Tema si viziune in Ion de Liviu Rebreanu

Realismul este estetica ce presupune crearea unei noi lumi fictionale dupa modelul celei
reale , fara ca aceasta sa fie copie. Romanu ion de Liviu Rebreanu prezinta lumea satului de la
finalul secolului al XIX-lea , a carui tematica este sociala , prezentande teme sociale cum ar fi
tema pamantului , tema taranului si tema conditiei femeii. Romanul este unul despre oameni si
despre importanta masurii in viata acestora , cat si despre consecintele nefaste ale ignorarii
dreptei masuri, intrucat se prezinta personaje tipice in situatii tipice , supuse determinismului
social .
Viziunea despre lume este realist-obiectiva prin tematica sociala (problema pamantului,
conditia taranului in satul ardelenesc , conditia femeii) , prin obiectivitatea perspectivei narative
dar si prin caracterul monografic sau perspectiva demitizanta asupra temei iubirii sau a
familiei ; dar moderna prin neutralitatea absoluta a naratorului.
Titlul Ion este structura nominala ce asaza in centrul intamplarilor personajul masculin
astfel devenind personaj eponim. Numele sau sugereaza caracterul exponential intrucat face
trimitere la apartenenta acestuia la universul rural.
Naratiunea este heterodiegetica , printr-un narator demiurg, omniscient, omniprezent si
omnipotent , nefocalizata , cu o perspectiva dindarat , unde naratorul este in totalitate
detasat , neutralitatea sa fiind absoluta.
Structura compozitionala este sferoida fiind sugerata de relatia dintre incipit si final ,
relatie de simetrie. Relatie de simetrie dintre cele doua rezulta din mai multe motive , cum ar fi
titlurile primului si ultimului capitol (Incipitul si Sfarsitul). Totodata , prezenta motivului
drumului ca metafora a existentei umane dar si a destinului lui Ion . Drumul alb este metafora
centrala fin simbol al destinului personajului principal. Drmul este o bifurcatie a soselei , simbol
al colectivitatii , din care reiese individul si destinul acestuia. Descrierea crucii si a Hristosului
rastignit sugereaza si ea relatia de simetrie dintre incipit si final ca metafora a timpului trecator
dar si a destinului uman. Acestea sugereaza cat de fragila este existenta umana raportata la
timpul istoric.
Relatiile spatio-temporale se construiesc in mod evident textului realist prin indici
precisi de spatiu , autorul recurgan la toponime si hidronime din geografia reala : Bucovina ,
Armandia, Cluj ,Jidovita, Somes. Timpul este sugerat la nivelul continutului prin surprinderea
realtiilor socio-politice ( la inceputul secolului al XX-lea cand Ardealul inca se afla sub ocupatie
ungara).
Constructia subiectului se realizeaza pe doua planuri narative , unul in care este
surprinsa existenta taranilor din sat avand in centru evolutia personajului Ion , in celalalt plan
fiind infatisata viata intelectualitatii prin surprinderea vieti familiei Herdelea sau a preotului
Belciug , trecerea dintr-un plan narativ in celalalt se realizeaza prin alternanta sau prin tehnica
contrapunctului.
In interiorul planurilor narative , subiectul se construieste prin inlantuirea cronologica a
secventelor narative , cu numeroase abateri de la cronologie , mai ales de tip analepsa ,
acestea imbracand forma rezumativa , pentru a recupera biografia personajului , oferind astfel
verosimilitatea evolutiei acestuia. Autorul foloseste intoarcerea in timp pentru a stabili biografia

