PROIECTUL

DESCOPERIREA
Microsoft Office
Publisher Document
LITERATURII
POPULARE

CUM DESCOPERĂ OMUL

MODERN IZVOARELE
CREAȚIEI?
 ASPECTE INTRODUCTIVE
 La începutul sec. al XVIII-lea se
manifestă un interes deosebit pentru
obiceiurile și credințele populare;

 Spre sfârșitul sec. al XVIII-lea are loc “descoperirea” literaturii

populare de către scriitorii preromantici, care considerau folclorul
“arhiva vie a popoarelor”, expresia nemijlocită a trăsăturilor
sufletești ale fiecărei națiuni.
 Oamenii de cultură ai timpului considerau
că fără literatură populară, cultura națională ar fi fost lipsită de ce avea ea
mai de preț.

 În prima jumătate a sec. al XIX-lea culegătorii de folclor nu au fost

preocupați de păstrarea autenticității, intervenind adesea în texte pentru a
le “îndrepta”.
DIMITRIE CANTEMIR
• (n. 26 octombrie 1673 - d. 21 august 1723),
domn al Moldovei (martie - aprilie 1693 și 1710
- 1711), autor, cărturar, enciclopedist,
etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist,
muzicolog, compozitor, om politic și scriitor
român.
• A fost primul român ales membru al
Academiei din Berlin în 1714. În opera lui
Cantemir, influențată de umanismul Renașterii
și de gândirea înaintată din Rusia, s-au oglindit
cele mai importante probleme ridicate de
dezvoltarea social-istorică a Moldovei de la
sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul
secolului al XVIII-lea.
• Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei),
scrisă în latină (1714 - 1716), când trăia în
Rusia, la cererea Academiei din Berlin. Lucrarea
prezintă interes nu numai pentru descrierea
geografică sau politică bine documentată, ci și
pentru observațiile etnografice și folclorice.

• Dimitrie Cantemir a fost primul nostru cărturar

care a cuprins în sfera cercetărilor sale
etnografia și folclorul.
 „Jocurile sunt la moldoveni cu totul altfel decât la celelalte neamuri. Ei nu
joacă doi sau patru inși laolaltă, ca la franțuji și leși, ci mai mulți roată sau
într-un șir lung. Altminteri, ei nu joacă prea lesne decât la nunți. Când se prind
unul pe altul de mână și joacă roata, mergând de la dreapta spre stânga cu
aceiași pași potriviți, atunci zic că joacă hora”. D. Cantemir, Descrierea
Moldovei
 „Norodul lesne crezător pune pe sama călușarilor puterea de a izgoni boli
îndelungate. Vindecarea o fac în acest chip: bolnavul îl culcă la pământ, iar
călușarii încep să sară și, la un loc știut al cântecului, îl calcă, unul după altul,
pe cel lungit la pământ începând de la cap și până la călcâie; la urmă îi
mormăie la urechi câteva vorbe alcătuite într-adins și poruncesc boalei să
slăbească. După ce au făcut aceasta de trei ori în trei zile, lucrul nădăjduit se
dobândește de obicei și cele mai grele boli, care s-au împotrivit lungă vreme
meșteșugului doftoricesc, se vindecă în acest chip, cu puțină osteneală. Atâta
putere are credința până și în farmece.” D. Cantemir, Descrierea Moldovei
VASILE ALECSANDRI
 Mărturie stă chiar titlul celei mai cunoscute culegeri de folclor
din sec. XIX, a lui V. Alecsandri, “Poezii poporale. Balade
(Cântice bătrânești), adunate și îndreptate” (I,II, Iasi, 1852-
1853) din care fac parteși poeziile populare Toma Alimoș,
Blestemul, Șerb sărac, Mioara, Mihu Copilul.

