
afecta rezultatul testelor de laborator, cauzand asa-zisele rezultate “fals pozitive”.
De exemplu, codeina poate creste presiunea intracraniana.

Se va monitoriza cu atentie starea pacientului. Anumite modificari ca

scaderea sau cresterea in geutate pot afeta actiunea anumitor medicamente. Alti
factori ca varsta pacientului, constitutia fizica, sexul, statusul emotional pot afecta,
de asemenea, rapunsul pacientului la admnistraea medicamentelor.

Deoarece majoritatea pacientilor primesc mai mult de un medicament, trebuie,de

asemenea, avute in vedere interactiunile dintre ele. O interactiune intre
medicamente inseamna o schimbare in absorbtia, distributia, metabolismul si
excretia acestuia, care poate aparea la administrarea altui medicament sau imediat
dupa aceea. O interactiune de dorit folosita ca baza in terapiile medicamentuoase
combinate, este potentarea efectului unui medicament, ajutarea mentinerii unui
anumit nivel sangvin sau mnimalizarea efectelor adverse, cu ajutorul altui
medicament.
Urmarirea efectelor adverse

La administrarea unu medicament este necesara reunoasterea si identificarea

efectelor adverse, reactiilor toxice si alergiilor medicamentuoase. Unele efecte
adverse sunt trecatoare si de intensitate redusa, pacientul dezvoltand o toleranta
fata de medicament. Altele necesita o schimbare a terapiei medicamentuoase.

O reactie toxica la un medicament poate fii acuta, datorata dozelor excesive,

sau cronica, datorata acumularii progresive a medicamentului in corp. De aemenea,
reaciile toxice pot aparea ca rezultat al modificarii metabolismului sau excretiei
care determina astfel cresterea nivelului medicamentului in sange.

O reactie alergica la un medicament este rezultatul unei reactii antigen-

anticorp. Reactia poate fii de la o urticarie banala pana la soc anafilactic. De aceea
inaintea administarii medicamentelor se verifica eventualele reacti alergice. In
principiu, testul alergic se face inaintea administrarii primei doze dintr-un
medicament. De asemenea trebuie avut in vedere ca un istoric alergenic negativ la
un anume medicament nu exclude posibilitatea aparitiei reactiei alergice in prezent
sau viitor.

Alte efecte adverse ale medicamentelor pot fii dependenta si reactiile

idiosincrazice (care apar la personae cu anumite deficite genetice).

Orice administrare de medicament, calea de administrare, dozajul, refuzul

pacientuli, aparitia efectelor adverse, trebuie notificate corect si eligibil in planul de
ingrijire cu semnatura asistentei.

3.2.1 MEDICATIE CU CALE DE ADMINISTRARE DERMICA:

Medicamentele din aceasta categorie se aplica direct pe piele. Acestea sunt

lotiuni, creme, unguente, pudre, sampoane, aerosoli, patch-uri (plasturi
medicamentosi).

Aceste medicamente sunt absorbite prin epiderma pana la derma. Gradul de

absorbtie depinde de vascularizarea zonei respective.

Nitroglicerina, fentanylul, nicotina sunt folosite pentru efectele lor sistemice.

Dar cele mai multe medicamente cu cale de administare dermica sunt folosite
pentru efectul lor local.
 De obicei medicamentele transdermice trebuie aplicate de doua-trei ori pe zi
pentru a avea efectele dorite.

Materiale necesare:

 medicatia
 manusi
 apasator de limba steril
 comprese sterile
 pansamente transparente semipermeabile
 leucoplast

Administrarea:

 se verifica, ca medicatia sa corespunda cu prescriptia medicului

 se verifica data expirarii medicamentului
 se verifica identitatea pacientului
 se explica procedura de aplicare deoarece majoritatea pacientilor, dupa
externare, vor continua sa–si administreze singuri medicamentul.
 se asigura intimitatea pacientului
 se spala mainile
 se pun manusi
 pacientul este asezat intr-o pozitie confortabila care sa permita accesul la
zona care trebiuie tratata
 se descopera zona care trebuie tratata. Se verifica, ca mucoasa sau pielea sa
fie intacte(mai putin in cazurile cand sunt tratate leziunile pielii, cum ar fii
ulcerele) deoarece aplicarea pe pielea cu leziuni pate determina absorbtia
medicamentuoasa sistemica si irtatii
 daca este necesar se curate pielea de secretii, cruste, celule moarte sau urmele
vechilor aplicatii medicamentuoase, apoi se schimba manusile

Aplicarea cremelor sau unguentelor:

 se deschde recipientul punandu-se capacul cu fata exterioara in jos pentru a

se evita contamonarea suprafetei interioare a capacului
 se desface apasatorul de limba steril si se ia cu ajutorul lui crema sau unguent
si se pune in mana cu manusa
 se aplica apoi crema sau unguentul pe suprafata afectata prin miscari lente,
usoare, in sensul cresterii firelor de par
 pentru a evita contaminarea medicamentului se va folosi de fiecare data alta
spatula pentru a lua crema din recipient
Inlaturarea unguentelor:

 se spala mainile si se pun manusi

 se toarna solvent pe manusi si se aplica pe zona cu unguent in sensul cresterii
firelor de par
 se imbiba o compresa sterile cu solvent si se indeparteaza bland unguentul
 excesul ramas se sterge cu o compresa sterile
 se va evita frecarea zonei pentru a nu produce iritatii

Administrarea altor medicamente

Administrarea medicamentelor sub forma de sampon:

Medicamentele sub forma de sampon includ agenti keratolitici si citostatici,

solutii linden si se folosesc in tratarea matretii, psoriazisului, eradicarea paduchilor
etc.

Deoarece instructiunile de aplicare pot varia de la o firma producatoare la

alta, se va citi pe eticheta samponului cantitatea indicate pentru spalare.

Se va evita ca samponul sa intre in contact cu ochii. Daca se intampla

totusi,trebuie spalati imediat cu multa apa. De asemenea, se va evita contactul
samponului cu cavitatea bucala. Anumite sampoane care contin agenti citostatici
sunt extreme de toxice daca sunt ingerate.

Administrarea:

 pregatirea pacientului
 se agita samponul pentru a uniformiza continutul sau a mixa solutiile
componente
 se uda bine cu apa parul pacientului
 se aplica cantiatea indicat de sampon
 se spala parul si scalpul cu samponul aplicat fara a folosi unghiile
 se lasa samponul sa-si faca efectul conform indicatiilor din prospect (de obicei
5-10 min)
 se clateste cu apa din abundenta
 se sterge parul si se usuca
 dupa uscare se piaptana sau se perie parul pacientului
 daca este nevoie se foloseste piaptene fin cu dintii desi pentru inlaturarea
eventualelor oua de paduchii

Administrarea aerosolilor spray:

 se agita flaconul pentru a mixa compozitia daca este cazul. Se tine recipientul
la 15-30 cm de piele si se pulverizeaza o pelicula fina de medicament pe zona
care trebuie tratata

Aplicarea pudrei:

 pentru a aplica pudra se usuca suprafata pielii dupa ce a fost curatata de

reziduuri, colectii
 se aplica un strat subtire de pudra pe zona care trebuie tratata

Consideratii speciale:

 pentru a pastra medicamentul pe zona tratata si pentru a nu se imprastia pe

hainele pacientului se poate acoperii zona cu o compresa sau cu un
pansament semipermeabil transparent
 daca se aplica medicatia pe mana sau piciorul pacientului, se poate aacoperi
apoi zona tratata cu manusa de bumbac respective soseta de bumbac
 se va verifica frecvent zona tratata pentru depistarea precoce a eventualelor
iritatii, reactii alergice
 nu se va aplica nicioadata medicamentul fara a curate zona tratata de vechea
aplicare pentru a preveni astfel iritatia pielii prin acumulare de reziduuri
medicamentuoase vechi
 purtarea manusilor este obligatorie si pentru a preveni absorbtia
medicamentului prin pielea mainilor asistentei
 pansamentele si manusile folosite vor fi aruncate la deseuri contaminate
 aplicarea unguentelor pe mucoase se va face in cantitati mult mai mici decat
pe piele deoarece mucoasele sunt de obicei umede si absorb unguentul mult
mai repede decat pielea
 3.2.2 ADMINISTRATIA TRANSDERMALA A MEDICATIEI :

 Printr-un patch adeziv sau un unguent dozat aplicat pe piele, substanta
medicamentuoasa este eliminat constant, controlat, direct in circulatia
sangvina, obtinandu-se un efect sistemic prelungit.
 Medicatia transdermala folosita este nitroglicerina (in controlul anginelor),
scopolamina (folosita ca antiemetic), estradiolul (folosit in postmenopauza),
clonidina (folosita in hipertensiune), nicotina (folosita la cei care doresc sa se
lase de fumat) si fentanylul (un analgezic opioid folosit pentru controlul
durerii cornice).

Unguentul cu nitroglicerina dilata coronarele pentru aproximativ 4 ore pe

cand un patch cu nitroglicerina va produce acelasi efect pentru mai mult de 24 de
ore.Un patch cu scopolamina atenueaza greata pentru mai mult de 72 de ore, patch-
ul cu estradiol are efect o saptamana, cel cu nicotina 24 de ore, iar cel cu fentanyl
pentru 72 de ore.

Contraindicatiile de patch-uri transdermale sunt reactiile alergice la

medicamentul respectiv sau pielea iritata.

Materiale necesare:

 manusi
 medicatie prescrisa
 bandaj adeziv
 bandaj transparent semipermeabil

Administrare:

 se verifica medicatia prescrisa cu cea primita de la farmacie

 se spala mainile si se pun manusi
 se verifica eticheta medicamentului si data expirarii
 se verifica identidatea pacientului
 se explica procedura pacientului
 se inlatura medicatia anterioara
Aplicarea unguentului transdermal:

Cel mai folosit unguent transdermal, folosit pentru efectul sau sistemic, este
nitroglicerina. Se foloseste pentru a dilata vasele sangvine si pentru a imbunatatii
irigarea cardiaca la pacientii cu ischemie cardiaca sau angina pectorala.

 mai intai se masoara si se noateaza tensiunea arteriala a pacientului

 se inlatura unguentul anterior daca este cazul
 se masoara cantitatea de unguent prescrisa (pe o hartie marcata care se otine
o data cu unguentul) si se aplica direct pe piele (de obicei pe piept sa brat)
 se poate acoperii zona cu pansament transparent semipermeabil pentru a
creste absorbtia medicamentului
se va remasura tensiunea arteriala dupa cinci minute de la aplicarea uguentului.
Daca aceasta scade brusc si pacientul acuza dureri de cap va fi anuntat medicul
imdeiat pentru a reduce doza Aplicarea unguentului transdermal:

Cel mai folosit unguent transdermal, folosit pentru efectul sau sistemic, este
nitroglicerina. Se foloseste pentru a dilata vasele sangvine si pentru a imbunatatii
irigarea cardiaca la pacientii cu ischemie cardiaca sau angina pectorala.

 mai intai se masoara si se noateaza tensiunea arteriala a pacientului

 se inlatura unguentul anterior daca este cazul
 se masoara cantitatea de unguent prescrisa (pe o hartie marcata care se otine
o data cu unguentul) si se aplica direct pe piele (de obicei pe piept sa brat)
 se poate acoperii zona cu pansament transparent semipermeabil pentru a
creste absorbtia medicamentului
 se va remasura tensiunea arteriala dupa cinci minute de la aplicarea
uguentului. Daca aceasta scade brusc si pacientul acuza dureri de cap va fi
anuntat medicul imdeiat pentru a reduce doza
 se indica pacientului sa stea lungit in pat sau sezand in scaun imediat dupa
aplicarea unguentului

Aplicarea patch-urilor transdermale:

 daca pacientul va primi medicatie transdermala trebuie sa fie instruit cu
atentie asupra folosirii corecte a acesteia, deoarece dintre ei vor continua sa si
le administreze singuri acasa
 se va explica pacientului ca patch-ul are mai multe straturi. Stratul care sta in
contact direct cu pielea contine o mica cantitate de sunbstanta
medicamentuoasa si permite intrarea acesteia in circulatia sangvina.
Urmatorul strat controleaza eliberarea treptata a medicamentului din
portiunea principala a patch-ului. Al treilea strat contine principala doza de
medicament. Ultimul strat, cel exterior, consta intr-o bariera din poliester si
aluminiu.
 pacientul va fi invatat sa-si apice patch-ul in locuri potrivite cum ar fi partea
superioara a bratului sau pieptulin spatele urechii, evitand sa atinga gelul.
Zona de aplicare trebuie sa fie uscata si fara par
 va fi invatat sa alterneze locurile de aplicare de fiecare data cand schimba
patch-ul, pentru a evita iritatiile pielii
 nu-si va aplica patch-ul cu piele cu leziuni, nici in spatele genughiului sau
cotului
 dupa aplicare isi va spala mainile pentru a indeparta eventualele urme de gel
 daca uda accidental suprafata cu gel sau scapa patch-ul pe jos va trebui sa il
inlocuiasca cu unul nou plasat in alt loc
 va trebui sa-si aplice patch-ul la aceeasi ora pentru a asigura continuitatea
tratamentului
 noul patch il va aplica cu 30 de minute inainte de al indeparta pe cel vechi
 se scrie data si ora aplicarii patch-ului pe suprafata lui exterioara

Consideratii speciale:

 cand i se administreaza patch-ul cu scopolamine sau fentanyl pacientul nu are

voie sa sofeze pana cand nu se instaleaza raspunsul la medicatia administrate
 pacientul va fii monitorizat pentru depistarea precoce a efectelor adverse
(durere de cap, hipotensiune la administrarea de nitroglicerina etc)
.2.3 ADMINISTRAREA MEDICATIEI PE CALE OCULARA:

Medicatia oculara (picaturi, unguente) are scop atat diagnostic cat si

terapeutic. Picaturile de ochi pot fi folosite in timpul examenului oftalmologic
pentru a anestezia ochiul, a dilata pupila facilitand examinarea, a evidentia corneea
pentru examinare. Medicatia oculara poate de asemenea sa fie folosita pentru
lubrefierea ochiului, tratament (glaucom, infectii oculare), protectia vederii la nou-
nascut, lubrefierea orbitelor pentru introducerea protezelor oculare.
 Intelegerea efectelor oculare a medicatiei administrate pe aceasta cale este
foarte importanta deoarece anumite medicamente pot cauza afectiuni sau serioase
efecte negative. De exemplu, acetilcolinergicele, care sunt frecvent folosite in timpul
examinarii ochiului, pot grabi aparitia glaucomului la pacienti cu predispozitie
pentru aceasta boala.

Materiale necesare:

 medicatia prescrisa
 manusi
 apa calda sau solutie normala salina
 comprese sterile
 pansamente oculare

Pregatirea materialelor:

 se va verifica daca medicatia este pentru aministrare oculara si data expirarii

 se noteaza data primei folosiri a flaconului (dupa deschidere se va folosi cel
mult 2 saptamani pentru a evita contaminarea)
 se verifica ca solutia medicamentoasa oftalmica sa nu fie decolorata,
precipitata etc (se va avea in vedere ca majoritatea solutiilor oftalmice sunt
suspensii si au un aspect tulbure). Nu se vor folosi solutiile care par anormale
ca aspect
 daca capatul tubului cu unguent oftalmic a facut crusta, aceasta se va elimina
intr-o compresa sterila

Administrarea:

 compara medicatia prescrisa de medic cu cea primita de la farmacie

 se spala mainile
 ne asiguram ca stim exact care ochi trebuie tratat deoarece medicul poate
prescrie medicamente si doze diferite pentru cei doi ochi
 se verifica identitatea pacientului
 se va explica procedura pacientului si i se va asigura intimitatea
 se pun manusile
 se indeparteaza cu blandete pansamentele daca exista
 se vor curata secretiile intai in jurul ochiului cu comprese sterile si apa calda
sau solutie normal salina. Apoi, i se cere pacientului sa inchida ochiul si se va
curata din interior spre exterior cu comprese sterile diferite pentru fiecare
orbita
 pentru a indeparta crustele din jurul ochiului se pot mentine pe ochi
comprese umede sterile timp de 1,2 minute. Se va repeta procedeul pana cand
crustele vor putea fi indepartate cu usurinta.
 pacientul va sta culcat sau sezand, cu capul dat pe spate si inclinat pe partea
cu ochiul afectat

Administrarea medicamentelor prin instilatii oculare;

 se detaseaza capacul picuratorului daca este necesar si se trage solutie in

pipeta. Se va avea in vedere sa nu se contamineze capatul picuratorului
 inaintea administrarii se va invata pacientul sa priveasca in sus si in
departare. Astfel corneea va fi intr-o pozitie care sa minimalizeze riscul de a fi
atinsa daca pacientul clipeste involuntar in timpul administrarii
 se poate sprijini mana cu picuratorul pe fruntea pacientului fara a a atinge
capatul acestuia, iar cu cealalta mana se va trage in jos cu blandete pleoapa
inferioara si se va instila medicamentul in sacul conjunctival
 se va evita sa se aplice picaturile direct pe globul ocular pentru a nu provoca
disconfort pacientului.
 daca se vor adminstra mai multe medicamente , se va astepta cel putin 5
minute intre instilari
 se vor numara cu atentie picaturile administrate pentru a nu gresi doza
indicata
 dupa administrare se da drumul cu blandete pleoapei inferioare si se cere
pacientului sa clipeasca pentru distribuirea uniforma a medicamentului
administrat
 daca se adminstreaza un unguent oftalmic se aplica un strat subtire de-a
lungul sacului conjunctival dinspre interior spre exterior. Se roteste tubul cu
unguent pentru a finaliza aplicarea
 dupa administrare si eliberarea pleoapei inferioare se cere pacientului sa
inchida ochii si sa-si roteasca globii oculari pentru o distributie uniforma a
medicamentului
 daca se aplica mai multe unguente oftalmice se va astepta cel putin 10 minute
intre administrari

Adminstrarea medicatiei prin aplicarea de discuri oculare:

Discurile oculare sunt mici si flexibile, si sunt formate din trei straturi: doua
exteriare si unul de mijloc, care contine medicamentul. Discul medicamentos
pluteste intre pleoapa si sclera si poate fi purtat chiar in timpul innotului sau
activitatilor sportive. Prin administrarea tratamentelor oculare sub forma de
discuri medicamentoase pacientul este scutit de grija de a-si adminstra picaturi
oculare la anumite intervale de timp. Dupa ce discul este plasat, lichidele oculare
 il umezesc eliberandu-se astfel medicamentul pe care il contine. Lentilele de
contact si umiditatea oculara nu afecteaza discurile. Discul ocular poate elibera
medicamentul pe care il contine chiar si o saptamana de la aplicare. (cum ar fi
discurile care contin pilocarpina, folosita in tratamentul glaucomului).
Contraindicatiile folosirii discurilor oculare sunt conjunctivitele, keratitele,
dezlipirile de retina si alte afectiuni in care constictia pupilara trebuie evitata.

