Sistematica

organismelor
 Chestionar
Noțiuni generale, sistematica ca știință;
Principii de clasificare ale organismelor;
Virusuri;
Bacterii;
Regnul Protiste.
 Subcompetențe
Identificarea principalelor unități și grupe
taxonomice ale organismelor;
Aplicarea principiilor de clasificare și unităților
taxonomice în procesul de instruire.
 Noțiuni generale, sistematica ca știință
 Sistematica este ramura biologiei care are ca obiect descrierea și denumirea
viețuitoarelor - diversitatea lumii vii - stabilind relațiile filogenetice dintre acestea.
 Taxonomia (sau taxinomia) reprezintă teoria și practica clasificării viețuitoarelor.
Termenul a fost întrodus de botanistul elvetian De Candolle și derivă de la
cuvintele grecesti taxis - aranjament si nomos - lege).
 Sistematica descrie si denumește viețuitoarele; taxonomia le aranjează în sisteme
de clasificații.
 In biologie se operează cu categorii sistematice sau categorii
taxonomice, care includ organismele de același tip. Aceste categorii
sunt ierarhizate pe mai multe nivele. Cele mai des utilizate în biologie
sunt urmatoarele categorii: specia, genul, familia, ordinul, clasa,
încrengatura, regnul.
 Specia - termen întrodus de savantul englez John Ray, este categoria de
bază în studiul organismelor vii animale și vegetale (mai putțin a virusurilor,
bacteriilor sau drojdiilor). Specia grupează indivizi care se pot mperechea
intre ei pentru a da naștere unor urmași fertili. Nu este neapărat necesar ca
toți indivizii unei specii să arate la fel - există la foarte multe specii diferențe
foarte mari între sexe.
 Genul grupează toate speciile de același tip, similare sau strâns înrudite.
Familia cuprinde mai multe genuri apropiate. Totalitatea familiilor de același
tip formează ordinul, iar ordinele asemănătoare sunt grupate în clase. În
sfârșit, clasele sunt grupate în încrengături (phylumuri) iar mai multe
încrengături formează un regn.
Nomenclatura binară reprezintă sistemul ştiinţific
de denumire a speciilor cu două cuvinte în limba
latină: primul reprezintă numele genului şi este
scris cu prima literă majusculă, iar al doilea
reprezintă numele speciei şi nu se scrie cu
majusculă. Cu ajutorul nomenclaturii binare pot fi
identificate toate speciile din întreaga lume.
Încadrarea unei specii în categoriile sistematice
înseamnă atât ordonarea cunoştinţelor ştiinţifice
privind caracteristiciile generale cât şi cele
particulare, identificarea asemănărilor şi
deosebirilor dintre specia respectivă şi alte specii.
 Papilio machaon Linne 1758 (fluture mare
cu coada de rândunică)
Sistematica nu este o știința statică, ea evoluând
în funcție de descoperirile efectuate. Numărul de
specii de animale, plante și microorganisme
descrise continuă să crească, astfel încât se
impune periodic revizuirea categoriilor taxonomice
de către specialiști.

