Voleiul este un joc sportiv colectiv, este încadrat într-un sistem competiţional naţional şi

internaţional, are un regulament de joc, conţinut şi forme de pregătire unitară.

Jocul de volei are o teorie şi o metodică rezultate din experienţa practică împletite cu
datelor obţinute prin cercetare ştiinţifică în domeniu.
Teoria jocului de volei este un ansamblu de cunoştinţe ordonate sistematic care stabileşte
conţinutul real al jocului, elaborează concepţia de joc şi analizează tehnica şi tactica jocului.
Intre teorie şi conţinutul metodicii există o relaţie de intercondiţionare: teoria determină
îmbunătăţirea conţinutului metodicii, iar, metodica influenţează favorabil activitatea practică
viitoare.
Principalele surse de documentare a teoriei şi metodicii jocului sunt: practica, experienţa
pozitivă a specialiştilor români şi străini consemnată în lucrări de specialitate, cercetarea
ştiinţifică din domeniu.
Disciplină de studiu din cadrul educaţiei fizica în învăţământ, voleiului i se stabilesc obiective,
programă, mijloace şi metode de acţionare.
Obiectivele generale ale disciplinei volei:
- apariţiei şi dezvoltării jocului;
- însuşirea procedeelor tehnice;
- formarea capacităţii de aplicare în jocuri cu efective redus şi reguli simplificate;
- metodica de învăţare şi de antrenament;
- probleme ale selecţionării şi orientării copiilor spre practicarea jocului de volei;
-regulamentul de joc;
PRINCIPII SI METODE SPECIFICE PREGATIRII VOLEIBALISTILOR
La baza principiilor si metodelor specifice pregatirii voleibalistilor stau principiile
invatamantului si principiile educatiei fizice si sportului cum sunt:
- principiul participarii constiente si active;
- principiul insusirii temeinice;
- principiul intuitiei;
- principiul accesibilitatii si cel al continuitatii;

Ca metode de predare sunt: observarea, explicatia insotita de demonstratie, metoda globala si de

exersare partiala sau analitica;
In continuare vom prezenta succinct cateva aspecte din principiile specifice jocului de volei:
Principiul pregatirii concentrice:
- se bazeaza pe corelatia dintre componentele pregatirii;
- instruirea se face prin asamblarea componentelor pregatirii;

Principiul echilibrului intre cunostintele de atac si din aparare:

- se vor forma jucatori cu o pregatire completa;
- jucatorii toti trebuie sa aiba capacitatea de a trece rapid de la atac la aparare;

Principiul pregatirii in conditii de joc si apropiate de joc:

- exprima necesitatea eficientei jucatorilor indeosebi in conditii oficiale;
- sunt jucatori care au executii nu prea reusite pe timpul competitiei cu evolutia lor la
antrenamente;

Principiul “greseste mai putin decat adversarul”

- perfectionarea executiilor tehnico-tactice;
- pregatirea psihica corespunzatoare;
- constanta, precizie si maiestrie sunt caracteristici ce diminueaza numarul greselilor;

Principiul individualizarii pregatrii:

- cunoasterea

- inlaturarea lacunelor in executie;

- pregatirea psihica si teoretico-metodica;
- pregatirea pe posturi si zone;
- aceasta pregatire se realizeaza in functie de particularitatile individuale;
Principiul cooperarii:
- optimizarea relatiilor dintre jucatori;
- realizarea unei conceptii unitare de joc;
- interdependenta dintre jucatori – presupune o cooperare continua;
METODE DE PREGATIRE IN PROCESUL DE INSTRUIRE A VOLEIBALISTILOR:
- METODA PREGATIRII IN CONDITII ANALOGE A JOCULUI -
- se vor folosi complexe de exercitii in care actiunile tehnice au un anumit scop tactic – preluare,
pasa de sus, lovitura de atac;
- exersarea activitatilor tehnico-tactice – sa fie facuta in conditii variate si complexe;
- joc, joc cu tema impusa, intreceri;
- METODA IN CIRCUIT –
- se executa pentru dezvoltarea fizica multilaterala si imbunatatirea tehnicii;
- se poate lucra diferentiat;
- METODA PE INTERVALE -
- se foloseste indeosebi pentru dezvoltarea rezistentei in regim de viteza si forta;
- se pot folosi si complexe de exercitii tehnico-tactice similare cu fazele de joc – care pot dura
10-15 sec., cu pauze scurte de 7 sec. Dupa cinci serii se schimba continutul acestora.
- METODA DEZVOLTARII DETENTEI –
- detenta este calitatea fizica specifica jocului de volei;
- se vor folosi mijloace specifice corespunzatoare varstei si sexului;
- METODA CU REPETARI –
- repetarea, exercitiul este baza invatarii;
- se va alege o gama variata de mijloace;
- se va urmari atat dezvoltarea calitatilor motrice cat si executiile tehnico- tactice.
COMPONENTELE PREGATIRII SI CORELATIA DINTRE ACESTEA
Componentele pregatirii sunt:
- pregatirea fizica;
- pregatirea tehnica;
- pregatirea tactica;
- pregatirea psihica;
- pregatirea teoretico-metodica;

