TEMA:

Aspecte tactice de pregătire,

desfășurare și documentare a
verificării declarațiilor la fața
locului, a reconstituirii și
experimentului în urmarirea
penală
 Toate aceste acţiuni de urmărire penală au trei etape:
1.De pregătire
2.De desfășurare
3.De documentare
În vederea realizării cu succes a acţiunii planificate organul de urmărire penală va fi obligat să
efectueze o pregătire minuţioasă, ce presupune:
• studierea materialului dosarului;
• studierea personalităţii persoanei implicate în acţiunea de urmărire penală;
• asigurarea prezenţei participanţilor;
• întocmirea unui plan de acţiuni (determinarea scopului; stabilirea activităţilor care
urmează a fi executate etc.);
• crearea condiţiilor – referitoare la loc, timp, condiţiile atmosferice de percepţie auditivă
şi vizuală;
• pregătirea mijloacelor speciale şi tehnico-criminalistice.
• Invitarea unui reprezentant al administraţiei unităţii pe teritoriul căreia
este preconizat efectuarea experimentului.
• Organizarea pazei şi îndepărtarea persoanelor inutile din perimetrul
locului respective
• Verificarea stării locului în care urmează să se desfăşoare activitatea
experimentală propriu-zisă şi reamenjarea acestuia dacă se constată
modificări de natură să influenţeze rezultatele acţiunilor experimentale.
• Se aduc la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile acestora.
• Participanţii sunt preîntîmpinaţi de divulgarea datelor ce le vor fi
cunoscute în urma experimentului.
Toate aceste activități vor fi ralizate la etapa de pregatire pentru toate
acțiunile de urmărire penală cercetate in cadrul acestui articol.
 Verificarea declaraţiilor la locul infracţiunii.
În practica organelor de urmărire penală din R. M. este utilizată pe larg verificarea şi
precizarea declaraţiilor la faţa locului, mai ales la cercetarea cazurilor când un rol important în
probaţiune procesual penală revine declaraţiilor învinuitului.

Pentru a verifica sau a preciza declaraţiile martorului, părţii vătămate, bănuitului,

învinuitului despre evenimentele infracţiunii săvârşite într-un loc concret, reprezentantul
organului de urmărire penală este în drept să se prezinte la locul infracţiunii împreună cu
persoana audiată şi, după caz, cu apărătorul, interpretul, specialistul, reprezentantul legal şi să
propună persoanei audiate să descrie circumstanţele şi obiectele despre care a făcut sau poate
face şi acum declaraţii (art.114 alin.1 C.pr.pen.).

În scopul stabilirii unor date noi, verificării itinerarului şi locului unde s-a săvârşit fapta, de
asemenea şi pentru a releva autenticitatea declaraţiilor prin confruntarea lor cu împrejurările
cercetate, declaraţiile bănuitului, învinuitului, părţii vătămate sau a martorului date anterior pot fi
verificate şi precizate la locul legat de evenimentul în cauză.
 Faţă de verificarea şi precizarea declaraţiilor la faţa locului sunt înaintate mai multe condiţii:
• persoanele ale căror declaraţii se precizează, trebuie să fie în prealabil ascultate;
• declaraţiile banuitului şi a învinuitului pot fi verificate şi precizate cu acordul acestora;
• verificarea şi precizarea declaraţiilor mai multor persoane se face separat;
• în cadrul acestui act sunt interzise întrebări care sugerează răspunsul;
• sânt interzise acţiuni care ar înjosi cinstea şi demnitatea peroanelor ori ar pune în pericol viaţa şi
sănătatea lor;
• toţi participanţii la acest act vor merge după persoana, declaraţiile căreia sânt verificate.

La etapa de desfașurare persoana audiată arată calea spre locul săvârşirii infracţiunii, descrie
circumstanţele şi obiectele despre care anterior a făcut declaraţii şi răspunde la întrebările
reprezentantului organului de urmărire penală. Dacă, pe parcursul verificării declaraţiilor la locul
infracţiunii, vor fi descoperite obiecte şi documente ce pot servi ca probe în cauza penală, ele se
ridică şi acest fapt se consemnează în procesul-verbal. Verificarea declaraţiilor la locul infracţiunii
se permite cu condiţia de a nu leza demnitatea şi onoarea persoanelor care participă la această
acţiune procesuală şi de a nu pune în pericol sănătatea lor.