Numarul regnurilor lumii vii nu a făcut nici el

excepție de la această regulă. Astfel, dacă la
începutul secolului XX numărul regnurilor
recunoscute era de două - Plantae și Animalia, în
prezent numărul acestora a crescut și variază în
funcție de autori de la 5 la 8 sau chiar mai multe.
 Taxoni reprezintă ranguri sau niveluri în ierarhia unei clasificări. Ei sunt termeni
abstracţi, dar organismele cuprinse în aceştia sunt concrete. Organismele nu
sunt clasificate ca individualităţi, ci ca grupuri. Un grup care se poate identifica
prin caracteristicile sale reprezintă un taxon. Taxonul poate fi inclus într-o
categorie sistematică. Categoria sistematică stabileşte rangul grupului în
ierarhie. În ordinea rangurilor lor, taxonii sunt: regn, încrengătură, clasă, ordin,
familie, gen şi specie.
 Regnul Viri - include virusurile, entități biologice constituite din material genetic protejat de un înveliș
exterior (capsida) și care sunt capabile să se reproducă doar prin integrare în genomul unei celule-
gazdă. Departe de a fi organisme simple - sunt simple doar sub aspect structural - virusurile par a fi mai
degrabă rezultatul unei specializări extreme.
 Regnul Archaebacteria - include bacterii metanogene, halofile termofile, strict anaerobe. Structura lor
se deosebește de cea a altor bacterii prin structura peretelui celular cu membrane lipidice și a
materialului genetic reprezentat de ARN.
 Regnul Eubacteria - cuprinde bacterii evoluate, Gram pozitive sau Gram negative, cu peretele celular
prezentând peptidoglicani. Sunt forme autotrofe chemosintetizante sau heterotrofe.
 Aceste doua regnuri sunt unite de unii specialiști în regnul Prokaryota, Monera sau Bacteria, cu valoare
de subregn. Recent, au fost descoperite câteva specii de bacterii care conțin clorofilă a si b și care sunt
capabile de fotosinteză. Pentru aceste bacterii s-a propus o noua grupa taxonomică, deocamdată cu
valoare incertă - Prochlorobacteria.
 Regnul Cyanobacteria - include ceea ce clasificațiile mai vechi denumesc alge albastre-verzi
(cyanophyta). Cianobacteriile sunt bacterii ce conțin ca pigment fotosintetizant ficocianina în asociație
cu ficoeritrina, unele dintre ele fiind capabile să fixeze direct azotul atmosferic. Sunt forme unicelulare,
care se pot grupa în colonii protejate de o substanță mucilaginoasa. In alte clasificații sunt incluse
alături de bacteriile propriu-zise în regnul Prokaryota.
 Regnul Fungi - cuprinde ciupercile, organisme lipsite de clorofilă, saprofite sau parazite, cu structura
unicelulară sau pluricelulară; în acest caz, corpul lor alcatuiește un miceliu format din filamente
denumite hife. In structura peretelui corpului se gasește chitina. In unele clasificari mai vechi sunt
incluse între plante.
 Regnul Plantae - cuprinde algele macrofite, plantele inferioare și superioare - organisme pluricelulare
care conțin clorofilă (de mai multe tipuri) și sunt capabile să efectueze fotosinteza (sunt organisme
autotrofe).
 Regnul Protista este un regn mixt, compus din două subregnuri:
 - Protophyta care include algele unicelulare grupate în mai multe încrengaturi: Euglenophyta,
Chrysophyta, Pyrrophyta etc. Sunt organisme unicelulare solitare sau coloniale, autotrofe. Unele
clasificaii cuprind tot aici si ciupercile - încrengatura Mycota.
 - Protozoa, care cuprinde viețuitoare unicelulare lipsite de pigmenți clorofilieni și care sunt heterotrofe,
grupate în flagelate, rhizopode, ciliate și sporozoare.
 Regnul Animalia - cuprinde un singur subregn - Metazoa - care include animalele pluricelulare.
Clasificarea lumii vii in 3 domenii pe baza
criteriilor moleculare
Raporturile dintre diferite grupe de organisme
 Virusurile
 În natură există unele forme de viață lipsite de organizare celulară, potențial patogene pentru om,
animale și plante, posedând un singur tip de acid nucleic și care sunt parazite obligate.Acestea sunt
denumite virusuri
 Ele sunt singurele organisme parazite care în urma pătrunderii în celulele vii iși includ genele lor în
cromozomii celulelor gazdă.
 Forma virusurilor este sferică, prismatică, filamentoasă sau prezintă un cap și o coadă ca în cazul
virusurilor bacteriofage
 Dimensiunile lor sunt cuprinse între 8-400 milimicroni, fapt ce explică de de nu au putut fi cercetate
decat odată cu perfecționarea tehnicii microscopice și a apariției microscopului electronic

 Un virus se compune dintr-un singur acid nucleic(dezoxivirusuri sau riboxivirusuri) înconjurat de un