personajului , prin utilizarea analepsei ca iesire din timpul naratiunii dar si acronia narativa ca o
abatere cronologica.
Ca fundament al subiectului , avem conflicte exterioare ( Belciug si Herdelea, Ion si
Vasile Baciu, Ion si George Bulbuc ) si interioare , importante pentru roman , fundamentul fiind
conflictul pe care-l traieste protagonistul dintre dorinta de a avea pamant si iubire, sugerat la
nivel metaforic , prin titlurile celor doua parti ale romanului Glasul pamantului si Glasul
iubirii.
Aceste conflicte centrale sunt prefigurate in prima scena a romanului , scena nucleu ,
scena matrice a romanului prin intermediul careia este sugerata stratificarea sociala din
comunitatea sociala din comunitatea rurala , sunt surprinse relatiile dintre clasele acestei lumi
sau sunt anuntate conflictele.
Scena horei este semnificativa pentru ca in fiecare scena din ea se sugereaza fiecare
conflict al operei: conflictul dintre Belciug si Herdelea este determinat de nevoia de prestigiu in
fata satului, conflictul Anei dintre familie si iubire . Criteriul de ierarhizare este pamantul detinut
dar si modul in care functioneaza relatiile dintre indivizi. Scena horei sugereaza functionarea
relatiilor familiei si conditia femeii , intrucat , in timpul horei , oamenii erau divizati , barbatii
stateau intr-o parte , vorbind despre politica si muca pamantului, iar femeile in alta parte ,
vorbind despre casa si despre copii. Scena aduce informatie de natura etnografica (sarbatorile
satului , obiceiurile culturale si rolul pe care-l are hora) .Din punct de vedere realist , scena
aduce caracterul monografic . Totodata , scnea horei este simetrica cu scena sfintirii bisericii noi
ridicate.
Scena simetrica de la sfintirea noii biserici are rolul de a sugera ca viata unui sat nu
se schimba daca lipsesc cativa sateni. Coeziunea interioara a romanului este asigurata de
utilizarea tehnicii scenelor asemanatoare dar si de prezenta unui personaj care circula in spatiul
celor doua planuri narative , Herdelea , a carui evolutie ofera autorului posibilitatea de a
extinde spatiul narativ prin surprinderea vietii intelectualilor , concentrata nu numai in jurul
familiei Herdelea , ci si familiei Lang , unde este si ajutor de notar. Actiunea romanului incepe intr-o zi de
duminica, care locuitorii satului Pripas se afla la hora, in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea. expozitiune, sunt
prezentate principalele personaje.
In centrul actiunii sta personajul Ion, taran sarac care vrea sa aiba repede mult pamant. Hotararea lui Ion de a o
lua la joc pe Ana cea bogata, desi o place pe Florica cea saraca, marcheaza inceputul conflictului. Venirea lui Vasile Baciu,
tatal Anei, si confruntarea verbala cu Ion, pentru ca sarantocul umbla sa-i ia fata promisa altui taran bogat George Bulbuc,
constituie intriga romanului. Rusinea pe care Vasile i-o face la hora, in fata satului, va starni dorinta de razbunare a flacaului,
care la randul sau il va face pe chiabur de rusinea satului, lasand-o pe Ana insarcinata pentru a obtine pamantul ca zestre.
Ion il forteaza astfel pe Vasile Baciu sa accepte casatoria. La nunta cu Ana, Ion isi da seama ca tot pe Florica o
iubeste. In plus, el nu-i cere acte socrului pentru pamantul - zestre, si simtindu-se inselat, incep bataile si drumurile Anei de
la Ion la Vasile. Preotul Belciug mediaza conflictul dintre Ion si Vasile, in care biata Ana nu este decat o victima tragica".
Sinuciderea sotiei nu-i trezeste regrete sau constiinta vinovatiei, pentru ca in Ana, iar apoi in Petrisor, fiul lor, nu vede decat
garantia proprietatii pamanturilor. Nici moartea copilului nu-l opreste din drumurile lui dupa Florica, maritata acum cu
George, astfel ca deznodamantul este previzibil. George il omoara pe Ion si este arestat, Florica ramane singura, iar averea
lui Ion revine bisericii.
In celalalt plan, rivalitatea dintre preot si invatator pentru autoritate in sat este defavorabila celui din urma. El are
familie: sotie, un baiat, poetul visator Titu, si doua fete de maritat, dar fara zestre, Laura si Ghighi. In plus, casa si-o zidise
pe lotul bisericii, cu invoirea preotului. Cum relatiile dintre ei se degradeaza, pornind de la atitudinea lor fata de faptele lui
Ion, invatatorul se simte amenintat. Marturisirea lui Ion ca invatatorul i-a scris jalba determina conflictul celui din urma cu
autoritatile austro-ungare si problemele sale de constiinta nationala. Accepta inutil compromisul, votandu-l pe candidatul
maghiar la alegeri.

Preotul Belciug este un caracter tare. Ramas vaduv inca de tanar, se dedica total comunitatii. Visul sau de a
construi o biserica noua in sat este urmarit cu tenacitate, iar romanul se incheie cu petrecerea poporului prilejuita de sfintirea
bisericii.

