Criticul literar este acel specialist care analizeaza opera literara in

raport cu anumite criterii or principii si stabileste valoarea acesteia. In

orice cultura, critica se naste relativ tarziu, intr-o etapa de maturitate,
cand se poate manifesta constiinta de sine a literaturii. Junimea este o
societate literara infiintata la Iasi in 1863.Ideologul si spiritual critic era
Titu Maiorescu, revenindu-I meritul de a impune in cultura romana, ca
disciplina aparte, critica literara. Combate formele fara fond, considerand
ca imprumutul formelor de cultura din apus care ignora fondul romanesc
este lipsit de orice fundament, militand pentru originalitate si nu pentru o
imitare caricaturala a operelor din Occident. Avand in vedere vastul focar
de cultura reprezentat de Junimea, si toate obiectivele pe care si le
propune, putem stabili o corelatie intre ele si urmatoarea afirmatie a lui E.
Simionescu: Originalitatea inseamna, in fapt, siguranta verbala, putere de
inventie, stil natural ( criteriul obseda si pe Titu Maiorescu), rigoare si
simetrie a discursului.
In primul rand, Titu Maiorescu, o personalitate puternica a tarii
noastre, este caracterizat de o ferma convingere ca prin incurajarea
literaturii nationale si prin aplicarea unor principii unitare si ferme si ,de
asemenea,un pas esential, prin emanciparea poporului prin cultura, va
reusi sa fructifice valorile nationale. Va promova valorile majore ale
Occidentului, a sustine modernizarea societatii in spirit occidental, dar in
mod treptat, prin asimilarea organic, naturala a institutiilor, iar nu prin
imitarea caricaturala.
El prezinta, comenteaza trasaturile specific ale literaturii in
studiul O cercetare critica asupra poeziei romanesti, emite succinte
judecati de valoare din perspective strict estetica ( nu morala ori sociala ),
propune o anumita logica a demonstratiei, un anumit limbaj, ceea ce se
va numi stil critic maiorescian, caracterizat prin: forta argumentarii ideilor
si organizarea logica a acestora, limbaj clar,atitudine senina, alegerea
citatului semnificativ.
In al doilea rand, a reevaluat valorile literaturii populare, a
promovat ideile esteticii clasice, si a emis judecati de valoare, juste
despre poezia unor scriitori pasoptisti: Dimitrie Bolintineanu, G.
Alexandrescu,A. Muresnu, V. Alecsandri. Astfel, incurajeaza in continuare
specificul national, apeland in continuare la principiile de baza ale
perioadei pasoptiste: inclinatia spre moralitate, cultivarea valorilor
familiale si patriotismul. A sustinut si impus noi valori: M. Eminescu, Ion
Creanga, I.L. Caragiale s.a.m.d., recunoscand genialitatea lui Eminescu
chiar dupa publicarea primelor texte ale acestuia.

O alta etapa, care sta la baza formarii specificului national,

implicit, ascensiunea catre originalitate, si iesirea dintr-un cerc vicios al
reproducerii operelor occidentale, este cea polemica, intre 1864-1874,
care este caracterizata ca fiind o perioada de afirmare si stabilire a
princiipilor ideologice si estetice ale junimismului, manifestandu-se
preocupari pentru fixarea alfabetului latin, a normelor de ortografie si
organizarea revistei si cenaclului.
Urmatoarea etapa (1874-1885) este una de consolidare a directiei
noi in literature, moment in care sunt publicate cele mai valoroase lucrari.
Poezia, aflata in cautarea propriei naturi si modernitati, cunoaste o mare
diversitate de forme litarare, clasice si romantice si incipient
moderniste.Identificata cu personalitatea coplesitoare a lui Eminescu,
poetul care si-a eclipsat contemporanii, poezia vremii intereseaza in
special prin raportarea la autorul Luceafarului. Geniul eminescian este
caracterizat printr-o modestie ce provine din dorinta acestuia de a lua cat
mai putin contact cu lumea conventionala. Bogatia de idei filozofice,
religioase, stiintifice si mitologice il individualizeaza pe Eminescu fata de
alti poeti, conferindu-i liricii lui o aura incarcata de cultura, durere, emotie
puternica, o influenta in acest domeniu avand si statul social si viata
sentimentala.
In O cercetare critica asupra poeziei romane, se discuta despre
faptul ca poezia se constituie din imagini artistice capabile sa dezvolte
imaginatia cititorului, imagini sensibile, limbajul poetic, astfel, trebuie sa
aiba la baza cuvantul mai putin abstract, mult mai accesibil
cititorului.Ideea poetica trebuie sa fie intotdeauna un sentiment sau o
pasiune, si niciodata o cugetare exclusive intelectuale, scopul fiind acela
de a detasa cititorul de realitate, formandu-se asa numitul repaus al
inteligentei.
O mare amprenta a originalitatii impregnata cu un umor care mai
tarziu, in opinia mea, va deveni caracteristic poporului nostru, Caragiale
inregistreaza si recreeaza spectacolul uman si lingvistic pe care i-l confera
mahalaua, intr-o perioada in care interestul pentru teatru, fie pentru arta
spectacolului este in crestere. Spatiul literar pe care in exploateaza
simbolizeaza o societate aflata in tranzitie si un mod de viata definit prin
impostura.
In timpul activitatii publicist, Caragiale isi dezvolta principala
arma a creatiei sale:spiritul de observatie.Din punct de vedere al
mijloacelor de expresie,etapa se caracterizeaza prin folosirea celor aflate
in confluenta jurnalismului cu literature,si anume:stilul articolului de