înveliș periferic de natură proteică numit capsidă, format din particule proteice
numite capsomere.Uneori capsida este și ea învelită de o peliculă simplă sau dublă.
 Virusurile nu se pot înmulți decât în interiorul unor celule vii deoarece nu au un echipament enzimatic
propriu, sau acesta este foarte redus.In celulele parazitate are loc replicarea acidului nucleic precum
și biosinteza și morfogeneza noilor virusuri.
 Înmultindu-se în celulele plantelor, animalelor sau omului virusurile produc boli numite viroze
 Tipul acidului nucleic, numărul capsomerelor, asimetria dupa care se dispun, prezența sau absența
unui
învelis pericapsidial, dimensiunea, patogenitatea, precum și unele reacții la temperatură și la unele
substane chimice, sunt câteva din elementele ce definesc o specie de virus.
 Datorită simplității structurii lor, a datelor incomplete, de care dispune în prezent virusologia, ca și
dificultățile legate de stabilirea unor criterii taxonomice unanim acceptate, fac sa nu existe încă o
clasificare naturală a virusurilor. Ele se grupează de regulă după organismele infectate.Astfel se
cunosc:
 1) Virusuri care produc îmbolnăviri la plante, fitoviroze(mozaicul folier al tutunului, al tomatelor, etc)
 2) Virusuri care produc îmbolnviri la animale și om zooviroze(rabia, virusul gripal, etc)
 3) Virusuri care distrug anumite bacterii - Virusuri bacteriofage
1. Structura
1. Structura schematică
schematică aa unui
unui virus
virus 2.
2. Sructura
Sructura unui
unui bacteriofag
bacteriofag 3.
3. Strutura
Strutura virusului
virusului gripal
gripal H1N1 
H1N1  4.
4.
Structura virusului HIV
Structura virusului HIV
 Bacteriile
 Bacteriile sunt microorganisme monocelulare, care aparțin regnului PROCARIOTA (Monera),
cele mai vechi forme de viață, foarte răspândite în aer, apă, sol, pe obiecte, alimente și
organisme. Regnul Monera cuprinde două
încrengături: Schizophita sau Bacteriophyta (bacteriile) și Cyanophyta (algele albastre-verzi).
 Forma este un criteriu foarte important de clasificare și identificare a bacteriilor, ace asta variind în
funcție de vârstă, factori ereditari specifici și mediul de cultură. Principalele forme la bacteriilor sunt:
 formă sferică, specifică cocilor, în cadrul careia se pot deosebi și mai multe varietăți: sferică, ovoidală,
lanceolată, reniformă
 formă cilindrică sau alungită, specifică bacililor și bacteriilor nesporulate, ce pot avea capete drepte
(ex. Bacillus antracis), rotunjite (ex. Escherichia coli) sau ascuțite (ex. Fusiobacterium fusiforme)
 formă spiralat-elicoidală, cu aspect de virgulă (vibrio - virgo), în forma literei S, sau de resort, cu spire
neregulate sau regulate
 formă de filament, care ajunge la zeci de microni lungime, fără prezența unor diviziuni transversale