 Miorița este un poem folcloric românesc, răspândit în peste

1500 de variante în toate regiunile României. Este o creație
populară specific românească, nefiind cunoscută la alte
popoare. Cântecul a fost zămislit în Transilvania, având la bază
un rit de inițiere și interpretat sub forma de colindă, în timpul
sărbătorilor de iarnă. S-a transformat în baladă (în regiunile din
sudul și estul țării), în această versiune fiind socotit un text
literar desăvârșit din punct de vedere compozițional și stilistic.
A fost analizat și comentat de cei mai de seamă oameni de
cultură români. Motivul mioritic a constituit sursă de inspirație
pentru scriitori, compozitori și artiști plastici români și străini.
A fost tradus în peste 20 de limbi străine. Este socotit unul din
cele patru mituri fundamentale ale literaturii românești, iar în
prezent este un brand cultural național.
ALECU RUSSO
1847 - Scrie articolul Poezia populară, care devine o operă fundamentală
de cercetare a folclorului.
„Datinile, poveştile, muzica şi poezia sunt arhivele popoarelor. Cu ele se
poate oricând reconstitui trecutul întunecat. Din studiul lor ne vom
lămuri despre originea limbii noastre, de naşterea naţionalităţii
române, de plecările naturii cu care este înzestrat poporul, şi de
luptele ce le-au susţinut coloniile romane pân-a nu se preface în
locuitorii de astăzi ai vechii Dacii.”
„Poezia poporală este întâia fază a civilizaţiei unui neam ce se trezeşte
la lumina vieţii, iar când acest neam cade din vechea sa civilizaţie,
poezia poporală devine paladium al limbii şi al obiceiurilor
strămoşeşti.”
„Poporul împarte poeziile sale în cântece bătrâneşti, în cântece de
frunză, în doine şi hore. Cele mai multe balade ce le avem datează
de la secolii XVI, XVII şi XVIII, precum: Toma Alimoş, Gruia
Grozovan, Codreanul, Ghimciu, Novac etc.”
„Iată poezie! iată adevărata literatură, de care se pot mândri românii!
Fie forma versurilor uneori defectuoasă, ele îmi par mie poleite cu
razele geniului. Privighetoarea nu e frumoasă, dar cântecul ei este
din rai!”
APARIȚII EDITORIALE ÎN SEC. AL XIX-
LEA
 1844 – balada “Zburătorul”,
de I. Heliade-Rădulescu, ce
valorifică o credință populară.

 1851-1852 – Anton Pann

tipărește “O șezătoare la
țară”, “Culegere de
proverburi sau Povestea
vorbii” culegeri de snoave,
proverbe și zicători.
MITUL ZBURĂTORULUI
 1852-1853 – V. Alecsandri tipărește “Poezii
poporale. Balade (Cântice bătrânești)”, “Poezii
populare ale românilor adunate și îndreptate”; face
cunoscute pentru prima dată baladele Miorița și
Meșterul Manole.

 1861 – A. Odobescu publică primul studiu de folclor

comparat din cultura română, “Cântece poporane
ale Europei răsăritene mai cu seamă în raport cu
țara, istoria și datinile românilor”
 1868– I.C.Fundescu publică colecția de “Basme, orații,
păcălituri și ghicitori”;

 1869 – în cadrul Societății Orientul, M. Eminescu este

numit responsabil cu strângerea folclorului din
Moldova. Textele culese de Eminescu i-au folosit ca
sursă de inspirație pentru poemele “Călin Nebunul”,
“Fata-n grădina de aur”, “Miron și mireasa fără corp”
și basmele în proză “Făt-Frumos din lacrimă”,
“Frumoasa lumii”, “Finul-lui-Dumnezeu” etc.
 1870 – Miron Pompiliu publică colecția
de “Basme populare române”;

 1872 – P. Ispirescu publică cea mai

cunoscută culegere de basme populare
românești “Legendele sau basmele
românilor”
 1873-1875 – Apare culegerea “Poezii poporale
romane”, a lui Simeon Florea Marian, conținând,
până în acel moment, cea mai bogată colecție de
balade din Moldova de Sus;

 1880 – Bogdan
Petriceicu Hasdeu editează “Cărțile poporane ale
românilor în sec. al XVI-lea în legătură cu literatura
poporană cea nescrisă”;
 1883 – Apare prima sinteză despre folclorul românilor
publicată de Moses Gaster “Literatura populară
română”;
 1885 – G.Dem. Teodorescu editează culegerea “Poezii
populare române”;
 1895 - Iuliu A. Zanne începe editarea colecției
“Proverbele românilor”, în 10 volume.
 1895 – Lazăr Șăineanu publică
“Basmele române”, un vast studiu de
folclor comparat de aproape o mie de
pagini, care are în vedere cvasi-
totalitatea poveștilor românești
cunoscute până în momentul apariției
volumului.
 Spre sfârșitul sec. al XIX-lea, locul amatorilor este
luat de profesioniști preocupați să conserve
autenticitatea creațiilor populare. Etnografia și
folclorul devin obiect de cercetare științifică.