Aplicarea discurilor oculare:

Este indicat sa se aplice discurile inainte de culcare pentru a minimaliza

efectele si disconfortul determinat de incetosarea vederii, care apare de obicei
imediat dupa adminstrare.

 se spala mainile si se pun manusi

 se trage un disc din pachet
 se trage cu blandete pleoapa inferioara si se plaseaza discul in sacul
conjunctival. Discul trebuie asezat orizontal , nu vertical
 se reaseaza pleoapa peste si deasupra discului. Daca discul inca se vede se va
trage din nou pleoapa inferioara si se va reaseza peste disc. Se poate sugera
pacientului sa-si ajusteze pozitia discului presand foarte usor pe pleapa
inferioara inchisa.Va fii avertizat sa nu se frece la ochi pentru a nu se rani
 daca discul aluneca afara accidental, se va spala in apa rece si se va aplica din
nou
 daca pacientul necesita aplicarea discurilor la ambii ochi, acestea se vor
administra si indeparta in acelasi timp pentru a primi medicatie concomitent
la ambii ochi
 daca discul aluneca in repetate randuri va fi aplicat sub pleoapa superioara
.Pentru aceasta, se ridica si se indeparteaza de globul ocular cu blandete
pleoapa superioara si se va pozitiona discul in sacul conjunctival. Se reaseaza
pleoapa la loc si se cere pacientului sa clipeasca de cateva ori. De asemenea,
pacientul isi poate pozitiona discul presand cu blandete pleoapa superioara
inchisa
 daca pacientul va continua medicatia acasa, el trebuie invatat cu atentie
modul de aplicare si de indepartare a discurilor. Cu timpul, pacientului i se va
parea din ce in ce mai usor aplicarea discurilor, obisnuindu-se cu manevrele
necesare si cu senzatia respectiva
 pacientul va fii avertizat asupra eventualelor efecte adverse ale folosirii
discurilor medicamentoase oculare( de exemplu la administrarea de
pilocarpina): senzatia de corp strain intraocular, roseata ochiului, prurit,
edem , intepaturi, lacrimare, dureri de cap. Multe simptome vor disparea
dupa aproximativ 6 saptamani de folosire. Daca totusi acestea persista si sunt
puternice, trebuie anuntat medicul imediat.
Indepartarea discurilor oculare:
 Indepartarea discurilor oculare se poate face fie cu un deget fie cu doua. Dupa
ce se spala mainile si se pun manusile se indeparteaza pleoapa inferioara pentru a
fii evidentiat discul si cu aratatorul de la cealalta mana se va impinge trage discul
prin alunecare in afara sacului conjunctival. De asemenea, se poate prinde discul cu
doua degete si se scoate afara.

Daca discul este sub pleoapa superioara se vor aplica miscari blande ,
circulare pe pleaoapa inchisa a pacientului, dirijandu-se discul spre coltul ochiului
(nu peste cornee) si de acolo in sacul conjunctival al pleoapei inferioare de unde se
va scoate prin manevra descrisa mai sus.

Consideratii speciale:

 daca se adminstreaza medicatie oculara cu absorbtie sistemica (de exemplu

atropina), se va presa bland cu degetul pe coltul intern al ochiului respectiv
timp de 1-2 minute dupa instilare in timp ce pacientul tine ochii inchisi.
Aceasta manevra va impiedica medicamentul sa se reverse in ductul lacrimal
 daca se adminstreaza medicatie la ambii ochi se va folosi cate o compresa
curata pentru fiecare pentru a indeparta surplusul de medicament care se
poate scurge din ochi
 daca medicamentul are pipeta separat se va descarca orice rest de
medicament din aceasta in flacon evitandu-se sa se atinga de ceva
 pentru a evita contaminarea, este indicat ca un medicament sa nu fie folosit la
mai multi pacienti
 daca se indica adminstrarea de picaturi si unguent la acelasi pacient,
picaturile se vor adminstra primele
 ca si complicatii, anumite medicamente adminstrate pe cale oculara pot
determina arsuri temporare, prurit si roseata, si rareori efecte sistemice
 daca necesita continuarea tratamentului acasa, pacientul trebuie invatat
efectuarea corecta a manevrelor de adminstrare
Indepartarea discurilor oculare:

Indepartarea discurilor oculare se poate face fie cu un deget fie cu doua. Dupa
ce se spala mainile si se pun manusile se indeparteaza pleoapa inferioara pentru a
fii evidentiat discul si cu aratatorul de la cealalta mana se va impinge trage discul
prin alunecare in afara sacului conjunctival. De asemenea, se poate prinde discul cu
doua degete si se scoate afara.
 Daca discul este sub pleoapa superioara se vor aplica miscari blande ,
circulare pe pleaoapa inchisa a pacientului, dirijandu-se discul spre coltul ochiului
(nu peste cornee) si de acolo in sacul conjunctival al pleoapei inferioare de unde se
va scoate prin manevra descrisa mai sus.

Consideratii speciale:

 daca se adminstreaza medicatie oculara cu absorbtie sistemica (de exemplu

atropina), se va presa bland cu degetul pe coltul intern al ochiului respectiv
timp de 1-2 minute dupa instilare in timp ce pacientul tine ochii inchisi.
Aceasta manevra va impiedica medicamentul sa se reverse in ductul lacrimal
 daca se adminstreaza medicatie la ambii ochi se va folosi cate o compresa
curata pentru fiecare pentru a indeparta surplusul de medicament care se
poate scurge din ochi
 daca medicamentul are pipeta separat se va descarca orice rest de
medicament din aceasta in flacon evitandu-se sa se atinga de ceva
 pentru a evita contaminarea, este indicat ca un medicament sa nu fie folosit la
mai multi pacienti
 daca se indica adminstrarea de picaturi si unguent la acelasi pacient,
picaturile se vor adminstra primele
 ca si complicatii, anumite medicamente adminstrate pe cale oculara pot
determina arsuri temporare, prurit si roseata, si rareori efecte sistemice
 daca necesita continuarea tratamentului acasa, pacientul trebuie invatat
efectuarea corecta a manevrelor de adminstrare

 pentru a evita contaminarea, este indicat ca un medicament sa nu fie folosit la

mai multi pacienti
 daca se indica adminstrarea de picaturi si unguent la acelasi pacient,
picaturile se vor adminstra primele
 ca si complicatii, anumite medicamente adminstrate pe cale oculara pot
determina arsuri temporare, prurit si roseata, si rareori efecte sistemice
 daca necesita continuarea tratamentului acasa, pacientul trebuie
invatat efectuarea corecta a manevrelor de adminstrare

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN PICATURI AURICULARE:

 Instilatiile auriculare se folosesc pentru tratamentul infectiilor si inflamatiilor
urechilor, indepartarea cerumenului, anestezie locala, sau indepartarea insectelor
ajunse accidental in ureche.

Instilatiile auriculare sunt in principiu contraindicate pacientilor cu perforatie

de timpan, dar se pot totusi efectua anumite manevre sterile.

De asemenea, instilatiile cu hidrocortizon sunt contraindicate pacientilor cu

herpes, alte infectii virale, fungi etc.

Materiale necesare :

 picaturile prescrise
 sursa de lumina
 aplicator cu capatul de bumbac
 bol cu apa calduta
 dopuri urechi din bumbac

Pregatirea medicamentelor:

 pentru a preveni efectele adverse ce pot apare la administrarea de instilatii

auriculare prea reci (vertij, greata , durere) se vor pregati instilatiile la
temperatura camerei fie tinandu-le intr-un bol cu apa calda fie incalzind
flaconul in mana, si se vor testa pe incheietura mainii inainte de aplicare
 daca se va folosi picurator de sticla se va verifica integritatea acestuia pentru
a nu rani canalul auditiv

Adminstrarea :

 se spala mainile
 se verifica identitatea pacientului
 se va verifica medicamentul care trebuie administrat, dozajul si ne asiguram
ca stim exact care este urechea afectata
 se asigura intimitate pacientului
 se aseaza pacientul culcat pe partea opusa urechiei afectate

 se pozitioneaza canalul auditiv (la adult se trage ureche in spate si in sus, la
copil in spate si in jos) pentru o mai buna patrundere a medicamentului
 se va sterge orice secretie observata cu aplicatorul cu capat de bumbac,
deoarece orice colectie poate reduce efectul medicamentului
 se verifica medicamentul care trebuie adminstrat ca data de expirare si se
compara inca o data cu indicatia medicului
 cu urechea corect pozitionata se aplica numarul indicat de picaturi tinand in
asa fel picuratorul incat picaturile sa fie aplicate nu direct pe timpan ci pe
peretele canalului auditiv, pentru a dimuna disconfortul pacientului
 se mentine urechea in acceasi pozitie pana cand medicamentul dispare cu
totul in interiorul canalului auditiv, apoi este eliberata in pozitia obisnuita.
 se cere pacientului sa ramana culcat inca 5-10 mkinute pentru a lasa
medicamentul sa fie absorbit si se poate pune un dop de bumbac pentru a
impiedica scurgerea medicamentului, avand grija sa nu fie introdus prea
adanc pentru a nu crea presiune in canalul auditiv
 se curata si usuca ureche externa
 daca este indicat se va repta aceeasi procedura in cealalta ureche dupa cel
putin 10 minute
 se spala mainile

Consideratii speciale:

 Canalul auditiv este in mod normal foarte sensibil, iar atunci cand are anumite
afectiuni, aceasta sensibilitate creste, de aceea se recomnda o blndete
deosebita in efectuarea manevrelor
 Se vor spala mainile inainte si dupa efectuarea instilatiilor cat si intre
aplicatii daca se indica adminstrarea la ambele urechi
 Pentru a preveni ranirea timpanului, nu se va introduce niciodata aplicatorul
cu capat de bumbac dincolo de punctul care se poate vedea cu ochiul liber
 Daca se indica administrare de picaturi si unguent, se vor aplica intai
picaturile
 Daca necesita continuarea tratamentului acasa, pacientul trebuie invatat cu
atentie metoda corecta de adminstrare
 Daca pacientul prezinta vertij, se vor ridica barele de protectie ale patului in
timpul adminstrarii si se va evita ridicarea brusca sau grabita dupa
terminarea procedurii, pentru a nu-i accentua vertijul.
 Pacientul trebuie supravegheat pentru a observa eventualele reactii adverse
ca: vertij, greata, colectii, durere etc
3.2.5 ADMINISTRAREA MEDICATIEI PE CALE NAZALA:

Medicatia pe cale nazala poate fi sub forma de picaturi, spray sau aerosoli
(folosind un nebulizator).

Majoritatea medicamentelor administrate in acest fel produc mai degraba

efecte locale decat sistemice. Multe medicamente cu cale de administrare nazala
sunt vasoconstrictoare, folosite pentru ameliorarea congestiei nazale.

Alte tipuri de medicamente folosite pe aceasta cale sunt antisepticele,

anestezicele si corticosteroizii. Anestezicele locale pot fi adminsitrate pentru
asigurarea confortului pacientului in timpul unei examinari rinolaringeale,
laringoscopii, bronhoscopii sau intubatii endotraheale. Corticosteroizii reduc
inflamatia in sindroamele alergice sau inflamatorii sau atunci cand pacientul are
polipi nazali.

Materiale necesare:

 medicatia prescrisa
 manusi
 tavita renala

Administrarea:

 se reverifica medicatia prescrisa de medic cu cea ridicata de la farmacie, data

expirarii medicamentului, concentratia
 se confirma identitatea pacientului
 se explica procedura pacientului pentru a ne asigura de colaborarea sa si
pentru a-i reduce anxietatea
 se asigura intimitate pacientului
 se spala mainile si se pun manusi
 se pozitioneaza pacientul corect, in functie de manevra pe care vrem sa o
efectuam.
Administrarea de picaturi nazale:

 pentru a i se administra picaturi, pacientul trebuie pozitionat culcat cu capul

usor inclinat spre zona afectata.
 se fixeaza o nara ridicand-o usor si asezand picuratorul exact la orificiul de
intrare. Picuratorul se va indrepta in sus si spre linia mediana a nasului, mai
degraba decat in jos entru ca medicamentul sa se duca inspre spatele cavitatii
nazale nu in gat.
 se introduce apoi picuratorul aproximativ 1 cm in nara fara a o atinge si se
adminsitreaza doza prescrisa de medicament.
 pentru a evita ca medicamentul sa curga afara din nara se indica pacientului
sa-si mentina pozitia inca 5 minute de la administrare si sa respire pe gura,
permitand astfel medicamentului sa efectueze constrictia mucoasei si sa
diminueze congestia nazala.
 pacientul poate expectora in tavita daca medicamentul a ajuns in gura sau gat.
 se va sterge cu o compresa curata excesul de medicament de pe fata
pacientului, daca este cazul
 se va spala picuratorul cu apa calda si va fii lasata sa se usuce, fiind indicat sa
se foloseasca doar la acelasi pacient.

Administrarea de spray-uri nazale:

 pacientul este pozitionat fie ridicat cu capul dat pe spate, fie culcat, cu umerii
ridicati, capul dincolo de marginea patului, in hiperextensie. Se va sprijini
capul pacientului astfel pozitionat.
 se inlatura capacul spray-ului
 se astupa o nara a pacientului si se introduce capatul flaconului in cealalta
nara
 pacientul este instruit sa inhaleze eliberand concomitent un o doza de
medicament repede si ferm, dupa care pacientul va expira pe gura.
 daca este necesar se va repeta manevra in aceeasi nara sau in cealalta
 pacientul este instruit sa isi mentina pozitia inca cateva minute dupa
administrare, sa inspire bland pe nas si sa expire pe gura, sa evite sa isi sufle
nasul cateva minute.

Administrarea de medicamente sub forma de aerosoli:

 pacientul este rugat sa-si sufle nasul
 se agita flaconul inainte de utilizare si se indeparteaza capacul
 se tine flaconul intre degetul mare si aratator
 se indica pacientului sa isi dea capul pe spate si se introduce capatul
flaconului intr-o nara in timp ce o acoperim pe cealalta
 se elibereaza o doza de medicament printr-o miscare ferma si rapida
 se agita din nou flaconul si se introduce si in cealalta nara
 se indeparteaza adaptatorul flaconului, se spala cu apa calduta si se lasa sa se
usuce fiind indicat sa se foloseasca doar la acelasi pacient

Consideratii speciale:

 tuburile sub presiune (ca sprayurile si aerosolii) trebuie verificate sa nu fie

accidentate sau perforate.
 Pentru a evita contaminarea si raspandirea infectiilor, flacoanele se
eticheteaza si se folosesc doar la un pacient
 Pacientul trebuie invatat sa isi administreze singur si corect medicamentele
daca este necesar sa continue administrarea si acasa
 Pacientul trebuie avertizat sa nu si adminstreze medicatia un timp mai
indelungat decat este prescris, deoarece aceasta isi pot pierde efectul
terapeutic sau dimpotriva, pot da dependenta
 Pacientul trebuie informat asupra posibilelor efecte adverse ale tratamentului
cat si a anumitor particularitati ale medicamentelor administrate (de
exemplu, la administrarea de corticosteroizi sub forma de spray sau aerosoli,
efectul poate aparea la un interval cuprins intre 2 zile si 2 saptamani)
 Pacientul va fi invatat sa isi mentina o buna igiena orala si nazala
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ENTERALA:

3.3.1. MEDICATIA ORALA:

Deoarece medicamentele cu cale de adminstrare orala sunt cele mai lipsite de

risc, mai ieftine si mai convenabile ca mod de adminstrare, o mare parte din
tratamentele medicamentoase se adminstreaza pe aceasta cale.
 Astfel, pe aceasta cale se pot administra tratamente sub forma de: tablete,
capsule, siropuri, elixiruri, pudre, suspensii, uleuri, granule etc. Unele necesita
preparare specifica inainte de adminstrare: uleiurile, suspensiile, granulele.

De cele mai multe ori, medicatia orala este prescrisa in doze mai mare decat
echivalentul sau parenteral, deoarece, dupa absorbtia in tractul gastrointestinal, o
parte din medicatie este distrusa de ficat si eliminata inainte de a intra in circulatia
sistemica.

Dozele mediamentoase orale normale pentru un adult pot fi periculoase

pentru un varstnic.

Tratamentul pe cale orala este contraindicat pacientilor inconstienti, celor

care prezinta varsaturi, cat si celor care din diverse motive nu pot inghiti.

Materiale necesare:

 medicatia prescrisa
 recipient pentru medicamente
 pahar apa sau suc pentru copii

Administrare:

 se verifica cu atentie medicatia prescrisa de medic si se compara cu cea

primita de la farmacie
 se spala mainile
 se verifica data expirarii medicamentelor
 se confirma identitatea pacientului
 se verifica starea pacientului (constienta) si semnele vitale. O schimbare in
starea acestuia poate justifica schimbarea sau anularea medicatiei (de
exemplu, nu se vor mai administra antihipertensive la un pacient care
prezinta hipotensiune)
 se administreaza medicatia impreuna cu apa sau alt lichid adecvat
 siropul nu se adminstreaza cu apa pentru a nu-i diminua efectul
 daca este necesar, se vor sfarama tabletele pentru a facilita inghitira lor
 se va sta langa pacient pana cand acesta va inghiti medicamentul si daca este
nevoie, se va verifica deschizandu-i gura.
 Se va reveni pentru verificarea starii pacientului in maxim 1 ora
Consideratii speciale:
 asistenta se va asigura ca are medicatie scrisa de medic, cerand indicatii
necesare timpului si modului de adminstrare daca este necesar. Nu se va
adminstra niciodata medicatie prin indicatie verbala
 se va anunta medcul pentru orice medicatie neadministrata din diverse
motive sau efecte adverse
 medicamentele lichide necesita atentie sporita la dozare
 nu se va adminstra niciodata un medicament dintr-un flacon neetichetat. Nu
se va eticheta niciodata un flacon decat de catre farmacist
 medicatia nu se va lasa niciodata la indemana nimanui. Pacientul poate lua
din greseala altceva sau un alt coleg le poate aranja altfel cauzand confuzii si
greseli
 medicatia opioida trebuie supervizata de doaua nurse si trebuie avut in
vedere atat specificul spitalului cu privire la circuitul acestora cat si legile
general valabile referitoare la acestea
 daca pacientul cere detalii despre medicatia sa, se va verifica din nou
prescriptia medicului si i se vor oferi detaliile cerute. Pacientul va trebui sa fie
informat despre orice schimbare survenita in schema sa de tratament
 pacientul va fi informat asupra posibileor efecte adverse si i se va cere sa
anunte echipa de ingrijire despre orice schimbare in starea sa
 se vor adminstra preparatele lichide pe baza de fier, de exemplu, cu ajutorul
unui pai, pentru a preveni afectarea dentara
 tot cu un pai se pot adminstra si lichidele cu gust neplacut, deoaree in acest fel
vor intra in contact cu acesta mult mai putine papile gustative
 daca pacientul nu poate inghiti o tableta sau capsula, fie aceasta se va sfarama
daca este posibil, fie se va cere medicului si farmacistului sa ofere o varianta
lichida a aceluiasi medicament. Capsulele se pot deschide si adminstra
pulberea dinauntru
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE BUCALA, SUBLUNGUALA SI
TRANSLINGUALA:

Anumite medicamente sunt administrate bucal, sublingual sau translingual

pentru a evita transformarea sau distrugerea lor in stomac sau intestinul
subtire.Aceste medicamente administrate pe aceste cai actioneaza rapid deoarece
mucoasa orala este bogat vascularizata si permite trecerea medicamentelor direct
in circulatia sistemica.

Medicamentele administrate pe cale bucala includ nitroglicerina,

metiltestosteronul. Sublingual se administreaza isosorbid dinitratul, nitroglicerina,
ergotamina. Translingual (pe limba) se administreaza spray-uri medicamentoase
pe baza de nitrati pentru pacientii cu angina cronica.

Materiale necesare:

 medicatia prescrisa
 recipient pentru medicamente

Administrare:

 se verifica medicatia prescrisa si se compara cu cea ridicata de la farmacie

 se spala mainile
 se explica pacientului modul de administrare
 se confirma identitatea pacientului
 se verifica data de expirare a medicamentelor

AdminIstrarea medicamentelor pe cale bucala si sublinguala:

 in administrarea pe cale bucala, medicamentul se plaseaza intre obraz si

gingie
 pentru administrarea sublinguala, medicamentul se plaseaza sub limba
pacientului
 se instruieste pacientul sa tina tableta la locul plasat pana cand se dizolva in
totalitate pentru a fi absorbita in intregime
 nu trebuie atinsa tableta cu varful limbii sau mestecata pentru a nu fi inghitita
 pacientul nu trebuie sa fumeze pana cand medicamentul nu s-a dizolvat
complet deoarece nicotina are efecte vasoconstrictoare care incetinesc
absorbtia

Administrarea translinguala:
 pacientul va fi invatat sa tina pulverizatorul vertical, cu orificiul de iesire cat
mai aproape de gura
 va fi instruit sa pulverizeze medicamentul doar pe limba printr-o apasare
ferma pe butonul flaconului
 trebuie reamintit pacientului ca nu trebuie sa inhaleze sprayul ci doar sa il
pulverizeze pe limba si sa astepte 10 secunde dupa adminstrare inainte de a
inghiti

Consideratii speciale:

 nu se vor da lichide sa bea pacientului dupa administrare de medicamente pe

cale bucala, deaorece unele necesita aproape o ora pentru a fi absorbite in
totalitate. De asemenea, nu trebuie nici sa-si clateasca gura pana la absorbtia
completa a medicamentului
 unii pacienti care iau frecvent nitroglicerina sublingual pot simti furnicaturi la
locul de adminstrare.Se poate alterna locul de adminstrare pentru a nu
provoca iritatii.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR INTRARECTAL:

Medicamentele care se administreaza intrarectal pot fi supozitoarele si

unguentele.

