chin

Vezi și : Chin, chín

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare

Din maghiară kin (Miklosich, Fremdw., 98; Cihac, II, 489; Berneker 504; DAR; Gáldi, Dict., 87); confer sârbă kini, croată kina, turcă kin. Cuvânt împrumutat din sec. XV sau înainte.

După Roesler 596 (și Popescu-Ciocănel 22), ar proveni din turcă kin („ură”).

• AFI: /kin/

Declinarea substantivului chin
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	chin	chinuri
Articulat	chinul	chinurile
Genitiv-Dativ	chinului	chinurilor
Vocativ	chinule	chinurilor

1. suferință fizică sau morală intensă.

   A îndura multe chinuri.

• chinui

• DEX '98 via DEX online

---

(English)

Din engleza medie, care provine din engleza veche ċinn < proto-germanică *kinnuz.

• AFI: /tʃɪn/

chin, pl. chins

1. (anat.) bărbie

   You have something on your chin.

2. (argou, SUA) convorbire
3. (argou, Anglia) neadevăr, falsitate

• 1: (anat.) mentum
• 2: talk

• chinstrap

• chin music
• chin-up
• double chin

• chin up

Conjugarea verbului to chin
Infinitiv	to chin
Prezent simplu pers. 3 sg.	chins
Trecut simplu	chinned
Participiu trecut	chinned
Participiu prezent	chinning

1. (argou) a conversa, a vorbi, a flecări
2. (sport) a efectua o tracțiune
3. (în Anglia) a lovi pe cineva peste bărbie

• 1: gab

• Dictionary.com
• Wiktionary