Bacterii pe pielea umană Streptococi Bacterii intestinale

 Regnul Protista
 Regnul Protista este un grup parafiletic eterogen de microorganisme eucariote cu
organizare celulară simplă. Acestea pot fi fie organisme unicelulare, fie pluricelulare; nu prezintă
țesuturi specializate superioare. În arborele filogenetic al organismelor eucariote, protistele au format
grupuri monofiletice separate, sau au inclus membrii care sunt strâns înrudite cu oricare din celelalte
3 regnuri de eucariote. Termenul a fost propus de Ernst Haeckel  în 1866 pentru a caracteriza toate
organismele fără o structură complexă, care nu puteau fi clasificate nici ca animale, plante sau fungi.
 Deși populează, în mod special, mediul acvatic, unele protiste trăiesc în mediul umed sau în corpul platelor
și animalelor. Locomoția se realizează cu ajutorul flagelilor,pseudopodelor sau a cililor; au
nutriție autotrofă sau heterotrofă (excepție fiind Euglena verde, care este mixotrofă). Înmulțirea este
asexuată sau sexuată.
 Protiste asemănătoare cu plantele (Euglenele)
 Euglena este un gen comun al Protistelor flagelate, Euglénophytes sp., și sunt deseori prezente în
apa (în special apa dulce, dar sunt și câteva specii marine) bogată în nutriente.
 Lungimea celulei variază de la 20 la 300 µm și are o formă tipică cilindrică, ovală sau fusiformă, cu
un singur flagel. Cloroplastele Euglenei au un verde-deschis ramificat (în formă de stea), deși unele
specii sunt fără culoare.
 Euglena se înmulțește prin diviziunea directă longitudinală a celulei. Nu există reproducere sexuată
cunoscută.
 Au fost descrise peste 100 de specii de Euglenă. Marino et al. (2003) au revizuit genul pentru a
constitui un grup monofiletic.
 Euglenele sunt specii mixotrofe, adică acestea se pot hrăni atât heterotrof, prin fagocitoză, cât
și autotrof, prin fotosinteză. Cloroplastele Euglenei permit fotosinteza, conținând în cloroplaste
clorofila a și b, iar când nu este prezentă lumina, aceasta se hrănește heterotrof. Substanțele
hrănitoare pătrund prin osmoză pe toată suprafața corpului. Experimentele arată că acestea pot
pierde coroplastele sub anumite condiții; dacă se adaugă un antibiotic, precum streptomicină, în
mediul de cultură a Euglenei, diviziunea cloroplastului este inhibată, dar diviziunea celulară nu este
afectată.
  Algele constituie un grup
diversificat, în care intră algele
propriu-zise
— verzi, roșii și brune — și
algele aurii — diatomeele.
( Algele albastre-verzi nu sunt
trecute în Regnul Protista
deoarece sunt procariote.)
 Algele verzi desemnează un grup
de alge a căror pigmenți
fotosintetici principali
sunt clorofila, a și b, și pigmenți
xantofili și carotenici. Unele alge
Uva Verde  Alga Sargasso verzi, Streptophyta, sunt originea
plantelor terestre; această ipoteză
este confirmată de prezența
clorofilei și similarității a diferitelor
părți ale plantei și algei, și de
studiile filogenetice.
 Algele verzi nu formează un
coerent complet, ele sunt
reprezentate de diferiți taxoni ce
sunt înrudiți filogenetic. Acestea
prezintă caractere generale: trăiesc
în ape dulci sau salmastre, pe soluri
sau în locuri umede, au tal și se
hrănesc autotrof. Predomină
pigmentul verde
datorită cloroplastului; nutrienții
sunt depozitați sub formă de
amidon în plastidă și
în stromă.Reproducerea este, în
principal, sexuată, dar poate fi și
Alga Verde  asexuată prin zoospori.
  Algele roșii
(Rhodophyta)
grupează
aproximativ 6000
specii și a căror
caracteristică
comună este
prezența
pigmentului roșu
numit ficoeritrină.
Marea majoritate a
algelor roșii sunt
eucariote
multicelulare. Își
Alge roșii depozitează
nutrienții sub formă
de amidon floridean
(sub formă de
vezicule în cadrul
citoplasmei
celulare),
iar peretele
celular este alcătuit
din pectină și celulo
ză.
Conținficobiliprotein
ă: ficoeritrină, ficoci
anină
și aloficocianină, ce
se găsesc în
corpusculi,
numiți ficobelizomi,
iar clorofila este de
tip a.

Callithamnion corymbosum
  Algele brune (Phaeophyceae)
cuprind aproximativ 1500 specii și
a căror caracteristică majoră este
prezența pigmentului fucoxantină
și a clorofilei de tip a și c. Acestea
au un tal relativ mare, putând
ajunge până la 60 m. Peretele
celular este format din sulfați
fucani și acid alginic și nu prezintă
amidon ca substanță de rezervă.
Reproducere asexuată  prin spori
 flagelați, respectiv sexuată
prin gameți masculini flagelați.
Alge brune( Batrachospermum 
moniliforme)