Supozitoarele sunt medicamente solide, mici, de cele mai multe ori sub forma
de con, constituite pe baza de unt de cacao sau glicerina. Se administreaza pentru a
stimula peristaltismul intestinal si defecatia, sau pentru a reduce durerea si iritatiile
locale. De asemenea ele contin antitermice. Se topesc la temperatura corpului si
sunt absorbite lent.

Deoarece insertia de supozitoare intrarectal stimuleaza nervul vag, aceasta

procedura este contraindicata la pacientii cu aritmii. De asemenea, este
contraindicata la pacientii care au suferit recent interventii chirurgicale recente in
zona rectului sau prostatei.

Materiale necesare:

 supozitoarele rectale sau tubul de unguent cu un aplicator special

 manusi
 lubrefiant
 comprese

Pregatirea echipamentului:

 supozitoarele se vor pastra la frigider pana in momentul administrarii

deoarece ele se topesc la temperatura camerei si se inmoaie fiind dificil de
introdus

Administrare:

 se verfica medicatia prescrsa de medic ca sa corespunda cu cea ridicata dela

farmacie
 se verifica data de expirare a medicamentelor
 se spala mainile
 se confirma identitatea pacientului
 se explica procedura
 se asigura intimitate

Administrarea supozitoarelor:

 pacientul este pozitionat in decubit lateral stang cu piciorl stang intins in

spate si dreptul flectat (Pozitia Sims) si se acopera expunandu-i doar zona
fesiera
 se pun manusile, se scoate supozitorul si se lubrefiaza cu un lubrefiant pe
baza de apa
 se ridica fesa dreapta cu o mana pentru a expune anusul
 se indica pacientului sa respire profund pe gura pentru a relaxa sfincterul
anal si a-i reduce anxietatea si disconfortul in timpul insertiei
 folosind indexul de la cealalta mana se va introduce supozitorul aproximativ 7
cm pana trece de sfincterul anal intern
 se indica pacientului sa stea in aceeasi pozitie si sa incerca sa tina cat mai
mult supozitorul( de exemplu, un supozitor administrat pentru stimlarea
defecatiei trebuie tinut cel putin 20 de minute pentru a-si face efectul)
 daca este cazul se preseaza pe anus cu comprese pana cand urgenta de
defecatie trece

Administrarea de unguente perianal si intrarectal:

 se pun manusile
 pentru aplicatii externe, in zona anala, se folosesc manusi si comprese pentru
a aplica unguentul
 pentru adminstrare intrarectala se ataseaza aplcatorul la tub si se lubrefiaza
 pacientul este pozitionat in decubit lateral stang cu piciorl stang intins in
spate si dreptul flectat (Pozitia Sims) si se acopera expunandu-i doar zona
fesiera
 se ridica fesa dreapta cu o mana pentru a expune anusul
 se indica pacientului sa respire profund pe gura pentru a relaxa sfincterul
anal si a-i reduce anxietatea si disconfortul in timpul insertiei
 se introduce cu blandete aplicatorul lubrefiat directionanadu-l spre ombilic
 se preseaza incet pe tub pentru a elibera unguentul
 se scoate aplicatorul si se plaseaza comprese interfesier pentru a absorbi
excesul de unguent
 se detaseaza aplicatorul si se spala bine cu apa calda si sapun (se va folosi
doar la acelasi pacient)

Consideratii speciale:

 deoarece ingestia de lichide si mancare stimuleaza peristaltismul,

supozitoarele pentru combaterea constipatiei trebuie administrate cu 30 de
minute inainte de masa pentru a facilita defecatia
 pacientul va fi invatat sa se abtina de la a expulza supozitorul
 se asigura ca butonul de alarma este la indemna pacientului, deoarece unii
pacienti (de exemplu cei cu hemoroizi) nu-si pot suprima senzatia de urgenta
de defecare si nu pot retine supozitorul mult timp
 pacientul trebuie informat ca anumite supozitoare pot schimba culoarea
scaunului urmator
 NOTIUNI DE ANATOMIE
Anatomia este stiinta carestudiaza structura organelor ce alcatuiesc corpul uman .

Fiziologia este stiintacare studiaza functiile indeplinite de organe.

Aparatul locomotor

Sistemul osos

Totalitatea oaselor corpului legate intre ele prin articulatii, alcatuiesc scheletul, pe schelet sunt fixati muschii,
prin a caror activitate se produc miscarile.

In alcatuirea aparatului locomotor intra oasele si articulatiile care formeaza sistemul osteoarticular, cu
rol pasiv in miscare, si sistemul muscular, format din muschi reprezentand organe active ale miscarii.

Aparatul locomotor, aparat specializat care indeplineste functia locomotorie a organismului, este
alcatuit dintr-un complex de organe cu structuri si functii diferite.
 1. OASE

Majoritatea oaselor corpului omenesc au forme si dimensiuni diferite, ceea ce demonstreaza

relatia dintre aspectul lor exterior si functiile care le revin.

Oasele lungi sunt formate dintr-un tub de substanta osoasa compacta, avand in centru un canal
medular si la cele doua extremitati, mai mari ca volum, cate un bloc de substanta spongioasa,
inconjurata de un strat de substanta compacta.

Ele actioneaza ca parghii si prin intermediul lor se vor realiza miscari rapide si de mare
amplitudine, motiv pentru care alcatuiesc scheletul membrelor.

Oasele scurte sunt blocuri de substanta spongioasa acoperite de un strat de substanta compacta.
Rolul lor este de a suporta elastic greutatea corpului (oasele tarsiene), de a contribui la mentinerea
echilibrului intrinsec al coloanei vertebrale (vertebrele), sau de a permite executarea miscarilor
complexe si delicate ale mainii (oasele carpiene)

Oasele plate sunt late si subtiri si participa la alcatuirea unor cavitati care protejaza organele
importante (cutia craniana) sau la realizarea unor suporturi stabile (oasele bazinului), sau ofera
muschilor suprafete intinse si mobile de insertie (omoplatul).

Indiferent de tipul lor, suprafata oaselor nu este perfect neteda decat in anumite portiuni. In rest,
prezinta numeroase neregularitati, linii, suprafete rugoase, apofize, tuberozitati, spine etc., care servesc
drept zone pentru insertiile musculare. Forma si dimensiunile acestora sunt dependente de fortele cu
care trag grupele musculare si directia acestor forte.

Osul-organ are rol atat in sustinerea corpului, cat si in locomotie. Statica si locomotia, sub toate
formele lor, determina si in os, prin greutatea corpului si prin jocul fortelor musculare (tonusul si
contractia), o stare de tensiune (de eforturi unitare), tranformand osul intr-o mecanostructura de tipul
“constructiilor minime absolute”.
 2. MUSCHI

Corpul omenesc dispune de un numar de peste 430 muschi striati care reprezinta in totalitatea lor
40-45% din greutatea intregului corp.

Un muschi striat este alcatuit din mai multe elemente:corpul muscular, tendonul, jonctiunea
tendinomusculara, insertia muschiului, tecile sinoviale, bursele seroase anexate, vasele si nervii
muschiului.

Marea majoritate a muschilor au forme si dimensiuni diferite, ceea ce reprezinta, de la inceput

un indiciu al relatiilor dintre formele organelor contractiiile si functiile lor diverse. In ansamblu, toti
muschii se pot grupa dupa forma lor in:

 muschi scurti
 muschi lungi
 muschi lati
 muschi inelari

Muschii scurti realizeaza impreuna ansambluri musculare. Prototipul muschilor scurti este
reprezentat de muschii santurilor vertebrale, care contribuie la mentinerea coloanei in extensie . Datorita
numarului si independentei elementelor, ei mentin coloana, asigurandu-i in acelasi timp suplete prin
jocul contractiilor lor.

Muschii lungi sunt, dupa forma lor de trei tipuri: muschi fuziformi, muschi cilindrici si muschi
mixt.
 Muschii lungi fuziformi, de forma unor fuse, au ca prototip muschii gatului si ai membrelor.
Produc miscari de forta relativ mare si de amplitudine mare .

Muschii lungi cilindrici au aproximativ aceeasi latime pe toata intinderea lor si se intalnesc tot
la membre. Produc miscari de amplitudine mare, dar de forta mica si contribuie mai mult la mentinerea
directiei de miscare.

Muschii lati sunt, dupa grosimea lor, de doua tipuri:

 muschi lati si subtiri

 muschi lati si de dimensiuni mai mari.

Muschii lati si subtiri alcatuiesc centurile care inchid marile cavitati ale corpului. Prototipul lor
este reprezentat de muschii abdominali, care sustin greutatea viscerelor. Sunt dispusi in planuri
suprapuse si fasciculele lor sunt orientate in sensuri diferite .

Muschii lati si de grosimi mai mari au ca prototip muschii care acopera cavitatea toracica si
mobilizeaza membrele superioare. Sunt, in general, de forma triunghiulara, baza inserandu-se larg pe
coloana vertebrala torace si bazin, iar varful, reprezentat de un tendon puternic, se insera pe un punct al
membrului superior .

Muschii inelari au forma circulara si permit prin contractia lor, deschiderea sau inchiderea
anumitor orificii. Exemplu: orbicularul ochilor, orbicularul buzelor etc. Tot un muschi inelar, dar cu
totul deosebit ca dimensiune si importanta, poate fi considerat si muschiul diafragm, care alcatuieste
plafonul cavitatii abdominale si planseul cavitatii toracice.

ARTICULATII
Catre extremitatile lor segmentele osoase sunt legate intre ele prin parti moi,participand astfel la
formarea articulatiilor.

Articulatiile in functie de gradul lor de mobilitate se clasifica in:

1. prima grupa o formeaza sinartrozele (articulatiile fixe), in care miscarile sunt minime sau
inexistente. Aceste articulatii sunt lipsite de o cavitate articulara, iar functia lor de mobilitate diminua
pana la disparitie,nemai ramanand decat niste zone interosoase, cu un tesut intermediar, care poate fi
transformat chiar in tesut osos, ceea ce face ca delimitarea dintre oase sa dispara.

2. a doua grupa de articulatii o formeaza articulatiile semimobile, cu miscari ceva mai ample,
denumite amfiartroze (hemiartrozele,schizartrozele) in care zona intermediara prezinta o fanta
incompleta, aparuta sub influenta unor miscari de amplitudine redusa.

3. a treia grupa, cea a adevaratelor articulatii, este reprezentata de diatroze (articulatiile mobile),
caracterizate prin prezenta unei cavitati articulare, care apare intre extremitatile oaselor.

Astfel, intr-o prima categorie ar intra articulatiile cu un singur grad de libertate:

a. articulatiile plane (artrodiile) au suprafetelele articulare congruente; miscarea lor este numai de
alunecare, cum se intampla intre apofizele articulare cervicale sau intre oasele carpiene.
b. articulatiile cilindroide sunt asemanatoare balamalelor. Un capat articular are forma unui
cilindru plin sau a unui mosor (trohlee), iar celalalt este scobit si configurat corespunzator. Se
deosebesc doua variante: articulatia trohleana, ca o balama, cum este articulatia cotului si
 articulatia trohoida, sub forma de pivot, in jurul careia se face miscarea, cum este articulatia
radiocubitala superioara.

A doua categorie o formeaza articulatiile cu doua grade de libertate:

a. articulatia elipsoidala are una din extremitatile osoase in forma de condil, cu sectiunea
anteroposterioara elipsoidala (genunchi) sau un condil si o cavitate scobita corespunzatoare
(articulatia radiocarpiana).
b. articulatia selara (in forma de sa) cu o suprafata convexa si alta concava in sens invers, ca cea
trapezometacarpiana a policelui.

A treia categorie este reprezentata de articulatiile cu cea mai mare libertate de miscare, adica
articulatiile cu trei grade de libertate:

Articulatiile sferoidale (enartrozele) sunt alcatuite dintr-un cap articular aproape globulos, mai mic sau
sau mai mare decat o jumatate de sfera, si dintr-o cavitate mai intinsa sau mai scobita.

Sistemul nervos

Sistemul nervos central (SNC)

Aceasta este partea principală a sistemului nervos și se ocupă cu prelucrarea informației venită de la
receptori (de exemplu, receptori vizuali, tactili, de durere etc.) și generarea de răspunuri. SNC este
format din encefal și măduva spinării. Aceste două componente sunt protejate de cutia craniana și,
respectiv, de coloana vertebrală.

Sistemul nervos periferic (SNP)

SNP este partea sistemului nervos formată din neuronii și nervii din afara SNC. Aceștia se găsesc în
membre (de exemplu, în mână și picioare) și organe (de exemplu stomac, inimă etc.). SNP nu este
protejat de oase sau de o barieră pentru sânge (fața de creier care este protejat de bariera
hematoencefalică), și poate fi ușor lezat mecanic sau chimic.

SNP se împarte la rândul său în două componente:

1. Sistemul nervos somatic, care este asociat cu controlul voluntar al mișcărilor prin acțiunea mușchilor
scheletici, cât și recepția stimulilor externi (în cazul stimulilor termici, stimulilor mecanici etc.). Sistemul
nervos somatic este format din fibre aferente, care duc informațiile de la surse externe spre SNC, și
fibre eferente, care duc impulsurile nervoase de la SNC la mușchi.
2. Sistemul nervos autonom gestionează acțiunile care nu se află sub control conștient. El controlează de
exemplu funcțiile vitale ca respirația și bătăile inimii, dilatarea și constricția pupilelor, digestia etc. Se
împarte în sistemul nervos simpatic și cel parasimpatic.
3. Funcția reflexa

Activitatea sistemului nervos se realizează prin actul reflex (procesul fiziologic de răspuns la un stimul
care acționează asupra unui anumit câmp receptor). Așadar, la stimulii sosiți din mediul extern sau
intern, sistemul nervos dă un raspuns rapid și adecvat. Acest răspuns se numește act reflex. Substratul
său anatomic este arcul reflex, constituit din receptor, calea aferentă, centrul reflex, calea eferentă și
efectorul.

ANALIZATORII

Sistemul nervos isi indeplineste rolul de integrare a organismului in mediul inconjurator si de coordonare a
functiilor organelor interne pe baza informatiilor receptionate din mediul extern si din mediul intern. Structurile
anatomice care realizeaza aceste functii se numesc analizatori. Analizatorii sunt sisteme complexe care receptioneaza,
conduc si transforma excitatiile in senzatii adecvate.

Analizatorii sunt constituiti din trei segmente: periferic, intermediar si central.

a) Segmentul periferic, receptorul, este o celula sau un grup de celule specializate pentru receptionarea variatiei
unei anumite forme de energie care reprezinta excitantul specific.

Dupa teritoriul de receptie a excitantilor, receptorii se clasifica in: exteroceptori, proprioceptori si interoceptori.
Dupa distanta de la care actioneaza excitantul, receptorii pot fi: de contact (tactili, gustativi etc.) si de distanta (auditivi,
olfactivi etc). Receptorii 131b15b pot fi liberi (terminatii nervoase libere si corpusculi), sau pot fi inclusi in organele de
simt. Ei difera structural de la un analizator la altul, dar intotdeauna transforma actiunea stimulului in potential de
receptor specific, apoi in potential de actiune, influx nervos nespecific.

Valoarea potentialului de receptor variaza in functie de intensitatea excitantului. Spre deosebire de acesta, la
nivelul fibrei nervoase se manifesta numai modularea frecventei potentialului de actiune.

b) Segmentul intermediar (calea aferenta) este constituit din neuronii pseudounipolari, din ganglionii spinali si
tracturile ascendente medulare sau din fibrele senzitive ale unor nervi cranieni. Caile aferente trimit colaterale la nuclei
ai trunchiului cerebral.

c) Segmentul central este reprezentat de ariile corticale, unde informatiile sunt transformate, dupa pro-cese de
analiza si sinteza, in senzatii specifice.

1. ANALIZATORUL CUTANAT

Analizatorul cutanat are rol in integrarea organismului in mediu si in apararea activa, prin reactiile adaptative
generate pe baza excitatiilor prelucrate de SNC si transformate in senzatii tactile, termice si dureroase.
 a) Segmentul periferic este reprezentat de receptorii tactili, termici si durerosi situati in piele.

Pielea este organul conjunctivo-epitelial, care acopera integral suprafata organismului si se continua cu mucoase
la nivelul orificiilor. Pielea este constituita din trei straturi: epiderm, derm si hipoderm (. 1.).

— Epidermul este un tesut epitelial pluristratificat cheratinizat. In stratul bazal se afla melanocite, care secreta
melanina, cu rol fotoprotector.

— Dermul este un tesut conjunctiv dens. La contactul cu membrana bazala prezinta papile dermice. Stratul
profund este cel mai rezistent datorita fibrelor de colagen, reticulina si elastice prezente aici.

Amprentele digitale, utilizate in criminalistica, reprezinta imaginea dispunerii papilelor dermice digitale,
caracteristice fiecarui individ.

— Hipodermul este un tesut conjunctiv lax, cu grupuri de adipocite. Depoziteaza trigliceride, rezerva de grasime
subcutana a organismului.

Vascularizatia este mai densa in stratul papilar al dermului si in portiunea subdermica.

In piele se afla productiile acesteia: parul cu muschii erectori, glandele sebacee si sudoripare, precum si receptorii
sensibilitatilor cutanate specifice.

Functiile pielii sunt: functia de protectie impotriva agentilor externi, de excretie (prin glandele sudoripare), de
termoreglare (prin vasodilatatie, vasoconstrictie periferica si secretie sudorala), de depozitare a lipidelor si functia de
organ de simt, prin receptorii pe care ii contine.

Sensibilitatea tactila fina, epicritica sau de atingere, este determinata de excitanti care produc deformari usoare
ale tegumentului. Sensibilitate tactila mai pronuntata prezinta zonele paroase, pulpa degetelor si buzele.

Sensibilitatea tactila presionala este determinata de apasare, iar receptorii specifici sunt situati in profunzimea
tegumentului.

Doua sau mai multe excitatii tactile aplicate simultan sunt receptionate numai daca distanta dintre punctele
excitate este suficient de mare. Fenomenul poarta numele de discriminare tactila.

Sensibilitatea termica este neuniforma pe suprafata tegumentului. Receptorii pentru rece sunt mai numerosi
decat cei pentru cald. Intensitatea senzatiei depinde de marimea suprafetei excitate si de diferenta de temperatura
dintre tegument si excitant.
 . 1. Structura pielii: 1. 2. straturi cornoase; 3. strat granulos; 4. strat poliedric; strat bazal; 6. derm; 7. zona
papilara; 8. zona reticulara; 9. hipoderm; 10. artera; 11. nerv vegetativ; 12. vena; 13. adipocite; 14. glomerulul glandei
sudoripare; 1 corpusculul Pacini; 16. nerv senzitiv; 17. canal excretor; 18. folicul pilos; 19. radacina firului de par; 20.
glanda sebacee; 21. muschi erector; 22. terminatii nervoase libere; 23. corpuscul Meissner; 24. papila dermica; 2 por;
26. fir de par.

Sensibilitatea dureroasa, determinata de excitanti care produc leziuni celulare, se manifesta mai intens la nivelul
degetelor, buzelor si varfului limbii. La durerea tegumentara se manifesta o mare capacitate de discriminare, deoarece
aceeasi zona a pielii poate fi inervata de mai multi neuroni. Durerea viscerala poate fi determinata si de distensia unui
organ. Algoreceptorii sunt mai rari in viscere, motiv pentru care durerea viscerala nu se poate localiza precis.

Datorita conducerii pe aceleasi cai medulare a sensibilitatilor dureroase somatice si viscerale, durerea somatica
este insotita de reactii vegetative (accelerare a ritmului cardiac, secretie sudorala), iar durerea viscerala este insotita de
reflexe somatice (contractia musculaturii abdominale).

