Operă

Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.

Operă (din limba italiană, opera in musica, „lucrare muzicală“) este un termen desemnând din anul 1597 un gen muzical ca o formă de teatru, fiind deseori denumită teatru liric, în care întreaga acțiune se desfășoară total sau predominant utilizând muzică și cântat. Mai târziu, va fi denumită la fel, de asemenea, și clădirea operei (locul unde se interpretează sau instituția producătoare) cât și ansamblul teatral care o interpretează.

Opera utilizează multe din elementele teatrului vorbit sau dramatic, precum ar fi scenariul, costumele, decorurile, mișcarea scenică și interpretarea. În ciuda acestor asemănări, interpreții operei trebuie să posede în primul rând calități vocale deosebite, care conferă genului muzical identitatea sa definitorie.

Întrucât mesajul operei este transmis preponderent prin muzică, la calitățile vocale primordiale ale interpreților se adaugă întotdeauna un ansamblu de instrumentiști de acompaniament a cărui complexitate poate varia între a unui ansamblu minimal, de tipul unui trio, cvartet sau cvintet, sau a unui ansamblu cameral, până la o orchestră simfonică completă. Uneori, și în special în cazul operei franceze, pentru cea mai mare parte a istoriei sale, spectacolul de opera include și ample scene de balet.

Opera s-a detașat ca gen muzical și teatral aparte în Italia anilor 1600 ca unul din produsele artistice și intelectuale ale amplei și puternic influentei mișcări artistice a barocului, dar a atins culmile sale de rafinament și perfecțiune în secolele ulterioare, al 18-lea și al 19-lea, reverberând puternic până în secolul 20, fiind generată și perpetuată mai ales de compozitorii austrieci, germani și cei italieni.

Operele sunt structurate numeric după cum urmează:^[1]

• uvertură
• arii
• cavatine
• arioso
• coruri
• recitative
• duete, terțete, cvartete, cvintete, ...
• interludii orchestrale
• balete

Toate acestea sunt grupate în părți, acte, tablouri și scene.

Primele spectacole de operă din România datează din secolul al XVIII-lea, fiind susținute de trupe străine. Opera Română, ca instituție, există din 1885, când era o trupă particulară, fondată de George Stephănescu. Opera Română ca instituție publică a fost înființată la Cluj în 1919, la București în 1921, la Timișoara în 1946, la Iași în 1956.

Printre cei mai cunoscuți compozitori români de operă se pot enumera George Enescu (cu opera Oedip), Paul Constantinescu (cu opera O noapte furtunoasă), Nicolae Brânzeu (Săptămâna luminată - prima operă românească de tip expresionist) și Pascal Bentoiu (cu opera Hamlet).

• 
  Mezzo-soprana Maria Moreanu în rolul Amneris din opera "Aida"
• 
  Baritonul Petre Ștefănescu Goangă
• 
  Hariclea Darclée, carte poștală autografă
• 
  Baritonul Nicolae Herlea în rolul Rodrigo din „Don Carlo”
• 
  Mezzo-soprana Zenaida Pally
• 
  Baritonul Dan Iordăchescu
• 
  Angela Gheorghiu în Tosca, la Opera din San Francisco, 2012

• Operetă (gen muzical)
• Musical (gen muzical)

Puteți găsi mai multe informații despre Opera prin căutarea în proiectele similare ale Wikipediei, grupate sub denumirea generică de „proiecte surori”:
	Definiții și traduceri în Wikționar
	Imagini și media la Commons
	Citate la Wikicitat
	Texte sursă la Wikisursă
	Manuale la Wikimanuale
	Resurse de studiu la Wikiversitate

• en Silke Leopold, "The Idea of National Opera, c. 1800", United and Diversity in European Culture c. 1800, ediția Tim Blanning și Hagen Schulze, New York City, Oxford University Press, 2006, paginile 19–34
• en The New Grove Dictionary of Opera, editat de Stanley Sadie, 1992 - Cu 5.448 pagini, acest dicționar este cea mai completă sursă de refeință din limba engleză, ISBN 0-333-73432-7 și ISBN 1-56159-228-5
• en The Viking Opera Guide, 1994, 1.328 pagini, ISBN 0-670-81292-7
• en The Oxford Illustrated History of Opera, editat de Roger Parker, 1994
• en The Oxford Dictionary of Opera, de John Warrack și Ewan West, 1992, 782 pagini, ISBN 0-19-869164-5
• en Opera, the Rough Guide, de Matthew Boyden, 1997, 672 pagini, ISBN 1-85828-138-5
• en Opera: A Concise History, de Leslie Orrey și Rodney Milne, World of Art, Thames & Hudson

Materiale media legate de operă la Wikimedia Commons

• en OperaGlass, resură a Stanford University
• en HistoricOpera - imagini istorice de operă
• en [1] Arhivat în 28 august 2006, la Wayback Machine. [2] Articole despre audiențe vârstnice
• en Orar Arhivat în 5 aprilie 2007, la Wayback Machine. al reprezentațiilor companiilor de operă din Canada și SUA furnizat de Opera America
• en Operamania, ghid pentru nou-veniții în lumea operei