Phaeophyta (alge brune) alga bruna

Protiste asemănătoare cu animalele
 Sarcodine(Rizopode)
 Grupul Sarcodinelor
cuprinde amibele, radiolarii și foraminiferele,
care emit pseudopode pentru deplasare și
înglobarea particulelor de hrană.
 Amoeba proteus, se găsește printre vegetația în
descompunere de la fundul pârâurilor de apă
dulce sau a iazurilor, dar există și numeroase
amibe parazite (unele parazitează omul,
producând boli); Amibele sunt identificate prin
abilitatea lor de a forma
extensii citoplasmatice numite pseudopode, sau
„picioare false”, cu care se mișcă. Acest tip de
deplasare este considerat a fi cel mai primitiv
mod de locomoție la animale. [7] Endoplasma
conține vacuole digestive, un nucleu granular și o
vacuolă pulsatilă transparentă. Amoeba nu are
gură sau anus; hrana este înglobată și materia
execrată prin orice punct al suprafeței celulei,
astfel hrănirea este prin fagocitoză. Pe timpul
perioadelor cu vreme nefavorabilă amiba se
închistează: devine circulară, pierde mare parte
din apă și secretă o membrană închistată, care
servește drept înveliș protector. Înmulțirea este
exclusiv asexuată
  Radiolarii se disting prin
segregarea anatomiei lor
delicate într-o capsulă centrală,
ce cuprinde endoplasmul, și
ectoplasmul înconjurător; au
schelet silicios majoritatea
speciilor. Capsula este închisă
intr-o membrană și conține
nucleul, mitocondriile, aparatul
Golgi, vacuolele, lipidele și
rezervele de hrană.
Reproducerea, respirația și
sinteza biochimică sunt
îndeplinite de acea capsulă
centrală. Radiolarii fac parte
din planctonul marin; nutriția lor
constă într-o mare varietate
de zooplancton, dar și unele
specii de fitoplancton,
precum diatomeele,
cocolitoforele și dinoflagelatele.
Pot consuma, de asemenea,
bacterii sau grohotiș organic.
Înmulțirea lor este puțin
documentată; au fost raportate
fisiunea binară, fisiunea
Radiolarii multiplă și înmugurirea
  Foraminiferele sunt
sarcodine unicelulare cu
cochilii. Acestea sunt
divizate în cămăruțe, care
sunt adăugate treptat în
timpul creșterii, iar cele
mai simple forme sunt
tuburi deschise sau sfere
goale. Depinzând de
specie, cochilia poate fi
făcută din compuși
organici, boabe de nisip și
Nodosaria Brizalina alata (Seguenza)
alte particule cimentate
împreună ori din calcit
cristalin. Un singur individ
poate măsura de la 100
μm până la 20 cm
lungime și poate avea
unul sau mai mulți nuclei
în celulă. Foraminiferii se
mișcă, pentru a-și prinde
prada, cu o rețea de
extensii subțiri a
citoplasmei numite
reticulopode, similare
pseudopodelor amibei,
Nonionella opima Calcarina
dar mult mai numeroase
  Zoomastigine(Zoofla
gelate)
 Zoomastiginele repre
zintă un grup de
protiste asemănătoare
animalelor. Acestea
sunt flagelate.
Hrănirea este exclusiv
heterotrofă, trăiesc fie
libere în mediul
acvatic bogat în
substanțe organice,
unde își dobândesc
nutrienții prin difuzie,
fie ca parazit în cadrul
Trypanosoma în frotiu de sânge unei gazde. Pot fi
unicelulare sau pot
forma colonii. Au
pseudopode cu rol în
deplasare și
înglobarea particulelor
de hrană. Sunt printre
primele eucariote care
au apărut.
Reproducerea poate fi
asexuată (prin fisiune
binară), fie sexuată
(doar unele specii).
Nu prezintă
mitocondrii. Unele
specii sunt parazite si
periculoase,
precum Trypanosoma.

Infectare cu Trypanosomă
 Bibliografie
 en.wikipedia.org;
 biomontan.net/biologie/diversitatea.../clasificarea-organismelor-vii/;
 bioterapi.ro;
 scritube.com;
 ro.hi5.com;
 descopera.ro;
 sfetcu.com;
 gs-hiv.dsp.pub.ro;
 ro.wikipedia.org/wiki/Bacterie;
 sanatate.bzi.ro;
 wittyowl.eu;
 lectiidebio.blogspot.com;
 gapo.ro;
 pascualgalvezramirez.blogspot.com;
 sparknotes.com;
 svejo.net;
 zoologia-nevertebratelor.8k.ro;
 trilhasemergulho.com.br;
 silvia-iordache.blogspot.com;
 ecomareaneagra.wordpress.com;
 ind.ntou.edu.tw;
 fondosdibujosanimados.com.es;
 medical-dictionary.thefreedictionary.com;
 daverrazzano.it