 Simeon Florea Marian (n. 1 octombrie 1847, Ilișești, Suceava - d. 11/24 aprilie 1907
, Suceava) a fost un folclorist și etnograf român, preot, membru titular al
Academiei Române.
 Alexandru Voevidca (n. 27 mai 1862, satul Vaslăuți, Bucovina,
Imperiul Austro-Ungar — d. 6 iunie 1931, Cernăuți) a fost un folclorist și muzicolog
român, dirijor de cor și orchestră din zona Bucovinei.
 Dumitru Caracostea (n. 10 martie 1879, Slatina – d. 2 iunie 1964, București) a fost
un critic, istoric literar și folclorist român.
 Harry Brauner (n. 1908, Piatra Neamț — d. 11 martie 1988, București) a fost un
folclorist român și fratele pictorului Victor Brauner. A fost căsătorit cu artista plastică
și folclorista Lena Constante. A fost profesor universitar la București, colaborator al
lui Constantin Brăiloiu. Harry Brauner a fost întemeietorul Institutului de Folclor din
București (1949) și al orchestrei de muzică populară „Barbu Lăutaru” (1946).
 Mihai Pop (n. 18 noiembrie 1907, satul Glod, comuna Strâmtura,
Județul Maramureș - d. 8 octombrie 2000, București), a fost un folclorist și
etnolog român, renumit cercetător al culturilor din sud-estul Europei, laureat
al premiului Herder (1967), membru de onoare al Academiei Române (2000).
 Ovidiu Bârlea (n. 13 august 1917, localitatea Bârlești, Alba, m. 7 ianuarie
1990, localitatea Cluj-Napoca) este culegător, exeget, metodolog, istoric al
folcloristicii și editor român
 Silviu Angelescu (n. 24 ianuarie 1945, București) este un profesor universitar
de etnologie și folclor, folclorist și romancier român.
 Irina Nicolau (29 ianuarie 1946 - 3 iulie 2002) a fost folclorist, eseist,
director al Muzeului Țăranului Român.
 Lucia Ofrim (Lucia Terzea-Ofrim) (n. 22 noiembrie 1962, Brașov) este un
antropolog, filolog și folclorist român.
 MESTERUL MANOLE
(BALADA POPULARA)
 Varianta din manual a fost culeasă de G.Dem.
Teodorescu de la Petre Crețul Solcanul, lăutarul
Brăilei, in 1883. Este o varianta complexa și
autentică ce curpinde 824 de versuri.
 Personajul Manole apare în circa 170 de variante ale
baladei.
 Varianta lui V. Alecsandri, “Monastirea Argesului”
este doar “o varianta mai scurtă a acestui vechi
cântec”, dupa cum afirmă editorul cărtii.
 Povestea
baladei este fixată pe meșterul zidar Manole și
pe mănăstirea de la Curtea de Argeș.
Mormantul Anei lui Manole
Statuia lui Neagoe Basarab
Catapeteasma bisericii de la Curtea de Arges
Intrarea in curtea Manastirii Curtea de Arges
Fantana lui Manole
 ÎNTREBĂRILE UNITĂȚII DE
ÎNVĂȚARE

 De ce e nevoie de creație?

 Care sunt sursele de inspirație ale unui creator?

 Cum ne putem înțelege mai bine pe noi înșine prin

intermediul literaturii (populare/culte)?
 ÎNTREBĂRI DE CONȚINUT

 Care sunt trăsăturile literaturii populare?

 Care sunt genurile, speciile literare populare?

 Care sunt miturile fundamentale românești?

 Ce semnificație are jertfa pentru creație din baladă?

 Care sunt deosebirile dintre textul baladei și drama lui L. Blaga?

 Ce sens capătă drama lui Blaga, analizând viziunea sa despre

creație?

 Cum se justifică necesitatea creației? Dar a jertfei?

PROF. STĂNICĂ LAURA
LICEUL DE ARTĂ GEORGE GEORGESCU TULCEA
HTTP://LAURASTANICA.PBWORKS.COM
HTTP://STANICALAURA.BLOGSPOT.COM

BIBLIOGRAFIE :

- manual
- platforma cursului IntelTeach:
http://masterteachtulcea.pbworks.com
- imagini – search: www.google.com
- informații – www.wikipedia.com