In scena sarutului , autorul descire pamantul ca pe o femeie . Scena are rol de

prolepsa intrucat ea prevesteste destinul tragic al lui Ion ( are manusi de doliu, fior rece
amenintator ) . Totodata , faptul ca Ion moare ucis cu o sapa reprezinta o razbunare a
pamantului prentru ca Ion credea ca poate sa uite glasul pamantului.
Constructia personajelor reflecta estetica realista ; toate personajlele fiind
caracterizate prin tipicitate si determinism , acestea fiind surprinse in situatii tipice , evolutia lor
fiind sociala , cel mult morala. In centrul romanului se afla evolutia lui Ion , personaj principal ,
individual , mascului , un personaj exponential prin a carui evolutie este redata existenta unei
intregi clase sociale , clasa taraneasca.
Portretul fizic al acestuia aproape lipseste , autorul nefiind interesat de
individualizarea lui fizica , ci de individualizarea lui morala , trasaturile findu-I evidentiate atat
prin mijloace ale caracterizarii directe , cat si prin mijloace cat si prin mijloace ale caracterizarii
indirecte . Evolutia sa este sociala , de la taran fara pamant la taran cu pamant , o evolutie
definita si de cele doua glasuri , glasul pamantului si glasul iubirii, conflictul interior nefiind
insa extrem de intins. Ion fara pamant , provenind dintr-o familie al carui tata a vandut toate
pamanturile din patima bauturii , este imaginea individului care trebuie sa traiasca umilinta
sociala in interiorul unei lumi care ierarhizeaza indivizii in functie de pamantul detinut.Dragostea
pentru pamant nu este insa definita ca relatie posesor-obiect posedat , scena in care acesta
saruta glia sugerand aproape metaforic o nevoie intelectuala de pamant , simbol al unei voci din
adancimea sufleteasca a acestuia Pmntul se nchina n faa lui, tot pmntul....
Harnic si cu dragoste de pamant, baiatul cauta inaltarea in ierarhia sociala prin
munca , dar singura oportunitate pare sa ramana casatoria cu o fata cu mult pamant , alegand
sa renunte la dragostea pentru Florica .
Portretul moral al acestuia se construieste prin tehnica bazoreliefului , un portret care
se completeaza progresiv , uneori cu trasaturi contradictorii.Ion se caracterizeaza prin
tenacitate , incapatanare deaorece lupta cu Vasile Baciu , care nu era de acord cu casatoria sa cu
Ana si cu toti ceilalti , pentru statut social. Ion este hotarat sa obtina cea ce considera ca merita
, chiar daca asta inseamna sa duca o lupta cu totul satul.Transforma obsesia de pamant intr-o
patima , intrucat fara pamant , Ion este doar o fiinta trecatoare.
Cele doua personaje feminine sunt si ele ipostaze sociale prin incadrarea in tipologii
ce sugereaza caracterul exponential , tipologii :fata cu zestre si fata fara zestre , prin intermediul
acestora fiind sugerata cealalta tema a textului : conditia femeii in lumea satului.
Ana, fiica lui Vasile Baciu , personaj principal feminin individual complex , surprinsa
intr-o evolutie sociala de la necasatorita la acela de sotie , dublata de o evolutie morala , definita
de nevoia de iubire , provenita din lipsa afectiunii din partea tatalui , fiind orfana de mama.
Traieste un conflict interior intre datoria fata de familie si dragostea pentru Ion , alegand
dragostea pentru Ion. Trebuie sa accepte mania tatalui , dar si conventiile satului in care
traieste , pentru ca ramane insarcinata inainte de casatorie, asa ca Ana este considerata o
pacatoasa de catre sat.ana este un personaj modern in cosntructia sa , pentru ca dincolo de
frailitatea sa , se ascunde forta de a crede in iubire si de a nu accepta o existenta fara aceasta.
Nici Ion , nici Ana nu sunt capabili sa daruiasca afectiune . Ana este sensibila si buna cu toti

ceilalti .Iesirea ei din solitudine ar fi insemnat totul pentru Ana intrucat ea nu a avut parte de
afectiune in copilarie fiind orfana de mama, iar tatal ei , Vasile Baciu, nu ii oferea afectiunea de
care orice copil are nevoie.
Celelalte personaje sunt si ele intruchipari sociale prin care se reconstruieste lumea
rurala a inceputului de secol XX in coordonatele sale fundamentale ceea ce evidentiaza inca o
data caracterul monografic al romanuli realist :vaduva lui Marin Oprea, primarul , invatatorul,
preotul , notarul.
Arta narativa caracterizata de naratiune prn refuzul podoabelor stlistice , efectul
nevoii de veridicitate , registrele stilistice accentuand impresia de verosimil : registrul popular
individualizeaza spatiul si personajele, la fel ca cel regional.
In opinia mea , Ion de Liviu Rebreanu , temel textului reflecta viziunea realista
despre lumea satuluiardelenesc din secolul al XX-lea, o viziunea realista, a unei lumi in care sunt
surprinse relatiilor sociale dintre omanei , prin teme sociale , cum ar fi tema pamantului ,a
conditiei taranului si a conditiei femeii.