Detenta este calitatea obtinuta din forta plus viteza. Indemanarea este o calitate importanta
deoarece determina maiestria exercitiilor. Rezistenta in regim de viteza si forta este specifica
voleiului.
Pregatirea fizica determina sau ajuta din plin la insusirea si perfectionarea exercitiilor tehnice. La
baza actiunilor tactice, stau actiunile tehnice, tehnica fiind latura sau componenta care determina
eficienta insusirii actiunilor tactice.
Din punct de vedere al varstei jucatorilor precizam ponderea acestor factori in pregatire:
- pana la 12 ani – Pregatire fizica – 50%; Pregatire tactica – 50%;
- pentru puberi - Pregatire fizica – 45%; Pregatire tactica – 55 %;
- la adolescenti – Pregatire fizica – 40%; Pregatire tactica - 60%;
- la tineri 17 ani – Pregatire fizica – 35%; Pregatire tactica – 65%;

Pregatirea teoretico-metodica faciliteaza insusirea tehnicii si tacticii, dezvolta gandirea si alte

trasaturi cognitive.
PROGRAMAREA INSTRUIRII COPIILOR SI JUNIORILOR
Profesorul antrenor de volei poate introduce in programa scolara tema din volei pentru
lectiile de educatie fizica si pentru cercurile sportive.
Profesorul isi stabileste obiective de instruire, programarea fiind facuta pe doua perioade –
gimnaziala si liceala. Obiectivele pot fi intermediare si finale, anuale sau trimestriale. Pentru
echipele participante la campionatele scolare si de juniori, obiectivele pot fi de clasament –
incluse in planurile pe etape, anuale, de perspectiva. Poate fi intocmit si un plan individual de
antrenament. Forma sau structura acestor documente pot fi diferite de la profesor la profesor dar
continutul sa exprime mijloacele, temele si obiectivele finale de instruire.
Planificarea sa fie realista, sa tina cont de baza materiala si de baza de selectie.
La categoria de varsta 10-12 ani (clasele V-VI)
- obiective care dezvolta indemanarea si viteza sub toate aspectele;
- rezistenta si forta o componenta secundara care se realizeaza cu adaptare la posibilitatile
copiilor;
- sa se organizeze multe jocuri, stafete, intreceri;
- in cadrul pregatirii tehnice sa se asigure invatarea lovirii mingii cu doua maini de sus, de jos cu
o mana, invatarea pasei si serviciul de jos;
- se pot organiza jocuri – 2 la 2; 3 la 3, 4 la 4 pe teren cu dimensiuni mai mici;

La categoria 12-14 ani (clasele VII-VIII)

- se continua pregatirea fizica generala sub forma de jocuri si sporturi complementare;
- multa grija la dezvoltarea fortei si rezistentei;
- din punct de vedere tehnic se vor consolida si perfectiona lovirea mingii, pasa de sus pentru
atac, se va invata serviciul de sus, din fata si lovitura de atac;
- se va consolida jocul bilateral – asezarea in teren si modelele de joc I si II;

La categoria de varsta 14-16 ani (clasele IX-X)

- se vor dezvolta calitatile motrice, viteza, indemanarea, se va imbunatati detenta. Spre sfarsitul
perioadei 15-16 ani se va dezvolta forta si rezistenta tinand cont de particularitatile individuale
ale jucatorilor.
- se vor perfectiona tehnicile insusite anterior, se vor initia exercitii specifice individualizate
pentru ridicatori si tragatori. Se va invata blocajul ca element nou de tehnica. Se va perfectiona
serviciul de sus, din fata, preluarea de jos din serviciu si din atac.
- aplicand modelul II de joc, va fi consolidat sistemul de atac cu doi ridicatori si patru tragatori,
iar in aparare se aplica sistemul cu centrul doi retras;