 La etapa de documentare rezultatele verificării declaraţiilor la locul infracţiunii sânt consemnate în
proces-verbal, respectând prevederile art. 260 şi 261 C.pr.pen., în care, suplimentar, se fixează declaraţiile
persoanei făcute la faţa locului. În cadrul efectuării verificării declaraţiilor la faţa locului pot fi aplicate
mijloace tehnice, întocmite schiţe, fapt ce se consemnează în procesul-verbal. Fonogramele, casetele audio şi
video, peliculele fotografice, schiţele, documentele şi obiectele ridicate sunt anexate la procesul-verbal.
Acest procedeu are unele trăsături comune cu reconstituirea şi se întâlneşte în practică destul de rar. De
pildă, pentru verificarea faptului că făptuitorul a pătruns în depozit prin fereastră, gaură etc., ascunzându-se
până la săvârşirea infracţiunii după o cisternă, tractor, semănătoare etc., este necesar a stabili dacă aceste
obiecte sunt dislocate în teren şi ele permit a săvârşi acţiunile despre care comunică persoana ascultată. Spre
deosebire de reconstituire hotărârea acestei întrebări nu necesită experimente dar se realizează prin
demonstrarea obiectelor în cauză.
Analiza conţinutului verificării şi precizării declaraţiilor la faţa locului arată că acest act are trăsături
comune cu ascultarea, prezentarea spre identificare, cercetarea la faţa locului şi reconstituirea, deosebindu-se
totodată de aceste acte.
Verificarea şi precizarea declaraţiilor este lipsită de caracterul experimental al experimentului în procedura
de urmărire penală, care este stipulat în art.123 C.pr.pen. Pentru primul act nu este necesară reamenajarea,
refacerea locului. Aşadar verificarea şi precizarea declaraţiilor spre deosebire de experimentul judiciar se
efectuează în condiţiile şi în împrejurările proprii locului, la momentul efectuării acestui act. La efectuarea
acestui act nu se clarifică dacă era posibilă sau nu fapta în anumite condiţii (caracteristică distinctă a
reconstituiri), ci se precizează, concretizează unde şi cum, potrivit declaraţiilor învinuitului sau martorului s-a
săvârşit fapta.
 Experimentului în procedura de urmărire penală
Experimentul în procedura de urmărire penală poate fi realizat la un nivel înalt numai dacă înainte de toate
organul de urmarire penală va determina oportunitatea acestui act de procedură în baza datelor de care dispune.
Astfel facînd o analiză suplimentară a rezultatelor cercetării la faţa locului, a perchezitiei, a ascultării
persoanelor, etc., se va face o precizare a obiectului, împrejurărilor, faptelor circumstanţelor susceptibile de
verificare pe cale experimentală în urma cărora organul urmărire penală va purcede la desfăşurarea experimentulu.
La etapa de desfășurare are lo efectuarea acţiunilor martorului, victimei, a bănuitului, învinuitului pe care le-au
îndeplinit în timpul săvîrşirii faptei infracţionale, în diferite situaţii. Are loc verificarea şi concretizare
mecanismului desfăşurării faptei infracţionale în totalitate, sau pe anumite părţi excluzîndu-se faptele şi
circumstanţele ce provoacă dubi.
