Omar Khayam

Omar Khayam
Date personale
Nume la naștere	غیاث الدین ابو الفتح عمر بن ابراهیم خیام نیشاپوری
Născut	18 mai 1048[2][3][4][5] Nișapur, Imperiul Selgiuc[6][7]
Decedat	4 decembrie 1131 (83 de ani)[2][3][4][5] Nișapur, Imperiul Selgiuc[6][7]
Înmormântat	Omar Khayyam Mausoleum[*][[Omar Khayyam Mausoleum (mausoleum in Nishapur County, Iranian national heritage site)|​]]
Religie	islam ateism
Ocupație	matematician astronom poet textier filozof muzician astrolog[*]​ scriitor fizician
Limbi vorbite	limba tadjikă limba arabă limba persană[8][9]
Activitate
Profesor pentru	Al-Isfizari[*][[Al-Isfizari (Muslim mathematician)|​]], Al-Khazini[*][[Al-Khazini (astronomer, philosopher and mechanician (1100-1200))|​]], Nizami Aruzi[*][[Nizami Aruzi (12th-century Persian poet and writer)|​]]
Limbi	limba persană
Mișcare/curent literar	Poezia persană, Iranian philosophy[*][[Iranian philosophy (philosophical traditions of Iran/Persia)|​]], Epoca de aur a islamului
Specie literară	Ruba'i[*][[Ruba'i (Arabic-Persian poem in fixed form)|​]]
Opere semnificative	Rubáiyát of Omar Khayyám[*][[Rubáiyát of Omar Khayyám |​]] Calendarul iranian
Influențe Avicenna[1] Al Biruni
Modifică date / text

Omar Khayam sau Khayyam (persană ‏غیاث ‌الدین ابوالفتح عمر ابراهیم خیام نیشابورﻯ, Ghiās od-Dīn Abul-Fatah Omār ibn Ibrāhīm Haiām Nișābūrī) (n. 18 mai 1048 ^[10] la Nișapur, Persia - d. 4 decembrie 1131^[11]) a fost un poet, matematician, filosof și astronom persan.

Izvoarele cu privire la viața lui Khayam se contrazic adeseori. Numele ar putea denota proveniența dintr-o familie de fabricanți de corturi, dar nici acest lucru nu se poate afirma cu certitudine. Deși supranumele Khayam îl desemnează pe meșteșugarul care face corturi, el este, în același timp, precum și alte denumiri de meșteșuguri, tipic pentru tradiția sufistă. Conform acestei tradiții, care interpretează denumirile cu ajutorul unei mistici a numerelor asemănătoare cabalei din tradiția iudaică, numită abșad, numele învățatului s-ar traduce cu ajutorul calculului poziției literelor prin Ghãqi, Risipitorul. Pentru un sufi acest supranume desemnează disprețul pentru bunurile lumești^[12].

Și-a petrecut copilăria în orașul Balhi (în nordul Afghanistanului de azi), unde a studiat îndrumat de învățații Șeic Mohamed Mansuri și, apoi, Imam Mowaffaq de Nișapur.

A avut o viață extrem de agitată, ținând cont că a trăit în perioada formării Imperiului Selgiucizilor. Învățații se aflau într-o situație precară, fiind dependenți financiar de conducători sau de vreun mecena local. Însuși Khayam avea să scrie mai târziu că, în perioada tinereții, era „martor al nimicirii învățaților, din care nu a mai rămas decât o mână de oameni, chinuită și puțin numeroasă. Asprimea soartei din aceste vremuri i-a împiedicat să se dedice perfecționării și adâncirii științei lor”.

Ca învățăcel în Nișapur, l-a legat o prietenie strânsă de Hassan bin Sabah, întemeietorul de mai târziu al sectei asasinilor, și de viitorul vizir al Imperiului Selgiucizilor, Nesām ol-Molk. Legenda afirmă că cei trei și-ar fi jurat sprijinul în cazul în care unul dintre ei ar fi urcat scara ierarhiilor. Nesām ol-Molk uită de această promisiune, odată devenit vizir, în 1063, și îl neglijează, în special, pe bin Sabah. Unul dintre adepții acestuia îl va ucide pe vizir, în 1092, se pare că din această cauză. Învățatului Khayam i-a fost încredințată, probabil și prin intermediul lui Nesām ol-Molk, importanta reformă a calendarului, care este finalizată în 1079^[13].

După asasinatul din 1092, Khayam întreprinde un pelerinaj la Mecca, datorită, probabil, într-o oarecare măsură, și ostilităților pe care le simțise din partea cercurilor sunnite, care-i imputaseră înlocuirea calendarului islamic, bazat pe fazele lunii, cu unul civil. În Nișapur domneau, la acea dată, neliniști provocate de cercuri religios-fundamentaliste. Doar dovedind, prin acest pelerinaj, dreapta sa credință, Khayam a putut activa ca profesor în orașul său natal^[14].