In tabelul 8 este redata distributia receptorilor, rolul lor si stimulii la care reactioneaza.

b) Segmentul de conducere. Caile aferente au fost descrise la functia de conducere a maduvei si la

nervii cranieni. In cazul fasciculelor spinobulbare, axonilor deutoneuronilor din bulb li se alatura si fibrele senzitive ale
trigemenului (V).

c) Segmentul central al analizatorului cutanat este localizat in girusul postcentral din lobul parietal (ariile
somestezice). Proiectiile tactila, termica si dureroasa dintr-o anumita regiune a corpului se amesteca in aceeasi zona a
scoartei de pe emisfera opusa.

Pe baza informatiilor din mediul extern, se creeaza senzatii care permit recunoasterea dimensiunilor, formei,
greutatii si consistentei unui corp, a vibratiilor, a diferentelor de temperatura si a unor agenti nocivi. Pe aceasta baza se
pot elabora comenzi adecvate, care au ca rezultat reactia de adaptare a organismului. Analizatorul cutanat, impreuna cu
analizatorul kinestezic, asigura determinarea pozitiei si deplasarii unor segmente corporale in raport cu altele.

Tab.8. Principalele tipuri de receptori cutanati.

 SENSIBILI – TIP DE RECEP – RECEPTORI LOCALIZARE STIMULI

TATE TORI
— tactila fina — mecanoreceptori —corpusculi — papile dermice — deformari usoare ale

— Meissner — foliculii pilosi tegumentului (atingere)

— Merkel
tactila proto- — mecanoreceptori —corpusculi — hipoderm — presiune, deformare

patica — Golgi si intindere a tegume-

— Ruffini nului

— Pacini
— termica — termoreceptori —corpusculi — derm — rece

— Krause — hipoderm — cald

— Ruffini — corneea globului (diferente de temperatura

—terminatii ner- ocular

voase libere
— dureroasa — algoreceptori terminatii ner- —epiderm, foliculi —nespecifici care deter-

voase libere pilosi, cornee mina leziuni celulare

2. ANALIZATORUL KINESTEZIC

Analizatorul kinestezic* informeaza SNC despre pozitia si miscarea in spatiu ale corpului si ale segmentelor sale,
precum si despre gradul de contractie a muschilor. Pe baza acestor informatii, prelucrate de centrii nervosi superiori,
apar senzatiile posturale si de miscare si se elaboreaza comenzi care determina tonusul muscular si contractiile
musculare adecvate diferitelor miscari.

a) Segmentul periferic al analizatorului kinestezic este constituit din proprioceptori situati in muschi, tendoane,
aponevroze, capsule articulare, periost si pericondru. Numele si repartitia proprioceptorilor este redata in tabelul 9.

Organele tendinoase Golgi (. 2. A) sunt stimulate de cresterea tensiunii in tendoane, determinata de

contractia musculara.

Corpusculii Pacini au ca stimul presiunea exercitata asupra formatiunilor structurale in care se gasesc. Ei sunt
sensibili la miscari rapide si la vibratii.

Terminatiile nervoase libere din articulatii si muschi sunt numai receptori ai durerii si nu proprioceptori.

Tab. 9. Distributia proprioceptorilor.

PROPRIOCEPTORI LOCALIZARE
 Organe tendinoase Golgi in tendoane si ligamente

Corpusculi Pacini in tendoane, capsule articulare, fascii musculare,

ligamente, periost, pericondru

Fusuri neuromusculare printre fibrele musculare

. A. Organe tendinoase Golgi: 1. fibra senzitiva; 2. capsula conjunctiva; 3. fibre de colagen. B. Fus
neuromuscular: 1. fibre musculare extrafusale; 2. capsula conjunctiva a fusului; 3. fibra intrafusala; 4. terminatii
nervoase spiralate; fibre in buchet; 6, 7. fibre senzitive; 8. fibre eferente gama; 9. fibre eferente alfa.

Cei mai importanti proprioceptori sunt fusurile neuromusculare (. 2. B). Acestea sunt constituite din grupe de 2—
10 fibre intrafusale, cu rol senzitivo-motor, situate intre fibrele musculare obisnuite (extrafusale) si paralel cu acestea.
Extremitatile fibrelor intrafusale pot fi prinse pe tendoane si fibre extrafusale sau numai pe fibre extrafusale. O fibra
intrafusala are extremitati striate contractile si o portiune centrala necontractila, mai voluminoasa, cu mai multi nuclei
si fara miofibrile.

Inervatia senzitiva a fusului este formata din terminatii primare spiralate, situate in zona centrala, si terminatii
secundare, fibre „in buchet', situate la extremitatile zonei centrale. Terminatiile primare, cu con- ducere rapida, sunt
stimulate de gradul de intindere al muschiului.

Inervatia motorie, proprie capetelor contractile ale fibrelor intrafusale, este reprezentata de fibre nervoase cu
originea in neuronii motori gama medulari, spre deosebire de fibrele extrafusale care sunt inervate de neuronii motori
alfa medulari.

b) Segmentul de conducere este reprezentat de:

— caile nervoase ale sensibilitatii proprioceptive inconstiente, care deservesc activitatea reflexa de contractie
tonica a muschilor (au fost studiate la functiile maduvei);

— caile sensibilitatii proprioceptive constiente, reprezentate de fasciculele spinobulbare, la care se adauga

aferente cerebelo-corticale.
 c) Segmentul central il reprezinta ariile senzitivomotorii corticale, care marginesc santul central, unde are loc
analiza informatiilor aduse pe caile sensibilitatii proprioceptive constiente si transformarea lor in senzatii si actiuni
motorii tonice corective.

3 ANALIZATORUL OLFACTIV

Analizatorul olfactiv receptioneaza si prelucreaza informatiile referitoaare la proprietatile chimece ale unor
substante odorante, aflate la o anumita distanta fata de organism.

a) Segmentul receptor este format din epiteliul olfactiv constituit din celule receptoare (chemorecep-tori de
distanta) si din celule de sustinere incluse in mucoasa olfactiva.

Mucoasa olfactiva are o suprafata de 2—3 cm2 si este dispusa in regiunea superioara a foselor nazale (. 3.).
Celulele receptoare sunt neuroni bipolari senzitivi. Dendritele acestora prezinta butoni olfactivi de la care pleaca 6—8
cili olfactivi receptori, care depasesc celulele de sustinere si patrund in mucusul secretat de celulele glandulare ale
mucoasei olfactive ( 4.).

. 4. Structura mucoasei olfactive si caile olfactive 1. epiteliu olfactiv; 2. substanta odoranta; 3. mucus; 4. cili
olfactivi; buton olfactiv; 6. neuron bipolar olfactiv; 7. celula de sustinere; 8. celula bazala; 9. tesut conjunctiv; 10.
glanda mucoasa; 11. nerv olfactiv; 12. lama ciuruita a etmoidului; 13. celule mitrale; 14. bulb olfactiv.

Calea olfactiva este formata numai din doi neuroni, protoneuronul fiind celula receptoare.

Inflamarea mucoasei nazale in afectiuni respiratorii scade sensibilitatea olfactiva.

b) Segmentul de conducere. Axonii neuronilor olfactivi, care constituie protoneuronul caii, strabat in

manunchiuri lama ciuruita a etmoidului si patrund in cutia craniana, formand nervii olfactivi cu traseu pana la
bulbii olfactivi. Aici fac sinapsa cu celulele mitrale, care reprezinta deutoneuronii caii olfactive. Axonii acestora se
despart: o parte trec in bulbul contralat, iar cealalta parte formeaza tracturile* olfactive, care se proiecteaza in cortex.

c) Segmentul central este reprezentat de paleocortexul olfactiv, aria de proiectie primara a aferentelor

olfactive.
 Fiziologia analizatorului olfactiv. Analizatorul olfactiv are rol in aprecierea calitatii aerului, prevenind
patrunderea in organism a unor substante nocive. Impreuna cu analizatorul gustativ, analizatorul olfactiv intervine in
aprecierea calitatii alimentelor si in declansarea secretiei salivare.

Stimulii specifici sunt reprezentati de substantele volatile, care ajung la receptori odata cu aerul inspirat.
Substantele volatile sunt receptionate numai dupa dizilvarea lor in pelicula de mucus. Pentru a putea fi receptionate,
aceste substante trebuie sa aiba o concentratie egala sau superioara pragului de excitabilitate.

Pragul de excitabilitate reprezinta cantitatea minima de substanta odoranta capabila sa provoace senzatia de
miros. Acesta variaza in functie de natura substantelor. Intensitatea senzatiei olfactive este proportionala cu
concentratia substantei odorante in aer si depinde de urmatorii factori: gradul de solubilitate a particulelor in lichidul
care acopera mucoasa, umiditatea mucoasei, varsta si starea fiziologica a organismului.

Daca substantele odorante persista un timp mai indelungat, apare fenomenul de adaptare.

4. ANALIZATORUL GUSTATIV

Analizatorul gustativ receptioneaza si prelucreaza excitatiile determinate de proprietatile chimice ale substantelor
sapide * solubile care intra in contact cu mucoasa bucala.

a) Segmentul receptor este reprezentat de mugurii gustativi, raspanditi in intreaga mucoasa buco-
faringiana si in mucoasa linguala.

Mugurii gustativi (. A) au forma ovoida, cu polul bazal asezat pe membrana bazala a epiteliului lingual. La polul
apical prezinta un por gustativ. Intr-un mugure gustativ exista 5—20 celule senzoriale cu cili, care reprezinta
formatiunile receptoare.

In mucoasa linguala, mugurii gustativi pot fi grupati in papile gustative (. B). Papilele circumvalate* formeaza la
baza limbii V-ul lingual, cele fungiforme* sunt raspandite pe varful si marginile anterioare ale limbii, iar cele foliate* pe
marginile posterioare ale limbii (. 6. A).

b) Segmentul de conducere. De la polul bazal al celulelor receptoare pornesc fibrele senzitive ale nervilor cranieni
VII, IX si X. Nervul facial inerveaza primele 2/3 ale limbii, glosofaringianul treimea posterioara, iar vagul, restul mugurilor
gustativi pana la epiglota.

Protoneuronii* cailor sunt situati in ganglionii nervilor cranieni VII, IX si X. Dendritele acestora sunt conectate cu
celulele receptoare. Deutoneuronii se afla in nucleul solitar din bulb, unde converg fibrele senzitive ale celor trei nervi
cranieni. Axonii acestora, dupa incrucisare, fac sinapsa cu cel de-al treilea neuron in talamus.

c) Segmentul central este reprezentat de aria gustativa, situata la baza girusului parietal ascendent, unde se
integreaza sensibilitatea gustativa cu cea tactila, termica si dureroasa a limbii, transmisa prin fibrele
trigemenului (V).
 . . A. Distributia pe limba a tipurilor de papile: 1. papile circumvalate; 2. papile filiforme; 3. papile fungi-forme;
4. radacina limbii; epiglota; 6. amigdala palatina; 7. amigdala linguala; 8. corpul limbii. B. Localizarea gusturilor: 9.
amar; 10. acru; 11. sarat; 12. dulce.

Determinati localizarea pe limba a receptorilor gustativi specializati, utilizand diferite substante sapide.

Fiziologia analizatorului gustativ. Gustul contribuie la aprecierea calitatii alimentelor, prevenind patrunderea in
organism a alimentelor alterate, si la declansarea secretiilor digestive.

Deosebim patru tipuri de senzatii gustative: acru, sarat, dulce si amar. Ariile linguale ale diferitelor gusturi au
localizare specifica, deci mugurii gustativi dobandesc o anumita specializare (. 6. B).

Pragul de excitabilitate gustativa este diferit pentru fiecare substanta. Cea mai mare sensibilitate se manifesta
pentru substantele amare. Intensitatea senzatiei depinde de concentratia substantei dizolvate, de

numarul receptorilor excitati si de temperatura solutiei. Analizatorul gustativ, la fel ca si cel olfactiv, se adapteaza la
actiunea indelungata a unui excitant.

ANALIZATORUL VIZUAL

Cea mai mare parte a informatiilor din mediul exterior este receptionata prin vaz. Vederea are un rol esential in
adaptarea la mediu, in orientarea spatiala, in mentinerea echilibrului si in activitatile specific umane.

a) Segmentul receptor este inclus in globul ocular. Globul ocular este constituit din: invelisuri, aparatul optic si
receptorul (. 7.).
 . 7. Sectiune sagitala prin globul ocular: 1. sclerotica; 2. muschi drept superior; 3. coroida; 4. corp ciliar; pata
galbena; 6. nerv optic; 7. pata oarba; 8. retina; 9. cristalin; 10. iris; 11. umoare apoasa; 12. cornee.

Invelisurile globului ocular

— Tunica fibroasa, sclerotica, este o formatiune conjunctiva, alba la exterior, cu rol protector. Pe ea se insera
musculatura extrinseca a globului ocular (tab. 10.). Prezinta anterior corneea transparenta, iar posterior este strabatuta
de nervul optic.

Tab. 10. Musculatura extrinseca a globului ocular.

MUSCHI EXTRINSECI INERVATIE

— drepti: superior, inferior si medial (intern) — fibrele somatice ale oculomotorului (III)

— oblic inferior
— drept lateral (extern) — nervul abducens (VI)
— oblic superior — nervul trohlear (IV)
— Tunica vasculara, coroida, este pigmentata si vascularizata. Are functii trofice si confera interiorului globului
ocular calitatea de camera obscura. Din ea se constituie in partea anterioara irisul si corpul ciliar (musculatura
intrinseca* neteda a globului ocular) cu fibre circulare si radiare.

— Tunica nervoasa, retina, cuprinde celulele fotoreceptoare.

Aparatul optic cuprinde medii transparente:

— Corneea transparenta este nevascularizata, bogat inervata prin terminatii nervoase libere.

— Umoarea apoasa din camera anterioara este un lichid transparent, secretat permanent de procesele ciliare si
drenat prin sistemul venos.

— Cristalinul este o lentila biconvexa, transparenta, invelita intr-o capsula — cristaloida. Este situat in spatele
irisului si legat de corpul ciliar prin ligamentul suspensor. Nu este vascularizat si nici inervat.

— Corpul vitros este un gel transparent. El umple cavitatea posterioara a globului ocular intre cristalin si retina.
 Receptorul este retina, constituita din zece straturi celulare (. 8.) Stratul profund, format din celule pigmentare,
are functii de protectie si metabolice, asigurand sinteza pigmentilor fotosensibili. Al doilea strat cuprinde celulele
fotosensibile cu conuri si bastonase.

Celulele cu conuri, aproximativ 7 milioane / retina, predomina in pata galbena (maculata lutea) si constituie in
exclusivitate fovea centralis, zona cu acuitate* vizuala maxima. Pigmentul fotosensibil este iodospina. Celulele cu conuri
au rol important in vederea diurna, in perceptarea culorilor si a formelor.

Celulele cu bastonase, aproximativ 130 milioane / retina, sunt mai numeroase la periferie, mai putine in pata
galbena si lipsesc din fovea centralis. Pigmentul fotosensibil al acestora este rodopsina. Celulele cu bastonase asigura
vederea la lumina slaba, vederea nocturna.

La nivelul stratului neuronilor bipolari si al stratului neuronilor multipolari din retina se manifesta procesul de
convergenta.

Un neuron multipolar, impreuna cu neuronii bipolari care converg la acesta si cu celulele fotoreceptoare care
converg la neuronul bipolar, formeaza o unitate functionala (.9).

Acuitatea vizuala depinde de structura unitatilor functionale asupra carora actioneaza lumina.

b) Segmentul de conducere. Primul neuron al caii optice este reprezentat de celulele bipolare din retina.
Dendritele acestora sunt conectate cu celulele fotoreceptoare. Al doilea neuron al caii il constituie celulele multipolare
retiniene. Axonii lor formeaza nervii optici. Fibrele acestora se incruciseaza partial in chiasma optica, apoi continua sub
numele de tracturi optice pana la corpii geniculati laterali metatalamici unde fac sinapsa cu al treilea neuron. Axonii
neuronilor metatalamici de releu au proiectie corticala (. 10).

Din corpii geniculati se desprind colaterale spre nucleii nervilor cranieni III, IV, VI, spre maduva cervico-dorsala,
spre coliculii cvadrigemeni superiori si spre SAA. Acestea constituie caile reflexelor optice de orientare, adaptare si
acomodare.

c) Segmentul central este localizat in lobii occipitali ai emisferelor cerebrale, de o parte si de alta a scizurii
calcarine, unde se afla aria optica primara. In jurul acesteia exista zona de asociatie vizuala, care determina realizarea
notiunii de spatiu, necesara in orientare si recunoastere, si asigura memoria vizuala.

Fiziologia analizatorului vizual. Analizatorul vizual permite recunoasterea formei, culorii, luminozitatii, miscarii
obiectelor si aprecierea distantelor. In corelatie cu analizatorii acustic, vestibular si kinestezic, realizeaza orientarea in
spatiu si mentinerea echilibrului.

1. Reflexul de convergenta consta in miscarea concomitenta a celor doi ochi, avand ca urmare modifi-
carea pozitiei axelor optice si reperarea corecta a obiectelor in spatiu, indiferent de distanta pana la obiect si de pozitia
acestuia.

Campurile vizuale ale celor doi ochi se suprapun partial. Zona de suprapunere formeaza campul de vedere
binoculara.

Fiecare ochi vede obiectul sub un unghi diferit, generand vederea stereoscopica, in relief.

2. Adaptarea la intensitatea luminii se realizeaza prin doua categorii de procese: reactia pupilara si
adaptarea fotochimica.
 a)Reactia pupilara. Irisul regleaza reflex (prin variatia diametrului pupilar) cantitatea de lumina proiectata pe
retina. Stimulul este lumina, receptorul este retina, caile aferente sunt somatice, iar caile eferente sunt vegetative,
simpatice si parasimpatice.

b)Adaptarea fotochimica. La proiectarea luminii pe retina, pigmentii fotosensibili scad cantitativ, fiind
descompusi in cantitate direct proportionala cu intensitatea acesteia. La trecerea de la lumina la intuneric, adaptarea
dureaza 30—40 de minute, timp in care se resintetizeaza pigmentii si scade pragul de excitabilitate a celulelor
fotoreceptoare.

La intuneric creste cantitatea de pigmenti depozitata, ceea ce are ca urmare scaderea pragului de excitabilitate a
celulelor receptoare. Deci, adaptarea la trecerea de la intuneric la lumina se petrece mai rapid (maxim 3—4 min.).

3. Acomodarea la distanta (. 12.) este realizata reflex prin actiunea muschilor circulari si radiari ai corpului ciliar,
care maresc sau micsoreaza convexitatea fetei anterioare a cristalinului. Aceste procese duc la modificarea unghiurilor
de refractie a razelor luminoase. Atunci cand muschiul ciliar circular este relaxat, ligamentul suspensor, tensionat de
muschii radiari, mentine cristalinul aplatizat, realizandu-se adaptarea pentru vederea la distanta. La contractia
muschilor circulari, determinata de parasimpatic, ligamentul suspensor se relaxeaza, cristalinul se bombeaza, favorizand
vederea obiectelor apropiate.

4. Stimularea retinei consta in excitarea receptorilor retinieni de catre radiatiile luminoase.

a) Lumina strabate celulele retiniene pana la stratul pigmentar si este absorbita de pigmentii fotosensibili din
celulele cu bastonase si conuri. Celulele receptoare sunt stimulate de radiatii cuprinse intre 390 si 760 nm*.

b) Scindarea pigmentilor fotosensibili sub influenta luminii, in retinol si opsina (derivat al vitaminei A), cu
eliberare de energie.

Aceste procese determina cresterea permeabilitatii membranei celulelor receptoare pentru sodiu si aparitia
potentialului de receptor.

c) Transformarea potentialului de receptor in potential de actiune, care este condus sub forma de influx nervos
modulat de catre celulele bipolare.

d) Refacerea pigmentilor, proces de sinteza in care un rol important il detine vitamina A.

Pentru a provoca excitatia, razele luminoase trebuie sa posede o energie suficienta si sa actioneze un timp
suficient de indelungat.

