înconjura

Din în + conjura (înv. "a înconjura" < latină congyrare).

• AFI: /ɨn.kon.ʒu'ra/

1. (v.tranz.) a face ocolul unui lucru; al unui loc.
2. a fi așezat, a sta de jur împrejurul (unei ființe sau al unui lucru); a încercui.
3. a încercui cu forțe armate; a împresura, a asedia.
4. (v.refl.) a aduna în jurul său, a trăi în societate în tovărășia cuiva.

   A fi înconjură de prieteni.

5. a împrejmui cu gard.
6. a cuprinde într-un cerc, a trasa o linie împrejur, a încercui.

   Munții înconjură câmpia.

   Soarele înconjură cu lumină poiana.

7. a merge spre o țintă pe un traseu ocolit.

   Ai înconjurat mult până la mine?

• 1: ocoli
• 2: încercui
• 3: asedia, încercui
• 5: împrejmui, chenărui, încadra, mărgini, (fig.) tivi
• 6: împresura, încercui, (fig.) încinge

• înconjurare
• înconjurat
• înconjurător

• DEX online