La categoria de varsta 16-18 ani ( clasele XI-XII)

- se vor dezvolta toate calitatile motrice specifice;
- se va realiza si o pregatire individualizata;
- pregatirea tehnica se va realiza sub forma de actiuni tehnico-tactice;
- se perfectioneaza blocajul individual si in grup, de asemenea se imbunatateste sistemul de atac
cu un ridicator si cinci tragatori – sistemul de aparare cu centrul doi retras, aplicandu-se modelul
II de joc;

Programa scolara trebuie sa urmareasca realizarea participarii echipelor reprezentative la

campionatele nationale scolare si la campionatele nationale de juniori I, II si III;
Este bine sa se organizeze multe intreceri sportive si lectia sa cuprinda intreceri sub forma de joc.

FORMAREA DEPRINDERILOR CORECTE IN PREDAREA ACTIUNILOR

TEHNICO-TACTICE
Tehnica de executie in care sunt miscari aciclice impune un proces de instruire cu un
volum mare de exersari in scopul formarii unor deprinderi corecte, invatarea actiunilor tehnico-
tactice, executate cu maiestrie si precizie. Se impune de la inceput invatarea actiunilor corecte
care duc la deprinderi care vor deveni si automatisme.
Referitor la deprinderi prezentam cateva aspecte:
- deprinderile din punct de vedere psihic sunt de trei categorii: intelectuale, motrice si senzoriale,
care se prezinta sub forma pura;
- deprinderea, initial, este o actiune constienta, transformandu-se intr-o actiune automatizata,
datorita exercitiului si invatarii;
- pentru formarea deprinderilor corecte sunt necesare cunostinte temeinice referitoare la tehnica
jocului de volei;
- profesorul face mai intai explicatia actiunii, apoi demonstratia;
- urmeaza apoi treptat eliminarea greselilor de executie si repetarea actiunilor corect executate;
- in urma repetarii indelungate apare procesul de interiorizare a controlului care se transforma in
autocontrol;

Etapele formarii deprinderilor motrice sunt:

- familiarizarea elevului cu actiunea tehnico-tactica – formarea imaginii miscarii;
- a doua etapa este invatarea analitica care cuprinde o serie de exersari pe faze si subfaze (pentru
atac de exemplu vom avea exercitii distincte pentru élan, bataie, zbor si lovirea mingii);
- in a treia etapa se asambleaza componentele actiunii dar vor fi prezente si greseli de executie,
cresterea vitezei de executie nu permite un control suficient;
- urmatoarea etapa este cea a sintetizarii si integrarii operatiilor componente ale actiunilor
tehnico-tactice. In aceasta etapa se produce o eliberare mentala a executantului, facand consumul
de energie mai economic si o siguranta in executii. Acum este necesar un numar mare de executii
a actiunilor tehnico-tactice, analitice, in conditii izolate de joc, in conditii apropiate de joc;
- a cincea etapa corespunde cu insusirea corecta a deprinderilor, a perfectionarilor in functie de
conditiile variabile caracteristicilor jocului de volei.

In procesul de formare a deprinderilor motrice este necesar sa se tina cont de transferul

pozitiv si negativ. Avand in vedere ca in cadrul educatiei fizice scolare sunt anumite actiuni
motrice din anumite ramuri sportive gimnastica, atletism (sarituri) influenteaza negativ la
invatarea sariturii la lovitura de atac din volei. De asemenea unele deprinderi din baschet,
handbal pot influenta negativ. Dar sunt multe actiuni motrice care influenteaza pozitiv jocul de
volei – dand nastere la transferul pozitiv.

