călău
Etimologie
Pronunție
- AFI: /kəˈləw/
Substantiv
| Declinarea substantivului călău | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | călău | călăi |
| Articulat | călăul | călăii |
| Genitiv-Dativ | călăului | călăilor |
| Vocativ | călăule | călăilor |
- bărbat însărcinat cu executarea osândiților la moarte; gâde, hoher.
- (fig.) om crud, sângeros, care supune pe cineva la chinuri; tiran, ucigaș.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online