teritoriu
Etimologie
Din latină territorium, franceză territoire.
Pronunție
- AFI: /te.riˈto.rju/
Substantiv
| Declinarea substantivului teritoriu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | teritoriu | teritorii |
| Articulat | teritoriul | teritoriile |
| Genitiv-Dativ | teritoriului | teritoriilor |
| Vocativ | teritoriule | teritoriilor |
- întindere de pământ delimitată de granițele unui stat sau ale unei unități administrative și supusă suveranității statului respectiv.
Sinonime
Cuvinte compuse
- teritoriu extravilan
- teritoriu intravilan
Traduceri
întindere de pământ delimitată