Defectele vederii. Spre deosebire de ochiul normal (emetrop), la ochii cu deficiente (ametropi) formarea imaginii
nu se poate realiza pe pata galbena. Ametropia se datoreaza mai multor factori (.13.)

a) Modificarea lungimii axei ochiului sau variatia indicelui de refractie

— ax mai lung sau refractie excesiva, cu formarea imaginii clare inaintea retinei, in cazul miopiei;

— ax mai scurt sau refractie slaba, cu formarea imaginii clare inapoia retinei, in cazul hipermetropiei.

b) Scaderea elasticitatii cristalinului si a contractilitatii muschilor ciliari, care reduc limitele de acomodare.
Afectiunea se numeste presbitism si este caracteristica persoanelor varstnice.
 c) Deformari ale corneei si / sau ale cristalinului. Afectiunea poarta numele de astigmatism si se corecteaza cu
lentile cilindrice.

d) Absenta partiala sau totala a pigmentilor fotosensibili din celulele cu conuri determina perturbari in
perceperea culorilor (daltonismul).

RETINETI

1. Lipsa vitaminei A din alimentatie determina tulburari ale vederii prin diminuarea sintezei de pigmenti
fotosensibili. (hemeralopia* sau orbul gainilor).

2. Daca frecventa stimulilor depaseste 40/ s, are loc fuziunea imaginilor, fara a percepe discontinuitatea, datorita
persistentei imaginilor pe retina. Pe acest principiu se bazeaza cinematografia.

6. ANALIZATORUL AUDITIV SI ANALIZATORUL VESTIBULAR

Din punct de vedere functional, cei doi analizatori sunt independenti, dar anatomic, receptorii ambilor analizatori
se afla in urechea interna, iar caile de conducere sunt ramuri ale aceluiasi nerv cranian (VIII).

Urechea este constituita din trei componente: urechea externa, medie si interna (. 14.).

a) Urechea externa este formata din pavilion si conductul auditiv extern. Tegumentul conductului este prevazut
cu peri si glande sebacee modificate care secreta cerumen, substanta cu rol protector.

b)Urechea medie este situata intr-o cavitate a osului temporal. Spre exterior prezinta membrana timpanica, iar
spre interior fereastra ovala si fereastra rotunda. Intre membrana timpanica si membrana ferestrei ovale se afla lantul
de oscioare: ciocanul, nicovala si scarita. Urechea medie comunica cu faringele prin trompa lui Eustachio.

c)Urechea interna este formata din labirintul osos, sapat in osul temporal, in interiorul caruia se afla labirintul
membranos.

Labirintul osos cuprinde vestibulul, canale semicirculare si melcul osos (cohleea). Labirintul membranos este
constituit din utricula si sacula (in vestibulul osos), canalele semicirculare membranoase (in canalele semicirculare
osoase) si melcul membranos sau canalul cohlear (in cohlee).

In labirintul membranos se afla endolimfa. Intre labirintul osos si cel membranos se afla perilimfa. La baza
canalelor semicirculare, in utricula si sacula se afla receptorii analizatorului vestibular. In canalul cohlear se afla
receptorul analizatorului acustic.
 . 14. Structura urechii: A. ureche externa: 1. pavilion; 2. conduct auditiv. B. ureche medie: 3. timpan; 4. ciocan;
nicovala; 6. scarita; 7. fereastra ovala; 8. os temporal; 9. fereastra rotunda; 10. camera timpanica; 11. trompa lui
Eustachio. C. ureche interna: 12. canale semicirculare osoase; 13. utricula; 14. sacula; 1 rampa vestibulara; 16. rampa
timpanica; 17. cohlee; 18. nerv vestibulo-cohlear.

6.1. Analizatorul auditiv

Fiziologia analizatorului acustic. Analizatorul acustic capteaza, receptioneaza undele sonore si creeaza senzatia
auditiva. Urechea umana percepe sunete intre 16—20 000 de vibratii/secunda (Hz*). Undele sonore sunt captate de
pavilion, concentrate in conduct si conduse spre membrana timpanica, a carei vibratie o determina.

Sistemul de oscioare din urechea medie preia vibratiile, le amplifica sau le atenueaza, si le transmite membranei
ferestrei ovale. Miscarile acesteia determina deplasarea oscilatorie a perilimfei prin rampa vestibulara, helicotrema,
apoi prin rampa timpanica pana la fereastra rotunda care asigura mentinerea constanta a presiunii perilimfei.

La frecvente inalte, vibreaza membrana bazilara de la baza melcului, iar la frecvente joase vireaza membrana
bazilara de la varf. Amplitudinea vibratiei este direct proportionala cu intensitatea stimulului.

Acuitatea auditiva maxima este intre 1000—4000 Hz*. Pragul auditiv masurat in decibeli* este zero. Urechea
umana percepe sunete intre 0—140 dB. Peste aceasta valoare este afectat organul Corti.

Localizarea sursei sonore se realizeaz; datorita diferentei de timp in perceperea biauriculara a sunetelor.
Intervalul minim necesar sunetelor este 0,1—0,6 ms. Aprecierea directiei sursei sonore se face prin miscari ale capului si
prin analiza spatiala vizuala.

6.2 Analizatorul vestibular

Fiziologia analizatorului vestibular.

Mentinerea pozitiei este asigurata prin modificari ale tonusului muscular, care determina pastrarea proiectiei
centrului de greutate al corpului in poligonul de sprijin.

Crestele ampulare sunt stimulate de accelerarea sau incetinirea miscarilor de rotatie a capului si a corpului.
Rotirea capului determina deplasarea endolimfei din canalul semicircular aflat in ul miscarii. Endolimfa, in deplasare
contrara directiei de miscare, antreneaza cupula. Aceasta stimuleaza cilii celulelor receptoare care descarca permanent
impulsuri. La inceputul miscarilor orizontale, verticale sau de rotatie, frecventa acestora creste. Pe baza lor se
desfasoara reflexele labirintice de acceleratie, care determina contractii ale muschilor cefei, corpului si membrelor
(reflexe de echilibru sau statokinetice).

In cazul maculelor, gravitatia face ca otolitii sa exercite permanent presiune asupra cililor. In functie de pozitia
capului se modifica si modul de actiune a otolitilor asupra cililor, generand presiune sau tensiune. De aici pornesc
reflexele de pozitie sau statice, in functie de pozitia capului sau de acceleratia miscarii liniare. Modificarile pozitiei
capului influenteaza pozitia corpului (postura). Reflexele care determina postura se numesc reflexe statice sau
posturale.

Impreuna cu analizatorul vestibular, in reactiile de redresare posturala mai sunt implicati analizatorii cutanat,
kinestezic si vizual, cerebelul si nuclei ai nervilor cranieni III, IV si VI.

Distrugerea labirintului determina initial tulburari grave ale echilibrului static si dinamic. Dupa o perioada de timp
intervin mecanisme compensatorii proprioceptive, vizuale si cutanate care preiau unele functii ale labirintului si
determina corectarea pozitiei corpului.

— Proba Romberg. Stati drept, cu bratele alipite de corp, cu talpile asezate una inaintea celeilate. Avand calcaiul
unui picior alipit de varful celuilalt picior si inchideti ochii. In cazul unei deficiente vestibulare se produce balansarea
corpului spre partea respectiva.

Proba de echilibru dinamic, mersul orb sau mersul in stea. Legati-va la ochi si efectuati sase pasi inainte si sase
pasi inapoi, pornind de la unul din pereti. Intoarcerea se face cu spatele. Se constata ca deviati spre dreapta sau
spre stanga, descriind o stea. Deviatia sub 45° in cinci deplasari succesive este considerata normala. Valori mai
mari indica o leziune a labirintului de pe aceeasi parte cu sensul devierii

Glandele endocrine

Glandele Endocrine

 sunt organe specializate care secreta hormoni

 nu au canal de excretie, hormonii se varsa direct in sange, stimuland sau inhiband activitatea
organelor sau tesuturilor
 cand activitatea glandelor este scazuta (Hipofunctie), sau crescuta (Hiperfunctie), apar bolile
endocrine
 totalitatea glandelor endocrine formeaza sistemul endocrin
 sistemul endocrin este alcatuit din urmatoarele functii : 25351zod23chu3d

* epifiza, hipofiza, tiroida, paratiroidele, timusul, suprarenalele, partea endocrina a pancreasului si a

glandelor genitale

1. Hipofiza
 sau creierul endocrin
 are legaturi cu sistemul nervos central (SNC) si cu celelalte glande cu secretie interna
 situat la baza diencefalului intr-o depresiune a osului sfenoid – saua turceasca
 legat de hipotalamus prin tija hipofizara
 are marimea unui bob de fasole
 greutatea de 0.4 - 0.6 g la adult.
 formata din trei lobi : anterior, intermediar si posterior
  lobu anterior si cel intermediar formeaza adenohipofiza
 lobul posterior impreuna cu tija hipofizara formeaza neurohipofiza

- hormonii adenohipofizari

 h. samatotrop (STH)
- h. de crestere, deoarece stimuleaza cresterea oaselor
- stimuleaza descarcarea de glucoza din ficat
- stimuleaza sinteza de corpi cetonic
- secretia este controlata de hipotalamus si are loc tot timpul vietii
 h. tireotrop (TSH)
- stimuleaza dezvoltarea si secretia h. tiroidieni
 h. adenocorticotrop (ACTH)
- stimuleaza sinteza si descarcarea h. glucocorticoizi ai glandelor suprarenale
 h. gonadotropi
- regleaza activitatea hormonala a organelor genitale
- sunt trei h. gonadotropi : h. stimulator al foliculilor ovarieni (FSH), h. stim. al tesutului germinativ
testicular (ICSH), acestea formand si maturizand celulele sexuale, si h. luteinizat (LH), care controleaza
ovulatia, dezvoltarea corpului galben si secretia de progesteron, iar la barbati stimuleaza secretia de
testosteron.
- secretia h. gonadotropi este controlata de hipotalamus
 h. lactogen (prolactina)
- stimuleaza dezvoltarea glandelor mamare si mentine secretia laptelui
 lobul intemediar al hipofizei secreta h.stimulator al melanocitelor care produce pigmentarea
pielii
 hormonii neurohipofizari
 ocitocina
- stimuleaza contractia musculaturii netede a uterului, cu rol in eliminarea fatului
- favorizeaza secretia lapteluidin glandele mamare
 vasopresina (h. antidiuretic)- daca este secretat in doze mari produce cresterea tensiunii arteriale
- lezarea nucleilor hipotalamici sau a neurohipofizeiduce la diabet insipid

 boli endocrine ale hipofizei

 hiposecretie :
 copil :
- nanism hipofizar
- piticism, cu organe dezvoltate proportional
- intelect normal
 hipersecretie
 copil :
- gigantism
- cresterea exagerata in inaltime
 adult :
- acromegalie
- cresterea extremitatilor

2. Epifiza
 are forma unui con de pin
 situata in partea posterioara a diencefalului
 parenchimul glandei este format din celule numite pinocite, celule gliale, celule pigmentare si
celule nervoase
 secreta hormonul numit melatonina, cu efecte inhibitoare asupra hormonilor gonadotropi
hipofizari (FSH si LH)
 in cazul leziunii glandei apare perturbarea precoce.
 3. Tiroida

- situata in partea anterioara a gatului intr-o loja fibroasa

 format din doi lobi uniti printr-un istm situati de o parte si de alta a laringelui si a traheei
 cea mai voluminoasa glanda cantarind cca. 25 g
 secreta urmatorii hormoni :
 tiroxina
 triiodotiroina
- influenteaza cresterea si dezvoltarea creierului la copil
- infl. metabolismul energetic, glucidic, lipidic si protidic
 calcitonina
- infl. mentinerea echilibrului fosforic si ajuta la fixarea calciului in oase
- activitatea este coordonata de adenohipofiza

 boli endocrine ale tiroidei

 hipersecretie
- conduce la aparitia bolii Basedow-Graves
 hiposecretia
 copil
- nanism insotit de cretinism
- deformatii osoase
- piele uscata
- gusa endemica
 adult
- mixedem insotit de crestere in obezitate
- caderea parului
- anemie

4. Paratiroida

 sunt patru glande mici situate cate doua pe fata posterioara a lobilor tiroidieni
 130 mg
 celulele secreta parathormonul (PTH) si calcitonina
 PTH
- activ asupra osului, rinichiului, a tractului digestiv, fie prin efecte directe, fie prin efectele vitaminei
B3, a carei secretie o controleaza
- efectul final este cresterea calcemiei si a continutului de sodiu (Na) si scaderea fosfatomiei
 boli endocrine ale paratiroidei
 hipersecretia
- boala Recklinghousen
- decalcifiere osoasa
- fracturi spontane
 hiposecretia
 copil
- dezvoltarea dintilor si intarziere mintala
 adult
- tetanie
- slabiciune musculara
- calcifiere intensa
 5. Timusul

 organ limfoid cu rol endocrin

 situat inapoia sternului
 prezinta doi lobi cu forma si dimensiuni variate
 rol de glanda endocrina pana la pubertate apoi involueaza fara sa dispara complet
 are doua functi :
 limfopoieza
 formearea limfoitelor T cu rol in imunitate
 organ endocrin
- intervine in metabolismul calciului, in controlul cresterii scheletului si in
dezvoltarea org. Sexuale
- secreta timocrescina

6. Glandele Suprarenalele

 sunt doua
 situate deasupra polului superior al rinichilor
 8 – 10 g
 formata dintr-o regiune corticala la exterior ce formeaza corticosuprarenala (CSR) si o reg.
modulara la interior numita modulosuprarenala (MSR)
 CSR
 h secretati sunt de natura lichida, corticosteroizi
 rolul lor este vital
 indepartarea duce la moarte vietuitoarelor in cateva zile
1. mineralocorticoizi : aldosteron
2. glicocorticoizi : cartizol si carticosteron
3. sexosteroizi : androgeni, estrogeni si progesteron
- aldosteronul intervine in metabolismul apei si electrolitilormentinand echilibrul
Na si K
- glucocorticoizii au urmatoarele efecte: metabolice, sangvine, ef. digestive, ef.
renale
- ef. nervoase
- sexosteroizii: secretati in cantitati foarte mici si au efect asemanator cu cel al h
secretati de gonade

 boli endocrine ale gl. suprarenale

 hipersecretia
 boala lui Conn
 provocata de excesul de testosteron
 conduce la retinerea masiva de apa si sare in organism
 boala lui Cushing
 prov. de excesul de glucocorticoizi
 sindromul androgenital
 prov de excesul de hormoni sexuali
 la femei apar efecte masculinizante puternice
 hiposecretia
 de testosteron si glucocorticoizi produc boala lui Addison
 scaderea capacitatii de efort
 pielea se coloreaza in galben auriu
 diminuarea
 MSR
 d.p.d.v. anatomic si functional este un ganglion simpatic ce contine neuroni postganglioni
simpatici ce niu au axoni si secreta h catecolamine
 adrenalina
  noradrenalina
 actiunea acestor h este identica cu efectele excitatiei sist nerv simpatic
 adrenalina stimuleaza in special metabolismul energetic
 noradrenalina are actiuni vasculare mai intense

7. Pancreasul Endocrin

 situat in curbura duodenului

 prezinta doua portiuni :
 o portiune exocrina care reprezinta 98-99% din pancreas si care este reprezentata de acinii
pancreatici
 o portiune endocrina care reprezinta 1-2% si care este reprezentata de insulele Langerhans
 Langherhans au in structura lor 3 tipuri de celule :
 Alfa secreta glucagonul
 Beta secreta insulina
 secreta somatostatina
 INSULINA
 primul hormon descoperit de un cercetator roman, Nicolae Paulescu in 1921
 Intervine in reglarea metab. glucidic, lipidic si protidic
 la niv. ficatului are rol hipoglicemiant si stimuleaza sinteza de proteine si lipide
 la niv. fibrelor musculare favorizeaza glicogenogeneza
 la miv. Tesutului adipos stimuleaza patrunderea glucozei
 boli endocrine ale pancreasului
 hipersecretia :
 hipoglicemie ce afecteaza SNC mergand pana la coma
 hiposecretia :
 diabetul zaharat :
 hiperglicemie (cresterea concentratiei de glucoza in sange)
 poliurie (eliminarea unor cantitati mari de urina)
 polifagie (ingerarea unor cant. mari de aliment)
 polidipsie (consum mare de lichide)
 glicozuria (eliminare de glucoza prin urina)
 corpi cetonici (instalarea comei diabetice)
 GLUCAGONUL
 Intervine in reglarea metab, glucidic, lipidic, protidic.

8. Ovarul endocrin

 sunt organe pereche

 situate in pelvis de o parte si de alta a uterului
 prezinta doua portiuni :
 o p exocrina repr. de foliculii ovarieni unde se formeaza ovulele
 o p endocrina repr. de celulele tunicii interne a foliculilor ovarieni si de celulele corpului galben
 fol.ov secreta in prima etapa a ciclului ovar h estrogeni
 corpul galben secreta in a doua etapa progesteron (in cantitati mari) si inhibina (in cantitati mici)
 h estrogeni determina scaderea secretiei FSH
 infl. centrii hipotalamici responsabili de reglarea actului sexual
 la fete det cresterea gl mamare si ap. carac. sexuale secundare
 la femei det. proliferarea mucoasei uterine si a musc. trompelor uterine si deasemenea au efecte
metabolice
 PROGESTERONUL
 Pregateste tractul genital feminin pt nipatie (fixarea ov fecundate) si mentinerea sarcinii
 INHIBINA
 Inhiba secretia de FSH si LH
9. Testiculul endocrin

 sunt organe pereche

 localizate in regiunea inghinala in scrot
 prezinta o portiune exocrina repr. de tubii seminiferi ce prod. sperm.
 o parte endocrina repr de celulele interstitiale Leydig sit. in tes. conj.
 secreta testosteron
 testiculele secreta si o cantitate mica de estrogen

 TESTOSTERONUL
 dezvolta organele genitale masculine
 determina aparitia caracterelor primare si sec.
 impreuna cu STH are actiune anabolizanta asupra metab protidic
 stimuleaza dezvoltarea muschilor

Aparatul respirator

APARATUL RESPIRATOR

Aparatul respirator este alcatuit din totalitatea organelor care asigura mecanismul respiratiei: al
ventilatiei pulmonare, ca si al schimburilor de gaze de la nivelul alveolelor pulmonare - hematoza.
Acestea sunt: caile respiratorii superioare (cavitatile nazale si faringele), cele inferioare (laringele,
trahee si bronhii) si plamanii, ca organe principale ale actului respirator.

Nasul si cavitatea nazala formeaza primul segment al acestui aparat. Nasul, formatiunea mediofaciala
cu caracteristici specifice fiecarui individ si cu dublu rol functional (respirator si olfactiv) imbraca
forma unei piramide cu fata in jos. Este alcatuit dintr-un schelet osteocartilaginos, compus din oasele
nazale, cartilajele laterale, cartilajele aripii nasului (alare mari si mici), ca si alte accesorii, mai mici. La
exterior este acoperit de un strat de muschi superficiali - pielosi - si tegument, iar la interior, captusit de
mucoasa nazala, cu exceptia vestibulului captusit de tegument. Nasul prezinta o cavitate nazala care
este impartita de un perete median (sept nazal) in doua cavitati, numite fose nazale. Septul nazal este
format din lama perpendiculara a etmoidului si osul vomer (apex nasi), unde se termina cu septul fibros,
mobil.

Fosele nazale comunica cu exteriorul prin doua orificii, numite narine, iar cu faringle, prin doua orificii
largi, meaturi nazofaringiene, choane pe schelet. Fiecare fosa nazala prezinta anterior, in dreptul aripii
nazale, un vestibul nazal, prevazut cu un prag denumit limen nasi, peri (vibrise) si glande, si fosa nazala
propriu-zisa, ce purifica si umecteaza aerul inspirat. Fosa nazala are patru pereti, dintre care cel lateral
este mai complicat si prezinta teri lame osoase: cornetele (concile) nazale, superior si mijlociu,
prelungiri ale osului etmoid, si cel inferior atasat maxilarului ca os independent. Dedesubtul lor se
formeaza niste spatii numite meaturi nazale in care se deschid sinusurile paranazale, cavitati accesorii
ale foselor nazale. Acestea sunt sinusurile frontale, etmoidale, ale maxilarului si ale sfenoidului.
Cavitatile nazale sunt captusite de o mucoasa foarte bogat vascularizata si impartita functional in doua
regiuni: una in treimea superioara, mucoasa olfactiva, si una in partea inferioara, mucoasa respiratorie.