A peregrinat prin diverse locuri: Samarkand, Ispahan, Merv.

În lucrarea Discuții asupra unor probleme de algebră (1070) se ocupă de rezolvarea ecuațiilor cubice, fiind primul matematician care studiază acest subiect. Ajunge chiar la rezultate remarcabile, bazându-se pe metoda intersecției secțiunilor conice cu cercul. Khayam își pune problema rezolvării ecuației de gradul III în mod asemănător celei de gradul II (deci, prin radicali), dar nu reușește acest lucru. Totuși, el nu disperă și afirmă chiar că „acele forme” vor fi găsite de cei care îl vor urma.

A studiat și Elementele lui Euclid, fiind, cu precădere, atras de celebrul postulat al paralelelor, căruia încearcă să-i dea o demonstrație. Se ocupă și de problema coeficienților binomiali, care apar în triunghiul lui Pascal.

S-a ocupat și cu teoria fracțiilor analizând problema egalității a două rapoarte prin fracții continue^[15].

Lucrările lui Khayam urmau să fie cunoscute în Europa abia peste șapte secole.

În 1073, sultanul Malik-Shah I l-a invitat să construiască, împreună cu alți mari învățați ai vremii, un observator astronomic. Aceștia au determinat lungimea anului solar cu o precizie de șase zecimale (apreciabilă pentru acea epocă). Se obținea un calendar mult mai exact decât cel gregorian, adoptat în Europa patru secole mai târziu.^[16]

Criticul literar român Tudor Vianu spunea că Omar Khayam „...dă în rubayatele sale expresia lirică foarte concentrată de o mare perfecțiune a viziunii sale dezabuzate asupra lumii”. Iată câteva expresii ale pesimismului lui Khayam:

„Am venit, de unde? Unde duce drumul?
Care-i rostul vieții ? Tainele sugrumu-l.
Câte inimi pure — Roata de Azur
Arde-n scrum și pulberi! Spuneți, unde-i fumul?

Noapte, stele... Tremuri. Ce ai? Te-nfiori,
Când te-apleci genunea lumii s-o măsori!
Fulgeră-n eternă goană-amețitoare —
Trec pe lângă tine — aștrii rotitori...”

Se pare că a scris peste o mie de catrene (numite rubaiat). Acestea au un conținut mistic, legat de mistica islamică, adică de sufism.

Valoarea operei sale poetice eclipsează, în ziua de azi, faima sa de matematician și om de știință. Opera sa poetică a fost dată uitării timp de secole în cultura persană, doar sufiștii au prețuit mereu rubaiatele sale. Iraniștilor europeni le revine meritul de a-l fi redescoperit pe poet pentru patrimoniul cultural al lumii^[17].

Cercetarea filologică nu a căzut de acord în privința impactului curentului sufist asupra operei literare a lui Khayam. Există, însă, evidente puncte de tangență cu sufismul; astfel, în catrenele sale sunt des invocate figuri alegorice precum cea a „bătrânului hangiu” sau cea a unui „Rend”, adică băutor, care se referă la marele preot, respectiv la adeptul cultului zoroastric, figuri tipice pentru preluarea laturii esoterice a vechiului cult persan de către mistica islamică^[18]. Cercetarea a încercat să stabilească o filiație a acestor idei prin intermediul teologului al-Ghazali, care preda, din 1105, la universitatea din Nișapur. Acesta se interesa, ca teolog consacrat, de posibilitatea apropierii de divinitate prin revelație și era, mai degrabă, critic față de ortodoxia islamică^[19].

• Omar Khayyam, Catrene, în traducerea lui George Popa, Colecția Poesis, Editura Univers, București, 1979.
• Omar Khayyam, Catrene, în traducerea lui I.V. Siridon, Editura Cavallioti, 1998.

• Viorel Gh.Vodă, Surprize în matematica elementară, Editura Albatros, București, 1981.

• Poeme persane (Baba Taher, Omar Khayyam, Saadi, Rumi, Șabestari, Hafez). 2012. Traducere din limba persană și note: Otto Starck. Prefață: George Grigore. Editura Herald. Colecția Princeps.

• Kurt Scharf (îngrijitor de ediție): Die schönsten Gedichte aus dem klassischen Persien. Übertragen von Cyrus Atabay, München 1998 (²2004), Postfață, p. 179-217.
• E. Nicolau (colectiv de autori), Figuri ilustre din Evul mediu, Editura Tineretului

La Wikicitat găsiți citate legate de Omar Khayam.

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Omar Khayam

La Wikisursă există texte originale legate de Omar Khayyam

• Khayyam of rubaiyats Arhivat în 11 septembrie 2011, la Wayback Machine. all poems
• Lucrări de Omar Khayam la Proiectul Gutenberg
• en The Persian Poet Arhivat în 30 martie 2010, la Wayback Machine.
• en Muslim Scientists and Scholars