-Are loc verificarea posibilităţii aptitudinilor şi capacităţilor martorului, victimei, banuitului, învinuitului
de a vedea, a auzi şi de a percepe fapta într- un anumit mod, care se realizează în următorul fel:
a) are loc reconstruirea împrejurărilor în care a avut loc o faptă concretă, se asigură o asemănare maximală a
sunetelor din jur şi a iluminării
b) participanţii la experiment şi asistenţii procedurali îşi ocupă poziţiile indicate de către ofiţer, dar înainte de
aceasta ei vor fi instructaţi ce anume trebuie să facă la semnalul ofiţerului. Pentru a verifica aptitudinile persoanei
supuse verificării de a vedea sau a recunoaşte o altă persoană, trebuie să fie întreprinse o serie de măsuri ca el să
nu cunoasccă iniţial cine va activa.
c) persoana supusă verificării şi doi asistenţi procedurali vor ocupa locurile unde a avut loc desfăşurarea
evenimentului.
d) la semnalul ofiţerului se vor desfăşura acţiunile fiecărui participant, iar persoana verificată va spune ce
anume el a văzut, a auzit sau a perceput într-un anumit mod.
e) desfăşurarea şi rezultatele experimentului se înscriu şi se fixează atît într-un proces-verbal cît şi cu anumite
mijloace,tehnice.
Dacă rezultatul experimentului este negativ atunci ofiţerul de urmărire penală trebuie să stabilească care a
fost cauza, să modifice şi să înlăture deficienţele şi să mai realizeze încă odată experimentul.
-Se verifică posibilitatea de a efectua anumite acţiuni:
a) posibilitatea de a parcurge o anumită distanţă concretă într-o anumită unitate de timp pe jos sau cu diferite
mijloace de transport.
b) de a colecţiona anumite obiecte cu ajutorul diferitelor dispozitive sau intr-o anumită unitate de timp
c)de transporta anumite obiecte de diferite dimensiuni prin gaura unui perete, printr-un geam cu gratii.
Etapa finală
a) Se finisează procesul verbal cu privire la efectuarea experimentului în procedura de urmărire penală
b) se realizează planul locului desfăşurării experimentului
c) schemele de deplasare în timpul desfăşurării experimentului
Reconstituirea faptei
Mijlocul de verificare a condiţiilor în care s-au produs fapte şi împrejurări de fapt legate de infracţiunea săvârşită sau de cei
care au participat la comiterea faptei într-o calitate ori alta, îl constituie procedeul probator cunoscut sub denumirea de
reconstituire.
Organul de urmărire penală, din oficiu sau la cererea participanţilor în proces, precum şi instanţa de judecată, la cererea
părţilor, considerând că este necesar pentru verificarea şi precizarea unor date, pot proceda la reconstituirea, integrală sau
parţială, a faptei la faţa locului, cu participarea făptuitorului, prin reproducerea acţiunilor, situaţiei sau a altor circumstanţe
în care s-a produs fapta. Cu acest prilej, în cazurile necesare se pot face măsurări, filmări, fotografieri, întocmi desene şi
schiţe (art.122 C.pr.pen.).
Etapa de desfășurare. Reconstituirea se efectuează în condiţii cât mai apropiate de loc, timp şi mod cu cele în care s-a
săvârşit fapta cercetată:
• dacă la locul infracţiunii au survenit modificări, se va reface aspectul iniţial;
• organul judiciar nu trebuie să se raporteze la timpul astronomic, ci la condiţiile existente în momentul săvârşirii faptei, de
care depind posibilităţile de vizibilitate, de audibilitate şi de orientare; (Emilian Stancu);
• să se ţină seama de condiţiile atmosferice existente la data comiterii faptei (vânt, soare, ploaie, zăpadă etc.);
• condiţiile de distanţă;
• prezenţa unor zgomote specifice;
• particularităţi ale terenului (nisipos, împădurit etc.); s
• să se folosească aceleaşi obiecte sau instrumente de care s-a servit infractorul;
• reconstituirea să se execute cu atenţie şi cât mai exact posibil. Împrejurările esenţiale pentru cauza penală vor fi
reconstituite chiar de mai multe ori, în aceleaşi condiţii, precum şi în condiţii modificate deliberat (la verificarea
aptitudinilor de percepere auditivă a unor fenomene); (Aurel Ciopraga)
• sunt obligatorii regulile privitoare la prezenţa apărătorului, reprezentantului legal sau interpretului;
• reconstituirea trebuie să se desfăşoare într-o atmosferă de calm şi sobrietate, fără exagerări, evitându-se sugestiile
• Organul judiciar trebuie să atragă atenţia participanţilor să nu divulge
• rezultatele reconstituirii.