Faringele reprezinta locul de incrucisare a caii respiratorii cu cea digestiva, la care va fi deschis.

Laringele, alcatuit dintr-un schelet cartilaginos, indeplineste functional rolul de a proteja calea
respiratorie, ca si rolul unui organ al fonatiei. Este format din unirea a trei cartilaje neperechi: tiroid,
cricoid si epiglota, si trei cartilaje perechi: aritenoide, corniculate si cuneiforme, articulate intre ele si
prezentand ca mijloace de unire, ligamente si membrane. Laringele poseda doua categorii de muschi:
extrinseci si intrinseci, care dupa actiunea lor sunt: dilatatori ai glotei, sau constrictori ai glotei si tensori
ai corzilor vocale. Laringele este un organ cavitar, captusit de o mucoasa si prezinta in interior doua
perechi de plici dispuse anteroposterior. Plicile superioare se numesc ventriculare sau falsele coarde
vocale, iar cle inferioare, plicile vocale - coardele vocale propriu-zise. Cavitatea laringiana se
subimparte, in raport cu plicile, in trei etaje: spatiul dintre plicile vocale formeaza glota sau etajul
mijlociu; deasupra se afla etajul supraglotic sau vestibulul laringian, iar dedesubt, etjul infraglotic, care
comunica direct cu traheea. La formarea vocii ia parte contractia ritmica a muschiului vocal care
produce vibratiile coloanei de aer. Calitatile sunetului: intensitatea, inaltimea, timbrul, sunt in raport de
amplitudinea si numarul vibratiilor ca si de integritatea aparatului de rezonanta, format de cavitatile din
jur: vestibul laringian, faringele, cavitatea bucala, cavitatea nazala, ca si sinusurile paranazale.

Traheea este un tub fibrocartilaginos care continua in jos laringele si se intinde pana la nivelul vertebrei
a IV-a, a V-a toracala, cu o lungime de 11-13 cm si cu un diametru de circa 2 cm. Ca structura traheea
este alcatuita dintr-o tunica fibromusculocartilaginoasa, in grosimea careia se gasesc 6-20 semiinele
cartilaginoase, legate intre ele prin ligamente inelare. Posterior, unind cele doua capete ale potcoavei
cartilaginoase, se afla membrana traheeala, in grosimea careia se afla muschiul traheal. Contractia
acestuia micsoreaza calibrul traheei. Tunica interna este formata din mucoasa ciliata, cu numeroase
glande, specifice mucoaselor respiratorii.

Plamanii reprezinta organele principale ale actului respirator. Ei ocupa aproape in intregime cavitatea
toracica, fiind fiecare situati in cate o cavitate pleurala - dreapta si stanga, separate pe linia mediana de
catre mediastinul toracic.

Unui plaman i se descriu anumite aspecte morfologice: o baza in raport cu diafragma abdominala, un
varf, fete si margini.

Baza plamanului sau fata diafragmatica, usor boltita acoperita de pleura bazala, vine in contact cu fata
superioara a difragmei. Fata costala, convexa, acoperita de pleura laterala, se afla in raport cu coastele si
spatiile intercostale. Fata mediala, acoperita de pleura omonima, adaposteste in mijlocul ei hilul
pulmonar si are raporturi cu organele mediastinului pentru care prezinta santuri sau impresiuni. Fata
mediala a pulmonului stang prezinta in treimea inferioara o scobitura importanta pentru cord,
impresiunea cardiaca. Marginea anterioara, mai accntuata, prezinta la pulmonul stang in treimea
inferioara o scobitura, numita incizura cardiaca. Marginea posterioara este mai putin accentuata, iar
marginea inferioara in raport cu santul sau sinusul costodiafragmatic.

Pe fetele costalepulmonare se observa niste fisuri adanci, numite fisuri pulmonare. Plamanul drept
prezinta o fisura oblica si una orizontala, care ii imparte in trei lobi; superior, mijlociu si inferior, iar la
stangul, numai fisura oblica, aceasta impartindu-l in cei doi lobi, superior si inferior. La randul lor,
fiecare lob pulmonar este divizat in unitati anatomice si functionale mai mici, numite segmente.
Plamanul drept prezinta zece segmenta: lobul superior (3), lobul mijlociu (2), iar lobul inferior (5).
Plamanul stang este format de asemenea din zece segmente (uneori doar noua): lobul superior (5), iar
lobul inferior cu aceeasi dispozitie segmentara ca si lobul inferior drept.

Cavitatea pleurala este captusita pe fata sa interna de seroasa, numita pleura. Aceasta acopera in
intregime peretele cavitatii, formand pleura parietala. Ajunsa la hilul pulmonar, se rasfrange pe hil,
invelind in intregime fetele pulmonului, ca si fetele lui intrafisurale si formeaza pleura viscerala. Pleura
parietala, dupa regiunea de perete pe care il acopera, ia denumirea de pleura sternocostala, pleura
diafragmatica, pleura mediastinala si in regiunea superioara unde inchide capacitatea toracica formeaza
domul pleural. La baza cavitatii pleurale, acolo unde pleura trece in unghi dupa un perete lateral pe
difragma se formeaza asa numitele sinusuri: costodiafragmatic - lateral si costomediastinal - medial.
Cavitatea pleurala este de fapt o cavitate virtuala, in care se afla o lama fina de lichid pleural care ajuta
la alunecarea pleurelor intre ele si un vid, care ajuta pulmonul sa urmeze peretele toracic.
 In cazuri patologice in aceasta cavitate poate patrunde aer, puroi, sange, sau sa se formeaza o serozitate
abundenta, realizand pleurezia obisnuita, devenind atubci o cavitate reala.

Aparatul circulator

Aparatul circulator si circulatia sangelui

Aparatul circulator sau cardio vascular este alcatuit din inima si arboreal circulator.Inima este invelita intr-un sac
fibroseros care poarta numele de pericard

Inima.

Inima este un organ muscular cavitar cu rol de pompa.Ea se afla in etajul inferior al mediastinului,intre cei doi
plamani,deasupra diafragmului.Dimensiunile inimii variaza dupa individ,sex si varsta.La barbat,inima cantareste in media
250-300 grame si are o capacitate de 500-600 mililitri.

Configuratia externa.

Inima are forma unui con turtit si prezinta,din punctul de vedere al configuratiei externe,o baza,un varf,doua fete si
doua margini.

Baza inimii este formata in cea mai mare parte din atriul stang si o mica parte din atriul drept.Aici se
observa orificiile venelor si arterelor mari.Baza inimii vine in raport cu esofagul,vena azygos si canalul toracic

Varful inimii se afla in partea opusa a bazei.El este rotunjit si alcatuit in totalitate din miocardul
ventriculului stang.

Fata anterioara sau sternocostala este convexa si vine in raport cu peretele anterior al toracelui si cu
plamanii.Pe aceasta fata se observa un sant longitudinal,care se intinde de la varful inimii pana la artera pulmonara,numit
santul longitudinal anterior sau santul interventricular anterior.Acest sant marcheaza,la exterior,limita dintre ventriculul
drept si cel stang.Tot pe fata anterioara se mai observa un sant transversal care trece pe sub originea arterei
pulmonare,numit santul atrioventricularsau santul coronar,care marcheaza limita dintre atrii si ventricule.

Fata inferioara sau diafragmatica este plana si vine in raport cu muschiul diafragm,pe care sta culcata.Pe
aceasta fata se observa de asemenea doua santuri,unu longitudinal,nuimit santul longitudinal inferior si altul
transversal,numit santul coronar.

Marginea dreapta a inimii este mai ascutita si vine in raport cu diafragmul ,in timp ce marginea stanga
este mai rotunjita si vine in raport cu plamanul stang.Din cauza rotunjirii ei,aceasta margine poate fi considerata ca o fata
,de unde si denumirea de fata pulmonara a inimii.

Structura peretilor inimii.

Peretele inimii este format din trei straturi:endocard,miocard si epicard.

Endocardul este o membrana lucioasa,transparenta,care captuseste toate cavitatile inimii,continuandu-

se cu tunica interna a arterelor si venelor.El este alcatuit dintr-un strat superficial format dintr-un endoteliu cu celule
 poligonale turtite si dintr-un strat profund cunjunctivoelastic .Endocardu; nu are vase sanguine ,nutritia facandu-se prin
imbibitie.

Miocardul alcatuieste muschiul cardiac.Structura acestui muschi a fost descrisa la tesutul muscular
.Trebuie sa retinem urmatoarele particularitati:fibrele miocardice de na nivelul atriilor sunt dispuse in fascicule
circulare,iar cele de la nivelul ventriculelor sunt dispuse in directie cu fascicule oblic spiralata ,formand spre varf asa
numitul vartej al inimii.Musculatura din peretii atriilor nu se continua cu musculatura din peretele ventriculelor.

Musculatura inimii se insera pe formatiuni fibroase care constituie scheletul fibros al inimii.Acest schelet este
alcatuit din patru inele fibroase care inconjoara orificiile atrioventriculare si arteriale(aortic si pulmonar),la care se adauga
alte doua formatiuni denumite trigoane fibroase,precum si partea membranoasa a septului interventricular.

Epicardul ,tunica externa a peretior inimii ,este o foita conjunctiva acoperita de un strat de celule cubice
sau turtite,numite celule mezoteliale care au acelasi caracter ca si celulele pleurale sau peritoneale.Aceasta foita nu este
altceva decat pericardul seros care se rasfrange de pe pericardul fibros pe suprafata inimii.

Aparatul digestiv

Aparatul digestiv si digestia

Aparatul digestiv este alcatuit din totalitatea organelor in care are loc transformarea alimentelor in substante simple
asimilabile de catre cellule.

Aparatul digestive este alcatuit din doua parti:tubul digestiv si glandele anexe.

Tubul Digestiv

Tubul digestiv este alcatuit din mai multe segmente:cavitatea bucala,faringele,esofagul,stomacul,intestinul subtire si
intestinul gros.Aceste segmente sa inlantuie sub forma unui tub continuu de calibru diferit,incepand de la orificiul bucal
pana la orificiul anal.
 In drumul sau de la orificiul bucal pana la orificiul anal,tubul digestiv strabate craniul
viscerial,gatul,toracele(mediastinul),cavitatea abdominala,marele si micul bazin.Cea mai mare parte a tubului digestiv este in
cavitatea abdominala ,care este delimitata de partea superioara de muschiul diafragm,iar in cea inferioara comunica cu ca vitatea
pelviana,de unde si denumirea de cavitatea abdominopelviana.

Glandele anexe ale tubului digestiv.

In tubul digestiv se gasesc numeroase glande,unele in peretii sai,altele constituind organe glandulare anexe.Glandele anexe
din peretii tubului digestiv sunt raspindite indeseobi in tunica mucoasa si in unele segmente(esofag si duoden),acestea patrund
pana in tunica submucoasa.Glandele mari dinafara peretilor tubului digestiv,numite glande anexe,comunica cu cavitatea
segmentului digestivrespectiv prin conducte excretoare.In aceasta categorie intra glandele salivare ,ficatul si pancreasul.Glandele
salivare sunt: Glandele salivare mici,Glandele salivare mari(Glanda parotida,Glanda submandibulara,Glanda sublinguala).

Fiziologia aparatului digestiv.

Aparatul digestiv are ca functie principala digestia si absortia substantelor alimentare,deci joaca un rol esential in nutritia
organismului.Prin digestie intelegem totalitatea transformarilor mecanice, fizice si chimice pe care le sufera alimentele in diferite
segmente ale tubului digestiv.Ca urmare a acestor transformari ,moleculele complexe,insolubile ale
alimentelor(glucide,lipide,proteine)sunt descompuse in molecule simple,solubile,care pot trece din tubul digestiv (mediul extern)
in sange sau limfa(mediul intern).In procesul de digestie intervin enzimele secretate de glandele din mucoasa tubului digestiv si
glandele anexe ale acestuia.Digestia se produce numai in acele segmente ale tubului digestiv in care se secreta enzime specifice si
anume in cavitatea bucala(digestia bucala),in stomac(digestia gastrica) si in intestinul subtire(digestia intestinala).

Prin absortie se intelege trecerea substantelor nutritive din lumenul intestinal in sange si limfa.Procesul de absortie are loc
pe toata intinderea tubului digestiv ,dar organul principal specializat pentru aceasta functie este intestinul subtire.

Alaturi de aparatul circulator si respirator,aparatul digestiv asigura organismului materialul necesar functiilor vitale ,acopera
pierderile energetice,inlocuieste materialul uzat si produce elementele necesare dezvoltarii organismului.

Digestia bucala.

Totalitatea transformarilor mecanice si chimice pe care le sufera alimntele in cavitatea bucala poarta denumirea de digestie
bucala.Transformarile mecanice sunt realizate prin actul masticatie,iar cele chimice prin actiunea enzimelor existente in
saliva.Digestia bucala se caracterizeaza indeseobi prin procese mecanice,datorita caror alimentele sunt faramitate si amestecate
cu saliva.Saliva usureaza actul masticatiei si formarea bolului alimentar,contribuind astfel,prin enzimele care le contine,la
transformarile chimice ale alimentelor.

Saliva este un lichid incolor cu aspect filant si opalescent,cu o densitate cuprinsa intre 1002 si 1012 si cu o reactie slab
acida(pH=6-7).La om ,cantitatea de saliva secretata in 24 de ore este cuprinsa intre 1000 si 1500 mililitrii cu un debit de circa 50
mililitrii pe ora.Saliva este secretata de glandele salivare mari(parotida,sublingualasi submandibulara)si de glandele salivare
mici,situate in grosimea mucoasei bucale.

Compozitia chimica a salivei.

Saliva contine 99,5% apa si 0,5% substante solide organice si anorganice.

Substantele anorganice sunt reprezentate prin cloruri,fosfati,carbonatisi bicarbonati de natriu,calciu si magneziu.La acestea
se mai adauga sulfocinaura de potasiu sau rodanatul de potasiu care rezulta,probabil,din metabolismul proteic.In saliva se mai
gasesc cantitati mici de fluor,clor si gaze dizolvate.

Reglarea secretiei salivare.

 Reglarea secretiei salivare se realizeaza exclusiv prin mecanisme nervoase si anume prin reflexe conditionate si
neconditionate.

Deglutitia.

Deglutitia cuprinde totalitatea miscarilor prin care alimentele sunt transportate din gura in stomac.

Din punct de vedere functional,ea se realizeaza in trei timpi:bucal,faringian si esofagian.

Timpul bucal cuprinde trecerea bolului alimentar din gura in faringe.Acest timp este initiat de o serie de miscari voluntare
care plaseaza bolul alimentar pe fata dorsala a limbiisi il imping in faringe.

Timpul faringian este scurt ca durata,dar foarte complex.Principalele mishcari ale acestui timp sunt:inchiderea comunicarii
nazofaringiene prin contractia muschilor valului palatinsi a muschiului constrictor superior al faringelui,inchiderea trompelor
auditive prin activitatea muschilor care ridica palatul moale,inchiderea orificiului laringian,trage laringele in sus si inapoi in sub
limba si aplica epiglota pe glota.

Timpul esofagian consta in impingerea bolului alimentar de-a lungul esofagului prin contractia musculaturii circulare a
acestui organ.

Aparatul excretor

Sistemul excretor

Sistemul excretor este o veritabilă maşină pentru epurarea corpului. El extrage deşeurile din sânge şi le
elimină în urină. Această operaţie se efectuează în rinichi. Urina se scurge apoi prin două canale,
ureterele, pâna la vezică. Odata plină, aceasta evacuează lichidul printr-un canal numit uretră.

Rinichii, în forma de boabe de fasole, sunt situaţi sub plămâni. Rinichiul drept ocupă o poziţie mai
joasă, el este comprimat de ficat. Fiecare rinichi măsoară aproximativ 12 centimetri şi câte 150g.
Sângele „uzat” soseşte prin vasele mari. Interiorul rinichilor se împarte în trei părţi: cortexul, medulara
şi bazinetul. Cortexul, deschis la culoare şi granulat, înconjoară medulara. Acest strat superficial are ca
funcţie esenţiala formarea urinei, datorită prezentei a milioane de unităti filtrare, care se numesc nefroni.
Fiecare nefron este prevăzut cu un glomerul, un soi de mic pachet de capilare care sintetizează urina
primară, pornind de la sânge. O structură, numită tub contort al nefronului, reabsoarbe apa, sarea şi
glucoza prezente în urină. Primele deşeuri trec într-un tub în formă de U, care recuperează apa şi
sărurile din lichidul filtrat în glomerul. Deşeurile sunt apoi canalizate şi concentrate de un canal colector
care se prelungeşte în medulară, partea centrală a rinichiului unde se întind structuri albicioase,
piramidele lui Malpighi. Canalele şi partea inferioară a piramidelor se terminăîn cavitatea internă a
rinichiului. Aceasta este prevazută cu un tub în formă de pâlnie, bazinetul, care este legat de ureter.
Peretii bazinetului sunt tapetaţi cu ţesut muscular neted, care se contracta, facilitând expulzarea urinei.

Sângele care iese din rinichi este curăţat, filtrat de toate toxinele metabolice cum ar fi ureea. Plămâni şi
pielea iau, de asemenea parte la eliminarea substanţelor în exces. Dar toxinele, deşeurile azotate şi
reziduurile medicamentelor sunt evacuate exclusiv de rinichi. Aceste organe controlează şi conţinutul
apei, de săruri şi de elemente, precum fosfatul sau calciul. Ele expulzează în urină elementele în exces şi
le retrimit în sânge pe cele de care organismul are nevoie. Datorită acţiunii lor de filtrare şi purificare,
rinichii participă la echilibrul mediului intern şi constituie unul dintre stâlpii homeostazei.
Ureterele, uretra şi vezica constituie celelalte elemente ale sistemului urinar. Ureterele sunt două tuburi
musculare foarte fine care transportă urina din rinichi spre vezică. Ele se închid automat când vezica e
plină, astfel ca lichidul, încărcat de deşeuri, să nu reflueze spre rinichi. Situată în partea inferioară a
abdomenului, vezica are pereţii musculari extensibili. Acest organ este un fel de sac recuperator al
urinei. În formă de pară atunci când este goală, ea poate conţine pâna la 500ml. Atunci când vezica este
plină. Îşi varsă urina în uretră, care o evacuează în exterior. Datorită contracţiilor sfincterului, alcătuit
din inele musculare şi care o înconjoara la ieşire, uretra poate controla fluxul urinar.

Aparatul genital

Reproducerea este o caracteristica fundamental a oricarei fiinte vii si se realizeaza prin participarea a
doua organisme de sexe diferite.Ea este rezultatul fecundarii gametului feminin(ovul) de catre gametul
masculin(spermatozoid) .Oul rezultat se grefeaza in cavitatea utrina ,unde continua sa creasca si sa se
dezvolte , pana ce fatul , devenit viabil, este expulzat din uter prin actul nasterii.

Diferentierea sexuala este prezenta inca din momentul formarii oului, dar diferentierea intersexuala
somatopshica are loc lent in timpul copilarii si se realizeaza deplin dupa pubertate,ca urmare activitatii
gonadelor.In copilarie, hormonii sexuali secretati in cantitati reduse contribuie impreuna cu ceilalti
hormoni, la cr esterea si dezvoltarea armonioasa a organismului, iar dupa pubertate ecesti hormoni
secretati in cantitatii crescute determina caracteristici diferentiate la cele doua sexe .

Organizarea morfofunctionala a sistemului reproducator la ambele sexe este extrem de complexe ,

gonadele avand atat functia de a produce gameti , cat si cea de a secreta hormoni sexuali , care prin
diferitele lor activitati asupra organelor genitale si asupra intregului organism asigura conditii pentru
reproducere .

Structura aparatului genital masculin

Aparatul genital masculin este constituit din testicule, cai excretoare, glande anexe si organul
copulator(penis).