sjurnal,viu,direct,anecdota,calamburul si alte modalitati ale comicului

care au anticipat aparitiei parodiei.
A doua etapa marcheaza repere insemnate in evolutia conceptiei
tematice si a expresiei scriitorului care l-au situat pe o treapta valorica
nemaiatinsa in literatura romana de acelasi gen;este etapa comediilor,in
care apare clara conceptia asupra universului tematic:burghezia vazuta
prin doua forme ipostaziale caracteristice:familia si politica. Una dintre
cele mai apreciate comedii este O scrisoare pierduta. Eroii piesei se
caracterizeaza printr-o crestere brusca a instinctelor de parvenire.
Interesele lor, contrare la un moment dat, se armonizeaza in final, pentru
ca toti sunt niste vanatori de profituri intr-un regim
curatconstitutional.In cuprinsul scrisorii pierdute se intalnesc procedee ,
motive si modalitati care actioneaza simultan,dramaturgul speculand
aspectele comice ale evenimentelor, ale comportarii oamenilor, ale
circulatiei ideilor si cuvintelor. Caragiale foloseste o serie de scheme
tipice cunoscute in literatura comica universala:incurcatura, coincidenta,
echivocul, revelatiile succesive etc.
Domneste in lumea lui Caragiale o atmosfera de filantropie,
care se explica prin complicitatea in treburile strict individualiste,
acoperite cu false programe sociale.Prin adevarurile caracterelor, prin
neprevazutul situatiilor si al replicilor, prin patrunderea in intimitatea
resorturilor sociale si morale, comediile lui Caragiale stau inca la temelia
teatrului nostru modern.
In contra directiei de azi in cultura romana, este studiul in
care se dezvolta teoria formelor fara fond, in care Maiorescu definitizeaza
clar unul din scopurile sale majore. Considera ca imprumutul formelor de
cultura din apus, care ignora fondul romanesc, este lipsit de orice
fundament , astfel imitarea formelor falsifica valoarea civilizatiei
moderne. Rezolvarea acestei crize culturale poate avea loc prin:
demascarea caracterlui daunator al formelor fara fond prin descurajarea
mediocritatilor, prin formarea unui spirit national care sa stea la baza unei
culturi adevarate. Importanta studiului se pune in discutie pentru prima
data: raportul dintre traditionalism si modernism, dintre valorile
autohtone si cele europene. Titu Maiorescu formuleaza aceasta noua
teorie care va deveni una dintre cele mai discutate probleme din cultura
literaturii romane.
Astfel, criteriul originalitatii, construit pe parcursul unei
perioade indelungate de timp, este condus de catre mentorului Junimii,
Titu Maiorescu, care a trasat primele repere in judecata critica a unei

opere literare, a sustinut si impus specificul national, preluand spiritul

patriotic din perioada pasoptista, modificand cu reguli clare, modul in care
o opera literara ar trebui creata, promovand noi valori, ce mai tarziu vor
deveni mari clasici ai literaturii noastre.