Reguli speciale:
• Nu se reproduc fapte care pun în pericol siguranţa statului, avutul public, viaţa, integritatea corporală, sănătatea,
onoarea şi demnitatea persoanelor.
• Dacă instrumentul utilizat este vulnerant, poate fi înlocuit cu o imitaţie (pistol, cuţit etc. care ar putea primejdui viaţa
participanţilor).
• Infractorul aflat în arest, pe timpul reconstituirii nu va fi ţinut încătuşat.
• Nu vor fi reconstituite: scenele propriu-zise ale infracţiunilor sexuale, nu se va folosi cadavrul victimei pentru
reconstituirea omorului, nu se vor reproduce scenele de vătămare în locuri periculoase.
• Nu se va trage cu arma de foc la locul faptei, ci doar în poligoane şi nu se vor folosi materiale explozive sau de
incendiere decât în locuri special amenajate
Astfel, putem face distincţie între reconstituire şi experiment:
-Reconstituirea este efectuată la locul faptei, iar experimentul poate fi efectuat şi în alte locuri;
-În cadrul reconstituirii este antrenat în mod activ făptuitorul, adică bănuitul sau învinuitul pe când la efectuarea
experimentului, participă şi alţi sibiecţi ai procesului penal.
Finalizarea operaţiunilor instrumentate de organul de urmărire este urmată de întocmirea unui proces verbal.
Acest proces-verbal va menţiona scopul în care au fost realizate operaţiunile respective, ora, data şi locul în care s-
au desfăşurat, cei ce au participat şi calitatea în care au participat (autori, martori oculari, martori asistenţi, parte
vătămată), operaţiunile efectuate şi rezultatele ce au fost obţinute. În procesul verbal se vor specifica, în detaliu,
toate etapele parcurse în procesul efectuării acestor acţiuni. Sunt menţionate condiţiile atmosferice (vânt, ploaie,
ninsoare, ceaţă etc.) şi modul în care capacitatea de percepţie (auditivă şi vizuală) a fost influenţată de acestea, se
precizează de câte ori au fost repetate operaţiunile şi care au fost condiţiile concrete în care s-au realizat, care din
cei implicaţi au participat la fiecare din etapele parcurse.
În general, toate modificările care au intervenit trebuie specificate pentru ca procesul verbal să reprezinte o
evaluare pertinentă a tuturor factorilor (materiali şi umani) care au intervenit în săvârşirea unei infracţiuni.
În majoritatea cazurilor, pentru o demonstraţie elocventă, se ataşează la procesul verbal un set de fotografii sau se
întocmesc schiţe.
Fotografiile trebuie să surprindă locul în care s-a săvârşit infracţiunea, precum şi etapele pe care le-a parcurs
subiectul. Prin urmare, ele vor veni în sprijinul înţelegerii desfăşurării evenimentelor. Pentru a fi ataşate procesului-
verbal este necesară semnarea şi ştampilarea lor de către organul judiciar care s-a ocupat de acţiunea dată.
 Concluzie
În urma efectuării reconstituirii, experimentului în urmărirea penală, verificării declaraţiilor la
locul infracţiunii se pot obţine rezultate certe sau probabile în raport cu o serie de factori:
natura activităţilor efectuate, modul de desfăşurare a acestora, apropierea condiţiilor în care au
fost făcute reproducerile de cele care au existat în momentul săvârşirii faptei, posibilitatea ori
imposibilitatea producerii faptelor, fenomenelor în condiţiile de timp şi loc precizate de
persoanele ce au cunoştinţă despre existenţa lor etc.
După cum organul de urmărire penală trebuie să analizeze are şi obligaţia de a le aprecia, în
scopul de a stabili valoarea lor pentru cauză, măsura şi modul cum pot fi folosite, în raport cu
problemele ce se cer clarificate în cursul cercetării.
Rezultatul reconstituirii, experimentului, verificării declaraţiilor poate impune elaborarea unor
noi versiuni care să fie verificate prin întreprinderea altor activităţi de urmărire penală.