10. ORGANIZAREA COMPETIȚIILOR ȘCOLARE

In cadrul procesului de invatamant, in cazul de fata in procesul de pregatire si formare a
voleibalistilor, elevii indiferent de varsta si stadiul de pregatire au o pronuntata dorinta de
intrecere, de afirmare, indeosebi individuala. Aceasta caracteristica are conotatii pozitive dar si
negative prin aceea ca accentul cade mai mult pe afirmarea pe plan individual decat pe plan
colectiv. Profesorul antrenor trebuie sa aiba in vedere dezvoltarea spiritului de echipa, unitatea si
coeziunea grupului.
Competitia, intrecerea, ii stimuleaza pe elevi, ii determina sa se pregateasca cu mai mult interes,
participa la lectii cu placere, stiind ca pregatirea se va finaliza cu o intrecere. Intrecerile se vor
organiza in scoala si in afara scolii. Asadar profesorul va organiza cat mai multe concursuri pe
grupe in cadrul unei clase, pe clase in cadrul scolii. Daca va fi necesar este bine sa se organizeze
competitii cu efective reduse, 2, 3 sau 4 elevi, sau pe terenuri cu dimensiuni reduse, indeosebi la
clasele V-VI.
La clasele VII-VIII, IX-X si XI-XII, se vor face selectii pentru echipa clasei care va participa la
intrecerea pe scoala. In continuare la clasele superioare vor fi selectionati elevii care vor face
parte din echipele reprezentative ale scolii.
Echipele reprezentative trebuie sa aiba un program special de pregatire, cu cel putin doua
antrenamente pe saptamana. Pe langa campionatele scolare, elevii din ciclul gimnazial pot
participa la campionatul de juniori categoria a treia, iar cei de la licee, la campionatele de juniori
categoria doi si unu.
In vederea pregatirii echipelor reprezentative pentru competitii, antrenorul trebuie sa studieze
care este valoarea si posibilitatile tehnico-tactice ale adversarului care va conduce la intocmirea
unui plan tehnico-tactic de pregatire care trebuie sa-l puna in aplicare la echipele sale. In cazul in
care nu poate cunoaste echipele adverse trebuie sa se bazeze pe ideea valorificarii la maximum a
potentialului si veleitatilor tehnico-tactice ale echipelor reprezentative.
Inainte de intrecere, dupa ce face incalzire, profesorul mai da cateva indicatii esentiale, iar in
timpul jocului urmareste posibilitatile tehnico-tactice ale adversarului, precum si comportarea
echipei proprii, ca apoi in timpul pauzelor dintre seturi sa dea recomandari cu mult calm,
incredere si optimism elevilor sai. Aceasta atitudine trebuie sa fie constanta, pe tot timpul
desfasurarii competitiei, indiferent de evolutia scorului. Toate observatiile si indicatiile sa fie
clare, precise si ferme.
La sfarsitul competitiei este necesara efectuarea unei analize pentru imbunatatirea si
perfectionarea pregatirii in vederea obtinerii unor rezultate mai bune in jocurile oficiale. Aceasta
analiza este bine sa se faca mai tarziu la 2-3 zile dupa terminarea competitiei si se vor referi la
comportarea echipei in
superioare vor fi selectionati elevii care vor face parte din echipele reprezentative ale scolii.
Echipele reprezentative trebuie sa aiba un program special de pregatire, cu cel putin doua
antrenamente pe saptamana. Pe langa campionatele scolare, elevii din ciclul gimnazial pot
participa la campionatul de juniori categoria a treia, iar cei de la licee, la campionatele de juniori
categoria doi si unu.
In vederea pregatirii echipelor reprezentative pentru competitii, antrenorul trebuie sa studieze
care este valoarea si posibilitatile tehnico-tactice ale adversarului care va conduce la intocmirea
unui plan tehnico-tactic de pregatire care trebuie sa-l puna in aplicare la echipele sale. In cazul in
care nu poate cunoaste echipele adverse trebuie sa se bazeze pe ideea valorificarii la maximum a
potentialului si veleitatilor tehnico-tactice ale echipelor reprezentative.
Inainte de intrecere, dupa ce face incalzire, profesorul mai da cateva indicatii esentiale, iar in
timpul jocului urmareste posibilitatile tehnico-tactice ale adversarului, precum si comportarea
echipei proprii, ca apoi in timpul pauzelor dintre seturi sa dea recomandari cu mult calm,
incredere si optimism elevilor sai. Aceasta atitudine trebuie sa fie constanta, pe tot timpul
desfasurarii competitiei, indiferent de evolutia scorului. Toate observatiile si indicatiile sa fie
clare, precise si ferme.
La sfarsitul competitiei este necesara efectuarea unei analize pentru imbunatatirea si
perfectionarea pregatirii in vederea obtinerii unor rezultate mai bune in jocurile oficiale. Aceasta
analiza este bine sa se faca mai tarziu la 2-3 zile dupa terminarea competitiei si se vor referi la
comportarea echipei in ansamblu si la eficacitatea fiecarui jucator in parte. Indiferent de rezultat,
sportivii trebuie felicitati.