Testiculul, organ pereche cu functie exocrina si endocrina,se dezvolta in regiunea lombara a cavitatii
abdominale si din a-3-a luna a vietiiintrauterine incepe sa coboare, strabate peretele anterior al
abdomenului in regiunea inghinala sila nastere ajunge in scrot.

Testiculul este invelit intr-o membrana fibroasa ,albughineea.

In partea superioara a testiculului,lbughineea prezita o condensare ca un con fibros,denumit mediastinul

testiculului,strabatuta de canale excretoare,vase de sange si nervii testiculari.Din aceasta ingrosare
pornesc spre interior septuri conjunctive care impart testiculul in 200-300 de lobuli.

Ei au forma piramidala, cu baza spre albuginee si varful spre mediastin. Fiecare lobul testicular contine
1-4 tubi semisferici contorti, in interiorul carora se formeaza gametii masculini(spermatozoizii). Tubii
sunt separati intre ei prin tesut conjuctiv interstitial, in care se gasesc vase si nervi, precum si celule
interstitiale Leydig , care secreta hormonii androgeni. La examenul microscopic, tubii seminiferi
contorti prezinta la exterior o membrana bazala pe care sunt dispuse mai multe straturi de celule
producatoare de spermatozoizi, printre care se gasesc celule alungite, de sustinere. Toti tubii unui lobul
se unesc spre mediastinul testiculului intr-un colector comun(tubul drept). Tbii drepti se deschid intr-o
retea de canale neregulate si apoi se colecteaza in 10-12 canale aferente care se indreapta spre epidim.
Acesta este situat la partea superioara si posterioara a testiculului si are forma de virgula. Cnalul
epididimar rezulta prin unirea canalelor aferente si se continua cu canalulu deferent, care urca in
abdomen. Acesta se continua cu canalul ejaculator si, dupa ce se uneste cu canlul de excretie al
veziculei seminale, strabate prostata si se deschide in uretra.

Veziculele seminale au un rol de a secreta un lichid, care se elimina in canalul ejaculator, servind ca
vehicul si ca un mediu nutritiv pentru spermatozoizi.

Prostata este o glanda voluminoasa tubuloacinoasa, unica, situata in pelvis, sub vezica urinara, inconjura
portiunea initiala a uretrei. Prostata secreta un lichid care intra in constitutia spermei.

Penisul este constituit din doi corpi cavernosi si corpul spongiios care inconjoara complet uretra.

Functiile testiculare.

Gonada masculina - testiculul - are functia de a produce spermatozoizi - spermatogeneza - si de a

secreta hormonii androgeni, ambele functii fiind controlate de catre hormonii gonadotropi si ai hipofizei
anterioare.

Spermatogeneza este rezultatul unor procese complexe de diviziune si maturare a celulelor geminale
primitive - spermatogonii - care se gasesc pe membrana bazala a tubilor semisferi. Procesul incepe la
pubertate si continua apoi neintrerupt tot timpul vietii, diminuandu-se progresiv la batranete.
Spermatogoniile se divid de mai multe ori prin mitoza, rezultand spermatocite de ordinul I, care contin
un numar complet de cromozomi(la om, 44 de cromozomi stomatici si 2 cromozomi sexuali). Dupa ce
cresc, spermatocitele primare se divid meiotic, formand spermatocite de gradul II - care au jumatate din
numarul de cromozomi. Spermatocitele II se divid rapid rezultand spermatidele care au tot numarul
jumatate de cromozomi si acestea se transforma direct, fara diviziuni, in spermatozoizi.

Spermatozoidul - gamet masculin - determina sexul rpdosului de conceptie. Este o celula de lungime
50-70 microni, constituita din cap, piesa intermediara si flagel. La partea anterioara prezinta un
corpuscul ascutit - acrozomul - care contine o enzima ce faciliteaza patrunderea spermatozoidului in
ovul in timpul fecundatiei. Piesa intermediara contine o mare cantitate de glicogen, necesar ca material
energetic pentru miscarile spermatozoidului. Coada, prin miscari helicoiadale, asigura mobilitatea
spermatozoidului.

Secretia de hormoni androgeni se datoreaza celulelor interstitiale testiculare. Principalulul hormon

androgen este testosteronul, sintetizat din colesterol, din care se sintetizeaza si alti
hormoni(corticosuprarenalieni si ovarieni). De altfel si celulele corticosuprarenale secreta cantitati
reduse de testosteron, atat la barbati cat si la femei.

Horminii androgeni stimuleaza cresterea si dezvoltarea organelor genitale masculine si mentine

troficitatea epiteliului spermatogenic, asigura dezvoltarea si mentinerea caracterelor sexuale
secundare(anumite particularitati somatice, vocea, pilozitatea, dezvoltarea musculaturii si a scheletului,
distributia grasimii de rezerva, etc.) si au un efect anabolic asupra metabolismului protidic.

Activitatea testiculara este reglata de catre hormonii gonadotropi si ai hipofizei anterioare: FSH mentine
functia spermatogenetica si LH stimuleaza secretia de testosteron. La randul sau secretia hormonilor
hipofizari este reglata printr-un mecanism de feedback de catre nivelul testosteronului plasmatic, care
actioneaza atat asupra unor nuclei hipotalamici cat si asupra hipofiziei.

Structura aparatului genital feminin

Aparatul genital feminin este alcatuit din ovare si caile genitale reprezentate de trompele uterine, uterul
si vaginul. Ovarele, organe pereche situate in pelvis de o parte si de alta a uterului, produc gametii
feminini(ovule) si secreta hormonii sexuali feminini. Forma ovarului este ovoida, iar suprafata sa neteda
inainte de pubertate, prezinta multiple cicatrice la femeile mai varstnice. In partea centrala - zona
medulara - ovarul este alcatuit dintr-o stroma de tesut conjunctiv cuprinzand vasele sangvine si
limfatice, fibre nervoase. Zona corticala prezinta la suprafata un epiteliu de acoperire si sub el foliculii
ovarieni, formatiuni rotunde, pline sau cavitare, dupa stadiul evolutiv. La nastere exista in ambele ovare
400 000 - 500 000 de foliculi ovarieni primordiali. Cea mai mare parte a acestor foliculi deegenereaza,
doar 300 - 400 vor matura in perioada de fertilitate a femeii, formand gametii feminini(ovulele).
Foliculii ovarieni se gasesc in stadii succesive de evolutie: primordiali, cavitari si maturi.

Trompa uterina, organ pereche situat de o parte si de cealalta a uterului este un conduct care face
legatura intre ovar si uter. Extremitatea ddintre ovar are forma de palnie si prezinta numeroase franjuri,
avand rolul de a capta si a conduce spre uter ovulul expulzat.

Uterul este un organ cavitar nepereche, situat median in pelvis, intre vezica si rect. Are forma de para
turtita anteroposterior, orientata cu varful in jos, iar pe extremitatea sa inferioara(colul uterin) se insera
vaginul. In perioada de fertilitate a femeii, mucoasa uterina sufera sub influenta hormonilor ovarieni,
modificari ciclice care se desfasoara in cursul a 28 de zile(ciclul menstrual) si trec prin urmatoarele 3
faze: faza menstruala, cu durata de 2-3 zile, in care stratul superficiala al mucoasei uterine distruse se
elimina in vagin, impreuna cu o anumita hemoragie, faza proliferativa, intre a 4-a si a 14-a zi,
caracterizata prin proliferarea si ingrosarea mucoasei, si faza secretorie care dureaza de la a 15-a zi pana
la o noua menstruatie, in cazul cand nu a avut loc fecundarea ovulului. Aceste modificari ale mucoasei
uterine creeaza conditii optime pentru grefarea ovulului fecundat.

Vaginul, organ tubular si cavitar, continua colul uterin.

zu176j4489ouup

Glandele mamare sunt organe anexe ale aparatului genital feminin a caror dezvoltare constituie unul
dintre caracterele sexuale secundare ale femeii.

Glanda mamara, de tip tubuloacinos, este alcatuitadin lobi care se deschid, prin canalele galactofore, la
nivelul mamelonulu

Aprecierea starii de sanatate

Observarea pacientului de catre personalul de ingrijire implica urmarirea permanenta a urmatorilor

parametrii

-starea generala si comportamentul

-starea de constienta

-functiile vitale

-aparitiaunor simptome/semne adaugate handicapului sau bolii de baza

Starea generala
 Poate fi influientata de afectiunea de care sufera o persoana si de asemenea de reactia pe
care aceasta o are fata de boala(minimalizare sau exagerare). Observarea atenta a pacientului poate
furniza informatii despre suferinta acestuia: expresie de durere, teama, privire inexpresiva, ratacita,
inchidere in sine, tristete.

Starea de constienta

Urmareste modul in care pacientul se orienteaza in timp, spatiu fata de propria persoana. Astfel
intalnim bolnavi cu alterari ale starii de constienta cumar fi:somnolenta, dezorientarea in mediu. In
cazuri severe se ajunge pana la coma ; coma profunda presupune alterarea gravaa tuturor functiilor
vitale. Unii pacienti pot prezenta apatie, manifestata prin dezinteresfata de mediul inconjurator si chiar
fata de propria persoana. Simptomatologia prezenta la pacient este sesizata si urmarita in evolutie de
catre personalul de ingrijire.

Urmarirea parametrilor biologici

Cunoasterea valorilor normale ale parametrilor biologici, coresunzator functiilor vitale,permite

comparatia cu valorile care se inregistreaza la un moment dat. Aceasta faciliteaza stabilirea
diagnosticului si urmarirea bolii.

Aprecierea starii de sanatate/boala se efectueaza prin intermediul unor parametrii ca: temperatura,
tensiunea arteriala, pulsul, respiratia, diureza, scaunul.

Temperatura

Valorile normale ale temperaturii corpului uman se distribuie intre 36-37 grade C.

Temperatura corpului este influientata de factori precum sunt: varsta, exercitiul, influiente hormonale,
mediul, ingestia de lichide fierbinti sau reci.

Temperatura corpului se masoara prin mai multe metode: orala, rectala, axilara.

Tensiunea arteriala (TA)

Aceasta reprezinta presiunea cu care sangele circula prin vase. Tensiunea arteriala se modifica
sub influienta unor factori cum sunt:

-anxietatea

-stresul

-medicamentele

-hormonii

Masurarea TA se efecueaza cu urmatoarele metode:

Metoda ascultatorie- cu tensiometru tip Vaquez

Se aplica manseta pe brat, deasupra plicii cotului, in asa fel incat sa nufie nici prea stransa nici
prea lajera, se adaza cutia de rezonanta a stetiscopului pe artera humerala sub manseta, se inchide
robinetul de la para de cauciuc si seumfla manseta pana la disparitia pulsului radial. Apoi se deschide
foarte incet robinetul, pentru a decomprima para. Primul zgomot care apare corespunde TA maxime.
Se continua decomprimarea pana la disparitia zgomotului. Ultimul zgomot care se percepe cu ajutorul
stetoscopului reprezinta TA minima.

Metoda palpatorie

Metoda oscilometrica

Valorile normale ale TA in functie de varsta

TA max TA min

Nou nascut 50-52 25-32 mm Hg

1 luna 80 60 mm Hg

6 ani 95 62 mm Hg

12 ani 108 67 mm Hg

16 ani 118 75 mm Hg

Adult 120 80 mm Hg

batran 140-160 90-100 mm Hg

Pulsul

Reprezinta rezultatul impactului dintre masa de sange impinsa din cavitatea ventriculara cu
ocazia sistolei si masa de sange intalnita in sistemul arterial. Pulsul este sincron cu sistola ventriculare.
In mod normal frecventa pulsului este egala cu numarul de batai cardiace(alura ventriculara).

Pulsul se poate lua la nivelul diverselor artere: artera radiala(cel mai fercvent) artera temporala
superficiala, artera femurala, pedioasa si carotida.

Pulsul este influientat de: febra, exercitiu fizic,durere acuta, anumite medicamante, hemoragii,
anxietate,varsta. Palparea pulsului se va face cu varful degetelor index, mediusi inelar de la mana
dreapta; nu se va folosi policele, deoarece exista riscul de a se palpa propriile pulsatii. Se va exercita o
usoara presiune pe peretele arterial, pana la perceptia unei zvacnituri care reprezinta unda pulsatila.
Daca pulsatia este regulata, examinatorul incepe sa numere frecventa pe minut, daca pulsul este
neregulat, se masoara mai multe minute, pentru o evaluare corecta.
 In raport cu temperatura corpului, pulsul este cu atat mairapid cu cat temperatura este mai
ridicata.

Valorile pulsului variaza si cu varsta: la adult, valorile normale sunt de 60/80batai pe minut, iar la sugar
merg pana la 120 batai pe minut.

Respiratia

In mod normal,ritmul respiratiei este regulat si are amplitudine scurta. Frecventa respiratorie
variaza cu varsta astfel incat la copil este de 30-40 respiratii/minut,iar apoi scade ajungand la 12-20
respiratii pe minut la adult. Din punct de vedere al frecventei, respiratia poate fi incetinita (si atunci se
numeste bradipnee) sau poate fi accelerata (si atunci se numeste tahipnee). Respiratia poate fi
influientata de un numar mare de factori, cum ar fi: stres, anxietate, sex, varsta, pozitia corpului,
medicamente, efort fizic. Masurarea frecventei respiratorii presupune punerea pacientului in repaus,
timp de 5-10 minute, in clinostatism (inpozitie culcata). Pentru evidentierea toracelui, pacientul va
trebui dezbracat de hainele care acopera toracele si abdomenul. Examinatorul masoara ciclul (inspir-
expir) si plaseaza mana pe abdomenul pacientului. Concomitent declansaza si urmareste cronometrul.

Frecventa respiratorie se masoara pe durata unui minut. La copil este de preferat sa se masoare
respiratiile pe o perioada de mai multe minute.

Diureza

Reprezinta cantitatea de urina eliminata de rinichi in 24 ore. Urmarirea diurezei, cat si analiza
urinii constituie etape obligatorii in ingrijirea bolnavului. In mod normal,in decurs de 24 de ore, numarul
emiisiunilor de urina(mictiunilor) este de 4-5 la adult, 10-15 la sugar(in primele saptamani de viata) si
6-7 la sugarulmai mare. Emisiunile urinare au loc cu preponderenta ziua,fiind mai reduse noaptea.

Din punct de vedere al cantitatii de urina emisa in 24 de ore, in mod normal, acesta este de
aproximativ 1500 ml. Volumul urinar poate varia insa in limite largi intre 500 ml si 3000ml, in functie de
cantitatile de licide ingerate si de cantitatile de lichide pierdute prin transpiratie,scaun sau evaporare
prin plamani.

Pentru a putea diferentia o urina normala de una patologica, trebuie sa luati in considerare si
alti parametrii, cum ar fi culoarea si mirosul urinii. Urina normala are o culoare galben-deschis. In limite
normale, culoarea poate varia de la galben-deschis la brun-inchis in functie de concentratia urinii, de
regimul alimentar si de tratamentul adminisrat. De exemplu, unele medicamente coloreaza urina in
rosietic sau albastru-verzui (albastru de metilen).

In cazuri patologoce culoarea urinii poatedeveni brun inchis, ca berea (in hepatite), brun-roscat
(in stari febrile, nefrite),sau rosie (cand prin urina se elimina sange).

Aspectul urinii normale este clar la emisiune. In unele boli, aspectul tulbure al urinii poate fi dat
de prezenta sarurilor minerale, a puroiului si a microbilor.
 Masajul

Metode şi mijloace de recuperare:

1. Repausul – poate fi reconstituit ca un mijloc de tratament. Are ca scop evitarea accentuării
fenomenelor dureroase prin reducerea mişcării segmentelor dureroase afectate. Relaxează
musculatura în stările de contracţii în diferite acţiuni. Se recomandă repaus după
traumatisme severe sau în stagiul acut al diverselor boli. Durata repausului este de 3-4 zile în
traumatisme uşoare şi de mai multe zile în traumatisme severe.
2. Tratamentul ortopedic şi chirurgical
3. Tratamentul medicamentos – se impune ca măsură terapeutică în stagiul acut al unei
afecţiuni.
4. Tratamentul fizioterapeutic – care utilizează agenţi fizici în stdiul acut al unei boli, în
recuperarea anumitor afecţiuni şi în recuperarea afecţiunilor reumatice.
5. Ionoforeza – reprezintă un tratament care foloseşte curentul continuu: galvanic pentru a
introduce diferiţi ioni în zona afectată
6. Undele scurte – utilizează curentul alternativ realizând o încălzire a ţesuturilor în
profunzime. Ele au un efect antiinflamator în edeme, hematoame, lichid intraarticular.
Undele scurte pot fi reci şi calde. Cele reci au un efect antiinflamator, iar cele calde au
acţiune analgezică şi de relaxare a musculaturii.
7. Magnetodiafluxul – utilizează câmpuri electromagnetice şi se recomandă în contracturi şi
leziuni musculare.
8. Ultrasunete – folosesc vibraţiile sonore care au un efect analgezic, de relaxare şi
îmbunătăţeşte circulaţia în zona tratată.
9. Infraroşiile – se utilizează radiaţii infraroşii care au un efect caloric. Se folosesc sub formă
de băi de lumină şi îmbunătăţesc circulaţia sangvină şi au un efect analgezic
10. Kinetoterapia – utilizează un sistem de exerciţii fizice care au o acţiune asupra întregului
sistem nervos. Ea la nivelul aparatului cardiovascular scade frecvenţa cardiacă, creşte debitul
cardiac şi volumul de sânge circulant. La nivelul aparatului respirator kinetoterapia măreşte
amplitudinea cutiei toracice şi a diafragmei, îmbunătăţeşte ventilaţia pulmonară. La nivelul
aparatului digestiv kinetoterapia îmbunătăţeşte tonusul musculaturii gastrice, stimulează
secreţia gastrică, creşte tonusul vezicii biliare şi ajută la evacuarea bilei. La nivelul
sistemului nervos kinetoterapia reglează echilibrul proceselor nervoase cât şi echilibrul forţei
şi a preciziei.

Masajul – este o formă de recuperare care constă într-o extindere mecanică normală sau
instrumentală a anumitor părţi ale corpului cu scop terapeutic.
În general masajul are efecte locale şi de asemeni efecte generale. Masajul aplicat are efect local
în calmarea durerilor, se produce o hipertermie locală (roşeaţă), accelerează circulaţia locală. Ca efect
general, masajul stimulează funcţiile aparatului circulator, respirator, creşte metabolismul, este stimulată
musculatura şi se îmbuntaţeşte activitatea sanguine sau circulatorie.
Masajul se compune dintr-o serie de tehnici, fiecare tehnică având efecte terapeutice propii. Un
masaj cuprinde:
1. Netezirea – care are o procedeură de introducere cu efece sedative.
2. Frământarea – are efecte sedative sau stimulante acestea sunt în funcţie de intensitatea
excutiei
3. Baterea şi fricţiunea – cu efect stimulant.
4. Vibraţia – cu efect relaxant. Se face masaj relaxant în contractarea musculară şi în special pe
musculatura din zona traumatizată. Masajul miorelaxant se recomandă în afecţiuni
reumatice, în hemiplagii şi paraplegii spastice. De asemenea se recomandă masajul
miostimulant în profilaxia şi tratamentul celor care au musculatura slab dezvoltată fie din
cauza inactivităţii, fie din cauza unor afecţiuni traumatice.
Masajul nu se aplică în leziuni musculare. Pentru mobilizarea articulaţiilor se utilizează
mişcările pasive, exerciţii active libere şi masajul, apoi se pot utiliza proceduri de hidroterapie. Pentru
tumefierea musculaturii se recomandă exerciţii libere, apoi pasive, iar pentru relaxarea musculaturii se
recomandă piziţii comode relaxarea în şezlong şi se adaugă exerciţii de mlădiere.
Masajul este contraindicat în bolile acute infecţioase, inflamaţii şi infecţii locale ale pielii,
tuberculoză pulmonară, flebite, inflamaţii acute ale organelor abdominale, ulcere gastrice şi duodenale,
hemoragii recente.
În general recuperarea generală ajută la accelerarea proceselor de regenerare a ţesuturilor.
În ce constă netezirea: este o manevră cu care se începe masajul şi se face de la periferie la
centru pentru a stimula circulaţia şi se face în direcţia fibrelor musculare. Se execută cu palma mâinii
întinsă în direcţia longitudinală a fibrelor musculare.
Frământarea constă în mai multe manevre executate cu ajutorul palmei în direcţie longitudinală
a fibrelor musculare şi se execută sub forma unei compresiuni ca o stoarcere întreruptă cu o mână sau
două.
Baterea este o procedură care constă dintr-o serie de lovituri scurte, dese şi ritmice, aplicată unei
suprafeţe mai mari sau mai mici. Se poate face cu palma mâinii întinsă sau cu dosul mâinii. Baterea se
face în scopul de a revitaliza circulaţia şi tonusul musculaturii.
Fricţiunea se face cu ajutorul vârfurilor degetelor. Procedura se execută împreună cu vibraţia. Se
realizează pe o suprafaţă mai mică, în special la articulaţii acţionând asupra ligamentelor şi a capsulei
articulare.
Vibraţia sau zguduirea constă în compresiuni executate în cursul celorlalte metode de masaj.

Alimentarea pacientului: - alimentarea activă

-alimentarea pasivă

-alimentarea artificială

Una din cele mai importante sarcini ale îngrijirii bolnavului este alimentaţia. Asigurarea aportului caloric necesar
pentru susţinerea forţelor fizice ale bolnavului, stabilirea regimului alimentar adecvat pentru asigurarea condiţiilor de
vindecare şi administrarea alimentelor pe cale naturală sau artificială, constituie sarcini elementare ale îngrijirii
oricărui bolnav spitalizat.

În funcţie de starea pacientului, alimentarea se face:

- activ – pacienta mănâncă singură în sala de mese sau în salon

- pasiv – pacientei i se introduc alimentele în gură
- artificial – alimentele sunt introduse în organism în condiţii nefiziologice.
Alimentarea activă se poate face în sala de mese, în salon; la masă sau la pat.

În sala de mese aerisită, curăţenia trebuie să fie desăvârşită; porţiile aranjate estetic sunt aşezate pe mese
mici (4 persoane). Se invită pacientele la masă, se invită să se spele pe mâini. Felurile de mâncare se servesc pe
rând, vesela folosită se ridică imediat. Nu se ating alimentele cu mâna.

Se observă dacă pacientul a consumat alimentele; în caz contrar se află motivul şi se iau măsuri.

În salon la masă: se îndepărtează tot ce ar putea influenţa negativ apetitul pacientului (tăviţă,scuipători,
ploscă). Se invită pacientul să se spele pe mâini, se ajută să se aşeze la masă; servirea mesei se face ca în sala de
mese.
 În camera, la pat: se pregăteşte salonul ca pentru alimentarea în salon la masă. Se aşează pacientul în poziţie
confortabilă, este invitat să se spele pe mâini, asistenta servindu-i materialele necesare şi protejând lenjeria de
pat cu muşama. Se adaptează masa specială la pat şi se serveşte masa la fel ca în salon la masă.

Alimentarea pasivă - Când starea generală a bolnavilor nu le permite să se alimenteze singuri, trebuie să fie
ajutaţi.

Scop

 vor fi hrăniţi bolnavii

- imobilizaţi
- paralizaţi
- epuizaţi , adinamici
- în stare gravă
- cu uşoare tulburări de deglutiţie
Pregătiri

materiale

- tavă
- farfurii
- pahar cu apă sau cană cu cioc
- şervet de pânză
- cană de supă
- tacâmuri
pacient

 se aşază în poziţie semişezând cu ajutorul rezemătoarelor de pat sau în decubit dorsal cu capul uşor
ridicat şi aplecat înainte pentru a uşura deglutiţia
 i se protejează lenjeria cu un prosop curat
 se protejează cu un prosop în jurul gâtului
 se adaptează măsuţa la pat şi i se aşază mâncarea astfel încât să vadă ce i se introduce în gură
Servirea mesei

 asistenta se aşează în dreapta pacientului şi îi ridică uşor capul cu perna

 verifică temperatura alimentelor (pacienţii în stare gravă nu simt temperatura, nici gustul alimentelor),
gustând cu o altă lingură
 îi serveşte supa cu lingura sau din cana cu cioc, taie alimentele solide
 supraveghează debitul lichidului pentru a evita încărcarea peste puterile de deglutiţie ale pacientului
 este şters la gură, i se aranjează patul
  se îndepărtează eventualele resturi alimentare care, ajunse sub bolnav, pot contribui la formarea
escarelor
 schimbă lenjeria dacă s-a murdărit
 acoperă pacientul şi aeriseşte camera
 strânge vesela şi o transportă la oficiu

De ştiut

 se încurajează pacientul în timpul alimentaţiei, asigurându-l de contribuţia alimentelor în procesul

vindecării
 se stimulează deglutiţia prin atingerea buzelor pacientului cu lingura
 se oferă pacientului cantităţi nu prea mari-deoarece, neputând să le înghită, ar putea să le aspire
De evitat

- servirea alimentelor prea fierbinţi sau prea reci

- atingerea alimentelor care au fost în gura pacientului

Primul ajutor in caz de sangerare severa

Este important sa se cunoasca masurile de prim ajutor in caz de sangerare severa. Mainile persoanei care va acorda primul
ajutor vor fi curate sau vor fi acoperite de manusi sintetice, speciale. Nu se vor repozitiona organele deplasate. In cazul in
carerana este abdominala si pozitia organelor a fost modificata, acestea nu se vor impinge la loc. Plaga se va acoperi cu un
pansament.

Masuri de prim ajutor in cazul sangerarilor severe

Sus

1. Persoana care sangereaza va fi asezata in pozitie orizontala si va fi acoperita cu o patura pentru a se preveni pierderea caldurii corpului.
Daca este posibil, pozitia capului va fi usor mai jos decat trunchiul sau se vor ridicapicioarele. Aceasta pozitie va reduce riscul aparitei
lesinului prin cresterea fluxului de sange la nivelul creierului. Daca este posibil se va ridica putin si zona care sangereaza.

2. Mainile persoanei care acorda primul ajutor vor fi acoperite de manusi. Se va indeparta orice murdarie si resturi evidente de la nivelul
ranii. Nu se va elimina, fara ajutor specializat, nici un obiect de mari dimensiuni sau care este infipt in corpul victimei. Rana nu se va
sonda si se va curata. Principala preocupare trebuie sa fie oprirea sangerarii.

3. Se va aplica presiune directa asupra ranii pana cand sangerarea se va opri. Se va folosi un bandaj steril sau o carpa uscata si se va tine
presiunea in mod continuu timp de cel putin 20 de minute fara sa se verifice daca s-a opritsangerarea. Presiunea se va mentine prin legarea
ranii cu un bandaj strans (sau o bucata de carpa curata) si banda adeziva. Se vor folosi mainile in cazul in care nu este disponibil nimic
altceva. Daca este posibil, se vor purta manusi din cauciuc sau latex sau o punga curata de plastic pentru protectie.

4. Nu se va muta tifonul sau bandajul. Daca sangerarea continua sa patrunda prin tifon sau alt material, acesta nu se va indeparta, se va
mentine in continuare pe rana. In schimb se vor adauga mai multe materiale absorbante in partea superioara a ranii.

5. Se va apasa cu putere o artera principala daca este necesar. Daca sangerarea nu se opreste nici in urma presiunii directe, se va aplica
presiune pe artera care furnizeaza sange in zona ranii. Punctele de presiune ale bratului sunt in interiorul bratului chiar deasupra cotului si
chiar sub axila. Punctele de presiune ale piciorului sunt localizate chiar in spatele genunchiului si in zona abdomenului. Se va presa artera
principala in aceste zone, spre os. Se vor tine degetele plate. Cu cealalta mana se va exercita presiune pe rana.

6. Se va imobiliza partea vatamata a corpului dupa ce s-a oprit sangerarea. Rana se va bandaja si se va solicita serviciul de urgenta cat mai
repede posibil.

Daca se banuieste ca ar fi implicata o hemoragie interna, se va solicita serviciul medical de urgenta.

Semnele de hemoragie interna includ:
- sangerari din diverse cavitati ale corpului (nas, urechi, rect sau vagin);
- voma sau tuse care contine sange;
- vanatai pe gat, piept, abdomen sau intre coaste si sold;
- rani care au penetrat craniul, pieptul sau abdomenul;
- sensibilitate abdominala, posibil insotita de rigiditate sau spasme ale muschilor abdominali;
- fracturi;
- stare de soc indicata de slabiciune, anxietate sau piele rece la atingere.
Primul ajutor in cazul obstructiei acute de
cai respiratorii
Corpii straini sunt o cauza frecventa de obstructie acuta a cailor respiratorii, in special la copii, care pot aspira accidental
diferite obiecte mici, boabe de fasole, seminte, bomboane etc. La adulti obstructia acuta a cailor aeriene prin corpi straini este
cauzata de obicei de un bol alimentar sau os si mai rar de obiecte. Daca nu se intervine prompt obstructia acuta de cai
respiratorii poate duce la deces.
Obstructia poate fi partiala, caz in care victima poate sa tuseasca si sa vorbeasca. In obstructia completa, victima nu mai
vorbeste, nu mai poate respira (se sufoca), tegumentele devin cianotice (albastre), iar daca obstructia persista se va
produce pierderea constientei.

Primul ajutor la adult constient

Sus

In caz de obstructie partiala victima va fi indrumata sa adopte o pozitie aplecata in fata si sa tuseasca, pana ce corpul strain va fi eliminat.
Aceeasi atitudine trebuie adoptata si in cazul in care victima este singura si nu exista alta persoana care s-o ajute; in acest caz victima isi
poate aplica singura o compresiune la nivelul abdomenului, aplecandu-se peste spatarul unui scaun si apasand puternic pana ce corpul
strain este eliminat.
In caz de obstructie completa, cand victima nu poate tusi si se sufoca, dar este constienta, se aplica 5 lovituri interscapulare (in spate, intre
omoplati). Daca acestea sunt ineficiente se va efectua manevra Heimlich.
Manevra Heimlich la adult

- salvatorul se aseaza in spatele victimei si-i cuprinde talia cu bratele

- pozitioneaza un pumn la jumatatea distantei dintre ombilic si apendicele xifoid si-l apuca cu celalalt pumn
- comprima abdomenul, tragand brusc si cu putere in sus, manevra ce poate determina corpul strain sa sara afara.
Manevra Heimlich se repeta pana cand corpul strain se elimina sau pana cand victima devine inconstienta.

Primul ajutor la adult inconstient

Sus

Daca victima este inconstienta:

- se aseaza in decubit dorsal si se apeleaza 112
- se aseaza podul palmei la jumatatea distantei dintre ombilic si apendicele xifoid, si asezand mana opusa peste aceasta se efectueaza
compresii abdominale, bruste si orientate inspre extermitatea cefalica (cap)
- dupa aproximativ 5 compresii, se intoarce capul victimei pe o parte, verificand prezenta in cavitatea bucala a unor corpi straini care pot fi
eliminati
- se evalueaza respiratia si se tenteaza respiratia artificiala
- daca ventilatia artificiala e ineficienta se repeta compresia abdominala pana la sosirea echipei medicale.
Primul ajutor in caz de atac de cord sau
infarct miocardic
Un atac de cord este o urgenta medicala. Se va suna imediat serviciul de urgenta in cazul in care o persoana sufera un infarct
miocardic.
In cazul majoritatii persoanelor, simptomele unui atac de cord apar abia dupa 3 ore de la declansarea acestuia. Multi pacienti
isi pierd viata inainte de a ajunge la spital. Cu cat se intervine mai repede, cu atat cresc sansele de supravietuire. Tratamentul
medical prompt scade sansele afectarii cardiace.

Un atac de cord apare atunci cand fluxul de sange care transporta oxigenul catre inima este blocat partial sau total. Muschiul inimii va fi
privat de oxigen si va muri, treptat.
Cand o persoana sufera un atac de cord poate experimenta oricare dintre urmatoarele manifestari:
- modificari ale tonusului mental - mai ales la varstnici;
- durerere in piept fie sub forma unei presiuni, apasari sau senzatie de plenitudine, localizata in centrul pieptului dar si in zona maxilarului,
umar, brate, spate, stomac. Durerile toracice se pot manifesta in crize de cateva minute care dispar si reapar.
- transpiratie rece;
- ameteli;
- greata (mai frecvent intalnita la femei);
- amorteala, dureri, furnicaturi in bratul stang;
- scurtarea respiratiei;
- slabiciune sau oboseala, intalnita mai ales la varstnici.

Scaderea sau lipsa fluxului de sange afecteza partial sau total muschiul inimii. Un infarct miocardic, in general, provoaca dureri in piept cu
o durata mai mare de 15 minute, dar posibil sa nu aibe nici un simptom.

Multi dintre cei care au experimentat un atac de cord au manifestat semne de avertizare cu cateva ore, zile sau chiar saptamani in avans.
Semnele de avertizare timpurie ale unui atac de cord s-ar putea desfasura sub forma unor episoade de durere toracica ce debuteza in
timpul activitatii fizice si care se amelioreaza in repaus.

In cazul in care o persoana ar putea avea un atac de cord:

- se va suna serviciul medical de urgenta, cat mai repede de la declansarea simptomelor;
- cel in cauza se va odihni, va sta asezat si va incerca sa-si pastreze calmul;
- se va lua nitroglicerina cat mai rapid daca apar deja simptomele infarctului miocardic si daca medicamentul a fost prescris de
medic;
- se va mesteca si inghiti o aspirina (daca nu aveti alergii la acest medicament);
- celui aflat in pericol i se va face resuscitare cardiopulmonara: respiratie gura la gura si comprimare in zona pieptului. Medicii
de la serviciul de urgenta vor oferi indicatii pentru realizarea corecta a procedurilor de prim ajutor, pana la sosirea ambulantei.

Ce nu se va face cand o persoana sufera de atac de cord:

- nu se va lasa singura persoana care are sufera un infarct, decat daca este absolut necesar, pentru a se cere ajutor;
- nu se va permite bolnavului sa nege simptomele si chiar daca acesta protesteaza, se va solicita serviciul de urgenta;
- nu se va astepta pentru a vedea daca simptomele dispar;
- nu se va oferi nici un medicament pacientului cu exceptia celor prescrise de medic pentru afectiunile cardiovasculare.

Prim ajutor in caz de astm bronsic

Astmul bronsic este o afectiune cronica ce se caracterizeaza printr-o hiperreactivitate a musculaturiii bronsice care determina un raspuns
exagerat bronhospastic la stimuli tolerati de persoanele normale: alergeni, polenuri, aer rece, efort fizic. Obstructia aparuta in urma
contactului este reversibila, exacerbarile astmului si declansarea crizei popriu-zise fiind de cele mai multe ori urmarea unui proces
inflamator la nivelul cailor aeriene pulmonare. Cel mai adesea incriminate virusuri sunt virusul respirator sincitial (in declansarea crizei la
copil) si rhinovirusurile (in declansarea crizei la adult).
Tratamentul astmului este unul cronic (toata viata), iar schema terapeutica este adaptata fiecarui pacient in parte, in functie de istoricul
natural al bolii si de antecedentele medicale. Pentru a-si imbunatati calitatea vietii, pacientii sunt sfatuiti sa urmeze recomandarile
medicului curant, sa isi administreze corect tratamentul si sa se informeze cu privire la particularitatile cazului sau. Aceasta implica
cunoasterea factorilor declansatori (a triggerilor) si incercarea de a-i evita, pentru a reduce numarul crizelor.
De asemenea, pacientul trebuie sa coopereze cu medicul in vederea optimizarii tratamentului:
- trebuie sa cunoasca medicamentele administrate si sa le inteleaga rolul si mecanismul de actiune, trebuie sa fie atent la eventualele reactii
adverse si efecte secundare importante pe care le poate implica tratamentul si sa le raporteze medicului
- orice inrautatire a simptomatologiei trebuie atent urmarita si anuntata medicului pentru ca acesta sa poata modifica schema de tratament
conform evolutiei bolii.
Scopurile tratamentului in astm includ:
- prevenirea evolutiei simptomatologiei si imbunatatirea calitatii vietii pacientului;
- prevenirea aparitiei crizelor de astm sau cel putin diminuarea intensitatii lor, astfel incat pacientul sa nu fie nevoit sa se prezinte la fiecare
stare de rau la spital;
- mentinerea unui ritm de viata si de munca relativ normal;
- pastrarea cat mai aproape de normal a functiei pulmonare;
- asigurarea unui control eficient al simptomelor folosind medicamente ce presupun reactii adverse minime, astfel incat pacientul sa fie
compliant si sa isi administreze mereu tratamentul.
Primul ajutor in cazul alergiilor alimentare
Alergiile alimentare rerpezinta raspunsuri imune directionate impotriva unor proteine din alimente. In unele situatii,
astfel de reactii sunt extrem de severe si pot declansa moartea pacientului. Cel mai frecvent incriminate in
declansarea alergiilor sunt: alunele, preparatele cu si din peste, ouale, la copii adaugandu-se si laptele. Se considera
ca 6- 8% dintre copii sunt alergici la astfel de produse. Exista insa si situatii cand starea de sanatate a pacientului se
deterioreaza in urma consumarii anumitor alimente fara a fi vorba de alergie, ci doar de intoleranta digestiva
(datorata prepararii necorespunzatoare a produselor).
Principiile terapeutice in cazul alergiilor alimentare includ evitarea alimentelor declansatoare si combaterea
simptomelor imediat ce apar. In general, in cazul in care episodul alergic nu este foarte grav, pacientul se poate trata
si acasa, daca va urma intocmai recomandarile medicului curant. Orice agravare impune insa reevaluarea
tratamentului si internarea pacientului pentru acordarea tratamentului de specialitate.

Primul ajutor in caz de greturi si varsaturi

Tratamentul greturilor si varsaturilor implica atat administrarea de medicamente antivomitive (antiemetice) cat si
reechilibrarea hidroelectrolitica a pacientului. Aceasta a doua etapa este obligatorie, chiar daca greata si voma trec de la sine
si nu impun administrarea unor medicamente specifice.
Greata si voma pot sa apara in multe situatii, cum ar fi:
- administrarea de medicamente (cand reprezinta un efect advers important, in special in cadrul terapiei anticanceroase)
- sarcina
- rau de miscare
- patologie infectioasa gastrointestinala.

Este indicat ca pacientul sa incerce pe cat posibil sa evite deshidratarea, prin consumarea de lichide in cantitati ridicate. Astfel
se poate corecta dezechilibrul electrolitic al organismului, ceea ce are ca efect in majoritatea cazurilor si ameliorarea
simptomatologiei.
Sunt recomandate:
- consumarea de lichide fara continut solid (evitarea ciorbelor, sucurilor cu pulpa de fructe si consumarea exclusiva doar a
supelor, sucurilor de lamaie sau alte citrice); verificarea claritatii lichidului se poate face relativ usor, prin turnarea lui intr-un
pahar de sticla transparenta si plasarea unui text in spatele lui. In cazul in care textul este lizibil, continutul paharului este
limpede
- evitarea lactatelor in timpul perioadelor active de voma, acestea putand chiar agrava simptomatologia
- reluarea alimentatiei solide treptat, incepand cu produse usoare, apoi trecand la lactate de genul iaurturilor; consumarea
iaurturilor simple, fara fructe este foarte indicata dupa incetarea vomei.

Primul ajutor in cazul unei crize epileptice

Tratamentul la domiciliu variaza in functie de frecventa si tipul crizelor convulsive. Este importanta administrarea regulata a unui
anticonvulsivant pentru prevenirea crizelor convulsive.
Daca pacientul face o criza convulsiva, persoanele de langa el pot preveni traumatismele prin:
- asigurarea unui spatiu moale pe care va fi intins pacientul
- intoarcerea persoanei pe o parte
- a nu se tine strans pacientul
- a nu se introduce obiecte in gura pacientului sau a se incerca deschiderea gurii; pacientul nu este in pericol de a-si inghiti limba
- observarea caracteristicilor crizelor convulsive - durata, tipul miscarilor, directia miscarii capului sau ochilor. Aceste caracteristici pot
ajuta medicul in diagnosticarea tipului de crize convulsive.